MARXISMUL DUPA MARX. ROZA LUXEMBURG, LENIN, STALIN.

Marxismul dupa Marx. Roza Luxemburg, Lenin, Stalin.

A.     Gramsci, L. Althusser

Dupa moartea lui Marx si Engels, socialismul cunoaste doua evolutii fundamentale:

Devine ideologia oficiala a tuturor partidelor socialiste europene, odata cu excluderea lui Bakunin din Internationala I (1872), unificarea socialistilor germani (Gotha, 1875) si infiintarea Partidului Socialist Fracez (1879);

Se institutionalizeaza, existand partide (inclusiv organizatii internationale) si state care isi asuma oficial ideologia marxista.

Una dintre cele mai auzite voci in apararea merxismului impotriva revizionismului lui Bernstein era cea a Rozei Luxemburg (1871-1919). Cele mai importante lucrari ale sale au fost:

Acumularea capitalului

Acceptand teoria lui Marx ca productia depaseste cererea, nu exista stimulente pentru capitalisti de a reinvesti; solutia pentru utilizarea excedentului de produse este exportul in tarile precapitaliste (o forma a imperialismului);

Imperialismul nu este aberatia unui sistem sanatos, nici cel mai inalt stadiu al capitalismului (Lenin); imperialismul era in mod intrinsec capitalismul la inceputurile acestuia;

Inevitabil militarismul si nationalismul se vor conjuga cu imperialismul, pentru cucerirea de noi piete;

Reforma sau revolutie sociala

Creditul nu elimina caracterul de criza al capitalismului;

Perspectiva ajungerii sindicatelor la putere nu poate rezolva reglementarea salariilor si conditiilor de munca. Sindicatele sunt forme de organizare "pur defensive";

Fara revolutie politica, reforma acordata in anumite conditii va fi anulata in altele;

Probleme organizatorice ale social-democratiei ruse

Constiinta de clasa nu poate fi indusa proletariatului "din afara" de catre o categorie de intelectuali revolutionari de profesie;

In interiorul partidului, este ineficianta supunerea oarba;

Greva de masa, partidul si sindicatele

Greva de masa este modalitatea de a combina lupta sindicala cu cea a partidului revolutionar;

Partidul trebuie sa infiinteze tot mai multe si cuprinzatoare, din punct de vedere socia, organizatii democratice, care sa transmita spre baza societatii politica partidului.

Revolutia rusa (scrisa in inchisoare, fara informatii complete asupra desfasurarilor din Rusia):

Acuza politica de reforma agrara a lui Lenin si dreptul la autodeterminae acordat popoarelor;

Dictatura proletariatului, ca faza de tranzitie, trebuie sa extinda democratia in sens republican si sa asigure participarea directa a clasei muncitoare la administrarea vietii sociale. Aceste necesitati sunt datorate inapoierii si izolarii Rusiei.

Fondator al comunismului modern, Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) a condus prima revolutie comunista de succes, a creat Partidul Bolsevic si a fost adevaratul detinator al puterii de stat in Rusia dupa revolutie. Teoriile sale au fost expuse publicului in

Dezvoltarea capitalismului in Rusia

Reprezinta o investigare statistica si teoretica a stadiului de dezvoltare socio-economica a Rusiei;

Releva dezvoltarea inegala a capitalismului rus, deci relativa imaturitate a burgheziei si proletariatului. De aici rezulta ca marxistii rusi trebuie sa lupte intai pentru o revolutie radicala democratica abia apoi pentru una socialista;

In aceasta revolutie, obiectivul partidului va fi coordonarea potentilului revolutionar din toate mediile sociale;

In conditii de ilegalitate si represiune severa, partidul trebuie organizat clandestin, intr-o formula revolutionara, condusa de revolutionari de profesie si construit in jurul unui ziar;

Tactica partidului trebuia sa accentueze mai ales problemele politice care-i uneau pe      muncitori si tarani, impotriva intereselor mosierilor si capitalistilor.

