CATEGORII DOCUMENTE |
Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Misiunea diplomatica a abatelui Ruggiero si pozitia tarilor române între 1568-1572
Anul 1568 marcheaza schimbarea domniilor atât în Moldova cât si
în Tara Româneasca, unde Petru cel Tânar era mazilit, în locul lui
urcându-se pe tron Alexandru al II-lea Mircea.
Se pare ca planurile ambitioase ale doamnei Chiajna, ce si-a tutelat
cu multa autoritate fiul si care vizau aliante matrimoniale cât mai ilustre,
au dus, în 1568, la mazilirea tânarului domn si a mamei sale. În cursul
anului 1567, reprezentantii diplomatici ai tarilor occidentale acreditati la
Constantinopol urmareau cu interes proiectul casatoriei ambasadorului
francez cu una din fiicele Chiajnei, plan care îl îngrijora chiar pe emisarul
Habsburgilor, Albert de Wyss, ca fiind o posibila cale de imixtiune a
Frantei în Tara Româneasca. Chiajna însa renunta la acest proiect,
considerând personajul vizat drept un aventurier.
În anul urmator, 1568, intrigile întretinute la Constantinopol de un
alt pretendent la mâna uneia dintre fiicele Chiajnei, nemultumit de
desfacerea casatoriei, aveau sa puna capat viselor de marire ale
ambitioasei doamne. Este vorba despre Mihail Cantacuzino (vestitul
„Seitan-Oglu”), care si-a folosit toata influenta pentru a razbuna insulta
adusa familiei sale, când Maria, fiica Chiajnei, casatorita cu Iane
Cantacuzino, fusese rapita de lânga sotul ei, din porunca mamei sale .
Desi formal Petru-Voda se împacase cu influentul Mihail Cantacuzino,
acesta a uneltit în continuare împotriva Chiajnei si a fiului ei. Sultanul
însusi, nemultumit de felul în care domnul muntean se lasa manevrat, a
acceptat ideea instalarii în Tara Româneasca a unui om cu mai multa
autoritate si experienta, pe care l-a gasit în persoana lui
Alexandru-Mircea.
În timp ce de pe tronul Tarii Românesti pleca un domn caruia i se
reprosa lipsa de maturitate, în Moldova îsi începea domnia Bogdan
Lapusneanu, care, la cei 16 ani ai sai, dadea dovada de un temperament
juvenil, înclinat spre distractii si placeri.
Dupa moartea mamei sale, doamna Ruxandra (la 12 noiembrie
1569), tânarul domn devine dependent de anturajul nobililor poloni, care
întrevedeau posibilitatea înglobarii Moldovei, prin anihilarea oricarei
initiative personale a domnului. Ca urmare, în 1569, se reînnoia tratatul
de vasalitate al domnului Moldovei fata de regele Poloniei. Bogdan
Lapusneanu îsi casatorea surorile cu nobili poloni si cauta o alianta
matrimoniala si pentru sine, în regatul vecin. Aleasa sa era fiica marelui
cancelar Dembinski. De altfel, aceasta preocupare asidua de a-si întâlni
viitoarea mireasa, ce-l facea pe domn sa paraseasca în iunie 1571
Moldova, avea sa-l coste tronul.
Sultanul a vazut în firea labila a lui Bogdan Lapusneanu un
potential pericol în ceea ce privestte dominatia asupra Moldovei. De
altfel, domnul Moldovei, temându-se ca Laski putea sa îi ocupe tronul cu
sprijin austriac, se grabise, la 10 august 1570, sa-si ofere serviciile sale
chiar împaratului Maximilian al II-lea. În acelasi timp facea o promisiune
similara si domnului Tarii Românesti. În ce masura tratativele cu
Habsburgii pareau periculoase la Constantinopol este greu de spus, cert
este ca planurile matrimoniale ale lui Bogdan Lapusneanu în Polonia l-au
nemultumit pe sultan, ce considera ca Moldova avea sa intre total în sfera
de influenta politica a Poloniei. În plus, boierii cereau cu insistenta
schimbarea domnului, din aceleasi motive.
Situatia internationala parea favorabila strângerii rândurilor fortelor
antiotomane si tocmai din aceasta cauza Moldova ar fi avut nevoie de un
domn energic. Înca din 1568, papa Pius al V-lea îl trimisese în Polonia pe
abatele Giulio Ruggiero pentru a-l convinge pe regele Sigismund August
sa participe la Liga Sfânta. Cu aceasta ocazie, informatiile culese de
abatele Ruggiero acordau o atentie deosebita pozitiei strategice a
Moldovei. În cazul preconizatei cruciade a „Rasaritului”, Moldova era
punctul cheie ce ar fi facilitat ocuparea gurilor Dunarii si a limanului
Nistrului, stapânite de otomani. Pentru aceasta, era nevoie ca Maximilian
al II-lea si Sigismund August sa îsi dea mâna pentru a ajuta Moldova sa
lupte împotriva otomanilor, astfel putând fi cucerita chiar Crimeea. Dupa
cum s-a aratat deja, nici Habsburgii, nici polonii nu doreau, însa, dupa
1568 sa se implice în lupta cu Imperiul otoman.
Cea de-a XIII-a cruciada proclamata în mai 1571 de papa Pius al
V-lea nu aducea în Liga Sfânta decât Venetia, Malta si Savoia. Încercarea
de a-i atrage pe Habsburgii austrieci, pe poloni, pe moscoviti sau pe
domnii români în aceasta lupta a influentat politica papalitatii în anii
urmatori, marcând si luarile sale de pozitie în timpul interregnului din
Polonia.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 164
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved