DOBROGEA ROMANA

DOBROGEA ROMANA

OBIECTIVE:

REZUMAT:

1. CARACTERISTICI GEOGRAFICE

Teritoriul dintre Dunare si mare are cateva caracteristici geografice, care o ataseaza mai degraba zonei sud-dunarene decat celei dacice. Locuita de triburi getice, Dobrogea a intrat in istorie prin expeditia lui Darius I impotriva scitilor, din 514 i. Hr. si relatata de catre istoricul grec Herodot.

Din punct de vedere geografic, Dobrogea este inconjurata din trei parti de ape: la nord si vest, Dunarea, la est Marea Neagra (Pontul Euxin). Tocmai datorita acestor caracteristici, ea a jucat un rol deosebit de important in sistemul defensiv al imperiului roman. In interior, se remarca discrepanta din punct de vedere geografic dintre nord si sud: in vreme ce nordul reprezinta o zona ce apartine mai degraba regiunilor submontane, puternic impadurita, sudul este o regiune arida, in care zona colinara reprezinta regula. Tocmai de aceea, dar si din considerente strategice, Dobrogea romana se diferentiaza de alte regiuni prin cateva caracteristici. In special, este vorba despre locuirea mai ales a regiunilor de margine, interiorul provinciei fiind relativ slab populat. Pe langa aceasta, remarcabil este faptul ca in antichitate, exista un bilingvism datorat colonizarii grecesti a Pontului Euxin. In vreme ce tarmul Marii Negre a fost ocupat de greci, in cursul marii colonizari grecesti (sec. VIII-VI i. Hr.), dupa ocupatia romana, ultimii au construit un sistem defensiv in cadrul caruia in special malul Dunarii a fost 'colonizat'. Avem aici in vedere constituirea limesului scythic, in vestul si nordul provinciei, prin construirea de castre, castella si burgi chiar pe malul Dunarii. Interiorul provinciei se remarca prin persistenta elementului getic, impins mai intai de catre greci, apoi de catre romani. Se poate observa si faptul ca prezenta greaca a atras populatia locala, fiind inregistrat un transfer demografic al elementelor autohtone spre litoral. Pe langa aceasta, exista si in interiorul provinciei o prezenta greco-romana, din punct de vedere demografic mult mai slaba insa decat in regiunile de margine.

La cele prezentate mai sus, se adauga faptul ca Dobrogea reprezinta o provincie de frontiera, supusa asadar, mai intai unei prezente militare masive, apoi, unor influente culturale provenind de pe malul stang al Dunarii. Asadar, regiunea ar putea fi caracterizata ca o regiune de frontiera, ale carei caracteristici sunt determinate in principal de existenta diverselor influente culturale, grecesti, romane, getice sau chiar nord-pontice (scitice), ca si de pregnanta prezenta militara romana in zona.

2. DOBROGEA INAINTE DE CUCERIREA ROMANA

Dobrogea a intrat in istorie in contextul expeditiei lui Darius I impotriva scitilor, relatata de catre Herodot. Atunci, istoricul din Halicarnas relata despre infrangerea getilor de catre marele rege persan, 'cu toate ca se cred nemuritori'. La data expeditiei insa, grecii deja se asezasera in Dobrogea.

In contextul marii colonizari grecesti (sec. VIII-VI i. Hr.), Miletul a jucat un rol deosebit de important in cadrul procesului de colonizare a Marii Negre. Prima asezare a grecilor in Dobrogea a fost probabil la Orgame (azi Jurilovca, jud. Tulcea), cu toate ca, in conformitate cu cronologia traditionala, milesienii au fondat Istros/Histria, pe la 657/656 i. Hr. Celelalte doua colonii grecesti din Dobrogea, Tomis si Callatis, au fost fondate, conform traditiei, la sfarsitul secolului al VI-lea i. Hr., prima de catre Milet, a doua de Heracleea Pontica, la randul sau colonie a Megarei. Ele nu reprezinta singurele colonii grecesti de pe malul vestic al Marii Negre. Alaturi de acestea, se mai pot mentiona Tyras (Cetatea Alba), Dionysopolis (Balcic), Odessos (Varna), Mesambria (Nesebar), Apollonia (Sozopol). De asemenea, pe harti mai detaliate figureaza si asezari secundare, precum Nikonion (Gradistea Roxolani), Bizone (Kavarna), Anchialos (Pomorje) sau Agathopolis (Ahtopol).

