LIMBA ROMANA SI CULTURA SCRISA IN ISTORIA ROMANILOR

LIMBA ROMANA SI CULTURA SCRISA IN ISTORIA ROMANILOR

(C 10) Neolitic - in 1956, la Tartaria, s-au descoperit trei tablite de lut ars datand din 4800-4500 i.Hr. cercetatorii romani si straini le considera a fi primul mesaj scris din istoria omenirii, fiind mai vechi cu doua milenii decat prima scriere sumeriana. Sunt datorate preindoeuropenilor si reprezinta semne foarte abstracte.

Limba si scrierea dacogetilor- din datele istoriei antice rezulta ca toate triburile dacogetice vorbeau aceeasi limba, substratul limbii romane. A fost o limba din familia indoeuropenilor, inrudita cu sanscrita, iraniana, baltoslava, ilira si armeana. In seria dovezilor se inscriu inscriptii pe ceramica, pe blocuri de piatra, unelte, arme. Cea mai mare inscriptie este Decebalus per Scorilo, pe un vas care se pastreaza la Muzeul de Istorie a Romaniei. Sunt transcrise ? din aceasta limba 57 de denumiri de plante medicinale, 2100 de nume proprii (oameni, ape). Scrierea era cunoscuta din sec.I i.Hr., mai intai scriindu-se cu litere grecesti si apoi latine, ceea ce denota ca le era cunoscut alfabetul latin cu 100 de ani inaintea ocupatiei romane. Se redactau acte si se semnau donatorii de obiecte. Cassius Dio mentioneaza doua scrisori catre Domitian si catre Traian, pe cand acesta se indrepta spre Tapae.

Dintre cuvintele pastrate in limba romana, cca. 160-180,      sunt: balta, mal, magura, balaur, barza, mistret, soparla, viezure, copac, mazare, strugure, tarina, strunga, tarc, urda, branza, ranza, burta, ceafa, grumaz, gusa, a rabda, a spera, a zburda, a se bucura, copil, prunc, mos, baiat, zestre; pe langa acestea, toponime si hidronime.

In perioada ocupatiei romane se produce o latinizare accentuata a limbii, latina devenind adstratul limbii romane. Limba romana este rezultatul combinatiei dintre limba latina, limba dacilor si infiltratiile ulterioare. Limba latina devine in aceasta perioada limba administratiei, justitiei, armate, comertului si limba de comunicare intre autohtoni si ocupanti. Se impune mai intai in provincia imperiala si, datorita schimburilor si nevoilor de comunicare, treptat se extinde si in Dacia libera, pe teritoriul careia s-au descoperit inscriptii din acea perioada in limba latina. Limba latina a fost si limba in care s-a raspandit crestinismul, fondul principal de cuvinte bisericesti fiind in limba latina.

In perioada migratorilor, daco-romanii foloseau latina in care s-au strecurat infiltratii celtice, germane (nu numeroase) si slavone (cuvinte exprimand stari sufletesti, tare fizice si psihice- hulpav, trandav, gangav, marsav, prost, tampit, cuvinte care exprima organizarea - jupan, potop, jale, smerenie). Infiltratiile nu schimba      caracterul latin al limbii si limba romana este o limba romanica prin structura gramaticala si prin faptul ca peste 60% din cuvinte sunt de aceasta origine. In secolele 7-8 se produce o diferentiere de latina epocii romane, datorita latinei populare, care va ramane in limba romana.

Trecerea de la limba latina la romana s-a facut prin etape intermediare, initial formandu-se limba protoromaneasca. Prima mentiune referitoare la limba romana dateaza din sec.VI, dintr-o relatare a unui general bizzantin care, in lupta cu avarii, avea in ostile sale si populatie romaneasca de la nordul Dunarii. Romanitatea sud-dunareana izolata a dat nastere unor dialecte ale limbii romane: aromana, macedonoromana, glenoromana, istroromana.

