Terorism vs. eliberare nationala

Terorism vs. eliberare nationala

In mod repetat, pozitia oficiala siriana sustine ca Siria nu este implicata in organizatiile teroriste; mai degraba, aceasta sprijina miscarile pentru eliberarea nationala. Confuzia intre cele doua concepte "terorism" si "eliberare nationala" vine de la varietatea de cognitii oficiale din lumea araba sau de la revolutia franceza (Delcea, 2006; Hoffman, 2001). Aici amintim din nou o incercare de justificare a "mijloacelor" (terorism) prin intermediul "scopului" (eliberare nationala).

Indiferent de natura operatiunii, cand se delimiteaza cognitiv eliberarea de sub asuprirea ocupatiei "straine" nu inseamna terorism, ci o actiune justificata si legitima. Uneori s-au acceptat unele bisari cum ca terorismul si eliberarea nationala sunt doua extreme pe scara utilizarii legitime a violentei. Lupta pentru "libertate nationala" ar aparea ca fiind o finalitate pozitiva si justificata a acestei succesiuni, pe cand terorismul este o finalitate negativa si odioasa. Este imposibil, conform acestei abordari, pentru orice organizatie sa fie in acelasi timp si o grupare terorista si una de miscare pentru eliberare nationala.

Ganor (2006) face o afirmatie referitor la cele spuse mai sus ca: "In esuarea de a intelege diferenta intre aceste doua concepte, majoritatea, in acest sens, a fost atrasa de o "capcana" semantica creata de organizatiile teroriste si aliatii lor. Acestea au incercat sa sustina cliseele de eliberare nationala prin recurgerea la diverse argumente, in loc sa exprime clar ca atunci cand o grupare sau o organizatie alege terorismul ca mijloc de expresie, tinta luptei lor nu le poate justifica actiunile".

Acelasi autor mai remarca ideea cum ca "teroristul" este "luptatorul pentru libertate" si nu i se poate sanctiona comportamentul antisocial. Luptatorii pentru libertate sau revolutionarii nu arunca in aer autobuze in care se afla non-combatanti, ci teroristii fac asta. Luptatorii pentru libertate nu pun la cale capturarea si masacrarea elevilor de scoala, ci recurg la proteste pasnice fara sa ucida subiectii umani. Este o biasare sa se permita ca un cuvant de pret ca "libertate" sa fie asociat cu actiuni teroriste.

A priori, luptatorii pentru libertate sunt incapabili sa comita actiuni teroriste. In contrast cu terorismul, nici un luptator pentru libertate nu a atacat subiecti umani inocenti in mod deliberat. Un revolutionar nu a ucis niciodata in mod deliberat copii, tineri, turisti, sau alti subiecti umani nevinovati care s-a intamplat sa locuiasca in acea zona de conflict sau care s-au asociat cu o grupare etnica si religioasa. Teroristul este un mesager al asupririi si al subjugarii identificandu-se cu ideologia acelor criminali care ucid oameni nevinovati.

Aceasta abordare intareste tentativa organizatiilor teroriste de a prezenta terorismul si lupta pentru libertate ca doua concepte contradictorii. Ideea ca un luptator pentru libertate nu poate fi implicat in terorism, crima si ucideri nediscriminante este, desigur, neintemeiata. O organizatie terorista poate de asemenea sa fie o miscare de eliberare nationala, si conceptele de "terorist" si "luptator pentru libertate" nu sunt neaparat contradictorii. Intrebarea este daca se poate ajunge pe cat posibil la o definitie exhaustiva si obiectiva a terorismului, care poate constitui un fundament acceptat si stabilit pentru cercetarea academica, la fel ca facilitarea de operatiuni la scara internationala impotriva savarsitorilor de actiuni teroriste (Ganor, 2002).

Ariel (2001) face diferenta dintre terorism ca forma de manifestare si eliberare nationala. El argumenteaza ca eliberarea nationala reprezinta violenta maselor fata de o guvernare care nu accepta drepturile societatii civile. O revolta sau eliberare nationala se diferentiaza de terorism prin faptul ca in cazul eliberarii nationale nu se recurge in mod deliberat la uciderea de oameni in masa si nu pun in aplicare atentate sinucigase.

Se mai poate diferentia eliberarea nationala de terorism prin organizarea spontana a violentei impotriva statului fara a lovi in persoane care nu au legatura directa cu statul cum sunt de altfel functionarii publici sau senatorii si deputatii. Eliberarea nationala are un caracter de rasturnare a guvernului prin metode de revolte si lozinci anti-guvernare in contrast cu terorismul care presupune punerea de explozibili in transportul in comun si intimidarea unui grup de consumatori.

Cercetatorul face referire la aceasta diferentiere pentru a scoate din uz termenul de "terorist" acolo unde acesta nu acopera in totalitate caracteristicile formelor de terorism. Spre exemplu, grupari de eliberare nationala ca "Armata de gherila Tupac Katari" (EGTK) si "Armata Nationala de Eliberare" (ELN) din Bolivia au atacat birouri guvernamentale si politicieni aproape treizeci de ani la rand fara sa ucida civili sau non-combatanti datorita politicilor neacceptate de catre bolivieni, in schimb Al-Jihad, Hamas, Al-Qaeda si "Grupul Armat Islamic" (GIA) au ucis oameni nevinovati, au distrus cladiri si au pus in aplicare peste 3000 de atentate sinucigase la nivel international in care majoritatea celor ucisi au fost civili. Aceasta stare a durat timp de 70 de ani si este des intalnita si in zilele noastre. In aceasta rezida diferenta intre terorism vs. eliberare nationala.