Marxismul lui Marx si Engels

Influentele ideologice cele mai importante asupra zecilor de mii de pagini scrise de Karl Marx (1818-1883) si Friedrich Engels (1820-1895) - in conditiile in care opera celor doi este un proiect grandios care nu este coerent si consecvent - sunt filozofia clasica germana, economia politica engleza si socialismul francez.

Influenta lui Hegel, care de altfel si-a pus pecetea pe intreaga gandire germana vreme de patru decnii dupa moartea sa, si care este evidenta inca din Contributii la filozofia dreptului a lui Hegel (1843) si Manuscrisele economice si filozofice redactate de Marx in 1844 si ramase nepublicate, poate fi sintetizata in urmatoarele:

Istoria umana are un sens, si acesta poate fi inteles mai ales privind in trecut;

Spiritul este un set de potentialuri care asteapta sa fie actualizate; cel mai important dintre aceste potentialuri este capacitate de a fi liber; istoria devine povestea spiritului pentru a depasi obstacolele din calea libertatii;

Spritul evolueaza spre formele cele mai inalte printr-o succesiune de "instrainari" sau "alienari", care uneori sunt dureroase, dar fac posibila evolutia spre forme superioare;

Modalitatea de evolutie a spiritului uman este dialectica, adica prin ciocnirea ideilor si idealurilor contrare. Spre exemplu, relatia stapan-sclav: stapanul obtine un sclav prin cucerirea lui fizica; sclavul la inceput e recunoscator pentru ca i s-a crutat viata, si se percepe ca inferior degradat si dependent; stapanul dimpotriva; fiecare are nevoie de celalalt pentru a fi ceea ce este; sclavul ar dori sa fie tratat ca egal, sa fie eliberat; stapanul nu poate face aceasta fara a inceta sa mai fie stapan. Cand sclavul refuza sa recunoasca superioritatea stapanului, el are cele mai multe atu-uri, intrucat poate lua stapanului singurului lucru pe care il doreste, iar stapanul nu se poate opune decat prin violenta. Stapanul este dependent de sclav, deci nu este mai "liber" decat sclavul. Daca amandoi recunosc acest lucru, relatia de sclavie dispare concomitent. Eliberandu-se, sclavul isi elibereaza stapanul;

Principalele teme ale operei lui Marx si Engels sunt:

Teoria istoriei

Urmand pe Hegel in interpretarea de stanga a "tinerilor hegelieni", Marx crede ca istoria nu e lupta spritului pur pentru realizare, ci a luptei speciei umane impotriva unei lumi ostile, si in acelasi timp a luptei oamenilor intre ei;

Cele mai importante conflicte interumane sunt cele intre clasele sociale: stapani si sclavi, nobili si iobagi, capitalisti si muncitori. Cate vreme societatile sunt divizate, lupta de clasa este motorul istoriei;

Interpretarea materialista a istoriei (Hegel oferea interpretarea idealista): Lupta de clasa este determinata de interese economice opuse: "Inainte ca oamenii sa faca orice altceva, ei trebuie sa produca mijloacele subzistentei lor, mancarea pe care o mananca, hainele pe care le poarta, casele in care locuiesc s.a.m.d.. Orice altceva, deriva din necesitatea de a produce mijloacele subzistentei noastre";

Productia materiala are nevoie de fortele materiale de productie (materiile prime si masinariile indiferent de complexitatea lor, de la arcul vanatorului la masinile industriale) si relatiile de productie (organizarea umana in vederea productiei, numita de Adam Smith "diviziunea muncii");

Din relatiile de productie rezulta clase sociale, in pricipal doua clase antagoniste; aparatenenta de clasa supusa este indicata de calitatea de a fi mijloc de productie; apartenenta la clasa suprapusa e data de calitatea de proprietar al mijloacelor de productie;

