NEO-ENEOLITIC

Revolutia neolitica'. Procesul neolitizarii - difuziune sau convergenta ?

1.1. Domesticirea animalelor. Vanatoarea a reprezentat o etapa pregatitoare necesara pentru domesticire; se stie ca o specie nu poate fi domesticita decat in regiunile unde a existat mai intai in stare salbatica. Vanatul specializat a fost posibil numai in cazul unei prezente foarte numeroase a speciei in zona. Deoarece densitatea speciilor a fost diferita de la o zona la alta in functie de microclimat, domesticirea nu se putea realiza pentru toate speciilor intr-o singura zona. De aceea se considera ca au existat mai multe centre de domesticire a animalelor.

Ovi-caprinele. Docile, mai usor de capturat si cu o crestere mai rapida decat rumegatoarele mari, ovicaprinele salbatice au fost domesticite de timpuriu in zona Orientului Apropiat. Primele elemente care anunta domesticirea ovi-caprinelor au fost descoperite in Pestera Palegrawra (cultura zarziana), la Chemi Zaw Shanidar, Ali Kosh, Tell Asiab, Ganj Dareh, Jerichon (mil. IX -VIII a.Chr, neolitic aceramic). In mil. VII a.Chr, oaia domestica este atestata si in Europa - la Argissa si Nea Nicomedeia, aceramic - venita pe cale egeo-anatoliana (aici nu au existat ovicaprine in stare salbatica, de aceea domesticirea locala este exclusa).

Bovinele si suinele. Spre deosebire de ovi-caprine, bovinele si suinele salbatice sunt atestate si in alte regiuni decat Orientul Apropiat: in Europa si Crimeea. De aceea este posibil sa fi existat mai multe centre de domesticire a acestora. Dintre cele mai vechi descoperiri amintim:

- mil. VIII a.Chr. - Mureybet (PPN = Pre-Pottery-Neolithic A = aceramic A);

- mil. VII a.Chr. Jarmo, ayn, Nea Nikomedeia, Argissa, Soroka (aceramic).

1.2. Cultivarea plantelor. Primele dovezi privind practicarea agriculturii se concentreaza in zona 'culoarului levantin' - intre Eufrat si Iordan (cultura sultaniana mil. X a.Chr). Este vorba de 'un comportament preagricol', fara consecinte in morfologia plantelor. Pe baza analizelor traseologice efectuate pe lame de silex s-a observat ca cele folosite pentru recoltarea cerealelor salbatice verzi (anterior scuturarii spicului) au un luciu specific. Aceste piese sunt anterioare aparitiei speciilor de grau domestic, prin urmare gesturile agricole preced primele specii domestice. De ce vorbim despre protoagricultura si nu doar despre un cules selectiv al cerealelor salbatice ? Analizele polinice indica o crestere brusca a polenului de grau si orz salbatic pe la 9.000 a.Chr., pe fondul unor transformari climatice (incalzire). Aceasta crestere se poate explpica numai prin interventie antropica, chiar daca plantele pastreaza inca trasaturi salbatice.

Care au fost cauzele care au favorizat aparitia agriculturii ?

1. teoria 'zonelor marginale' - Binford (1968) considera ca explozia demografica ar fi determinat deplasarea din zona de geneza spre zone marginale unde colonistii au incercat sa 'reconstruiasca' mediul natural originar; totusi descoperirile arheologice nu confirma aceasta explozie demografica;

2. teoria echilibrului economic - Clarke (1952) - asigurarea lipsurilor din natura prin economie productiva (consumarea excesiva duce la epuizarea resurselor naturale)

3. coevolutia om si anumite plante - Willcox (1991) - printr-o selectie inconstienta a cerealelor salbatice s-a ajuns la domesticirea lor;

4. teoria evolutiei sociala       - Hayden (1990) - o organizare sociala superioara a comunitatilor sedeantare ar fi determinat si nevoia de abundenta, resursele naturale fiind completate prin cultivarea plantelor;

5. teoria 'revolutiei simbolurilor' - J. Cauvin (1978-1989) a subliniat anterioritatea vietii sedentare fata de aparitia agriculturii - o noua conceptie religioasa (aparitia figurinelor feminine inainte agriculturii - 'zeita nu era o zeitate agricola deoarece atunci nu exista agricultura'), o noua organizare sociala au precedat economia productiva.

Prin urmare cauzele 'revolutiei neolitice' trebuie cautate mai intai la nivelul manifestarilor religioase si organizarii sociale. Aceasta tendinta de interpretare antropologica a descoperirilor arheologice castiga astazi tot mai mult teren in defavoarea teoriilor mecaniciste care exagerau rolul materialului (aspectul strict economic) fata de cel al intelectului (planul religios, moral, social).

Cele mai vechi descoperiri:

- spatiul siro-palestinian la Ain Mallaha, Abu Hureyra, Mureybet III- siloz, rasnite primitive, lame de silex folosite ca 'seceri' - sedentarizare preagricola in natufian (mil. X- IX a.Chr. - inaintea domesticirii animalelor);

- Jerichon, Tell Aswad, Mureybet (mil. IX - VIII a.Chr PPNA) - grau amidonier domestic;

- in zona M-tilor Zagros, la Ali Kosh, Ganj Dareh (in mil. VIII a.Chr., PPNB, dupa domesticirea animalelor).

