POPOARELE GERMANICE IN 'ROMANIA'

POPOARELE GERMANICE IN 'ROMANIA'

Ceea ce a pierdut Romania, in realitate, nu e mare lucru: o fasie de frontiera in nord si Britania, unde anglo-saxonii s-au substituit britanilor mai mult sau mai putin romanizati. O parte din acestia au emigrat in Bretania. Zona pierduta in nord' se poate evalua comparandu-se vechea linie ///wes-Rin-Dunare cu actuala frontiera lingvistica intre limba germana si limbile romanice. Acolo s-a produs o alunecare a Germaniei spre Imperiu. Koln, Mainz, Treves, Ratisbona, Viena sunt astazi orase germane si extremi homimim se afla in tinut flamand .

Fara indoiala, populatia romanizata n-a disparut dintr-o data. Daca pare sa fi disparut complet la Tongres, Toumai sau Arras, in schimb exista crestini, deci romani la Koln si la Treves, dar se vor germaniza putin cate putin. Acei romani pe care ii are in vedere Legea Salica, atesta prezenta acestor supravietuitori, iar Vita Sancti Severini ne permite sa-i surprindem intr-un stadiu intermediar⁴¹.

Se stie din ce in ce mai sigur ca unii romani s-au mentinut mult timp in muntii Tyrolului si Bavariei '. Aici a avut deci loc o colonizare, substituirea unei populatii cu o alta, o germanizare. Stabilirea in masa a popoarelor germanice occidentale in propriile lor frontiere contrasteaza puternic cu formidabilele migratii care i-au adus pe goti de pe Nipru pana in Italia si in Spania, pe bur-gunzi de pe Elba pe Rin, pe vandali de pe Tisa pana in Africa. Primii s-au marginit sa treaca fluviul unde ii asezase Cezar. Sa fie o problema de rasa? Nu cred catusi de putin. Francii, in secolul al III-lea, inaintasera pana la Pirinei, iar saxonii au invadat Anglia.

As crede mai degraba ca totul se explica prin situatia geografica. Instalandu-se pe fruntariile Imperiului, nu amenintau direct Constantinopolul, Ravenna, Africa, punctele vitale ale Imperiului. Au putut fi deci lasati sa se stabileasca, sa se lege de pamant, lucru pe care imparatii il refuzasera totdeauna populatiilor germanice orientale inainte de cantonarea vizigotilor in Aquitania. Pentru a-i mentine Ia granita, Iulian a intreprins de altfel expeditii impotriva francilor si alamanilor; populatia romana se retrage in fata lor, ei nu sunt instalati ca niste trupe de mercenari conform sistemului tercia, ci colonizeaza lent tinutul ocupat, se leaga de pamant ca un popor care prinde radacini. De aceea, atunci cand legiunile au fost retrase in 406, ei au putut fi opriti de mici posturi de frontiera romane si de castella pe linia Bavai-Courtrai-' Boulogne si Bavai-Tongres⁴³. Ei au avansat foarte incet' spre sud si au cucerit Tournai in 446. Nu constituie o ar- > mata de cuceritori, ci un popor in miscare, dispus sa se ' aseze incet-incet pe pamantul fertil pe care il intalneste in cale. Aceasta inseamna insa ca nu se amesteca deloc cu populatia gaJo-romana care, putin cate putin, ii cedeaza locul; astfel se explica faptul ca-si pastreaza ceea ce s-ar putea numi spiritul germanic, obiceiurile, traditiile epice. Aduc cu ei religia si limba lor, dand localitatilor regiunii nume noi. Vocabulele germanice in ze(e)le, in inghem amintesc numele familiilor primilor coioni.

Ei se infiltreaza la sudul teritoriului pe care-l ocupa in intregime, creand astfel o zona de populatie amestecata corespunzand mai mult sau mai putin Belgiei valone, nordului Frantei si provinciei Lorraine; aici, denumirile geografice atesta in multe locuri prezenta unei populatii germanice care avea sa se romanizeze mai tarziu.⁴⁴.

Aceasta infiltrare a inaintat pana spre Sena⁴⁵.

De fapt, germanizarea in masa nu s-a realizat decat acolo unde limba s-a pastrat Romania nu a disparut decat din ultimele zone cucerite de Roma, de-a lungul povarnisului care proteja Mediterana; din cele doua Germanii, o parte din Belgia, Rhetia, Noricum si Pannonia.

Cu exceptia acestora, Romania s-a pastrat intacta si nici nu se putea altfel. Imperiul roman a ramas roman dupa cum Statele Unite ale Americii, in ciuda imigratiei, raman anglo-saxone.