Intrucat clasa dominata este mai numeroasa, clasa dominanta controleaza statul (politia, tribunalele, inchisorile, etc.). Dar clasa conducatoare nu foloseste numai forta bruta, ci si "constiinta" clasei supuse (gandurile, convingerile si ideile);

Se formeaza astfel suprastructura ideologica (politica, teologica, legala, economica) - set de idei, idealuri si convingeri care legitimeaza alcatuirea societatii, diferentele de clasa, polarizarea bogatiei. "Ideile clasei conducatoare sunt ideile dominante in fiecare epoca"; in societatea capitalista acestea sunt difuzate de intreg sistemul educational si presa;

Religia a devenit astfel "opiumul popoarelor", deoarece le cere oamenilor sa accepte conditiile de trai, promitand eliberarea intr-o alta lume;

Acceptand ideologia clasei conducatoare, clasa muncitoare isi creaza o falsa constiinta, fiind o clasa "in sine" si nu "pentru sine". Cand va dobandi adevarata constiinta, va deveni o clasa revolutionara.

Critica societatii capitaliste:

In faza timpurie a capitalismului, burghezia a jucat un rol progresist si revolutionar: negustorii capitalisti au impus ridicarea barierelor comerciale pe uscat si au deschis noi drumuri comerciale prin marile descoperiri geografice, au distrus sistemul proprietatii feudale prin sistemul camatariei si al bancilor; pe de alta parte, capitalismul a facut omul sa devina stapan al naturii ("Burghezia a creat, pe durata domniei sale de aproape o suta de ani, forte productive masive mai multe si mai colosale decat au reusit toate generatiile anterioare puse laolalta"); in al treilea rand, capitalismul este progresist prin nevoia de permanenta inovare si schimbare a tehnicilor si metodelor de productie, in scopul maximizarii profitului;

Sistemul capitalist este depasit si criticabil pentru ca:

Si-a depasit utilitatea istorica, pentru ca a pregatit suficient calea pentru o noua forma de societate, cea comunista;

Creaza alienarea clasei muncitoare, prin: obligarea muncitorilor de a-si vinde munca fara sa detina ceea ce produc; ucide spiritul creator in munca, inlaturand satisfactia muncii; indeparteaza aptitudinile estetice ale muncitorilor, care se mai pot crea si nu se pot bucura de frumos; concurenta pe care o induce intre muncitori pentru locurile de munca; Capitalismul creaza deopotriva si alienarea clasei burgheze, dupa exemplul stapanului de sclavi;

Capitalismul este autosubversiv, asezand in mod obligatoriu salariile la nivelul cel mai de jos posibil, in scopul maximizarii profitului. Muncitorii sunt obligati sa lucreze pe un salariu de subzistenta de frica somajului si a foamei;

In acest fel, capitalismul a creat fortele si conditiile care intr-o zi il vor distruge. Proletariatul nu are nimic de pierdut si totul de castigat daca se revolta, si aceasta se va produce in momentul in care vor deveni o clasa "pentru sine'.

Bazele revolutiei:

Crizele economice, recesiunile si depresiile periodice pe care le sufera economia capitalista. Analistii burghezi le considera forme de autocorectare; Marx le crede structurale, datorate "anarhiei in productie";

Pauperizarea proletariatului, produsa mai acut in momentele de depresie economica. Momentul individual cel mai dureros este pierderea slujbei;

Constiinta revolutionara de clasa, cand muncitorii incep sa inteleaga ca situatia lor se datoreaza sistemului, si nu rapacitatii individuale a patronilor.

