RAZBOIUL RECE

RAZBOIUL RECE

Razboiul Rece se intinde pe o perioada foarte indelungata (1947-1991) si este determinat de existenta a doua sisteme (a doua grupuri de state), care se afla intr-o confruntare deschisa, nonmilitara si limitata, care s-a dezvoltat dupa al doilea Razboi Mondial deoarece cele doua grupari de state aveau ideologii si sisteme politice diamtetral opuse. Intr-un grup se aflau URSS si aliatii ei carora li se mai spunea si "Blocul oriental sau rasaritean".[1] Celalalt grup cuprindea SUA si aliatii lor, numit si "Blocul Occdental sau apusean". Astfel la nivel militar-politic a fost o confruntare intre Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si Pactul de la Varsovia. La nivel economic a fost o confruntare intre capitalism, care avea o dezvoltare ascendenta si socialism, care se lovea de tot felul de bariere determinate de sistemul politic care controla totul din economie. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare intre democratiile liberale occidentale (asa-numita "lume libera", "societatea deschisa") si regimurile comuniste totalitare (asa-numita "societatea inchisa"). Infruntarea dintre cele doua blocuri a fost numita "Razboiul Rece", intrucat nu s-a ajuns la confruntari directe militare dintre supraputeri (care ar fi constituit un razboi "cald" sau si "fierbinte"). Din punctul de vedere al studiilor strategice si nu numai, nu s-a ajuns si nu se putea ajunge la un razboi "cald", la o confruntare conventionala, datorita faptului ca ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice si nucleare, cu rachete sol, aer de mica si mare distanta, ceea ce a creat o situatie strategica de descurajare si blocare reciproca. In caz contrar s-ar fi ajuns la o distrugere reciproca totala si la o catastrofa mondiala. Am putea spune ca acest pericol inca exista dat fiind existenta unor focare de razboi in diferitele zone ale Terrei.

Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare intre serviciile occdentale de spionaj (in primul rand cele americane, CIA, NASSA, dar si cele britanice, germane, franceze, italiene si altele.) si serviciile de politie politica ale regimurilor totalitare comuniste (in primul rand KGB, dar si securitate, STASI si altele.).

S-a mai numit "Razboiul Rece" si datorita faptului ca a fost purtat intre fostii aliati din razboiul impotriva regimului totalitar nazist, intre doua forme de regimuri politice, care aveau aceleasi radacini ideologice, adica lupta democratica pentru emanciparea omului de sub orice forma de dominatie. "Razboiul Rece" a dominat politica externa a SUA si URSS inca din 1947 cand s-a folosit pentru prima oara termenul, si pana la colapsul Uniunii Sovietice din 1991.

Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Razboiul Rece a fost o lupta in care
s-au utilizat presiunea economica, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice si indeosebi propaganda, asasinatul, operatiunile militare de intensitate mica si iminentul razboi pe scara mare, existenta mai multor focare de razboi pe diferitele continente. Razboiul Rece s-a incheiat odata cu prabusirea regimurilor comuniste sovietice si regimului URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a ramas este dominata de o singura supraputere (conditie descrisa de specialistii in politica internationala drept hegemonie globala a SUA intr-o lume care este unipolara, si chiar daca unii specialisti partizani si, in general, antiamericani o numesc multipolara). In continuare doresc ca pe scurt sa ma refer la razboiul imaginar ca parte integranta a Razboiului Rece.

Razboiul Rece, in cel mai periculos punct inregistrat dupa criza cubaneza

Un moment deosebit de important in escaladarea Razboiului Rece s-a inregistrat in 1979, cand sovieticii au amplasat in estul Europei o racheta mobila cu raza medie de actiune. Acest lucru a determinat NATO sa amplaseze in Europa un intreg arsenal american de rachete si mai devastator. Rachetele pe care americanii au inceput sa le amplaseze in Europa in decembrie 1983 le permiteau tarilor din NATO sa loveasca cu mare precizie si fara advertisment orice tinta din vestul URSS - ului.