Nou-venitii nu erau, intr-adevar, decat o infima minoritate. Ar trebui, pentru o oarecare rigoare stiintifica, sa putem da cateva cifre. Nu avem insa nici un document care sa ne ingaduie aceasta. Ce populatie avea Imperiul⁴⁶ ? 70 de milioane de locuitori? Nu putem fi de acord cu C. Jullian care ii atribuie Galiei o populatie de 40 la 20 de milioane de suflete . Precizia este imposibila. Singurul lucru evident este ca populatiile germanice se contopeau cu masa.

Dahn⁴⁸ considera ca vizigotii, admisi in Imperiu de catre Valens, ar fi fost un milion; dupa Eutropie, si ba-zandu-se pe cifrele date pentru batalia de la Adrianopol, L. Schmidt admite 8 000 de militari si 40 000 de suflete in total⁴⁹. Este adevarat ca, mai tarziu, randurile lor s-au ingrosat cu germanici, sclavi, mercenari etc. Schmidt admite ca atunci cand Wallia a intrat in Spania (416), vizigotii erau in numar de 100 000.

Gautier⁵⁰ evalueaza la 80 000 triburile reunite ale vandalilor si alanilor, barbati, femei, batrani, copii, sclavi, atunci cand au trecut Gibraltarul. Cifra este data de Victor de Vita: Transiens quantitas univers^. Gautier⁵² crede ca este exact deoarece a fost usor de evaluat capacitatea flotei⁵³. Gautier⁵⁴ considera, pe de alta parte, ca este destul de verosimil ca Africa romana sa fi avut o populatie egala cu cea de astazi; ar fi fost deci de circa 7-8 milioane de locuitori, ceea ce inseamna ca populatia romana era de o suta de ori mai numeroasa decat bandele de invadatori vandali.

E greu de admis ca vizigotii sa fi fost mult mai numerosi in regatul lor care se intindea de la Loara pana la Gibraltar, ceea ce ar conferi credibilitate cifrei de 100 000 data de Schmidt.

Burgunzii⁵⁵ nu par sa fi numarat mai mult de 25 000 de suflete, dintre care 5 000 de razboinici.

in secolul al V-lea, dupa Doren⁵⁶, intreaga populatie a Italiei se estimeaza la 5 sau 6 milioane. Dar nu se stie nimic precis. Cat despre ostrogoti, Schmidt⁵⁷ Ie evalueaza numarul Ia 100 000 de suflete, dintre care 20 000 de razboinici⁵⁸.

Toate acestea sunt presupuneri. Socotind aportul germanic pentru provinciile occidentale, in afara de limes, la 5% din populatie, ne aflam fara indoiala peste limita realului.

La drept vorbind, o minoritate poate transforma un popor atunci cand vrea efectiv sa-l domine, cand nu resimte decat dispret pentru el si-1 considera numai ca pe o materie buna de exploatat; acesta a fost cazul normanzilor in Anglia, al musulmanilor pretutindeni unde au patruns, si chiar al romanilor in provinciile cucerite. Popoarele germanice insa nu doreau nici sa distruga, nici sa exploateze Imperiul. in loc sa-l dispretuiasca, il admirau. Nu aveau nici un fel de foita morala sa-i opuna. Perioada lor eroica s-a incheiat o data cu instalarea lor. Marile amintiri poetice ramase³⁹ de pe urma acelei perioade eroice, epopeea Niebelungen de exemplu, nu s-au dezvoltat decat mai tarziu si in Germania. De aceea, invadatorii triumfatori le acorda pretutindeni locuitorilor provinciilor un statut juridic egal cu al lor. Si aceasta pentru ca in toate domeniile au de invatat de Ia Imperiu. Cum ar putea deci rezista ambiantei?

Daca cel putin ar fi alcatuit grupuri compacte. Dar, cu exceptia vandalilor, datorita "ospitalitatii', sunt dispersati in mijlocul romanilor. impartirea domeniilor ii obliga sa se adapteze uzantelor agriculturii romane.

Care este situatia casatoriilor sau a raporturilor cu femeile? E adevarat ca pana in secolul al Vl-lea, sub Reccared, nu a existat connubium. Acest obstacol juridic n-a constituit totusi un obstacol social. Numarul legaturilor dintre germanici si femei romane trebuie sa fi fost constant, iar copilul vorbeste, dupa cum se stie, limba mamei⁶⁰. Evident, aceste popoare germanice s-au romanizat uimitor de repede. Se admite ca'vizigotii si-au pastrat limba, dar numai pentru ca se doreste acest lucru⁶¹. Nu se poate cita nici un document in sprijinul acestei teze. in ceea ce-i priveste pe ostrogoti, se stie, datorita lui Procopie, ca mai existau unii in armata lui Totila care vorbeau gotica, dar acestia erau probabil cativa indivizi izolati provenind din Nord.