In vest se folosea o limba neolatina, italiana, cu substrat italic, strat latin si adstrat germanic. In Franta substratul era galic, urmat de strat latin si adstrat germanic. In Spania straturile erau celt-baltic, latin, german. Portugheza s-a format din substrat lusitan, urmat de strat latin si german.

Asezarea poporului nostru il singularizeaza ca vorbitor de latina intr-un ocean de slava.

In Evul Mediu, in Transilvania patrund infiltratii din limba maghiara (gazda, chezas, bir, aldamas, asupri). Limba latina va domina in cultura scrisa, in administratie, in invatamant si biserica. Circula si slavona care patrunsese inainte de extinderea statului feudal ungar. In Tarile Romane latina va fi utilizata sporadic, in cancelariile domnesti si de catre elitele culte.

Oamenii de rand vorbeau slavona patrunsa in sec.X, o data cu alfabetul chirilic inventat in sec.IX de Chiril si perfectionat de Methodium. Acest alfabet a servit ca baza pentru toate popoarele ortodoxe din zona. Oficial, slavona va fi utilizata in Tarile Romane pana la 1860; in sec.XIII-XIV s-au introdus manuale bisericesti, iar in sec. XIV era utilizata in cancelariile domnesti, de primii cronicari, de boierime si mestesugari.

Datorita dependentei de Bizant un rol important in cultura scrisa il joaca limba greaca, care este utilizata pentru a permite accesul la operele clasice ale Antichitatii si la operele medievalilor europeni. Dupa caderea Constantinopolului (1453) multi clerici si boieri se refugiaza la noi si incepe utilizarea treptata a greacai si in invatamantul orasenesc, si in slujbele religioase. Intre 1711-1821, perioada domniilor fanariote, se manifesta inflorirea maxima a limbii neogreaca pe teritoriul Romaniei (ex: anarhie, despotism, epitrop, simandicos, plicticos, istericale, anomalie, matracuca, tata, igrasie). Intervin turcisme: conac, cazan, tipsie, baltag, cafea, pezevenghi, pehlivan, chef, moft, chilie.

Limba romana incepe a fi utilizata in cultura scrisa la sfarsitul sec. XV si se va generaliza in sec.XVI.

Primele scrieri in limba romana literara

-Scrisoarea oraseanului Neacsu din Campulung, 1521;

-Codicele, culegere de texte literare, basme, considerata monument de limba romana veche.

-Psalitirile - voroneteana, scheiana etc; sunt carti bisericesti pentru cultul public si privat.

-acte, zapise.

Temelia limbii romane este pusa de Coresi cu scrierile bisericesti (Catehierul etc.).

La jumatatea sec.XVI se elimina slavona, iar dupa fanarioti se scrie definitiv in limba romana cu litere latine.

In formarea/ cizelarea limbii literare romane au jucat rol carturarii, cronicarii, preoti (sefi religiosi), domnitori luminati (v.Matei Basarab, D.Cantemir, cel din urma dand si primul dictionar al limii romane), tipografii si tipografiile. Tiparul patrunde la noi in 1508, la numai cateva decenii de la infiintare.

In 1688 se tipareste Biblia lui Cantacuzino, in romana, terminata de Brancoveanu.

Cel mai important rol il are graiul muntenesc.

Unitatea de limba a fost factor important in realizarea culturii si civilizatiei romanesti,, ca si o premisa pentru lupta tuturor romanilor, indiferent de zona, pentru independenta si formarea natiunii romane.

Epoca moderna - la sfarsitul sec.XVIII se accentueaza modernizarea limbii romane, se renunta la un numar de termeni neogrecesti, carturarii (v. Heliade Radulescu, Russo, Negruzzi, alaturi de Scoala Ardeleana) militand pentru punerea in valoare a originii latine, pentru modernizarea limbii pe aceasta baza. Se stabileste sistemul ortografic pe principiu etimologic. Apar primele gramatici (v. Iordache Golescu). Scriitorii cultiva si ei limba, iar in literatura urmeaza clasicii. Rol important au si ziarele, revistele. Aici se incheie procesul de formare a limbii romane, grija actuala fiind de a o mentine "curata".