Ion Neculce - Letopisetul Tarii Moldovei

Este intaiul scriitor care a servit urmasilor nu numai ca izvor, dar chiar ca model, pana in zilele noastre (de exemplu Mihail Sadoveanu).

S-a nascut in 1642 la Prigoreni, langa Targul Frumos. Tatal sau, Neculce vistiernicul, era originar dintr-o insula a arhipeleagului, poate din Hios. Mama, Catrina, era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino si a Alexandrinei Gavrilas Mateias.

Cronica a scris-o la batranete, intre 60-70 de ani, dupa anul 1733. Ca izvoare foloseste cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalu si Misail Calugarul, "De neamul moldovenilor" si letopisetul lui Miron Costin, letopisetul lui Nicolae Costin, izvoadele anonime.

El continua cronica lui Miron Costin de la 1661 inainte.

"O sama de cuvinte" cuprinde 42 de legende cu continut educativ fara ostentatie sau cumpanit anecdotic, cu o naratiune simpla, populara, cuminte, batraneasca. Le-a scris din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care altfel s-ar fi pierdut si din motive istorice, stiintifice.

O serie de scriitori si poeti s-au inspirat din legendele sale: Vasile Alecsandri in "Altarul manastirii Putna", Dimitrie Bolintineanu in "Cupa lui Stefan", "Muma lui Stefan cel Mare", "Daniel Sihastru", Constantin Negruzzi in poemul sau "Aprodul Purice", tot Vasile Alecsandri in "Movila lui Burcel", "Dumbrava Rosie", "Visul lui Petru Rares", George Cosbuc in "Stefanita-Voda".

In "Letopisetul Tarii Moldovei- de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat" este mai mare preocuparea pentru istorie, nelipsind cea literara.

Perioada zugravita de Neculce se imparte in doua perioade:

- pana la Dimitrie Cantemir;

- dupa Dimitrie Cantemir.

Apreciaza domnitorii cumpatati si condamna pe cei lacomi si risipitori. In culori negre apare a doua domnie a lui Dumitrasco-Voda Cantacuzino, in timpul caruia moldovenii au trecut o iarna grea:

"Oamenii in tirgu in Iasi arate curtile boierilor si ograzile si a altora, de-au arsu tirgu mai jumatate, ca nu era cine sa aduca lemne. Vitili erau scumpe, mierea era scumpa, gaineli mai nu era in tara. Gaina cate un leu, oul cate un potronic, oca de untu cate doi orti batuti si in zlot, oca de brindza cate doi potronici. Bani iesira multi in tara, dar bucate nu era."

Pozitia de clasa a lui Neculce iese mai mult in evidenta in descrierea domniei lui Constantin Cantemir care a ridicat la rangul de boieri, osteni si oameni de rand, lucru pe care Neculce il critica. Informatii interesante ofera si cu privire la domnia lui Nicolae Mavrocordat, descriind amanuntit cheltuielile pe care le face acesta pentru a-si mentine tronul. Demna de un roman de aventuri este relatarea uciderii fratilor Costin.

Ca nimeni altul pana la el, Neculce are darul povestirii si al portretizarii figurilor evocate, personajele descrise de el fiind adevarati eroi de romane. Portretul lui Dumitrasco-Voda Cantacuzino este o adevarata caricatura, apropiindu-se de pamflet. Portretul lui Constantin Cantemir nu este tocmai favorabil:

"Carte nu stie, ce numai iscalitura invatase de face. Practica buna ave la voroava, era sanatos, munca bine si be bine. Semne multe ave pe trup de la razboaie, in cap si la maini de pe cand fusese slujitor in Tara Leseasca. La stat nu era mare, era gros, burduhos, ruman la fata, buzat. Barba ii era alba ca zapada.Cu boierii traie pana la o vreme, pentru ca era un om de tara si-i stie pe toti, tot anume, pre careli cum era. Si nu era mandru, nici face cheltuiala tarii ca era un mosneag fara doamna."

Portretul lui Dimitrie Cantemir este obiectiv, neaducandu-i laude neintemeiate:

"candu era beizade era atuncea nerabdatoriu si manios, zlobiv la betie, si-i iesisa numele de om rau. Iar acum ase sa arata de bun si de bland! Tuturor use deschisa si nemaret, de vorovie cu toti copiii Deci boierii vadzand ase mila si nemarire, incepura toti a se lipi si a-l lauda. Era om invatat".

Portretul lui Petru cel Mare este facut cu simpatie:

"Iara imparatul era un om mare, mai inalt decat toti oamenii, iar nu gros, ratund la fata si cam smad, oaches si cam arunca cateodata din cap, fluturand. Si nu cu marire si cu fala, ca alti monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, si numai cu doua, trei slugi, de-i era de grija trebilor. Si umbla pe gios, fara alaiu, ca un om prost".

Din punct de vedere stilistic, Neculce se aseamana cu Creanga, amandoi utilizand modul povestirii populare, in totala necunostinta de procedeele culte (Creanga le cunostea, dar le ignora in mod voluntar).

Hazul caracterizeaza expunerea lui Neculce, provenit din ironie, care voia sa atraga atentia pe ocolite asupra unui lucru , cu intentia de a satiriza. Constantin Duca, voind sa scape de un spion turc, pune sa-i taie capul un calau cu gura mare, in loc sa tina taina ("Au stinsu bine focul paie .") sau numeste mare vornic pe un dusman al sau in ideea ca-i va deveni prieten (" Deci, stiu ca l-au facut ca oaia pe lup"). Falsul dezinteres al lui Mihai Racovita la numirea lui ca domn este figurat plastic de cronicar :" se face a nu-i place sa priimeasca domnia, ca si fata cie ce dzisa unui voinic:Fa-te tu a ma trage si eu oi merge plingind"

Neculce a constituit si mai constituie inca un model stilistic pentru urmasi , ca si literatura populara in care se incadreaza. George Calinescu il considera primul mare povestitor moldovean. Intocmai ca Ion Creanga va folosi modul de expresie popular in povestile si amintirile sale.