Pentru ca limba sa se pastreze, ar fi fost necesara o cultura comparabila cu aceea a anglo-saxonilor. Or, in cazul in speta, aceasta lipseste cu desavarsire. Ulfila n-a avut urmas. Nu avem nici un text, nici un tratat in limba germanica, Liturghia in bisericile timpului se slujea in limba germanica si totwsi nu avem nici o marturie scrisa. Doar francii au redactat, poate, in perioada pre-merovin-giana, Legea Salica in limba vulgara; adnotarile malbergice ar constitui unele vestigii. Euric insa, cel mai vechi legislator germanic ale carui texte au ajuns pana Ia noi, scrie in limba latina, ca toti regii germanici.

Dupa convertirea la crestinism a vizigotilor in 589 nu mai aflam nici o urma de arta ornamentala originala, iar Zeiss⁶² admite ca aceasta nu a existat decat in popor.

Fara indoiala ca arianismul a putut, catva timp, sa impiedice un contact intim intre romani si popoarele germanice. Totusi, nu trebuie sa-i exageram importanta. Singurii regi care au favorizat cu adevarat arianismul sunt regii vandali, din motive militare. Se banuieste ca Gondobald ar fi fost crestin drept-credincios. Sigismund este si el, inca din 516. Totusi, in 524 mai exista inca arieni. Si apoi urmeaza cucerirea de catre franci, ceea ce marcheaza triumful crestinismului asupra arianismului. De fapt, arianismul a fost slab chiar si printre burgunzi⁶³. A disparut de pretutindeni destul de timpuriu. Vandalii renunta Ia el o data cu cucerirea lor de catre lustinian in 533; la vizigoti este abolit de catre Reccared (586-601)⁶⁴. Acest arianism este de altfel foarte superficial, caci nicaieri nu au avut loc miscari de protest atunci cand a fost condamnat. Dupa Dahn⁶⁵, limba gotica ar fi disparut o data cu crestinarea de catre Reccared, sau cel putin de atunci incolo n-ar mai fi vegetat decat in randurile oamenilor simpli.

in consecinta, nu prea vedem cum ar fi putut elementul germanic sa se mentina. Ar fi fost nevoie de un aport constant de forte proaspete venite din Alemania. Or, aceasta nu se intampla. Vandalii nu primesc nici un aport; nici vizigotii, rupti de orice legatura cu Alemania. Poate ca ostrogotii au ramas intrucatva in legatura cu germanicii datorita Alpilor? Pentru francii din Galia, dupa incheierea cuceririi, aportul barbar a incetat. E suficient sa-l citim pe Gregoire de Tours ca sa ne convingem.

Exista de altfel si un argument irefutabil. Daca limba s-ar fi pastrat, ar fi lasat urme in limbile romanice. Or, cu exceptia catorva cuvinte, acest lucru nu se constata. Nici fonetica, nici sintaxa nu indica nici cea mai slaba influenta germanica⁰⁶.

Acelasi lucru se poate spune si despre tipul fizic. Unde oare se mai gaseste tipul vandal in Africa⁶⁷, cel vizigot in Italia? Exista blonzi in Africa, dar Gautier⁶⁸ a subliniat ca existau chiar si inainte de sosirea barbarilor.

Totusi, se va obiecta, dreptul este personal, roman pentru romani, germanic pentru populatiile germanice, ceea ce este adevarat. Dar acest drept germanic este deja intrepatruns de romanism in legislatia lui Euric. Si dupa el influenta romana se accentueaza neincetat.

in cazul ostrogotilor, nu exista o legislatie speciala pentru acestia; ei se supun dreptului teritorial roman. in calitate de soldati, ei se afla insa exclusiv sub jurisdictia tribunalelor militare care sunt pur gotice⁶⁹. Acesta este un fapt esential. Germanii sunt soldati si adepti ai arianismului si e posibil ca regii sa fi protejat arianismul pentru a-si pastra soldatii.

La burgunzi si vandali, inf'uenta dreptului roman asupra dreptului germanic este la fel de vizibila ca si in cazul vizigotilor⁷⁰. De altfel, cum s-ar putea admite ca dreptul germanic pur s-a mentinut acolo unde familia consangvina, sippe, celula de baza a ordinii juridice, a disparut?

