Marile catedrale construite in secolele XIII-XV

Marile catedrale construite in secolele XIII-XV, epoca de expansiune si de apogeu a arhitecturii gotice, au exprimat dorinta de afirmare a comunitatilor orasenesti in lupta lor sociala si politica. Se facea apel la numerosi mesteri, constructori, pictori din diferite parti ale Europei, fapt ce explica o foarte rapida dezvoltare a santierelor, un caracter eclectic al realizarilor, precum si numeroase inovatii tehnice si de expresie.

In primele decenii ale secolului al XIV-lea, patrunderea noului stil, goticul, s-a facut cu timiditate, caracteristica fiind permanenta inganare cu amintirile inca puternice ale arhitecturii romanice. Astfel edificiile din aceasta perioada isi tradeaza apartenenta la momentul gotic doar prin silueta mai elansata, deschideri arc frant. In acelasi timp insa structura basilicala asociata cu masivitatea, sobrietatea formelor si proportiile reduse ale deschiderilor constituie o evidenta referinta la fondul romanic traditional. In mediul oraselor libere transilvanene arhitectura gotica se va mula din deceniu in deceniu in functie de propriile mijloace si traditii, in functie de variatele relatii artistice.

Biserica parohiala evangehlica din Sibiu este o adevarata antpologie a arhitecturii gotice transilvaniene. Inceputa catre mijlocul secolului al XIV-lea biserica a fost planuita ca o basilica cu transept de tip traditional.

Planul bisericii este format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie ; urmeaza spre vest un transept, apoi nava centrala si cele doua laterale; in vest a fost construit turnul masiv, inglobat in cele din urma intr-un nartex format, la randul sau, din trei nave.

Edificul a fost amplificat prin construirea, catre vest, a unei ample capele, ferula, cu dispozitie trinavata si bolti in cruce pe orgive. Intre timp, tipul de basilica-hala se impusese in ambianta voievodatului transilvanean, ceea ce explica incercarea de modificare a dispozitiei spatiale in raport cu noua moda. Asa se explica faptul ca in 1471 au inceput lucrari de largire si de inaltare a navelor, iar in nava sudica a fost amenajata o tribuna, despurea careia boltile in retea indica cu claritate faza tarzie a arhitecturii gotice. Seminificativa pentru acest moment este si disparitia capitelelor, arcurile orgivelor din nava centrala prelungindu-se fara nici o cenzura in colonatele de sprijin. O alta modificare adusa este suprainaltarea turnului clopotnita si construirea pridvoarelor de pe laturile de nord si de sud.

Boltile in cruce pe orgive, cu profile robuste, ca si consolele cilindrice terminate in jumatate de con tradeaza persistenta amintirilor cisterciene. Nu lipsesc insa nici forme mai evoluate, ca de exepmlu, consolele prismatice si ferestrele bipartite, largi si inalte.

Edificul sibian se impune prin masivitatea formelor si prin sobrietatea decoratiei. Cladirea este dominata de turnul pe 7 nivele cu cele patru turnulete pe colturi, semn ca orasul avea drept de condamnare. Turnul catedralei, cu o inaltime de 73,34 m, este unul dintre cele mai inalte in Transilvania. In interior, in colaterala nordica, ogivele se sprijina pe console cu motive vegetale, una dintre ele fiind decorata cu o masca umana. Elemente sculpturale mai deosebite intalnim si in nava laterala de sud. Pe peretele de nord al corului se afla o frumoasa fresca reprezentand Rastignirea.

Spre deosebire de biserica din Sibiu aceea biserica din Sebes-Alba are o expresie foarte framantata, fiind puternic marcata de istoria orasului insasi. Remarcabil este regimul inegal al traveelor mai largi spre interiorul bisericii si mai inguste spre absida, ceea ce ii creeaza un efect de mare adancime, sporind impresia de monumentalitate. De mari dimensiuni, conceput pe sistemul de hala, cu patru perechi de stalpi articulati, corul bisericii din Sebes-Alba vadeste prezenta unui atelier experimentat atat prin logica subtila a compozitiei arhitectonice, cat si prin abundenta decoratiei sculpturale. Acestea se explica prin reltii cu vestitul santier al familei Paler. Contrastul dintre corul gotic, monumetal, generos ornamentat, si corpul basilical, scund si sarac, confera bisericii din Sebes o infatisare originala, greu de confundat, expimind in acelasi timp o realitate istorica agitata si nepreitenoasa. Decorul sculptural al interiorului consta din capitele cu frize de vrejuri vegetale, populate cu figuri fantastice, iar cheiele de bolta sunt individualizate prin reliefuri cu motive florale, cu masti umane si embleme heraldice. Stalpii articulati sunt prevazuti cu console si baldachine pentru statui, azi disparute. Exteriorul este inca si mai bogat ornamentatS pe contraforti se etajeaza statui pe console, adapostite de baldachine si reliefuri inalte, gazduite de nise polilobe cu caracteristice profile gotice.

