Principatele Romane sub regimul Conventiei de la Balta-Liman; domniile lui Barbu Stirbei si Grigore Al. Ghica

Principatele Romane sub regimul Conventiei

de la Balta-Liman; domniile lui Barbu Stirbei

si Grigore Al. Ghica

Dupa dubla interventie armata straina, in Principatele Romane dunarene a fost restabilit, odata cu protectoratul rus, regimul regulamentar. Deocamdata, in Moldova, Miliai! Sturdza si-a continuat domnia, in timp ce in Tara Romaneasca era numit caimacan, marele boier reactionar Constantin Cantacuzino, preferatul autoritatilor ruse dinainte de interventie. Conducerea provizorie a Principatelor, ca si relatiile incerte dintre cele doua puteri, au durat pana in primavara anului 1 cand, Ia 1 aprilie/1 mai, se incheie Conventia de la Balta-Liman dintre cele doua puteri¹.

Cu cele puncte ale sale, textul Conventiei aducea importante modificari, in sens negativ, in evolutia statutului politic international al Principatelor, precum si in sfera organizarii lor interne. Astfel, se prevedeau: numirea Domnilor de catre Poarta, pe timp de ani, cu avizul Rusiei, fiind anulate astfel principiul domniei pe viata si principiul alegerii Domnului de catre tara, prin Adunari Obstesti; suspendarea Adunarilor Obstesti ordinare si extraordinare, ca unele care adusesera serioase "turburari', si inlocuirea lor cu Divanuri ad-hoc (Consilii restranse constituite din cei mai mari boieri); infiintarea de Comisii de revizuire a Regulamentelor Organice, mai ales in domeniul relatiilor agrare; numirea de comisari extraordinari ai celor doua puteri, pentru

"consilierea' Domnilor (de fapt, pentru supravegherea lor); pentru asigurarea ordinei interne, se stipula reorganizarea ostirii pamantene; in sfarsit, se prevedea stationarea trupelor de ocupatie ale celor doua puteri (fiecare cu cate de soldati, pana la "restabilirea linistii', apoi, urmand sa fie reduse, pana la un efectiv de 1

Cum se vede, Conventia se constituia intr-o incalcare grava a autonomiei politice a Principatelor, pentru care clasa politica dusese lupta de-a lungul timpului; cat priveste amendarea regimului regulamentar, prin proiectatele Comisii de revizie, ea nu atingea esenta sistemului.

l Din fericire pentru tara, dintre marii boieri din randul carora obligatoriu urmau sa fie recrutati, cei doi Domni, Grigore Al. Ghica, in Moldova si Barbu Stirbei, in Tara Romaneasca, erau dintre cei mai dotati pentru aceste inalte demnitati, in cadrul limitat al atributiilor care le erau conferite si in situatia externa extrem de precara a Principatelor, se poate spune ca ei au incercat - si au reusit, in parte - sa duca mai departe Principatele Romane pe linia dezvoltarii social-economice si a dotarii lor cu institutii corespunzatoare acestei dezvoltari. Mai mult, unul dintre ei, Domnul Moldovei, in plan politic s-a dovedit a fi un premergator al Unirii.

Sub presiunea trupelor de ocupatie, in faza de inceput a domniei, lor li se impunea continuarea masurilor de represiune, din lunile precedente, indreptate impotriva participantilor la revolutie, si este usor de inteles ca acestea au fost mai aprige in Tara Romaneasca unde, spre deosebire de Moldova, se desfasurare o adevarata revolutie, in aprilie se constituia la Bucuresti o inalta Curte Criminaliceasca pentru judecarea si condamnarea numerosilor detinuti, arestati anterior pentru participarea la revolutie, iar cateva luni mai tarziu, in iulie, un nou finnan al sultanului interzicea intrarea in tara a unui numar apreciabil de revolutionari emigrati (ei capatand acum statutul de exilati).

