REACTIA ORTODOXA SUB ANDRONIC II. TURCII OTOMANI. PRIMELE RAZBOAIE CIVILE

REACTIA ORTODOXA SUB ANDRONIC II. TURCII OTOMANI. PRIMELE RAZBOAIE CIVILE

Moartea lui Mihail VIII Paleologul a fost intampinata de multi bizantini ca o usurare, desi raposatul imparat izbutise, prin iscusinta sa, sa izbaveasca tara de primejdiile din afara. Incordarea pricinuita de unirea de la Lyon (1274), crescuse cu trecerea vremii si mostenitorul - asociat la tron - Andronic - era fatis impotriva politicii religioase a tatalui sau. La venirea in scaun a acestuia, sub numele de Andronic II (1282-1328) intreg cursul acestei politici a fost schimbat. Hotararile luate la Conciliul lionez au fost socotite drept nule, patriarhul Ioan XI Bekkos a fost depus si inlocuit cu Iosif I, venit pentru a doua oara (1282-1283), caruia ii va urma marele carturar, cunoscut pentru actiunea sa antiuniosnista, Grigorie II din Cipru(1283-1289). Biserica ortodoxa si mai ales lumea calugarilor de la Athos si de pretutindeni - au cunoscut o epoca de mari satisfactii. Andronic II a dat o noua orinduire (Diataxis) pentru scaunele ierarhice ale Bisericii. Cat priveste manastirile de la Sfantul Munte, ele au fost trecute sub inalta priveghere a patriarhului de Constantinopol, care - incepand din 1312 - va numi pe protosul (mai marele) manastirilor athoniste, numit pana atunci de imparat. Invatatii au remarcat, cu drept cuvant, ca pe masura ce statul bizantin decade si isi ingusteaza granitele, in aceeasi masura Biserica Ortodoxa castiga un prestigiu sporit in tara si mai ales peste hotare. Aceasta evolutie va continua in intreg veacul al XIV-lea datorita mai ales miscarii spirituale isihaste, despre care vom vorbi intr-o lectie viitoare.

Andronic al II-lea este indeobste criticat de bizantinisti ca unul care este incepatorul unei epoci de regres sub multe raporturi. Totusi invatati ca G. Ostrogorsky, releva meritele lui, umbrite doar de vitregia vremurilor. Oamenii cu care s-a inconjurat, George (Grigorie) din Cipru sau Teodor Metochites, ilustru om de cultura si om de stat deopotriva, dau marturie pentru discernamantul sau.

Din pacate, in interiorul tarii, procesul de crescanda feudalizare continua, in dauna putinilor tarani liberi cati mai ramasesera si care sunt transformati in pareci (serbi). Moneda sufera o devalorizare puternica.

Un hyperper (moneda de aur = nemisma) de la 24 de carate scade pana la 14 si apoi 12 carate, adica la jumatatea din valoarea nominala. Faptul aduce scumpire a bunurilor de consum si deci, o scadere a nivelului de viata. politica pro-genoveza inceputa de Mihail al VIII-lea a adus mari neajunsuri, prin concurenta exercitata de comertul genovez si prin veniturile de pe urma vamilor, acaparate in cea mai mare masura de comerciantii straini privilegiati. Andronic - increzandu-se in genovezi - a renuntat aproape la intreaga flota de razboi bizantina, punand statul intr-o situatie de grava inferioritate militara. Dupa urma unor politici gresite a predecesorului sau, au avut de suferit si trupele de granita, bastinasii. Statul va trebui sa recurga la mercenari, platiti cu bani grei din bugetul tot mai redus al sau.

In politica externa a lui Andronic nu putem releva decat marile linii pe care s-a desfasurat. In grecia mai dainuiau state grecesti separate de Bizant (in Epir si Tesalia) care decad politiceste si dau prilej imperiului sa-si extinda dominatia sau influenta asupra unor noi teritorii. Asistam insa la ridicarea la rangul de mare putere a Serbie, care - in veacul al XIV-lea atinge culmea gloriei sale politice si militare. Cu Andronic al II-lea este contemporan regele (Kral) Stefan Milutin (1282-1321) cu care basileul este obligat sa se incuscreasca, dandu-i in casatorie pe fiica sa nevarstinica, Simonida. Imprejurarea merita sa fie retinuta pentru ca va ajuta la raspandirea civilizatiei bizantine in Serbia Medievala. Cu vremea, insa, Serbia devine o rivala a Bizantului, mai ales dupa disparitia lui Andronic II. Un alt mare neajuns l-a pricinuit imperiului rivalitatea dintre genovezi si venetieni, care si-au dus razboaiele lor navale in apele teritoriale bizantine, pricinuind mari papgube grecilor.