De fapt, trebuie sa se fi petrecut cu spiritul legilor ceea ce s-a petrecut cu connubium. Dreptul germanic s-a pastrat numai in tarile colonizate de anglo-saxoni, de francii salieni si ripuari, de alamani si de bavarezi⁷'.

A considera ca Legea Salica a constituit sistemul juridic al Galiei dupa Clovis este o certa eroare. in afara de Belgia nu mai exista aproape deloc Salieni, cu exceptia personalitatilor din anturajul regelui. in opera Iui Gregoire de Tours nu intalnim nici o singura aluzie la aceasta lege. Trebuie deci sa-i restrangem sfera de aplicare la regiunile din Nordul extrem.

intr-adevar, nu gasim rachimburgi* la sud de Sena. Se intalnesc oare acolo sculteti sau grafiones? Adnotarile malbergice dovedesc de altfel ca avem de a face cu un cod stabilit pentru o procedura care se desfasoara in limba germanica. Cati comiti, aproape toti romani, ar fi putut sa-1 inteleaga? Tot ceea ce aflam din aceste adnotari cu privire la uzantele agricole, asupra amplasarii caselor este valabil numai pentru nordul colonizat de germanici. Trebuie sa fii orbit de prejudecati pentru a presupune ca o lege atat de rudimentara ca Legea Salica ar fi putut fi aplicata la sud de Loara.

Se va afirma cumva ca germanicii aduceau cu ei moralitatea unui popor tanar, adica a unui popor pentru care legaturile personale de credinta sunt mai importante decat supunerea catre stat? E o tema curenta. Este totodata o tema romantica si o dogma a anumitor scoli germanice. Si nici nu le e prea greu sa-1 citeze pe Salvien si paralela sa intre decadenta morala a romanilor si virtutile barbarilor. Aceste virtuti nu au rezistat insa mult dupa ce popoarele germanice s-au asezat in mijlocul romanizatilor. Mundus senescit se poate citi la inceputul secolului al Vll-lea in cronica pseudo-Fredegaire* ². Este suficient sa rasfoim opera lui Gregoire de Tours pentru a gasi, la fiecare pas, urmele celei mai grosolane decaderi morale: betie, destrabalare, adultere, asasinate, cruzimi infricosatoare si o perfidie care domneste de sus pana jos pe intreaga scara sociala. Curtea regilor germanici este bantuita de tot atatea crime ca si cea de la Ravenna. Hartmann⁷' ne atrage atentia asupra faptului ca Ger-manische Treue este un basm acceptat. Theodoric pune sa fie asasinat Odoacru dupa ce jurase sa-i crute viata. Gontran roaga poporul sa nu-1 ucida. Toti regii vizigotilor, cu rare exceptii, mor injunghiati.

in tabara burgunzilor, in anul 500, Godegisile il tradeaza pe fratele sau Gondebaud in favoarea lui Clovis⁷⁴. Clodomir, fiul lui Clovis, il arunca intr-un put pe prizonierul sau Sigismund, regele burgunzilor⁷⁵. Regele vizigot Theodoric I ii tradeaza pe romani. A se vedea de asemenea cum se poarta Genseric cu fiica regelui vizigotilor, nora sa.

Curtea regilor merovingieni este un lupanar; Frede-gonde e o scorpie infioratoare. Theodahat isi asasineaza sotia. Peste tot numai capcane; peste tot domneste o imoralitate aproape de necrezut. Povestea lui Gondebaud este tipica in aceasta privinta. Patima betiei pare a-i stapani pe toti. Sotiile isi pun amantii sa-i ucida pe soti. Toata lumea e de vanzare. Si toate acestea fara deosebire de rasa, atat in lumea romanilor cat si intr-a germanicilor. Desi moralitatea s-a refugiat in randurile clerului, si aici - pana si la calugarite⁷⁶ - exista coruptie. in popor, credinta nu depaseste nivelul unei grosolane taumaturgii. Ceea ce a disparut partial, si nu pretutindeni, sunt viciile urbane: mimii, curtezanele. Toate acestea se pastreaza insa in lumea vizigotilor si mai ales in Africa, la vandali, cei mai germanici dintre barbarii de Sud. Sunt efeminati, amatori de bai, de vile luxoase. Poezia scrisa sub regii Huneric si Thrasamund e presarata cu obscenitati.