Sosirea grecilor in Dobrogea a dus la elenizarea treptata a autohtonilor. Din acest punct de vedere, asezarea de la Tariverde, in teritoriul istrian, reprezinta un caz elocvent. Aici, in stratul arhaic (databil intre 570-550 i. Hr.), este atestata prezenta atat a ceramicii de factura greaca, cat si a celei tracice. De asemenea, forma de locuire este asemanatoare cu cea de la Histria - bordeie ovale sau rectangulare, uneori cu doua incaperi sau locuinte de suprafata, cu podine. Inventarul descoperit in asezarea de la Tariverde demonstreaza si el influenta greaca: fusaiole de lut, obiecte din fier, sageti de bronz folosite ca etalon monetar, statuete de lut ars, ceramica greaca, pictata sau cenusie, dar si ceramica poroasa de factura locala. Se poate observa, de asemenea, imitarea de catre localnici a ceramicii grecesti, cu o observatie - in vreme ce vasele grecesti sunt lucrate la roata, imitatiile locale sunt lucrate cu mana. Dar cea mai mare influenta se regaseste la nivel aristocratic, unde importurile grecesti reprezinta bunuri de prestigiu, avand aici in vedere mai ales obiecte ce tin de sfera razboiului si de cea a bautului vinului.

Dupa modelul din lumea greaca, fiecare colonie din Dobrogea avea, la randul sau, un teritoriu rural. Se poate observa prezenta grecilor si in spatiul rural, unde conlocuiesc cu autohtonii. Aceasta, cu toate ca, de exemplu in cazul Histriei, statutul autohtonilor din teritoriu este asemanator celui al laoi- lor din epoca elenistica; la fel, la Callatis, indigenii au trecut intr-un statut semiservil, asemanator celui al hilotilor de la Sparta.

Din nou, asezarea de la Tariverde reprezinta un caz elocvent de conlocuire. In epoca elenistica, asezarea dispune deja de o sistematizare stradala, in vreme ce getii ajung sa reprezinte o minoritate (circa 10-15% din totalul populatiei). Acelasi lucru se poate observa si in asezarea de la Nuntasi.

2. 1. MORMANTUL PRINCIAR DE LA AGIGHIOL

Cel mai elocvent exemplu de influentare culturala a autohtonilor, in special a elitei acestora, este dat de mormantul princiar de la Agighiol (judetul Tulcea). Acesta a fost cercetat in 1931, de catre Ion Andriesescu. In interiorul tumulului, au fost idetificate constructii de piatra, avand pe blocurile din componenta litere grecesti. In tumul erau inmormantati un barbat si o femeie. Intr-o camera alaturata au fost descoperite schletele a trei cai sacrificati, ingropati cu podoabele lor: zabale din metal, aplice din bronz si argint. In inventarul funerar, au fost descoperite varfuri de sageata din bronz, cu trei muchii; un varf de lance; un coif de parada din argint, doua jambiere din argint, decorate cu figuri zoomorfe si antropomorfe si poleite cu aur. De asemenea, au mai fost descoperite doua pocale din aur, ornamentate cu scene fantastice, cateva patere, pe una fiind gravat numele Kotys. In plus, s-au mai descoperit fragmente de amfore si alte vase de factura greaca, printre care fragmente de ceramica attica cu figuri rosii (databile in a doua jumatate a secolului al V-lea i. Hr.). In jurul scheletului feminin erau depusi cercei si alte podoabe din aur. Mormantul a fost datat la circa 400 i. Hr.

Tipul de constructie a camerelor, inventarul funerar, demonstreaza prezenta atat a influentelor grecesti - manifeste in tipul de constructie si inventarul de factura ceramica- cat si scitica, prin prezenta scheletelor de cai si a decorului in stil 'animalier', caracteristic artei stepelor.