1.3. Neolitizarea Orientului Apropiat

Cadrul natural - Zona numita de Braidwood 'nucleara' este cea unde au fost semnalate primele semne ale neolitizarii, limitata la NE de lantul M-tilor Zagros, la N de M-tii Taurus, la V. de campia litorala siro-palestiniana (de la Amanus la Sinai). Stepele semiaride de la poalele M-tilor Zagros, cele de la V. de Eufrat, depresiunile Iordanului si Neguev au reprezentat adevarate epicentre ale neolitizarii - astazi teritorii din Israel, Iordania, Liban, Siria, Irak, Iran, SE. Turciei. Initial, campia siriana litorala, Mesopotamia de Jos si Anatolia s-au aflat in afara acestei zone 'nucleare'.

Zona 'nucleara' a beneficiat de conditii climatice favorabile - intre 14.000 - 10.000 a.Chr. diagramele polinice dovedesc modificari semnificative: cresterea temperaturii si a umiditatii. Incalzirea platoului iranian pare sa se fi realizat cu o anumita intarziere (pe masurare retragerii treptate a ghetarilor).

Modificarile climatice a fost propice neoslitizarii dar nu determinante; pana la inceputul procesului de neolitizare au mai trecut peste 1000 de ani. In alte regiuni, de exemplu in zona Marii Caspice modul de viata paleolitic se prelungeste pana in mil. VI a.Chr.

Inceputul sedentarizarii - Primele asezari stabile apar in cadrul culturii natufiene care a ocupat intre 10.000 - 8.300 a.Chr. un vast teritoriu de la Eufratul Mijlociu si pana la Delta Nilului.

1.4. Neolitizarea Europei - problema neoliticului aceramic

Pana in anii '60, neolitizarea Europei de SE a fost privita ca un fenomen general global, databil si punctual. Conform acestei teorii grupurile epipaleolitice,cu o economie bazata pe vanatoare si cules, ar fi trecut rapid la o economie productiva (cresterea animalelor si cultivarea plantelor), schimbarea fiind explicata prin influente venite din Orientul Apropiat. Un argument important al acestei teorii a fost considerat absenta neoliticului aceramic in Balcani. In etapa finala a mezoliticului, singurele locuiri stabile se concentrau in zonele fertile ale Dunarii; totusi comunitatile de tip Schela Cladovei - Lepenski Vir nu trecusera inca la o economie productiva. Difuziunea neoliticului s-ar fi realizat treptat, in mai multe etape (stabilite pe baza datelor C14), pornind din zona Semilunei Fertile - Anatolia - Grecia - Balcani - Europa Centrala si de Vest.

Aceasta teorie, sustinuta si astazi de partizanii ei, a fost partial infirmata de descoperirile recente, demonstrandu-se caracterul ei rigid, excesiv mecanicist. Astfel descoperirile din Grecia, de la Argissa - Tesalia (dupa 1956) si Knossos - Creta (1960) au dovedit existenta unui neolitic aceramic (Frhkeramikum) in Grecia peninsulara si insulara. Imaginea neoliticului aceramic de aici a fost completata de descoperirile ulterioare de la Kirokithia, Cap Andreas Castros, Kalavasos Tenta - Cipru, Soufli Magoula, Sesklo, Achilleion, Gediki - Tesalia, Nea Nikomedeia - Macedonia Rasariteana.

Un rol important in transmiterea noului mod de viata neolitic spre vestul Mediteranei l-a avut navigatia. Comunitati cardiale (ceramica decorata cu scoica de tip Cardium) au migrat din zona siro-palestiniana, litorala spre Dalmatia, SE Italiei, Toscana, Liguria, Provence, Languedoc, Catalonia, Valencia, Portugalia, Malta, Sicilia, Sardinia, Corsica, Elba si Magreb (mil. VI - V a.Chr.). Problema aparitiei primelor animale domestice in acest spatiu nu este nici pe departe lamurita. Boul salbatic este cunoscut inca din paleolitic; de aceea este posibil ca domesticirea lui sa fie locala. Nu acelasi lucru se poate spune despre ovi-caprine pentru care nu s-a descoperit inca specia salbatica in Europa. Problema domesticirii suinelor este si mai complicata deoarece nu se face distinctia clar intre specia salbatica (mistret) si cea domestica (porc).

Agricultura cerealiera din V. Europei nu pare a fi anterioara mil. VI a.Chr - perioada in care fusese demult generalizata in Orientul Apropiat. De aceea se poate afirma cu certitudine ca, in privinta agriculturii, vestul Mediteranei a fost dependent de Orientul Apropiat. Daca premisele neolitizarii, prin tentative de crestere a animalelor (bovine, suine)* si culesul selectiv al plantelor (linte, mazare) se anunta inca din mezolitic, primele comunitati de "producatori" sunt cele care au apartinut complexului cultural al ceramicii cardiale.

O alta situatie intalnim Centrul si N. Europei : aparitia primelor comunitati neolitice in aceste regiuni a fost rezultatul colonizarii, deplasarii de populatii de-a lungul principalelor cursuri de apa (Dunarea, Rhinul). Pornindu-se de la cele mai vechi culturi din SE Europei (Starčevo - Cris - Krs) s-a constituit un mare complex cultural al ceramicii liniare din Ungaria pana in Ukraina. In mil. V a.Chr., comunitatile acestei culturi au trecut Rhinul, ajungand pana in Bazinul Parisian si Normandia.Neolitizarea zonei atlantice ramane obscura. A existat o faza a neoliticului vechi intre mezoliticul final si inceputul constructiilor megalitice ? La Dissignac s-au descoperit cereale intr-un nuvel datat in mil. V a.Chr., sugerind existenta unei etape mai vechi, anterioara dezvoltarii megalitismului (sf. mil V - IV a.Chr.).