ORASUL ROMAN - CONSIDERATII ISTORICO-GEOGRAFICE CU PRIVIRE SPECIALA ASUPRA ELEMENTELOR DE DINAMICA SI STRUCTURA POPULATIEI

ORASUL ROMAN - CONSIDERATII ISTORICO-GEOGRAFICE CU PRIVIRE SPECIALA ASUPRA ELEMENTELOR DE DINAMICA SI STRUCTURA POPULATIEI

Consemnat pentru prima data, alaturi de Piatra Neamt, in Letopisetul Novgorodului (document extern, in general acceptat ca fiind datat 1387-1392), Romanul are o vechime mai mare, dezvoltandu-se la confluenta raurilor Moldova si Siret.
Considerat unul dintre cele mai importante centre medievale din Moldova, Romanul este mentionat intaia oara, intr-un document intern, la 30 martie 1392. Este vorba de un hrisov de danie al lui Ionas Viteazul, care a fost scris in cetatea noastra, a lui Roman Voievod (U nasem gorod ot Romanorum - voevoda).
Unele studii arata ca numele orasului a fost preluat de la numele voievodului Roman I Musat (1392-1394), considerat ca fiind intemeietorul acestuia, desi exista probe materiale care sa ateste existenta curtii de la Roman inca de pe vremea lui Petru I Musatinul.

Destinata unor scopuri defensive, cetatea a oferit protectie mestesugarilor si negustorilor urbei, activitatea acestora ducand la afirmarea orasului ca important centru atat economic cat si cultural.

Intemeierea in 1408, de catre Alexandru cel Bun, a unei episcopii, aproape egala ca grad cu cea din Suceava, a condus la sporirea importantei politice militare si administrative a Romanului

Importanta acestei asezari medievale reiese si din faptul ca, la acea data Romanul era capitala Tarii de Jos, de unde si denumirea de Targul de Jos.

Romanul apare mentionat in "Lista oraselor romanesti", intocmita intre 1387 si 1392, ceea ce denota ca exista ca asezare oraseneasca anterior acestei date. Acest fapt este atestat si de pecetea orasului scrisa in limba latina, dar si de statisticile armenilor din Roman, care ar fi cumparat prima lor biserica de lemn - de la sasi - in anul 1335 (C.C. Giurescu 1967).

Dupa cum mentioneaza uricul din anul 1392, ctitorul cetatii Romanului a fost domnitorul Roman Voda Musat. Urme ale acestei cetati au fost descoperite pe terasa unde se afla actualul parc zoologic al orasului. In jurul cetatii s-a dezvoltat orasul, avand o viata economica intensa, bazata pe mestesuguri si comert. Tot pe aici treceau caravanele cu marfuri dinspre Marea Neagra si Polonia.

Desi cercetarile, chiar de suprafata, sunt ingreunate de numarul mare de constructii, precum si de fragmentarea suprafetelor de teren, au fost descoperite si cercetate, incomplet, peste 40 de asezari - din epoci diferite - pe cuprinsul orasului. La acestea se adauga si numarul mare al celor descoperite in imediata lui apropiere.

Pentru paleolitic consemnam identificarea a doua asezari, din neolitic - doua, din epoca bronzului - una, din prima epoca a fierului, varsta Hallstatt - cinci, din perioada corespunzatoare provinciei romane Dacia - cincisprezece, din secolul IV - sapte, din secolul V - una, la care se adauga peste paisprezece puncte cu descoperiri din perioada medievala.

Cele mai vechi urme de viata descoperite pe raza municipiului Roman dateaza din prima epoca a pietrei, respectiv paleoliticul superior - este vorba de cateva masele de mamut si fragmente dintr-un colt de la acelasi tip de animal.

Conditiile favorabile de viata au determinat o veritabila explozie demografica, ilustrata de asezarile descoperite. Este vorba de o asezare mezolitica descoperita in zona "Spitalului vechi" si de alta, pe panta terasei superioare a Siretului, langa Fabrica de Produse Ceramice.

Cele mai vechi dovezi ale epocii pietrei slefuite din zona municipiului Roman, apartin culturii Cris (5500-4000 i.d.Ch.). Urme ale acestei culturii au fost descoperite in marginea satului Sagna si constau, mai ales, in fragmente ceramice.

Elemente specifice culturii Cucuteni sunt prezente in peste o suta de asezari din zona. De exemplu: marea asezare cucuteniana de la Habasesti, de la Brad, Aldesti si Budaile-Blanariu.