Or, in privinta atitudinii fata de exilatii de la intre cei doi Domni, cum se stie, a fost o deosebire: in timp ce, in Moldova, Grigore Al. Ghica admite revenirea in tara a exilatilor, unora dintre ei oferindu-le chiar inalte functii publice (cum a fost cazul lui M. Kogalniceanu), Barbu Stirbei, in Tara Romaneasca, obligat si de exigentele mai apasatoare ale celor doua puteri, va refuza revenirea in tara a exilatilor, revolutionarii munteni urmand a constitui grosul emigratiei de la 1848.

Vizibil mai receptiv la aspiratiile timpului, cu evidente optiuni liberale, si cu un spirit patriotic remarcabil. Grigore Al. Ghica va recurge la initiative si masuri inteligente in directia asigurarii unui statut de autonomie pentru Moldova, iar in raport de imprejurari va avea interesante initiative pe linia pregatirii Unirii, mai ales incurajand si lasand libera miscarea unionista. Si in aceasta privinta, Barbu Stirbei s-a manifestat mult mai precaut, a dovedit un veritabil simt de conservare pe linia intereselor sale, precum si ale categoriei marilor boieri din randul carora facea parte.

Altfel, in planul politicii interne, de modernizare a institutiilor si de dezvoltare social-economica, masurile celor doi Domni au fost aproape similare; faptul este explicabil, tinand seama de traditia unei dezvoltari pe principii identice conturata in perioada anterioara. Este vorba de masuri adoptate de cei doi mai ales in prima parte a domniei, pana in 1853, deoarece, dupa declansarea razboiului Crimeii, odata cu noua ocupatie ruseasca, pentru aproape un an (octombrie 1853 - septembrie 1854), ei isi parasesc scaunele, refugiindu-se la Viena, de unde vor reveni dupa evacuarea trupelor ruse, pentru a domni inca doi ani (septembrie 1854 -iulie 1856), astfel, cu amintita intrerupere, ducandu-si mandatul de sapte ani pana la capat.

in primul rand, merite apreciabile revin celor doi Domni in privinta organizarii armatei nationale, pe linia prevederii din Conventia de la Balta-Liman. Cum am vazut, se stipulase aici reorganizarea armatei pamantene, pentru asigurarea "ordinei interne', dar in ochii autoritatilor ruse de ocupatie, dupa evenimentele de la aceasta armata era destinata a preintampina orice alte miscari revolutionare. Or, este meritul celor doi Domni de a depasi spiritul acestei prevederi, conferind, cat de cat, o alta perspectiva reorganizarii ostirilor pamantene. Astfel, Barbu Stirbei a infiintat o scoala militara pentru ofiteri, a luat masuri de reorganizare a corpurilor de graniceri si dorobanti (jandarmi), a unitatilor de pompieri, precum si de crestere a efectivelor acestora. Masuri similare in privinta cresterii efectivelor, mai ales a unitatilor graniceresti, a adoptat in Moldova, Grigore Ghica.

Un alt domeniu important care a preocupat pe cei doi Domni a fost acela al invatamantului, in primul rand, contrar spiritului pe care il presupunea restabilirea regimului regulamentar, reformele din ale fostilor Domni, Gh. Bibescu si M. Studza, ramaneau definitiv anulate si

principiile lor contestate; si Barbu Stirbei si Grigore Ghica, prin reformele lor, au restabilit locul limbii romane ca limba de predare pe toate treptele de invatamant.

in Tara Romaneasca, in spiritul opiniei care acuza participarea invatatorilor satesti la revolutie, Barbu Stirbei a lasat inchise miile de scoli satesti infiintate in deceniul premergator Revolutiei (acestea urmand a fi redeschise abia in 1 in schimb, el a luat masuri de reorganizare a invatamantului secundar, de infiintare a unor scoli cu profil real, cerute de nevoile societatii. Pe baza numitei Noua programa de invataturi, din in anul urmator se reluau, pe baze largite, cursurile centrului scolar de la "Sf. Sava', apoi se infiintau, din dispozitiile Domnului, o scoala de agricultura la Pantelimon (1853), o scoala de arte si meserii (1855) s.a. (acestora adaugandu-li-se, cum am vazut mai sus, o scoala militara).