Etapele revolutiei:

Dobandirea puterii de stat: inceputa prin mici greve aparent spontane, boicoturi, demonstratii de strada si revolte, miscarea se va coagula rapid intr-o forta organizata, in vederea: unei greve generale care sa paralizeze intreaga societate; unui razboi civil in care proletariatul sa infrunte soldatii si politistii in slujba capitalistilor; castigarii alegerilor libere (cale pe care Marx o vedea posibila, eventual, in Olanda si Statele Unite ale Americii). Lupta va fi inevitabil lunga si violenta;

Dictatura proletariatului: asa cum statul burghez intruchipeaza dictatura burgheziei, muncitorii vor deveni noua clasa conducatoare si vor conduce in propriul interes (folosind scolile, tribunalele, inchisorile si politia pentru pastrarea castigurilor revolutiei si infrangerea contra-revolutiei organizata in interior sau din strainatate). Aceasta trebuia sa fie o dictatura a proletariatului catre proletariat, nu deasupra acestuia;

Disparitia statului: prognozata de Marx in Critica Programului de la Gotha, cand afirma ca trecerea de la capitalism la comunism se va face prin intermediul unei perioade de socialism (caracterizata prin dictatura proletariatului, dar si continuarea sistemului de salarizare, ca incurajare a muncii, pe principiul "de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa munca"). La locul de munca dispare exploatarea si alienarea;

Comunismul - Marx ofera foarte putine detalii, intre care: societatea deschisa si democratica, in care toti oamenii participa la guvernare; principalele mijloace de productie vor fi in proprietate publica; productia va fi planificata si ordonata; distributia bunurilor si servicilor se va face nu dupa bogatie, ci dupa capacitate si nevoie ("de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi"); oamenii vor fi liberi sa-si dezvolte toate fatetele personalitatii, dupa modelul Renasterii.

Din activitatea politica a lui Marx si Engels:

Marx s-a nascut la Trier (Renania germana), fiu al unui avocat evreu covertit la crestinism pentru a putea practica; studiaza dreptul la Bonn, apoi la Berlin, unde isi ia doctoratul (1841); devine reporter apoi editor la "Rheinische Zeitung" (1842); in 1843 se muta la Paris, unde se imprieteneste cu Engles, impreuna urmand sa lucreze timp de 40 de ani;

Engels e nascut in Barmen (Renania); in 1841 se apropie de cercul "hegelienilor de stanga", iar in 1842 se stabileste la Manchester - Anglia;

In 1846 cei doi intra in contact cu miscarile revolutionare pariziene; deschid la Bruxelles "Birourile de corespondenta comunista" care sa tina legatura intre miscarile revolutionare europene. Adera la "Liga celor drepti", asociatie din Londra care grupa exilatii politici si muncitorii germani din Europa Occidentala. In 1847 aceasta organizeaza doua congrese succesive pentru a crea "Liga comunista". Cei doi inlocuiesc sloganul "Toti oamenii sunt frati" cu "Proletari din toate tarile uniti-va", si primesc sarcina sa intocmeasca un manifest din sinteza discutiilor din Liga;

"Manifestul Partidului Comunist" este publicat in 1848, inainte de izbucnirea revolutiei; Liga comunistilor se dizolva in 1852.

La initiativa celor doi, in 1864 infiinteaza Asociatia internationala a muncitorilor, din care elimina pe rand rivalii (adeptii lui Ferdinand Lassalle, apoi Proudhon si Bakunin). In 1872, in fata pericolului ca bakuninistii sa preia controlul asociatiei, Marx muta sediul in Statele Unite; la putin timp va fi desfiintata.

Principalele lucrari ale lui Karl Marx si Friedrich Engels:

Marx: Contributii la critica filozofiei dreptului a lui Hegel, 1844; Teze asupra lui Feuerbach, 1845; Lupta de clasa in Franta (1848-1850), 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte (1852), Capitalul. Critica economiei politice (incepand din 1867), Razboiul civil in Franta (1871), Critica Programului de la Gotha (1875)

Marx si Engels: Ideologia germana, 1845-1846; Manifestul Partidului Comunist, 1848;

Engels: Situatia clasei muncitoare in Anglia, 1845, Anti-Duhring (1878), Dialectica naturii (1873-1886), Originea familiei, a proprietatii private si a statului (1884), Ludwig Feuerbach si sfarsitul filozofiei clasice germane (1886).