In cadrul epocii metalelor se remarca asezarile de la Brad, Ion Creanga si Aldesti. Pe un pod de terasa care patrunde mai adanc in Valea Siretului s-a descoperit o asezare apartinand epocii bronzului.

Perioada urmatoare, prima epoca a fierului, varsta Hallstatt este mai bine reprezentata numeric, fiind descoperite cinci asezari numai in perimetrul orasului.

Odata cu intrarea in istorie a geto-dacilor, zona orasului cunoaste o destul de slaba locuire. Astfel pe Valea Siretului, pe terasa stanga, se inscrie existenta unei mari asezari - Cetatea dacica de la Brad.

De subliniat este momentul cercetarilor privind evolutia si continuitatea culturii materiale si spirituale intr-un interval mare de timp, respectiv secolul IV i.d.Ch. - sec. II d.Ch. pe intreaga zona a Vaii Siretului, inclusiv imprejurimile Romanului. Numarul mare de locuinte cercetate, peste 250, au oferit numeroase date privind forma, sistemul de constructie, materialele folosite. Pe baza lor s-au putut deosebi doua tipuri de locuinte: adancite si de suprafata.

In perimetrul municipiului Roman, mai bogat reprezentata este perioada primului mileniu al erei noastre, cand a existat o continuitate de viata, care - in cele din urma - a dus la intemeierea orasului. Numarul asezarilor descoperite este destul de mare - 15 - in sec. II-III d.Ch. si alte cateva in veacurile urmatoare. Dintre acestea se remarca asezarea de la Simionesti.

Descoperirea, in imprejurimile Romanului, a peste 170 de asezari ale dacilor liberi, evidentiaza o adevarata explozie demografica. Aceste asezari cuprind cursul mijlociu si inferior al paraielor, cu vai largi si terenuri joase, pante line, deci zonele cele mai propice pentru agricultura.

O mare parte a acestor asezari a continuat sa existe si in perioada urmatoare - sec IV-V d. Ch., numarul lor reducandu-se apoi. Desi cea de-a doua jumatate a mileniului I si inceputul mileniului II nu sunt prea bine documentate in zona studiata, lipsa marturiilor se datoreaza in principal unor lacune de cercetare si nu reflecta o scadere a intensitatii locuirii. Se remarca descoperirea a 4-5 asezari din secolele VI-VII, de la Sabaoani, Roman, Aldesti, Valeni-Botesti, Poiana-Dulcesti.

Romanul a fost unul dintre primele orase romanesti a carui "cronica" s-a scris in vremea moderna, de episcopul Melchisedec Stefanescu. Cu privire la originea si vechimea orasului Roman, autorul sublinia in vasta si valoroasa sa lucrare - "Cronica Romanului si a Episcopiei Romanului - ca orasul ar exista din timpul domnitorului cu acelasi nume din familia Musatinilor. Nicolae Iorga arata ca orasul poarta numele voievodului care a intemeiat cetatea - fratele lui Petru Musat: "Roman Voda,.,a intemeiat., o cetate noua la locul de varsare al Moldovei, punandu-i numele sau: Cetatea Roman Voda- Romanul de astazi".

Calatorul francez J.A. Vaillant sustinea ca orasul Roman "a fost restaurat in anul 1390 de Roman I, de la care i-si trage numele". Dupa acest autor, orasul ar fi fost capitala Moldovei, o perioada de timp.

Constantin C. Giurescu afirma ca "Romanul este unul din cele mai vechi orase moldovene. Mai vechi decat se crede indeobste".

Pornind de la informatia cronicarului Grigore Ureche, conform caruia "cetatea de langa targul Romanului se numea Smerodava", profesorul Ilie Minea a concluzionat ca numele mai vechi al orasului ar fi fost Sf. Dumitru.

Lucian Chitescu formuleaza ipoteza ca cetatea nu apartine epocii primului voievod musatin, ci exclusiv lui Roman I.

Actul de nastere al orasului Roman, emis la data 30 martie 1392, se vadeste a fi un document de rascruce nu numai in viata urbei, ci si a intregii Moldove. Actul reflecta asadar o realitate - aparitia unui nou centru orasenesc in viata tarii.

Romanul este unul din putinele orase din Moldova care se pot mandri cu existenta a doua cetati ce au jucat un rol important in istoria Romaniei. Una dintre ele este cetatea ridicata in timpul domniei voievodului Petru I Musat si poarta numele de cetatea Musatina, iar cealalta - Cetatea Noua a Romanului - a fost construita de Stefan cel Mare la locul de confluenta a raurilor Moldova si Siret.

In ceea ce priveste populatia orasului in primele sale veacuri de existenta, se poate afirma ca era alcatuita precumpanitor din mestesugari, negustori si agricultori, boieri, dregatori, preoti. Faptul ca orasul si-a mentinut aproximativ aceleasi limite in partile de nord, sud si vest pana in secolele XVII-XVIII, a facut ca numarul locuitorilor sa se mentina constant.

Constantin C. Giurescu aprecia ca: "Romanul a avut, ca si alte orase moldovenesti, o populatie amestecata, elementele etnice principale fiind romanii, sasii, ungurii si armenii". Pe langa acestia, in oras mai traiau evreii, turci, lipoveni, greci si tigani. De-a lungul anilor populatia orasului a cunoscut cresteri rapide si modificari in structura sa pe grupe de varsta, in functie de factorii economici, politici, social-istorici si biologici care se reflecta in dinamica populatiei.

Pentru perioada medievala, materialele documentare privind populatia orasului sunt insuficiente pentru a ne reda o imagine reala, dar incepand din sec. al XVIII -lea dateaza cea mai veche statistica demografica nominala a Moldovei, din anii 1772-1774. Ea a fost intocmita de Visteria Moldovei la ordinul comandantului trupelor tariste (recensamantul rusesc). Din aceasta Catagrafie (Harta lui Hora von Otzellowitz) reiese ca la nivelul anului 1772 populatia Romanului era de 1700 locuitori la care se adaugau 50 de locuitori ai satului Starpu (cartierul Nicolae Balcescu de astazi), iar in anul 1774 erau 1100 locuitori ai orasului si 50 ai satului Starpu.

Catagrafia efectuata in anul 1774 confirma existenta tinutului Roman, care avea in componenta 77 asezari si un targ-Roman, grupate din punct de vederea administrativ in trei ocoale: de Sus, de Jos si Mijlociu. Pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, conform legii administrative din 1864, judetul Roman a fost impartit in patru ocoale: Moldova, Siretul de Sus, Siretul de Jos si Fundul. Desi nu exista o data precisa cand a fost infiintat judetul Roman stim anul cind el a fost abuziv desfiintat - 1950.

Romanul a cunoscut o dezvoltare continua, astfel ca a reusit sa ajunga prin secolul al XVIII - lea al doilea oras important al Moldovei, dupa Iasi.

Pana in anul 1790, populatia orasului atinge cifra de 3100 locuitori, iar Starpu avea 110 locuitori (22 de familii). Din catagrafie constatam ca erau declarate in targ 432 familii, dar orasul fiind atribuit Episcopiei nu erau cuprinsi stapanii targului, boierii asezati in oras, precum si scutelnicii si poslusnicii acordati de domnie.

Inceputul secolului al XIX-lea a mai cunoscut unele incercari de statistici ale tinuturilor si targurilor moldovenesti. Astfel, este asa zisa "Condica liuzilor , din anul 1803, publicata de Theodor Codrescu in colectia sa , Uricarul ( vol. VI, Iasi, 1886, pp. 241-395). Pentru targul Romanului, ea inregistra 181 liuzi birnici, 74 jidovi si 104 suditi armeni, in total 2900 locuitori la care se adauga 320 de locuitori ai satului Starpu.

In anul 1835, orasul Roman cunoaste o dublare a populatiei ajungand la 7200 locuitori (impreuna cu satul Starpu), cele 1369 gospodarii situandu-l, la acea data, pe locul sase intre orasele Moldovei. In 1864, populatia numara 10.818 locuitori - locul sapte in Moldova - ca urmare a dezvoltarii comertului si mestesugurilor, care au atras un exod rural deosebit (dupa Harta Rusa).

La inceputul secolului al XIX- lea, populatia Romanului, relativ numeroasa, era impartita in diverse categorii sociale si fiscale, conform regulilor feudale, inca in vigoare la acea vreme. Suditii (supusii straini) romascani nu erau francezi, rusi sau britanici, ci doar armeni si evrei sub protectia statelor mentionate. Ei isi exercitau negotul sau mestesugul, fiind scutiti de taxele (havalele) la care erau supusi autohtonii. La recensamantul din 1860 erau mentionati 10.858 locuitori in targul Romanului si 259 locuitori in satul Starpu.