Fig. 14. Cnemide din mormantul tumular de la Agighiol.

Fig. 1 Decorul coifului din mormantul tumular de la Agighiol.

2. 2. INFLUENTE CULTURALE

Influenta culturala greaca se raspandeste treptat in Dobrogea, de la centrele reprezentate de orasele de pe coasta, spre interior si pana dincolo de Dunare. In special Histria a jucat un rol important in cadrul acestui fenomen. Tezaure de monede histriene au fost descoperite dincolo de Dunare, la Fedesti (com. Suletea, jud. Vaslui, un tezaur de monede din bronz), Boranesti (com. Cosereni, jud. Ialomita, tezaur de monede din argint), Cremenari (com. Galicea, jud. Valcea, tezaur de monede din argint), sau Rancaciov (com. Calinesti, jud. Arges, monede din argint), ca sa mentionam doar cateva. Toate sunt databile in perioada sf. sec. IV-sec. III i. Hr. Mai tarziu, monede grecesti sau imitatii ale acestora au fost descoperite pana in Transilvania, la Costesti, Piatra Rosie, Oarta de Sus sau Sprancenata.

Daca in plan cultural, autohtonii au fost influentati de greci, in plan politico-militar avem de-a face cu o situatie diferita. Sefii geti sau traci domina militar cetatile grecesti, pretinzandu-le un adevarat tribut pentru a nu le prada teritoriile. Este cazul 'regelui' Zalmodegikos, care in secolul al III-lea i. Hr. pretindea ostatici si tribut de la histrieni. Acelasi 'rege' dispunea dupa voia sa de veniturile cetatii. In ISM, I, 15, este atestat un alt sef, Rhemaxos, din stanga Dunarii, solicitat sa intervina impotriva capeteniei trace Zoltes.

Relatiile cu autohtonii nu erau intotdeauna tensionate. Diodor din Sicilia mentioneaza pentru anul 313 i. Hr. prima alianta militara (symmachia) a cetatilor vest-pontice, care primisera in alianta sciti si traci (Diodor, XIX, 73, 2) in contextul revoltei impotriva regelui macedonean Lysimachos.

Odata cu expansiunea romana in Balcani, dupa cel de-al treilea razboi macedonean (171-168 i. Hr.), Roma se implica si in problemele pontice. In c. 106-101 i. Hr., este atestat tratatul incheiat intre Roma si Callatis (ISM, III, 1= CIL, I², 2, 3, 2676), primul text in limba latina al unui tratat incheiat de Roma cu o cetate elenistica. A urmat insa izbucnirea razboaielor mithridatice, in contextul carora, in 89 i. Hr., intreg litoralul pontic se afla sub autoritatea regelui Pontului. Dominatia acestuia se baza pe o retea de aliante, incheiate cu fiecare cetate in parte, in virtutea carora coloniile pontice primeau 'protectia' lui Mithridates, sub forma unor garnizoane.

3. GETI, GRECI SI ROMANI IN SECOLELE I I. HR. - I D. HR.

In contextul celui de-al doilea razboi mithridatic, 74-63 i. Hr., guvernatorul Macedoniei M. Terentius Varro Lucullus a ajuns, in anul 72/71 i. Hr., in Doborgea. Cu aceasta ocazie, cetatile grecesti din Pontul Stang au recunoscut autoritatea Romei. Cativa ani mai tarziu, in 61 i. Hr., a izbucnit revolta cetatilor grecesti impotriva stapanirii romane; cu aceasta ocazie, sursele inregistreaza infrangerea langa Histria a proconsulului Macedoniei, C. Antonius Hybrida. A urmat o perioada in care Dobrogea a iesit din preocuparile Romei, in contextul aparitiei primului triumvirat si a reorientarii politicii romane in special spre Gallia.

