Dubla alegere ca Domnitor a lui Al. I. Cuza - actul decisiv al Unirii Principatelor

Dubla alegere ca Domnitor a lui Al. I. Cuza actul decisiv al Unirii Principatelor

In conformitate cu dispozitiile Conventiei de la Paris, in fiecare Principat erau numite caimacamii, constituite din trei persoane, avand misiunea de pregatire a alegerilor pentru Adunarile Elective, acestea, la randul lor, urmand a-i alege pe cei doi Domnitori, in octombrie in Moldova erau numiti: Anastasie Panu, Vasile Sturdza si Stefan Catargiu; primii doi erau unionisti binecunoscuti, al treilea era un mare boier cunoscut pentru opiniile lui retrograde. In Tara Romaneasca, cei trei caimacami numiti, relativ, la aceeasi data, erau: loan Manu, Emanoil Baleanu si Alex. Filipescu, toti mari boieri, dintre care numai ultimul era adept al Unirii.

In Moldova, datorita influentei celor doi caimacami unionisti, erau adoptate o serie de masuri pe linia afirmarii partidei nationale: numirea in posturi inalte a unor fruntasi unionisti (V. Alecsandri secretar de stat; Al. I. Cuza comandant al armatei s.a.), incurajarea ziarelor unioniste ("Steaua Dunarii', "Zimbrul' etc.). in acelasi timp, in Tara Romaneasca, dimpotriva, caimacamia fiind dominata de cei doi boieri conservatori, sunt adoptate masuri potrivnice partidei nationale.

in aceste conditii, in urma alegerilor, in Adunarea Electiva a Moldovei, majoritatea va fi constituita din membri ai partidei nationale, conservatorii, sprijinitori ai candidaturilor lui M. Sturdza si Grigore M. Sturdza, fiind in minoritate, intre candidatii din randul partidei nationale, cele mai mari sanse la domnie le aveau C. Negri si V. Alecsandri, ultimul la un moment dat retragandu-se din cursa; dupa mai multe reuniuni, in ideea sustinerii unui singur candidat, mai putin angajat in dispute politice si cu sanse de a fi acceptat si de deputatii conservatori, membrii partidei nationale s-au oprit asupra propunerii de sustinere a candidaturii colonelului Al. I. Cuza. Alegerile pentru Domn se

desfasoara in ziua de ianuarie 1 in cladirea Muzeului de istorie naturala; deoarece, cu prilejul procedurii de validare a candidatilor, Gr. M. Sturdza era invalidat, sustinatorii acestuia trecand de partea candidaturii lui Al. I. Cuza, restul deputatilor conservatori, adepti ai lui M. Sturdza, luandu-le exemplul, trec si ei de partea lui Cuza. Astfel, Cuza era ales in unanimitate de voturi din ale deputatilor prezenti, candidatul, conform Regulamentului, abtinandu-se de la vot). Imediat dupa alegere, Al. I. Cuza depunea juramantul de credinta pe Constitutie, caruia ii urma, din partea deputatilor, cuvantul de intampinare, la fel de emotionant, al lui M. Kogalniceanu ("Alegandu-te pe tine Domn, am voit sa aratam lumii ce toata lumea doreste: la legi noi, om nou!').

2. in Tara Romaneasca, situatia era mai dificila, perspectiva alegerii unui Domn din randul candidatilor partidei nationale fiind foarte incerta, dupa ce, in urma alegerilor pentru Adunarea Electiva (desfasurate intre 8 si 12 ianuarie), majoritatea acesteia era constituita din conservatori, partizani ai lui Gh. Bibescu si B. Stirbei (conform evaluarii unui diplomat strain, dintr-un total de deputati, erau conservatori). Candidatii conservatorilor la domnie erau si ei, intr-un fel, adepti ai Unirii, insa, date fiind convingerile lor politice si sociale, ei ofereau marilor boieri garantii ca in noul stat privilegiile lor vor fi mentinute, intr-o asemenea situatie, deputatii apartinand partidei nationale, intre care se numarau cunoscuti fruntasi liberali, cu vederi radicale sau moderati, alesi ca reprezentanti ai Capitalei - C. A. Rosetti, Nicolae Golescu, Vasile Boerescu - au recurs la atragerea populatiei Capitalei, a tineretului in primul rand, in sprijinul candidatului lor.

Lucrarile Adunarii Elective incep la 22 ianuarie 1859, in conditiile in care dealul Mitropoliei si curtea Adunarii unde se desfasurau dezbaterile erau inconjurate de o multime de oameni (mobilizati prin actiunile de propaganda ale unor inflacarati partizani ai Unirii: N. T. Orasanu, Gr. Serurie s.a.). Si aici, ca si in Moldova, in randul deputatilor apartinand partidei nationale, a existat initial o incertitudine asupra candidatului unic care urma sa fie sprijinit, in cele din urma, in ziua premergatoare datei fixata pentru alegerea Domnului, propunerea lui Dimitrie Ghica, de sustinere a candidaturii Domnului Moldovei, fiind acceptata in unanimitate de acest grup de deputati.