Imperialismul, stadiul cel mai dezvoltat al capitalismului

Caracterul oranduirii capitaliste s-a schimbat fundamental la inceputul secolului, exportand capital mai mult decat bunuri manufaturate; imperialismul s-a creat din necesitatea de a proteja administrativ, militar si naval aceste investitii;

Monopolul a dizlocat concurenta din multe sectoare economice;

Marile banci domina nu numai economia (capitalul financiar), dar si statul (capitalismul monopolist de stat);

Ca sistem international, capitalismul se hraneste ca parazit din exploatarea coloniala, fiind angajat in cheltuieli militare exagerate;

Legea dezvoltarii inegale a capitalismului: "In regimul imperialist este inevitabila dezvoltarea inegala si in salturi a diferitelor intreprinderi, a diferitelor industrii, a diferitelor tari";

Revolutia socialista cere unitatea fortelor antiimperialiste din intreaga lume, inclusiv prin combinarea miscarilor de eliberare nationala din colonii cu revolutia bolsevica;

Tezele din aprilie (1917), stabilind tactica revolutionara:

Rasturnarea guvernului provizoriu rus si acordarea puterii sovietelor;

Incetarea razboiului;

Improprietarirea taranilor;

Eliberarea nationalitatilor din vechiul imperiu;

Instalarea controlului muncitoresc asupra industriei (nu si asupra proprietatii) si nationalizarea bancilor;

Aproape intreaga opera a lui Iosif Visarionovici Stalin (Djugasvili) (1879-1953) se raporteaza, pozitiv sau prin negare, la Lenin. Principalele sale lucrari au fost Marxismul si problema nationala (1912), Bazele leninismului (1922), In jurul problemelor leninismului (1924). Retinem cele mai importante teze:

Teza socialismului intr-o singura tara, pregatita de Lenin prin teoria despre imperialism si "legea verigii celei mai slabe". Rusia nu trebuie sa astepte dezvoltarea Occidentului pentru a desavarsi revolutia;

Lupta pentru socialism se identifica cu apararea Uniunii Sovietice: crestera puterii URSS prin industrializare, micsoreaza din punct de vedere geografic si economic piata mondiala, scazand resursele imperialismului;

Dictatura proletariatului este justificata de intensificarea luptei de clasa: "Lenin ne invata ca clasele nu vor disparea decat dupa o lupta mai perseverenta, mai inversunata in timpul dictaturii proletariatului decat inaintea ei";

Societatea sovietica este societate fara clase. In acest caz, existenta statului se justifica prin incercuirea capitalist si nevoia apararii de pericolul extern.

Contemporan lui Lenin si Stalin si cu experienta asemanatoare in practica politica (a fost conducatorul Partidului Comunist Italian in anii de dupa preluarea puterii de catre Mussolini) Antonio Gramsci (1891-1937) si-a scris aproape intreaga opera in inchisoare, sub titlul Scrisori din inchisoare. Viziunea sa politica:

Defineste statul intr-un mod mai extins decat cel economic (Marx) sau ca aparat de represiune (Lenin): :"Statul este societate civila plus societate politica, o hegemonie aparata de coercitie";

Statul modern functioneaza si sub imperiul consensului, nu numai al violentei;

Deci revolutia nu mai poate fi o simpla ridicare armata impotriva opresorilor. In Rusia este suficienta preluarea puterii de stat, dar in Occident trebuie distrus mai intai edificiul moral si intelectual al capitalismului;

Structura si suprastructura nu se influenteaza reciproc, ci formaza un tot organic ("bloc istoric"). Legatura dintre cele doua este asigurata de intelectuali, "functionarii suprastructurii", care sunt totusi o patura relativ autonoma, desi promoveaza hegemonia clasei burgheze.

Dupa moartea lui Stalin, in contextul destalinizarii politice promovata de urmasii sai in functia de secretar general al PCUS, valorificand deschiderile lui Gramsci, in Europa Occidentala apar formulari mai nuantate ale ideologiei comuniste.

Intre cei mai respectati reprezentanti ai acestei orientari, Louis Althusser (1918-1990), s-a impus prin volumul Pentru Marx (1965), incearca modernizarea marxismului. Din contributiile sale:

Puterea de stat este in mainile clasei dominante, dar aparatul de stat nu neaparat;

Aparatul de stat nu inseamna doar institutiile de represiune, dar si aparatele ideologice de stat: bisericile, familia, scoala, partidele, sindicatele, etc.;

Aparatele ideologice de stat asigura dezvoltarea economica, dar modeleaza constientul si inconstientul indivizilor si colectivitatilor;

In interiorul aparatelor ideologice de stat apar contradictii (biserica-familie in evul mediu, scoala-familie mai tarziu), creandu-se astfel medii pentru lupta de clasa.