Insa aceeasi perioada a fost martora aparitiei unui nou pericol pentru cetatile grecesti din Pont: anume, in c. 55 i. Hr., ele au fost obligate sa recunoasca autoritatea regelui get Burebista, fiind inglobate in sfera de influenta a acestuia. Au existat insa si colaborari cu regele get, cum ar fi cea a lui Acornion din Dionysopolis, folosit de catre Burebista mai ales in cadrul unor misiuni cu caracter diplomatic. Dupa disparitia marelui rege, probabil cetatile grecesti au revenit la situatia existenta anterior lui Burebista: anume, stabilirea unui modus vivendi cu dinastii geti din regiune. In perioada celui de-al doilea triumvirat, teritoriul dintre Balcani si Dunare, inclusiv Dobrogea, a devenit o zona tampon intre Marcus Antonius si Octavian, care insa nu aveau nici o intentie sa-si extinda stapanirea pana la Dunare. Insa, dupa disparitia lui Marcus Antonius (30 i. Hr.), invazia bastarnilor de neam germanic condusi de catre Deldon i-a obligat pe romani sa intervina. In acest context, Dio Cassius (LI, 23-27) relateaza campania      lui M. Licinius Crassus la nord de Balcani, din 29 i. Hr., indreptata impotriva invadatorilor germanici. Pe langa aceasta, la cererea lui Rholes, dinast get aliat al lui Octavian, Crassus a intreprins si o expeditie in Dobrogea; in anul urmator, 28 i. Hr., inamicii lui Rholes, Dapyx si Zyraxes, au fost infranti. Incepand de acum, se poate vorbi de o definitiva integrare a Dobrogei in sfera de dominatie romana.

Primii ani ai erei crestine au fost martorii relegarii poetului P. Ovidius Naso la Tomis (9-18 d. Hr.), perioada in care acesta a compus Tristele si Scrisorile din Pont. In acceasi perioada, mai precis in anul 12, cetatea Aegyssus (Tulcea) a fost cucerita de geti. Insa, cresterea volumului informatiilor despre Dobrogea va avea loc dupa infiintarea provinciei romane Moesia, in anul 15 d. Hr.; in 46, a fost intemeiata si provincia Thracia, ocazie cu care Dobrogea a fost anexata Moesiei. Dupa reorganizarea Moesiei, in 86/87 d. Hr. (in Moesia Superior si Moesia Inferior), Dobrogea si Ripa Thraciae (frontiera dunareana) au fost integrate Moesiei Inferior. Aceasta organizare administrativa se va pastra pana in epoca lui Diocletian si reforma sa administrativa. In conformitate cu aceasta, Dobrogea va fi constituita in provincie separata, sub denumirea de Scythia Minor. Sub aceasta denumire, Dobrogea va ramane in Imperiu pana la inceputul secolului al VII-lea, cand in conditiile revoltei lui Phokas, vor mai fi pastrate doar cateva puncte fortificate de pe Dunare, restul provinciei fiind pierdut pentru romani.

Revenind la secolul I d. Hr., este de mentionat crearea unei structuri administrativ-politice pe litoral, asa-numita Pentapolis, formata din Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos si, mai tarziu, Mesambria. Aceasta structura isi avea resedinta la Tomis si probabil avea ca scop negocierea cu autoritatile romane.

In continuare, in 69 sau 70 d. Hr., a avut loc un raid masiv al dacilor, aliati cu sarmatii iazygi si roxolani, la sud de Dunare, infrant in cele din urma de guvernatorul Moesiei, M. Aponius Saturninus. Evenimentul merita mentionat datorita consecintelor sale. Dupa infrangerea invadatorilor, in Dobrogea au fost instalate o serie de trupe auxiliare. Astfel, cohors II Flavia Brittonum a fost cantonata la Durostorum, cohors II Gallorum la Altinum sau Sucidava, ala II Hispanorum et Aravacorum la Carsium; ala I Vespasiana Dardanorum a fost cantonata la Arrubium, ala I Pannoniorum la Troesmis, in vreme ce o cohorta de galli este atestata la Salsovia. Aceeasi perioada a fost martora constituirii bazei navale de la Noviodunum, sediul flotei dunarene (Classis Flavia Moesica).