in Moldova, pe linia interesului manifestat de Domn, in a fost elaborata o importanta legiuire scolara, Asezamantul pentru reorganizarea invataturilor publice (elaborata de o Comisie cu nume binecunoscute: V. Alecsandri, M. Kogalniceanu s.a.). Este legiuirea care proclama, pentru prima data in legislatia scolara romaneasca, principiul modern al gratuitatii invatamantului primar, desi in conditiile financiare date, nu putea fi vorba de aplicarea propriu-zisa a acestui principiu (sub Grigore Al. Ghica punandu-se pentru inceput problema infiintarii, pe cheltuiala statului, numai a unui numar redus de scoli satesti, cate una in fiecare ocol, deci, cu aproximatie, un numar de peste 60). Pe linia prevederilor acestui asezamant, prin grija Domnului, s-au adoptat si alte masuri, privind infiintarea unor gimnazii orasenesti, a unor scoli de fete, a unor scoli reale s.a. Totodata, asa cum s-a intamplat la Bucuresti in cadrul Colegiului "Sf. Sava', in perspectiva profilarii in cadrul liceului din lasi a unor specializari destinate a se transforma peste ani in facultati, deocamdata, au fost adusi aici si numiti, cu avizul Domnului, in posturi de profesori, cunoscutii carturari ardeleni Simion Barnutiu, August Tr. Laurian, Al. P. Ilarian, care vor avea o contributie importanta la organizarea invatamantului, precum si la afirmarea spiritului national in Moldova.

Masuri importante au luat cei doi Domni in domeniul modernizarii administratiei si in plan edilitar-urbanistic, cum au fost cele privind reorganizarea postelor, reglementarea situatiei functionarilor publici, amenajarea drumurilor si asigurarea serviciilor de transport, ridicarea

unor importante edificii orasenesti si amenajarea unor zone de agrement (de pilda, la Iasi, ridicarea cazarmii si amenajarea gradinii Copou, la Bucuresti, ridicarea cladirii Teatrului National si finalizarea amenajarii gradinilor Cismigiu si Cotroceni).

In domeniul justitiei, in primul rand, din grija Domnitorului Barbu Stirbei s-a tiparit, in 1 Condica criminaliceasca si de procedura, pusa in aplicare in ianuarie 1 aceasta era un cod penal a carui elaborare incepuse in Tara Romaneasca inainte de inca din vremea domniei lui Alexandru D. Ghica (este desemnat de specialisti, de fapt, sub titulatura ,CoduI Ghica-Stirbe i). Cum finalizarea elaborarii se realiza in atmosfera post-revolutionara, el stipula pedeapsa cu moartea si o serie de alte pedepse, contrazicand spiritul modern (pedeapsa cu bataia, cu ocna etc.), precum si acordarea acestor pedepse in raport cu rangurile boieresti; desi lucrarea avea ca model codul penal francez, aceste deficiente aveau sa starneasca critici virulente din partea unui spirit liberal ca Cezar Boliac, aflat in exil (vezi "Republica romana', nr. l. Paris, 1

Si Domnul Moldovei a avut initiativa elaborarii unui cod penal, lucrarea Comisiei numita in acest scop nefinalizandu-se, insa, in rastimpul anilor sai de domnie.

In sfarsit, pe linia masurilor similare intreprinse in cele doua tari, din faza de inceput a celor doua domnii, s-au inscris asezamintele agrare, promulgate in aprilie ele fiind menite sa reglementeze relatiile intre proprietari si taran¹' sa inlature o serie de abuzuri in sfera acestor relatii. Prin continutul lor, aceste legiuiri agrare, asa cum s-a demonstrat in istoriografia romana, s-au inscris pe linia tendintei de rezolvare a problemei agrare in spiritul intereselor proprietarilor de pamant, adica taranii clacasi pot scapa, prin rascumparare, de servitutile fata de boieri, putandu-se muta de pe mosii, dar acestea raman in proprietatea deplina a boierilor, transformate in proprietati de tip capitalist. Tocmai de aceea, prin solutiile preconizate, ele nu vor marca o schimbare reala in viata taranimii si nici in sfera relatiilor agrare.