Se poate presupune ca, imediat dupa stabilirea lor in Imperiu, toate laturile eroice si originale ale caracterului barbar se topesc in moravurile romane. Solul Romaniei a absorbit viata barbara. Si cum ar fi putut sa fie altfel cand exemplul vine de sus? La inceput, desigur, regii sunt numai partial romanizati. Euric si Genseric stiu prost latineste. Dar ce se poate spune despre cel mai mare dintre toti, Theodoric? Dincolo de Alpi, s-a facut dintr-insul un erou germanic, dar ceea ce domina in el este bizantinul.

La varsta de sapte ani a fost incredintat imparatului⁷⁷ de catre tatal sau si a crescut la Constantinopol pana Ia varsta de optsprezece ani. Zenon il ridica la rangul de magister militum si de patriciu, iar in 474 il si adopta. Se casatoreste cu o printesa imperiala⁷⁸. in 484 imparatul il face consul. La scurt timp dupa o campanie in Asia Mica i se ridica o statuie la Constantinopol. Sora sa este doamna de onoare a imparatesei.

in 536 Evermud, fiul sau vitreg, se preda imediat lui Belizarie, preferand sa traiasca la Constantinopol ca un patrician decat sa apere cauza compatriotilor sai barbari⁷⁹. Fiica sa Amalasunta este in intregime romana⁸⁰. Theodahat, ginerele sau, se lauda ca e platonician⁸¹.

Chiar la burgunzi, ce strasnic tip de rege national mai este si Gondebaud (480-516) care in 472, dupa moartea lui Ricimer, i-a succedat in demnitatea de patriciu lui Olybrius, iar la moartea acestuia, a obtinut ca Glyce-rius⁸² sa-i ia locul, apoi, in 480, devine el insusi rege al burgunzilor ca succesor al fratelui sau Chilperic!

Dupa parerea lui Schmidt⁸', este un rege foarte scolit, bun orator, cult, interesat de problemele teologice, care a pastrat legaturi constante cu sfantul Avit.

Tot astfel se intampla si cu regii vandali.

La vizigoti, se remarca aceeasi evolutie. Sidoniu lauda cultura lui Theodoric al II-lea. Citeaza printre curtenii lui pe ministrul Leon care fusese istoric, jurist si poet, pe Lampridius, profesor de retorica si poet⁸⁴. Theodoric al II-lea este cel care il suie pe tronul imperial pe Avitus. Acesti regi sunt total detasati de vechile amintiri ale popoarelor lor pe care Carol cel Mare le va reuni.

Iar la franci exista regele-poet Chilperic!⁸⁵

Cu cat trece timpul, cu atat se accentueaza romanizarea. Gautier⁸⁶ precizeaza ca dupa Genseric, regii vandali graviteaza pe orbita Imperiului. La vizigoti, progresele romanizarii sunt neincetate. Arianismul a disparut de pretutindeni la sfarsitul secolului al Vl-lea.

inca o data, germanismul se mentine numai in nord, ca si paganismul care va persista pana in secolul al VTI-lea. Cand armatele Austrasiei vin in Italia sa-i sprijine pe ostrogoti, ii ingrozesc pe acestia din urma⁸⁷; dupa toate probabilitatile, ostrogotii prefera sa apartina Bizantului decat francilor.

in fond, Romania, putin redusa teritorial in nord, subzista deci in ansamblul sau⁸⁸. Evident, este foarte zdruncinata. Regresul este vizibil in toate domeniile: arte, litere, stiinte. Pereunte liberalium cultura litterarum, zice foarte bine Gregoire de Tours⁸⁹. Romania traieste datorita masei sale. Nimeni nu a inlocuit-o. Nimeni nu protesteaza impotriva sa. Nimeni nu ar concepe, nici laicii, nici Biserica, o alta forma de civilizatie. in mijlocul decadentei, o singura forta morala rezista: Biserica, iar pentru Biserica, Imperiul exista inca. Grigore cel Mare ii scrie imparatului ca domneste asupra unor oameni, in timp ce barbarii domnesc asupra unor sclavi⁹⁰. Desi intampina unele greutati din partea imparatilor bizantini, Biserica le ramane fidela. Datorita sfintilor Parinti, ea stie ca Imperiul roman exista prin voia lui Dumnezeu si ca ii este absolut necesar crestinismului. Oare nu si-a structurat intreaga organizare dupa modelul Imperiului? Oare nu vorbeste limba acestuia? Oare nu-i pastreaza legislatia si cultura? Iar demnitarii ei nu se recruteaza oare cu totii din randurile fostelor familii senatoriale?