Noile proiectile americane si sovietice, precum si atitudinea tot mai ostila a conducatorilor ambelor superputeri dupa alegerea ca presedinte al SUA, a lui Ronald Reagan au dus Razboiul Rece in cel mai periculos punct inregistrat dupa criza cubaneza. Aceasta situatie super tensionata s-a mentinut pana cand Gorbaciov a schimbat radical politica sovietica, dupa alegerea sa in functia de presedinte al URSS, in 1985.

Gorbaciov a pus capat prin politica sa indelungatei izolari a URSS, in decembrie 1987 cand a semnat cu Statele Unite un acord de lichidare a intregului armament nuclear cu raza medie de actiune in Europa, continuand, tot odata, negocierile si in privinta reducerii numarului de rachete cu raza mare de actiune si a fortelor militare conventionale din Europa. In 1991 aceste convorbiri si negocieri au condus la acorduri in care s-au stipulat reucerea cu 30% a armamentului cu raza mare de actiune si retragerea trupelor celor doua superputeri din centrul Europei.

Axandu-se in special pe dobandirea suprematiei mondiale din punct de vedere militar, liderii sovietici pana la venirea lui Gorbaciov la conducerea tarii se indepartasera de adevaratele provocari aparute in domeniile social si economic. Era nevoie asadar, de o schimbare esentiala in politica militara si internationala. Asa cum reiese si din criticile aduse realismului, realitatea scapase printre degete, fiind necesara o noua abordare a tot ceea ce intra in domeniul relatiilor internationale, pentru a nu se mai ajunge la un nou esec ca cel al Uniunii Sovietice.

Razboiul imaginar, parte intregranta a Razboiului Rece

Acest termen a fost lansat de catre Mary Kaldor[2]. Razboiul imaginar este o "tehnologie disciplinara". Termenul a fost preluat de la Michel Foucault si presupune un discurs care exprima si legitimeaza relatiile de putere din societatea moderna.

Finalitatea "razboiului imaginar" e aceea de a mentine coeziunea sociala interna a societatilor implicate in conflict, scopul fiind domestic, nu indreptat in afara. Aparitia comunismului a extins, pentru prima data in istorie, bazele controlului social, prin teroare la scara continentala.

Statele Unite au preluat rafinat si promovat conceptul intr-un amabalaj "user friendly" , ducand razboiul imaginar impotriva dusmanului absolut,[3] la urmatorul nivel integrandu-l dupa episoadele fatise de genul "the red scare" in cultura autohtona, pentru a-l putea reactualiza la nevoie. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein si Osama bin Laden, care au permis justificarea unor expresii ca "axa raului" (contrastand cu o subinteleasa axa a binelui), sau reactualizarea intr-un cadru de acceptare populara generala a expresiei naziste "razboi total".

Razboiul imaginar a fost astfel un instrument de baza ce a permis pe plan intern acceptarea Razboiului Rece pe o perioada extinsa de timp. Pe scurt cateva cuvinte despre razboiul imaginar in cinematografia contemporana

Razboiul imaginar in cinematografia contemporana

Apreciez ca cinematografia contemporana a tratat cu succes, dincolo de filmele marturie impotriva comunismului sau nazismului, subiectul fricii de dusmanul invizibil, al razboiului imaginar, in excelente ecranizari ale romanelor "Nineteen eighty four (1984), Fahrenheit 451", sau si in filmul Brazil.

Nu sunt de condamnat nici reproducerile ieftine mai recente, cum ar fi " The Island, Equilibrium, Aeon Flux sau Ultravilot, intrucat chiar si acestea trateaza direct tema manipularii sociale printr-un dusman invizibil, chiar daca o fac fara prea mult tact sau talent. In aceste sensuri, razboiul imaginar din timpul Razboiului Rece este o tema si parghie sociala de actualitate, manifestata nu doar in istoria contemporana, ci si in productiile cinematografice, mai mult sau mai putin explicite, dar cum am subliniat foarte necesare.