COOPERAREA SI CONFRUNTAREA IN RELATIILE SOVIETO-ANGLO-AMERICANE IN PERIOADA ANILOR 1944-1947

COOPERAREA SI CONFRUNTAREA IN RELATIILE SOVIETO-ANGLO-AMERICANE IN PERIOADA ANILOR 1944-1947

Pentru a putea explica situatia internationala dintre anii 1944-1947 este necesar sa facem o prezentare, atat a evenimentelor de dinaintea acestei perioade, cat si a celor ce i-au urmat, iar aceasta pentru o intelegere mai buna a naturii relatiilor interstatale. Din acest motiv, voi mentiona natiunile care au avut o influenta puternica la nivel international pana la al Doilea Razboi Mondial, pentru a fi mai evidenta schimbarea neasteptata de la sfarsitul razboiului. As putea spune ca relatiile dintre cei doi mari poli ai lumii din aceasta perioada, Statele Unite si Uniunea Sovietica, traverseaza doua etape: in prima putem observa o relativa cooperare (initiativa apartinandu-i mai mult presedintelui american Roosevelt, care dorea pacea in lume si respectarea principiilor democratice); in cea de-a doua etapa este evidenta starea de conflict intre cele doua, declansandu-se Razboiul Rece si o crunta cursa a inarmarilor.Asadar, "lumea, supusa puterilor europene incepand cu marile descoperiri, scapa de sub tutela acestora.Ea este dominata, de acum incolo, de doi colosi, cu sanse total diferite:Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica. Or, dincolo de acest echilibru bipolar aflat in formare la sfarsitul anilor 1940, zguduirea mortala a imperiilor coloniale anunta revenirea, ca actori ai istoriei, a popoarelor non-europene".

In ceea ce priveste Germania, care manifesta, prin Hitler, dorinta impinsa " pana la delir" de a-si extinde teritoriul si de a capata puteri absolute, cel putin in Europa, isi vede visul spulberat in 1945.Dupa ce s-a aparat cu furie, ea este nimicita si ocupata de Marea Alianta. "Din punctul de vedere al relatiilor internationale, aceasta ultima incercare de dominatie a Europei de catre una din puterile ei nu mai este blocata, cum era in urma cu cateva secole, de catre gruparea celorlalte puteri europene impotriva perturbatorului, ci prin asocierea a doi uriasi care dispun, fiecare, de o baza continentala incomparabila cu cea a statelor europene clasice."[2]

Daca aruncam o privire asupra Angliei, vom remarca lupta ei contra oricarei tentative de hegemonie pe continentul european, in conditiile in care, din secolul al XVI-lea pana la cele doua razboaie mondiale, ea si-a creat un imens imperiu colonial si era o mare putere economica, cu o flota bine dezvoltata si pusa la punct. Insa aceasta situatie dureaza cam pana in anii 1870, atunci cand Statele Unite isi fac aparitia ca prima putere economica a lumii, Rusia, prin expansiunea ei, ameninta Indiile, iar Germania se face remarcata prin produsele "made in Germany" si prin amenintarea achizitionarii unei flote care sa o depaseasca pe cea a Regatului Unit. Lupta impotriva celei din urma in cele doua razboaie mondiale o ruineaza si o fac sa apeleze la ajutorul financiar al SUA. In 1945 este, alaturi de Uniunea Sovietica si Statele Unite, una din marile invingatoare. Va incerca sa fie, in aceasta situate, 'secundul remarcabil al marelui varf american'[3].

In ceea ce priveste Franta, nu putem sa nu amintim de cea mai teribila catastrofa pe care o sufera in mai-iunie 1940, in fata armatelor germane. Chiar si in acesta situatie, ea se afla in tabara invingatorilor si va reusi sa obtina unul din cele cinci mandate de membru permanent in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite. In anii 1944-1947, ea revine la politica sa traditionala, si anume, impiedicarea totala a renasterii puterii germane. Se va trezi, totusi, prinsa in lupta 'rece' a doua puteri mai mari: SUA si Uniunea Sovietica, despre care voi vorbi mai pe larg mai jos, care au impartit Europa in doua blocuri ostile. Cel oriental este dominat de Uniunea Sovietica, iar cel occidental,din care facea si ea parte, este 'condus' de SUA, care este hotarata sa reconstruiasca si sa intareasca Germania. In acest caz, Franta intelege ca trebuie sa se impace cu vechiul sau dusman.

