NORMELE DE CONDUITA ALE GETO-DACILOR IN PERIOADA PREMERGATOARE STATULUI

NORMELE DE CONDUITA ALE GETO-DACILOR

IN PERIOADA PREMERGATOARE STATULUI

Despre normele de conduita ale geto-dacilor, datorita insuficientei anumitor date, nu putem sa presupunem decat ca, acestea erau probabil, expresia gradului de dezvoltare economica, a formelor de organizare socio-politica, cat si prezumtia de a sa se fi adaugat si influentele popoarelor cu care geto-dacii au venit in contact.

Cunoastem deja pe baza marturiilor arheologice, incepand cu epoca fierului si in special cu Latne, ca geto-dacii practicau intens agricultura si pastoritul si ca mestesugurile si comertul cunosteau o continua dezvoltare. Acest fapt a permis schimbari si in structura sociala. Conducatorii triburilor sau uniunilor de triburi care, initial, erau considerati 'primii intre egali' , treptat devin varfuri ale unor ierarhii politice, tinzand spre o consolidare a acestei pozitii. Regii despre care izvoarele istorice ne scriu erau in fapt conducatori militari ai unor uniuni de triburi, a caror autoritate a crescut din ce in ce mai mult.

O contributie a avut-o si influenta celtica, imprimand o tendinta spre un centralism mai accentuat triburilor din Dacia si cea scitica care a oferit modele in privinta organizarii politice si a normelor de conduita .

De exemplu, alaturi de rege intalnim adunarile populare, avand rolul de a hotari printre altele si alegerea sau revocarea acestuia. Treptat, autoritatea adunarilor poporului se diminueaza, pozitia de sef militar transmitandu-se ereditar. Pe de alta parte, datorita rolului determinant pe care religia l-a jucat in constiinta popoarelor antice, alaturi de conducatorul militar sau de rege, vom intalni intotdeauna o autoritate religioasa care era, initial, o capetenie, ce se ingrijea de cultul comun .

In privinta normelor de conduita, scrierile antice ne ofera date despre proprietate, familie, modul in care erau incheiate invoielile intre parti, iar despre sistemul dreptului penal nu se stie decat ca furtul reprezenta o abatere deosebit de grava de la normele de convietuire in societate .

Referitor la pedepse, de la razbunarea privata si arbitrajul celor batrani, specifice comunei primitive, se ajunge la solutionarea conflictelor de catre rege; partile dezbatand neintelegerile sub ochii acestuia (duelul judiciar) iar invinsul era omorat .

Proprietatea era, in general, comuna dar de la Herodot aflam ca fiii puteau sa ceara parintilor partea care li se cuvenea din proprietatea comuna . In concluzie, pe langa proprietatea comuna exista si proprietatea privata.

Despre familie, exista opinii cu privire la monogamia sau poligamia geto-dacilor. Citandu-l pe Menandru, Strabon scria: 'Iata, ce spune despre geti Menandru, nu in gluma, cred, ci in serios, luandu-si datele din istorie: 'Toti tracii, dar dintre toti mai cu seama noi getii, nu suntem prea cumpatati (eu insumi ma falesc ca sunt neam de get)', si exemplificand necumpatarea getilor spune: 'Caci dintre noi nimeni nu se insoara decat cu zece sau unsprezece femei, ba chiar cu douasprezece sau mai multe. Iar cel care s-a casatorit cu patru sau cinci, de i se intampla sfarsitul, este socotit la ei, acolo, necasatorit, nenorocit, burlac ' .

Potrivit unor interpretari, poligamia in cazul in care a existat, a fost specifica unei perioade mai vechi si numai nobililor daci.

In privinta femeilor, stim ca poligamia nu a fost admisa, Horatiu amintind despre fidelitatea sotiilor geto-dacilor .

Alte date le detinem in privinta invoielilor dintre parti care, in mod obligatoriu, erau insotite de un juramant. Potrivit acestor informatii, partile turnau intr-o cupa vin pe care il amestecau cu cateva picaturi din sangele lor. Dupa aceea inmuiau sagetile, sabia si celelalte arme in amestecul respectiv pentru ca, la final, sa bea din continutul cupei .

Herodot aminteste, in plus, despre juramantul pe vetrele regale. In cazul in care, regele s-ar fi imbolnavit se considera ca unul dintre slujitorii acestuia a jurat stramb pe zeitatile palatului. Pentru aflarea adevarului erau chemati trei ghicitori. Daca cel aratat ca fiind vinovat sustinea ca nu este, era chemat un numar dublu de ghicitori. In situatia in care acestia din urma indicau aceeasi persoana, cel gasit vinovat era ucis iar averea acestuia revenea primilor ghicitori. In caz contrar, erau adusi alti ghicitori si daca acestia demonstrau ca primii au gresit, cei vinovati de eroare erau omorati.