Pe langa trupele auxiliare, in Dobrogea erau instalate si trei legiuni: I Italica la Novae, XI Claudia la Durostorum si V Macedonica la Troesmis (pana in 168).

Remarcabil din punct de vedere militar este numarul relativ mare de unitati stationate in regiune, ceea ce atesta rolul important al provinciei in defensiva imperiului. Adevarat avanpost in fata populatiilor nomade de la nord de Marea Neagra, Dobrogea s-a dovedit de o importanta majora in epoca imperiala. In timpul razboaielor dacice, invazia dacilor aliati cu sarmatii a fost oprit la Tropaeum Traiani abia dupa o batalie sangeroasa (iarna 101/102). Ca monument comemorativ, a fost ridicat trofeul de la Adamclisi si fondat orasul Tropaeum Traiani, la inceput cu statutul de civitas stipendiaria.

Orasul va deveni cu timpul un centru important al Dobrogei romane, calitate atestata prin dobandirea statutului de municipium in 170.

4. EVOLUTIA DOBROGEI ROMANE IN VREMEA PRINCIPATULUI

Dupa perioada de pace din timpul lui Hadrian si apoi Antoninus Pius, in vremea imparatului Marcus Aurelius (161-180) asistam la o serie de tulburari legate de (probabil) inceputul migratiilor. Nici Dobrogea nu a fost lasata de-o parte. Astfel, in 167, este inregistrat un atac bastarn, pentru ca trei ani mai tarziu, marea invazie a costobocilor in Imperiu sa afecteze si teritoriul dintre Dunare si Mare. O serie de distrugeri au fost inregistrate din punct de vedere arheologic la Independenta, Noviodunum, Dinogetia, Capidava si Tropaeum Traiani. Dupa o perioada de refacere in timpul dinastiei Severilor (193-235), a urmat o serie de distrugeri masive, cand, pentru perioada 238-269, armata romana practic a pierdut controlul asupra regiunii. Ca o consecinta directa a acestor atacuri barbare, s-a incercat refacerea fortificatiilor din provincie in timpul lui Aurelian si apoi Probus.

Astfel, in 238, marea invazie a carpilor in Imperiu a afectat si Dobrogea, barbarii fiind cu dificultate infranti de catre guvernatorul Moesiei Inferior, Tullius Menophilus. Patru ani mai tarziu (242), in alianta cu gotii, carpii au atacat din nou provincia, pentru ca in 245 sa fie cu greu infranti de catre imparatul Filip Arabul. Apoi, in 248, aceiasi carpi vor fi regasiti in marea coalitie 'scitica', care cuprindea si goti, taifali, etc. Este de observat scaderea treptata a puterii carpilor si trecerea lor sub autoritatea altor barbari, gotii. Puterea lor va scadea si mai mult, in conditiile transferurilor de populatie initiate de catre imparatii romani.

EPOCA LUI DIOCLETIAN SI CONSTANTIN (284-337)

Abia domnia lui Diocletian va marca sfarsitul acestei perioade de tulburari. Bun organizator, Diocletian a efectuat o vizita in provinciile dunarene (294-303), ocazie cu care a reconstruit fortificatiile de pe limes-ul dunarean.

