Monarhia absoluta

MONARHIA ABSOLUTA

Monarhia absoluta este regimul in care puterea de stat, absoluta si invizibila, este incarnata de rege ale carui competente sunt limitate de legile traditionale, dar nu pot fi controlate nici de nobilime, nici de reprezentantii corpului social sau politic din Adunarea Starilor Generale. Ideile sale de baza sunt unitatea si legea, expresie a ordinii si controlului asupra societatii. Limitele puterii regale(executiva, legislativa, juridica) rezultau doar din responsabilitatea sa in fata lui Dumnezeu-sursa unica a autoritatii monarhice. Monarhul este astfel dezlegat (sensul etimologic al termenului absolut) de orice raspundere terestra, liber de a legifera si decide singur.
Absolutismul monarhic se cristalizeaza treptat ii Spania sub domnia lui Filip al-II-lea (1556-1598) si in Franta, incepand cu Henric al-IV-lea (1589-1610).Stapan al unui imens imperiu colonial, regele Spaniei s-a preocupat de constituirea unei birocratii eficiente, pe care sa o poata controla cu strictete.
Biserica catolica si in special Inchizitia au contribuit la consolidarea acestui tip de guvernare autoritara.
In Franta, arhitectii absolutismului monarhic sunt cei doi cardinali ministri: Richelieu (1585-1642), ministrul lui Ludovic al-XIII-lea si Mazarin (1602-1661). Dupa moartea celui din urma, noul rege, Ludovic al-XIV-lea, a decis sa guverneze singur.
Ludovic al-XIV-lea si ministrul sau Colbert (1619-1683), ilustreaza cel mai bine acest regim politic. Economia, statistica populatiei, armata, religia si politica externa sunt toate controlate strict de catre rege, ajutat de consilii. Se dezvolta, astfel, o birocratie administrativ-functionareasca platita, legata de stat si devotata intereselor lui. Cu ajutorul intendentilor numiti de rege se asigura functionarea si armonizarea sistemului central de guvernare cu cel teritorial.

Regele a inlaturat din Consiliile de stat, care il ajutau in guvernare, pe toti aceia care prin prestigiul si rangul ce-l aveau ar fi putut constitui o concurenta pentru autoritatea sa. S-a inconjurat in schimb de persoane provenite din randurile burgheziei innobilate, devotate statului si avand pregatire juridica sau administrativa. In fapt, Ludovic se baza pe un cerc restrans de colaboratori caci principiul cumulului permitea ca aceiasi persoana sa detina mai multe functii.
Politica lui Ludovic a fost influentata de starea permanenta de razboi. Aceasta l-a obligat pe rege sa gaseasca mereu solutii financiare, ceea ce a dus in cele din urma la o centralizare accentuata, in special in domeniul fiscal si economic. In economie, Colbert pune in practica ideile mercantilismului, curent economic ce sustinea ideea interventiei masive a statului in activitatea economica si stimularea comertului extern si a manufacturilor.
Absolutismul francez se caracterizeaza prin intarirea rolului statului si identificarea lui cu regele, prin incercarea de control si uniformizare a tuturor activitatilor sociale, de la economie la religie, pana la viata intelectuala. Controlul supusilor este punctul sau central. Ludovic al-XIV-lea a intarit administratia provinciala si centrala, a reorganizat politia si sistemul de statistica demografica. Inregistrarea supusilor insemna a-i controla mai usor, a percepe mai repede impozitele si a avea o idee clara asupra eventualului potential militar. Armata franceza devine permanenta, iar dotarea sa este cea mai buna din Europa.
Ludovic a incercat sa-si impuna controlul si asupra credintei supusilor sai, urmarind ca prin uniformizarea religioasa catolica sa-si atinga scopurile politice. Revocarea Edictului de la Nantes a insemnat insa deschiderea unui razboi intern cu gruparile protestante dar si pierderea unui potential demografic si economic important. Peste 200000 de protestanti vor emigra in Olanda, Anglia si statele germane, unde vor constitui o opozitie intelectuala si politica deschisa si critica la adresa regimului absolut.