De la distanta este vizibil ca Statele Unite ale Americii reprezinta 'nervul razboiului', detinatorii banilor, ele confirmandu-si pozitia centrala in intreg sistemul economic si financiar mondial. Deoarece nu este afectata de razboi in mod direct pe teritoriul sau, ea fiind aparata de cele doua oceane, ea va ramane 'arsenalul democratiilor' , fara riscul de a fi distrusa. Ceea ce este si mai uimitor e ca in 1945, intr-o lume aflata in ruina, economia sa, considerabil intarita, realizeaza jumatate din produsul mondial brut in acel an. Mai mult, Statele Unite isi demonstreaza forta militara purtand, victorios, un razboi pe doua fronturi.

Pentru mentinerea pacii, America lui Franklin D. Roosevelt, straduindu-se sa traga invatamintele esecului Societatii Natiunilor (creata in 1920 de statele semnatare ale Tratatului de la Versailles pentru dezvoltarea cooperarii intre natiuni si garantarea pacii si a securitatii- o va inlocui ONU in 1946), doreste o organizatie mondiala in cadrul careia sarcina ordinii internationale sa revina cercului restrans al marilor puteri care au invins Axa, si anume Consiliului de securitate cu cei 5 membri permanenti ai sai: SUA, URSS, China, Anglia si Franta. Aceasta viziune, amestecand idealismul ( increderea in capacitatea organizatiilor internationale ) si realismul (luarea in considerare a echilibrelor puterilor ) presupune doua conditii ( care nu vor fi, nici una, nici alta, satisfacute) :ca invingatorii sa nu se insulte si sa impartaseasca, in linii mari, aceeasi conceptie asupra pacii si ca ONU sa fie in permanenta dotat cu mijloace militare proprii.

Deocamdata, atat in ceea ce priveste America. In cazul URSS-ului, ea va avea un soc teribil atunci cand se va vedea atacata de Germania, asta in pofida Pactului germano-sovietic din august 1939, in care se angajau sa nu se atace reciproc in cadrul razboiului.Dar Stalin repliaza, aliindu-se cu Marea Alianta. Va schimba decisiv mersul razboiului, asa cum si Franta a facut-o in razboiul din 1914-1918, prin imobilizarea Frontului de Est si nimicirea celor mai bune forte germane si facilitarea, astfel, a debarcarii anglo-americane in vest. In 1945, Uniunea Sovietica, distrusa dar victorioasa, devine una din cele doua mari puteri ale planetei si, in acelasi timp, farul revolutiei mondiale. Mai mult, URSS, ca eliberatoare a Europei Centrale si Orientale de sub dominatia germana dispune, de acum inainte, dincolo de frontierele sale, de o sfera imperiala, chemata sa fie condusa de catre partidele infratite, supuse Moscovei.

Asadar, infrangerea Axei, circumstantele momentului, pregatesc instalarea unui sistem mondial care se va mentine pana la sfarsitul anilor '80. Are loc dezbaterea celor doi campioni ideologici, vazuti ca egali, ei fiind singurele state cu 3 atuuri: o zona aflata sub controlul lor, respectiv in Europa; capacitati militare, respectiv nucleare, incomparabile cu cele ale oricarui alt stat; in sfarsit, retele mobile de aliati permita

and influentarea unui mare numar de tensiuni regionale.

In timpul razboiului, Roosevelt reprezenta pentru Stalin personificarea americanilor, mai ales ca acesta isi exprimase in repetate randuri dorinta de a avea bune relatii cu URSS, precum si neincrederea in britanici si in alte tari imperialiste occidentale. Ba mai mult, el dorea o alianta cu URSS impotriva Japoniei si nu parea deloc dispusa sa faca lucrul de care Stalin se temea foarte mult, si anume, sa mentina trupe permanent in Europa, astfel incat SUA sa devina o putere europeana. Ba chiar dimpotriva, Roosevelt nu era interesat de Europa postbelica si, spre deosebire de Churchil, parea foarte putin interesat de cele ce aveau sa se petreaca in Polonia si Grecia. In timp ce relatiile sovieto-britanice au cunoscut momente foarte critice, fiind chiar pe punctul de a se rupe din cauza situatiei Poloniei, relatiile sovieto-americane nu au fost deloc afectate de evolutia evenimentelor din zona, iar Stalin a evitat sa ajunga la intelegeri serioase cu Roosevelt in ceea ce priveste organizarea mondiala, probleme care il preocupau foarte mult pe presedintele american.