Din punct de vedere administrativ, Diocletian a reorganizat Imperiul, constituind diocezele si marind numarul provinciilor, carora le-a scazut suprafata. Conform noului sistem, noua provincie Scythia Minor (Dobrogea) facea parte, alaturi de Europa, Thracia, Haemimontus, Rhodope si Moesia Secunda, din dioceza Thracia. Capitala provinciei era stabilita la Tomis, unde se regasea si resedinta comandantului militar (dux). Primul dux cunoscut in Scythia Minor este C. Aurelius Firminianus, inca din timpul lui Diocletian (IGLR, 3). Provincia dispunea pentru aparare, pe langa Classis Flavia Moesica, de doua legiuni: I Iovia, cu sediul la Noviodunum si II Herculia, cantonata la Troesmis. Pe langa acestea, Notitia Dignitatum, izvor databil la sfarsitul secolului al IV-lea d. Hr., mentioneaza cantonarea in Dobrogea a urmatoarelor trupe: cuneus equitum scutariorum, la Sacidava; cuneus equitum solensium, la Capidava; cuneus equitum stablensianorum, la Cius; cuneus equitum cataphractariorum (Beroe); cuneus equitum armigerorum (Aegyssus); cuneus equitum Arcadum (Talamonium); milites nauclarii (Flaviana); milites superventores (Axiopolis); milites Scythici (Carsium); milites secundi Constantiniani (Troesmis); milites Scythici (Dinogetia); milites primi Constantiniani (Salsovia); milites primi Gratianenses (Gratiana). Tot in timpul lui Diocletian si Constantin a avut loc fortificarea castrelor si oraselor de pe limes. Dintre acestea, Tropaeum Traiani a beneficiat de un tratament special, fiind, conform inscriptiei din 316, 'refacuta din temelii'. Remarcabila in cadrul acestei opere de refacere este restrangerea spatiului urban, noile fortificatii acoperind un teritoriu inferior ca dimensiuni celui din perioada Principatului. De asemenea, se poate observa refolosirea unor monumente in constructia zidurilor.

Revenind la evolutia evenimentelor, dupa 318-319, cand Constantin si-a luat titlurile de Gothicus Maximus si Carpicus Maximus, dar mai ales dupa incheierea tratatului cu gotii din 332, asistam la revenirea pacii in teritoriul atat de greu incercat al Dobrogei. Aceasta, in conditiile in care Scythia Minor nu mai reprezenta un avanpost al Imperiului, acesta anexand o serie de teritorii dincolo de Dunare.

6. SCYTHIA MINOR IN SECOLELE IV-V D. HR.

In 367 asistam la redeschiderea conflictului cu gotii, in contextul ajutorului oferit de catre acestia uzurpatorului Procopius. Imparatul Valens a initiat o campanie dincolo de Dunare, pentru a-i pedepsi pe barbari pentru ajutorul dat uzurpatorului, incheiata in 369 printr-o pace avantajoasa Imperiului. Insa, sosirea hunilor in Europa avea sa tulbure linistea atat de greu instaurata.

Revolta gotilor trecuti in Imperiu (376) avea sa duca la distrugeri masive inclusiv pe teritoriul Dobrogei. Abia Theodosius I (379-395) avea sa incheie in 382 un foedus cu gotii. In conformitate cu acesta, gotii urmau sa devina federati ai imperiului, contribuind la apararea sa. Din punct de vedere arheologic, prezenta gotica se regaseste in necropolele de la Histria, Tomis, Callatis, Beroe, Capidava si Dinogetia, in acelasi timp trebuind a fi mentionat episodul de la Tomis, cand comandantul roman Gerontius a intrat in conflict cu 'aliatii'. Remarcabila este sustinerea imperiala acordata barbarilor la finele si in timpul conflictului, acest episod, printre altele, aducandu-i acuza de 'filobarbar'. Primirea de barbari in Imperiu si colonizarea lor avea sa devina o regula in secolul al V-lea. Astfel, dupa infrangerea hunilor de la Nedao (454), triburi ale skirilor, alanilor si sadagarilor, conduse de alanul Candax, au fost primite de catre Marcian (450-457) ca federati in Scythia Minor si Moesia. De asemenea, unul dintre fiii lui Attila, Hernac, a primit si el permisiunea de a se aseza, impreuna cu oamenii sai, in nord-estul Dobrogei. Urmatorul eveniment este inregistrat in 469, cand hunii lui Dengizik, unul dintre fiii lui Attila, au atacat imperiul. Invadatorii au fost infranti si Dengizik ucis.