Alaturi de Biserica Neagra din Brasov si Catedrala Evanghelica din Sibiu, Biserica Sf. Mihail din Cluj este considerata a fi unul dintre cele mai impozante edificii gotice din Romania, cu 70 de metri lungime si o inaltime maxima de aproape 80 de metri. Constructia s-a desfasurat in doua faze: prima a inceput in anul si a fost finalizata in , urmata de o a doua faza intre . In anul a fost finalizat si altarul. Alcatuita din trei travee si o absida adanca pentagonala, corul bisricii din Cluj exprima fara echivoc formele goticului matur: sever si monumetntal ca volum arhitectonic. Navele sunt inegale ca deschidere: nava centrala, mai larga, are traveele aproape patrate, in timp ce navele laterale (cea nordica este mai ingusta) sunt alcatuite din travee dreptunghiulare. Corul bisericii este acoperit cu bolti in cruce care se descarca pe grupuri de trei colonete angajate. Contrafortii sunt zvelti, iar ferestrele tripartite sunt largi si inalte, conferind constructiei o infatisare aerata. Conceputa ca o biserica cu trei nave si doua turnuri spre vest, monumetul clujan a ramas in fapt neterminat, pentru ca turnurile nu au depasit inaltimea navelor, fiind prinse in cele din urma sub pantele aceluiasi acoperis amplu. Racordarea navelor laterale cu cele doua capele ale corului se face cu ajutorul unor ziduri dispuse oblic. Aceasta dispozitie a fost gandita de la inceput si asigura o modulare treptata a volumelor, modulare care se gaseste si la portale, fiind vorba despre o caracteristica proprie goticului tarziu in varianta elaborata a santierului de la Kosice . Stalpii si pilastri, bogat fasciculati, sustin boltile pe intradosul carora nervurile deseneaza trasee stelare, primele de acest fel din Transilvania. Rafinarea si complicarea profilelor, incarcarea decorativa evidenta mai ales la contrafortii fatadei vestice (pe suprafata carora se etajeaza lesene reunite prin arcaturi trilobate, fleuroane si fiale) indica epoca flamboyanta a goticului. Dar elementele cele mai caracteristice raman portalele. Cel de nord are o deschidere cvadriloba desenata de profile delicate care descriu o acolada, totul fiind incadrat de un chenar robust, cu retrageri in trepte, abundent decorat cu frunze, fleuroane si fiale. Portalul vestic are doua deschideri dreptunghiulare, cu baghete incrucisate, incadrate intr-un larg chenar, cu trei retrageri succesive, care in partea superioara se incheie in segmente de cerc ale caror articulatii sunt marcate cu fiale. Fara sa dispuna deci de o decoratie bogata, monumentul clujan retine atentia prin bunele proportii generale, prin spatiul interior aerat si armonios organzat, fiind cel mai reusit exponent al tipului de biserica-hala din Transilvania.

Dar edificul care a devenit prin excelenta un simbol al goticului transilvanian este Biserica Neagra din Brasov. Aceasta este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei, masurand 89 de metri lungime si 38 de metri latime. Inceputa inainte de sfarsitul secolului al XIV-lea noua biserica a avut ca prim model biserica din Sebes-Alba, de la care a fost preluata ideea corului de tip hala cu trei nave. Marele incendiu din 1689, care a innegrit biserica, este cauza refacerii boltilor corului, iar cercetari dovedesc ca dispozitia stalpilor nu a ramas cea initiala. La inceput, spatiul navelor corului era compartimentata in cate cinci travee cu ajutorul a cinci perechi de stalpi - azi sunt doar trei perechi de stalpi - partea estica fiind intregita de o absida cu sapte laturi. Planul utilizat a fost acela de bazilica cu trei nave, egale ca inaltime, inscriindu-se in tipul de biserici-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul german, de unde proveneau dealtfel unii dintre mesteri. Dupa o perioda de stagnare a fost realizat corpul principal al edificiului. Turnurile nu au fost executate integral, cel de nord-vest s-a oprit la nivelul navelor, iar cel de sud-vest a fost construit doar pana la etajul patru, ramanind nerealizata camera clopotelor. Monumentul pastraza inca organizatia initiala, fiind alcatuit din trei nave despartite prin stalpi octogonali care delimiteaza, in plan si in spatiu, cate sase travee dreptunghiulare in nava centrala, patrate in colaterale. Elementul nou adus de biserica brasoveana este faptul ca navele laterale si traveea vestica a navei centrale sunt prevazute cu tribune sustinute pe bolti stelare, asemanatoare cu cele semnalate la biserica Sf. Mihail din Cluj. O particularizare demna de atentie a corului este alternarea de plinuri si goluri pe laturile de sud si est: o travee din doua este strapunsa de inalte ferestre bipartite. Latura de nord a bisericii Negre este prevazuta cu doua intrari munumentale: Poarta de aur si poarta Sf. Jertfe. Traseele polilobe se mentin si aici, dar profilele au forme mai moi, iar arcul exterior semicircular si fara cezura al Portii Sf. Jertfe este un simptom al trecerii catre stilul Renasterii. Ca si la biserica din Sebes-Alba, contrafortii bisericii din Brasov sunt decorati cu statui sub baldachine, iar in partea superioara, ei sunt prelungiti de verticalele unor pinacli piramidali, impodobiti cu frunze si fleuroane. In mod exceptional patru contraforti de pe latura nordica poarta in partea superioara statui, dispozitie a carei explicatie ramane nesatisfacatoare. Principala podoaba a edificiului braspovean este constituita de o serie de portale: cate doua pe laturile de nord si de sud si unul pe latura vestica. Acestea surprind prin jocul liber al formelor, prin abundenta stufoasa a decorului care lasa sa se citeasca fara echivoc faza ultima a goticului.

Cele patru mari biserici de oras din Sibiu, Sebes-Alba, Cluj si Brasov au pentru arhitectura transilvaneana din secolele XIV-XV valoarea unor repere fundamentale, in legatura cu ele fiind posibila intelegerea principalelor variatii ale goticului local. Categoria cea mai importatnta - prin ambitiile stilistice pe care le subintelege, ca si prin cantitatea efectiva a aparatului decorativ pastrat este constituita de bisreica-hala. In acest sens santierul cel mai feril a fost cel format pe langa biserica Sf. Mihail din Cluj, de aici roind mai multe echipe de mesteri a caror prezenta poate fi recunoscuta in diferite localitati transilvene.