Un pas spre rezolvarea acestor conflicte a fost facut in octombrie, 1944 cand Churchil pleaca la Moscova si, independent de SUA, 'prea idealiste', incepe cu Stalin un lucru obisnuit in jocul puterilor: fixarea, pe o foaie de hartie, a procentelor de influenta oocidentala si, respectiv sovietica, in tarile Europei orientale, anuntand astfel impartirea Est-Vest care nu se materializa decat in 1947-1949. Apoi, in februarie 1945, are loc Conferinta de la Yalta, care ii reuneste pe Roosevelt, Churchil si Stalin. Acestia adopta o 'Declaratie despre Europa eliberata', care permite tntregului continent alegeri libere si democratice. Yalta se inscrie intr-o inlantuire de negocieri multiple, pe un fond de lupte foarte violente (occidentalii, mai ales, fac o intrecere pentru cucerirea teritoriilor detinute de Germania lui Hitler). Mai mult, ca in majoritatea reuniunilor internationale, se manifesta divergente cu privire la dosare precise (guvernul din Polonia, proiectul ONU). Dar Yalta ramane in memoria popoarelor ca locul 'impartirii lumilor' sau, mai exact, a Europei. Acest mit al Yaltei propune sefi de stat si de guvern atotputernici, dezbatand in jurul unei mese problemele globului. In 1945,o ordine paneuropeana pare inca posibila. Dar este doar o aparenta, caci se va instala o 'cortina de fier' intre Europa Occidentala si cea Orientala, din 1945 pana in 1949, de-a lungul unui lant de crize, resuscitand opozitia fundamentala intre Uniunea Sovietica si Occident.

Dar cum se ajunge la o situatie atat de tensionata pe plan international? Dupa 1945, paritatea nucleara a devenit un obiect inevitabil pentru Kremlin desi, teoretic, exista o alternativa pe care unii americani au incercat sa o impuna in interesul politicii practice, si anume, infiintarea unor institutii internationale care sa controleze circulatia armelor internationale. Starea aceasta, care va lua mai apoi forma Razboiului Rece, schiteaza regulile jocului Est-Vest: 'Razboi improbabil, pace imposibila.'( Raymond Aaron ). El nu a fost un razboi tipic, cu un inceput si un sfarsit, cu invingatori si invinsi. Trasatura definitorie a acestei 'stari de fapt' era 'sentimentul reciproc de ostilitate si temerile celor doi protagonisti, care isi aveau originea in numeroasele lor diferende istorice si politice, fiind puternic stimulate de mituri care transformau, uneori, ostilitatea in ura. Razboiul Rece a dominat situatia internationala timp de mai bine de o generatie.'[4]

Presedintele Roosevelt a crezut, sau mai bine, a sperat, ca il va putea convinge pe Stalin sa nu creeze o zona separata de influenta sovietica in Europa de Est, ci mai bine sa coopereze cu America in vederea crearii unei ordini economice globale, bazata pe comert liber si profitabil pentru toti cei implicati si nu in ultimul rand pentru URSS. Primul pas in acest sens l-a constituit acordul de imprumut si inchiriere (Lend-Lease) in favoarea URSS din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; planul Marshal de dupa razboi avea sa fie un soi de ultima actiune disperata caci, dupa moartea lui Roosevelt, in aprilie 1945, la Washington erau inca persoane care doreau refacerea Europei de Vest fara o confruntare militara cu URSS.Pentru cei mai multi americani, URSS era o forta pornita sa subjuge Europa si lumea intreaga in favoarea ei si a comunismului. Unei atari pozitii, SUA trebuia sa ii riposteze printr-o confruntare militara in alianta cu statele europene si cu altele amenintate, avandu-se in vedere si faptul ca ostilitatea sovieticilor parea, cel putin pe moment, greu de indepartat. Privita de la Moscova, lumea occidentala se baza pe valorile capitaliste care impuneau distrugerea URSS-ului, precum si eradicarea comunismului prin orice mijloace, dar mai ales prin forta sau prin amenintarea cu forta. Aceste doua puncte de vedere sunt la fel de absurde. In acest caz, fiecare s-a inarmat pentru a castiga un razboi pe care se astepta ca cealalta parte sa il declanseze, dar de care nu avea niciun chef si pentru care nu isi facuse niciun plan. Cel de-al doilea Razboi Mondial s-a incheiat printr-o actiune care includea doua dintre pricipalele elemente ale Razboiului Rece: aparitia armelor nucleare si rivalitatea ruso-americana.

Bibliografie:

Philippe Moreau Defarges, Relatiile internationale dupa 1945, Editura 'Institul European', Iasi, 2001

Peter Calvocoressi, Politica mondiala dupa 1945, editia a VII-a, Editura 'Alfa', Bucuresti, 2000