Mai tarziu, in timpul lui Anastasius (491-518), a fost initiata o politica de reconstructie a fortificatiilor in majoritatea cetatilor provinciei, atestata la Dinogetia, Histria, Altina, Ulmetum, Tropaeum Traiani, Callatis, Tomis, etc. Aceasta politica a fost determinata de aparitia antilor si sclavinilor in regiune. Inregistrati la inceputul domniei lui Iustin I (518-527) in sudul Molodvei si estul Munteniei, slavii vor cauza numeroase probleme Imperiului in perioada urmatoare. Pentru Dobrogea, avem inregistrate trecerea slavilor in Imperiu, dupa 533 si inclusiv stabilirea lor in provincie dupa 540. Acest fapt a fost posibil datorita implicarii lui Iustinian in recucerirea partilor occidentale ale Imperiului, aflate la acea data sub autoritatea ostrogotilor (Italia) si vandalilor (Africa de nord). Pe de alta parte insa, lipsa de trupe de pe limes-ul dunarean s-a cautat a fi suplinita printr-o politica de reconstructie a oraselor (cu exemple la Durostorum, Ulmetum sau Tomis), dar si restabilirea unor capete de pod la nord de Dunare, ca la Turris, Daphne si Barbosi. Aceasta politica a fost coroborata cu o reorganizare administrativa, Iustinian instituind in Scythia Minor un quaestor Iustinianus exercitus, cu competente atat militare, cat si civile.

7. ORASUL

La nivelul oraselor, se remarca treptata tendinta din partea episcopilor de a prelua atributiile consiliilor urbane, constituindu-se in patroni ai oraselor. Aceasta tendinta a devenit vizibila incepand cu epoca lui Honorius (395-423).

Pe de alta parte, militarizarea intensa a provinciei ca provincie de frontiera a dus in plan economic atat la o dezvoltare a mestesugurilor, cat si la specializarea lor pe zone. Diversificarea mai larga din cadrul Imperiului a dus si la o specializare locala, in functie de necesitatile trupelor din regiune. Insa, aceeasi perioada a antichitatii tarzii a marcat si schimbarea destinatiei unor cladiri publice, refolosite ca ateliere, depozite sau piete. Cazul cel mai frapant este reprezentat de basilica forensis de la Tropaeum Traiani, transformata in piata in cursul secolelor V-VI.

Revenind la istoria politica, anul 559 a marcat cumplitele devastari ale provinciei determinate de invazia kutrigurilor condusi de Zabergan, identificabile, de exemplu, prin nivelul de incendiu de la Dinogetia. Invazia a fost oprita abia langa Constantinopol, unde kutrigurii au fost infranti de Belisarius.

Cativa ani mai tarziu, in 586/587, suntem martori la marea invazie avaro-slava in Imperiu, care a atins si Dobrogea. De acum dateaza probabil distrugerea finala a orasului Tropaeum Traiani, in perioada ulterioara fiind inregistrata doar o locuire sporadica, fara caracter urban. Ultimul deceniu roman al Dobrogei a fost marcat de aproape permanentele conflicte cu slavii, ca si de decaderea vietii urbane. In 602, in contextul revoltei lui Phokas, Dobrogea va iesi de sub autoritatea romana. Sub control imperial au mai ramas doar cateva fortarete de pe malul fluviului, avand drept scop asigurarea circulatiei pe Dunare pentru flota romana.

Fig. 16. Planul fortaretei de la Dinogetia (Garvan, jud. Tulcea).

Fig. 17. Tropaeum Traiani. Planul orasului roman si romano-bizantin.

Fig. 18. Tropaeum Traiani. Monumentul triumfal (restaurare).

Fig. 19. Dobrogea romana.

Fig. 20. Zona dunareana in secolele II-III d. Hr.

Fig. 21. Zona dunareana in secolele IV-VI d. Hr.

Fig. 22. Capidava.

Evolutia provinciei romane Scythia Minor.

2. Explicati urmatorii termeni: ala; Classis Flavia Moesica; dux; limes.

3. Care este semnificatia urmatoarelor date: 74-63 i. Hr.; 12 d. Hr.; 454 d. Hr.; 281 d. Hr.; 559 d. Hr.

4. Ce stiti despre: C. Antonius Hybrida; Altinum; Tullius Menophilus; Phokas.