A doua zi, la ianuarie, in preambulul deschiderii sedintei oficiale a Adunarii, V. Boerescu a cerut o intrunire prealabila a tuturor

deputatilor, in cadrul careia el a lansat propunerea de sustinere a candidaturii Domnului Moldovei, facand apel la spiritul de solidaritate nationala al tuturor deputatilor: "Sa ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastra va fi impacata, ca ne-am indeplinit o datorie sfanta'²⁵. Pe loc, deputatii conservatori si-au dat asentimentul, inclusiv fiii lui Gh. Bibescu si B. Stirbei. Adevarul este ca decisiva a fost in acest moment starea de emulatie patriotica care a cuprins si pe deputatii conservatori, iar nu teama de interventia multimii de cateva zeci de mii de oameni care inconjura locul Adunarii (o anumita presiune psihologica, desigur, a existat, dar ea nu era suficienta, singura, asa cum uneori s-a scris, sa determine o schimbare atat de radicala in atitudinea deputatilor conservatori). Ca atare, in urma acestei intelegeri, in sedinta oficiala, in urma votului secret, candidatul propus, Domnul Moldovei, este ales in unanimitate de voturi din cele ale deputatilor prezenti).

Se dadea, odata cu votul Adunarii de la Bucuresti, o pilda exemplara de solidaritate nationala, de mare rasunet in tara si strainatate.

In intreaga tara, dubla alegere a fost primita cu un mare entuziasm, in imaginatia celor multi si a unor oameni politici, evenimentul fiind receptat peste dispozitiile concrete ale Conventiei de la Paris drept o unire deplina a Principatelor, iar nu una personala.

Dupa ce, in prealabil, alegerea de la Bucuresti este comunicata Domnului, la Iasi, printr-o telegrama, in ziua urmatoare se constituia delegatia in frunte cu C. A. Rosetti si Nicolae Golescu, care se deplaseaza in Capitala Moldovei, transmitand direct Hotararea de la Bucuresti, ii fusese dat lui C. A. Rosetti unul dintre redutabilii conspiratori de la care aveau sa impuna abdicarea Domnitorului sa prezinte acum, in numele delegatiei muntene, mesajul de bucurie al infaptuirii Unirii Principatelor, prin dubla alegere a Iui Al. I. Cuza.

Momentul culminant al adeziunii populare 1-a marcat deplasarea Domnului ales la Bucuresti si primirea entuziasta pe care i-a facut-o populatia Capitalei. Gazetele au relatat pe larg despre manifestarile de bucurie ale zecilor de mii de bucuresteni, cu ale lor "strigari nebune de entuziasm', cu care Domnul a fost intampinat, incepand de la bariera

orasului. Despre aceeasi intrare triumfala a lui Cuza in Bucuresti, un martor ocular, cunoscut om politic, D. A. Sturdza (si el, ulterior, adversar al Domnului), nota: "N-am vazut niciodata salutandu-se un suveran cu mai multa dragoste si serbari publice ca in aceasta prima capitala a Romaniei''⁶. Dupa ceremonia de la Adunarea Electiva, Domnitorul adreseaza tarii un vibrant manifest patriotic.

Cu mare entuziasm a fost primita dubla alegere a lui Cuza de catre romanii din Transilvania, cum o dovedesc relatarile gazetelor romanesti de la Brasov, precum si impresiile unor cunoscuti fruntasi ardeleni. Este binecunoscuta, ca una dintre cele mai inspirate, aprecierea facuta de Al. P. Ilarian, un an mai tarziu: "Cand s-a ales Cuza Domn, entuziasmul la romanii din Transilvania era poate mai mare decat in Principate'²'.

Reactia marilor puteri fata de dubla alegere a lui Al. Cuza a fost diferentiata: Sardinia, urmarind si ea realizarea unitatii italienilor, in persoana lui Cavour, a salutat din primul moment actul Unirii, in forma dublei alegeri a lui Cuza, drept "inceputul unei ere noi in sistemul politic al Europei'²⁸, in Franta, marea putere care sprijinise de la inceput cauza Unirii, receptarea favorabila a dublei alegeri a fost reflectata, mai intai, in planul opiniei publice. Cu acest prilej, Saint-Marc Girardin, "marele maestru al gazetariei franceze', cum il numeste N. lorga²⁹, in "Journal des Dbats' aceeasi gazeta in care de-a lungul anilor anteriori publicase sute de articole in sprijinul Unirii, urmarind, pas cu pas, evolutia acestei probleme, prin hatisurile diplomatiei europene saluta in termeni entuziasti dubla alegere a lui Al. I. Cuza, ca un act hotarator de vointa a poporului roman. "Trebuie sa recunoastem scrie el, la februarie 1 ca aceasta dubla alegere constituie un mare pas inainte catre unirea completa a Principatelor Unite. Este mai ales un protest rasunator impotriva dezunirii; este o dovada solemna a perseverentei romanilor in

dorinta lor nationala. Iata in sfarsit ca ei actioneaza singuri, iata ca nu mai intreaba Europa: ce trebuie sa facem? Ei fac prin ei insisi, rara sa consulte Europa, ceea ce socotesc ca trebuie facut, in ce ma priveste, nu am curajul de a-i blama pentru acest act de spontaneitate si independenta'³⁰.

Alte puteri, Prusia si Rusia, separat, au reactionat favorabil, pe linia propriilor interese, Anglia, cu mari rezerve, in timp ce Turcia si Austria se aratau, in mod categoric, potrivnice, pe linia vechilor pozitii.

Despre pozitia marilor puteri fata de alegerea Domnitorului Al. I. Cuza, cu detalii si aprecieri interesante asupra evenimentelor de la Iasi si Bucuresti, vorbesc, intre altele, numeroase rapoarte ale diplomatilor straini acreditati in Principate.