Petru Cercel

Petru Cercel

Domnitor al Tarii Romanesti (1583 -1585). Fiul domnitorului Patrascu cel Bun.

Inaintea domniei Tanar, frumos, cult, vorbea mai multe limbi, a facut si versuri in italiana. Fiu de "os domnesc", Petru colinda Europa inainte de a fi pretentent la scaunul domnesc. Ajunsese in 1579 pana la regele Frantei, Henric al III-lea, care, castigat de farmecul solicitantului, daduse ordin ambasadorului sau la Istanbul sa-i sprijine candidatura. Chemat, Petru ajunsese la Poarta la 8 mai 1581, dupa ce trecuse prin Venetia (unde a fost bine primit si daruit cu 1.000 de ducati) si prin Raguza. Solicitarile pe langa demnitarii otomani au durat circa doi ani: sprijinul diplomatic si darurile pretendentului erau contracarate de banii si darurile Ecaterinei Salvaresso, mama domnului nevarstnic Mihnea al II-lea. Pana in iunie 1583 cand, dupa ce au sosit carele cu tributul Tarii Romanesti, Petru a fost numit domn. Adusi la Istanbul, Mihnea si a sa mama au fost exilati - pentru putin timp, e adevarat - la Tripoli, pe coasta Africana.

Inceputurile domniei Petru Cercel intra in Bucuresti la 29 august 1583 (st. vechi), dupa o sedere la Adrianopole. Carmuieste efectiv putin - nouasprezece luni (pana la 6/16 aprilie 1585). Boierii, carora le da ospete, il privesc la inceput cu simpatie; saracimea, ceva mai ocrotita, este pentru el.

Reconstruirea curtii domnesti de la Targoviste Inalta la Targoviste un palat-resedinta, ruinele se vad si astazi: "au facut un bine ca au facut bisearica cea mare den curtea domneasca", tot aci; alimenteaza orasul cu apa adusa pe olane, de la departare; pune in functie un atelier de turnat tunuri de bronz. Una din tevi, deteriorata, pastrata la Muzeul militar din Bucuresti, are stema Tarii Romanesti si jur imprejur legenda in slavona: "a facut [acest tun] Io Petru voievod, fiul lui Petrasco voievod, nepotul lui Radul voievod". Rezideste in parte si inzestreaza manastirea Mislea, este si ctitor la biserica din Capresti (Curtea de Arges), la mitropolia din Targoviste, la biserica din Scheii Brasovului.

Opozitii interne Spirit larg - cunoaste oameni si locuri din multe parti ale Europei -Cercel gandea la prefaceri; secretarul sau particular este un francez Berthier care-l insotise chiar din ordinul regelui Henric al III-lea; printre oamenii de casa se afla italieni, francezi, greci. Ceea ce atrage insa suspiciunile boierilor, grijulii sa nu fie "vatamate" vechi avantaje si obiceiuri. Se ajunge, probabil, la o "hiclenie" intrucat cronica noteaza: " iar au facut (Petru Cercel) si rau mai mult, ca au omorat pe Dobromir banul si pre Mihaila vornicul si pre Gontea paharnicul" (Radu Popescu). Primul dintre cei ucisi, Dobromir (din Runcu), fusese 14 ani, fara intrerupere, in sfat (1568-1582) sub Alexandru Mircea si Mihnea Turcitul ca mare ban, vlastelin, prim sfetnic. Era si ctitor al bisericii din Runcu si al manastirii Lipovul. Cand Cercel venise in tara, incercase sa fuga in Transilvania, dar, jefuit de locuitori din Gorj si Valcea, se intoarce si face act de supunere. Si Gontea avusese increderea constanta a acelorasi domni, ca mare paharnic (intre 1568 si 1583). Uciderea lor va fi fost, poate, in legatura cu incercarile lui Mihnea de a reveni

Sporirea darilor S-au adaugat greutatile banesti. Pe langa datoriile mari contractate la Istanbul, Cercel luase asupra sa si pe acelea ale predecesorului si rivalului sau Mihnea, din care i se iertase numai 140.000 scuzi: creditorii, sositi in tara, cereau cu insistenta banii si, fireste, dobanzile (foarte mari). Urmarea, un nou spor al darilor: " au pus birul foarte mare si au scos in tara gostina de oi". Apasarea celor multi creste din nou.

Pierderea domniei si incercarile de a o relua. Opozitia dinlauntru, manevrele lui Mihnea, ostilitatea beglerbegului Greciei*, fata de domn, s-au insumat si au determinat chemarea lui Cercel in fata sultanului. Cunoscand obisnuitele riscuri ale unei astfel de chemari, domnul isi aduna avutiile (500.000 scuzi bani numerar, plus bunuri in valoare de alte sute de mii - dupa nouasprezece luni de putere!) si porneste la 6/16 aprilie 1583 spre Transilvania. De aceste bogatii n-a mai avut parte: abia intrat in Tara Barsei este pradat de ostenii ce-i pastrase langa dansul; restul de bani -peste 125.000 galbeni - a fost confiscat de guvernatorul Transilvaniei. Fostul domn isi pierde indata si libertatea. Arestat langa Medias, inchis in cetatea de la Chioar apoi in aceea de la Hust (Maramures), ramane asa pana in 1587 cand, coborand pe o funie, evadeaza. Trece prin Varsovia, Viena, apoi ajunge la Roma unde obtine spiijinul Papei, se duce la Venetia, apoi la Mantova si Ferrara, recastiga bunavointa regelui Frantei si cum atractia domniei a fost - ca la atatia altii - mai puternica decat instinctul de conservare, revine la Istanbul, la 25 iulie 1589. Conjunctura parea sa-i fie favorabila chiar. Mihnea fusese tocmai mazilit (a doua oara). Un nepot al sau Vlad (fiul lui Milos) in varsta de 20 de ani, numit in locu-i, se imbolnaveste si moare (6 august - unii spun ca ar fi fost otravit). Mihnea, sosit si el in capitala imperiului, desi mazil, lupta sa se mentina. Si reuseste. Sumele sale de bani au fost mai mari decat ale rivalului sau: reconfirmat domn, Mihnea porni indarat spre Bucuresti. Inchis la Edicule (adica inchisoarea celor sapte turnuri), imbarcat apoi, in martie 1590, pe o corabie sub pretextul ca este exilat in insula Rhodos, Petru Cercel este sugrumat pe drum - un alt izvor spune decapitat - si zvarlit in mare. (Pentru aceasta executie Mihnea platise 60.000 scuzi!).

Familia In urma celui asasinat ramaneau patru copii: Dimitrie - cel mai mare - Marcu, Ioan (Ionas) si Radu (numit si Petru, iar in unele marturii si Patrascu); acesta din urma, aflat in tara dupa 1620, se calugareste sub numele de Parthenie si scrie un manual de gramatica greceasca, pastrat la Dresda.

* Doritor a-si spori veniturile personale.