Dupa cum reiese din lucrarile statistice ale Moldovei, Romanul se afla in plin proces de dezvoltare, numarandu-se printre primele orase din Moldova din punct de vedere social si economic. Dupa "Marele Dictionar Geografic al Romaniei (Al. Lahovari, 1900) pentru anul 1890, se preciza ca populatia orasului a inregistrat o crestere continua, atingand 14.019 locuitori, iar pentru acea data se mentioneaza existenta satului de improprietariti - Carol I (in partea de nord-est a orasului) care avea o populatie de 601 locuitori, la care se adauga localitatea Starpu cu 267 locuitori. Dezvoltarea orasului si a zonelor invecinate a fost impulsionata de aparitia primei linii de cale ferata ce a dezvoltat comertul si mestesugurile. Principala categorie a producatorilor a reprezentat-o patura meseriasilor, preponderente fiind atelierele si micile unitati de industrie alimentara, morarit, prese de ulei, etc.. Comertul se facea indeosebi cu orasul Galati si cu diverse tari din Europa , prin punctul Itcani.

In anul 1899, in urma unui alt recensamant (Leonida Colescu) Romanul atinse-se 16.288 locuitori, iar impreuna cu Starpu si Carol I avea o populatie de 17380 locuitori, fiind un oras dinamic in care progresele industriale nu au intarziat sa apara (prima sa fabrica avea, inca din primul an, cea mai mare capacitate din tara).

Embrionul de civilizatie industriala din acest fost targ urban a crescut si dupa anul 1900, continuandu-se extensia teritoriului orasului ca urmare a cresterii numarului de locuitori -18.128, in anul 1912 (Recensamantul din 1912- "Dictionarul Statistic al Romaniei ). Se remarca atunci o crestere usoara a natalitatii la care se adauga atractia orasului asupra unei parti din populatia satelor invecinate. Economia orasului viza la acea data cele doua mari sectoare: industria si agricultura, care atrageau un numar mai mare de forta de munca. Afirmat inca de la inceputurile sale ca un puternic centru mestesugaresc, Romanul continua si in perioada interbelica sa se numere printre orasele cu pondere industriala ale Romaniei. In anul 1938 existau in Roman, 23 de fabrici, majoritatea cu profil alimentar, unele dintre ele nu depaseau insa nivelul unor ateliere.

In anul 1930 populatia atinse-se cifra de 21.393 , iar satele Carol I si Starpu s-au unit, avand si ele o populatie de 1885 locuitori. In doar 11 ani populatia orasului ajunse-se la 28.482 locuitori (impreuna cu populatia localitatii Carol I.)

In 1948, populatia orasului scazuse la 23.701 locuitori, urmare a pierderilor provocate de cel de-al doilea razboi mondial,valorile sporului natural erau scazute, pe fondul unei mortalitati ridicate.

In anul 1956, populatia a crescut din nou, ajungand la 27.948 locuitori, datorita unei natalitati ridicate si a unui aflux de populatie tanara din mediul rural.

In deceniile urmatoare, cifra a fost in ascendenta ajungand la 51.132 in 1977 si la 77.021 locuitori in anul 1989. Aceasta crestere a populatiei se datoreaza faptului ca, in 45 de ani, in perioada comunista a avut loc o industrializare masiva, de unde si forta de munca absorbita din mediul rural, antrenand dupa sine un puternic exod rural. Cresterea insemnata a populatiei s-a datorat in primul rand, natalitatii ridicate in randul populatiei ce provenea din mediul rural. In anul 1968, orasul Roman, a fost declarat municipiu.

La recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ianuarie 1992, municipiul Roman avea 80.328 locuitori. Analizand totalul populatiei orasului (tabelul nr. 4), inregistrata la ultimele recensaminte, constatam ca a avut loc un intens proces de crestere, care a dus la trecerea acestui oras din categoria oraselor cu o populatie sub 50.000 locuitori (1956) in categoria imediat urmatoare (peste 50.000 locuitori in 1977). Dupa cum se observa si din graficul de la figura numarul 10, cresterea populatiei municipiului Roman a cunoscut un avant fara precedent in perioada 1977-1990, datorat, in mare masura exodului rural si natalitatii ridicate - valoarea maxima a acesteia inregistrandu-se in anul 1986- 31⁰/₀₀ (datorita legislatiei impuse in perioada comunista). Evolutia numarului si structurii populatiei, au avut si au in continuare implicatii profunde asupra dezvoltarii economice si sociale a municipiului Roman.

Tabel nr. 4

Cresterea populatiei orasului Roman in perioada 1772-2005