Primejdia cea mai insemnata o reprezinta, insa, ridicarea in Asia Mica (provincia Bythinia) a turcilor otomani, o semintie pana atunci nebagata in seama, dar care cunoaste o ascensiune nebanuita in ultimii ani ai sec XIII si in primele decade ale celui urmator. In prima etapa a raspandirii lor ei ocupa teritoriile rurale, lasand inca bizantinilor un numar de orase, care incetul cu incetul, vor fi si acestea ocupate.

Bizantul, lipsit de forte militare proprii, recurge la militari alani care insa nu dau rezultate asteptate. Dupa 1302 Andronic se va indrepta spre mercenari apuseni: asa numita Companie catalana (Alungavarii), o banda de cateva mii de mercenari, condusi de un aventurier, Roger de Flor, care sunt invitati sa ajute Bizantul impotriva turcilor otomani. Acestia sosesc in aceasta perioada, ispititi de conditiile materiale prielnice care li se asigurasera si de onorurile acordate lui Roger, conducatorul lor. Transportati in Asia Mica, dobandesc cateva victorii hotaratoare asupra turcilor. Curand insa incep neintelegerile cu grecii, care ajung la grave conflicte. Dupa asasinarea lui Rogert de Fluor, printr-un complot bizantin de care nu era strain Mihail IX, fiul lui Andronic II, asociat la tron, conflictele ajung sa se transforme intr-un adevarat razboi. Jafurile sunt cumplite; catalanii iau insa drumul Traciei, al Macedoniei si a Tesaliei, dupa ce ataca insusi Sf.Munte. Pana la sfarsit, ei lovesc ducatul Atenei, ucid in lupta pe ducele Gautier de Brienne in 1313 si transforma Atena, Teba si imprejurimile intr-un stat catalan care va dura circa optzeci de ani.

Turcii otomani ocupa Brusa (in Asia Mica), facand din ea noua capitala a statului lor.Treptat cad in mainile lor si alte orase.

In interior, Andronic isi vede anii batranetii intunecati de neintelegerile cu nepotul sau, Andronic, dupa ce Mihail IX, tatal tanarului Andronic, moare in 1320. Bizantul este acum confruntat cu razboaiele civile care-l vor bantui in doua randuri in vremea acestui conflict, dintre cei doi Andronici: cel batran, adica bunicul (Andronic II) si cel tanar, nepotul (viitorul Andronic III). Fiecare nu se multumeste sa-si atraga de partea sa un numar de localnici, in frunte cu membrii clasei conducatoare.Ei se indreapta si spre ajutoare din afara, unul - Andronic cel batran - se aliaza cu sarbii; celalalt - Andronic cel tanar - cu bulgarii.

Razboaiele civile din acest deceniu (1321 - 1328) nu sunt sangeroase, dar ele zdruncina, totusi, din temelii unitatea statului, prevestind o viitoare impartire de fapt (daca nu de drept) a acestuia prin asa numitele apanaje, posedand un soi de autonomie si fiind guvernate de membri ai familiei imperiale.

Cele trei faze ale acestui lung conflict au fost separate de perioade relativ pasnice.In 1325 intervenise o impacare intre bunic si nepot. Acesta din urma, va fi incoronat coregent la 2 februarie. Doi ani mai tarziu, izbucneste insa a treia si ultima faza a conflictului, care se termina cu biruinta tanarului Andronic.Acesta intra in Constantinopol, inlatura de la tron pe batranul bunic (1328) ,care, dupa ce mai ramane catva timp oaspete al palatului imperial, se retrage la o manastire, unde inceteaza din viata in 1332.

Andronic III (1328 - 1341), cumintit dupa zbuciumata lui tinerete, incearca sa indrepte lucrurile, ajutat de cativa partizani in frunte cu marele domestic (un fel de prim - ministru) Ioan Cantacuzino, om destoinic si plin de energie. Masuri grabnice trebuiau luate pentru salvarea statului care era in pragul prabusirii. Trebuie refacuta, macar in parte, flota aproape desfiintata sub batranul Andronic. In acesc scop s-au facut eforturi, care au dus la construirea unui numar de nave, in buna parte prin contributia sfetnicilor lui Andronic III, mai ales a lui Cantacuzino.

In al doilea rand trebuie reformata justitia, napadita de coruptie. O reforma incercase, catre sfirsitul secolului XIII (1296) Andronic II, numind 12 judecatori ce alcatuiau - la Constantinopol - un fel de instanta suprema de judecare apelurilor venite de pe intreg cuprinsul imperiului. Rezultatele nu au raspuns asteptarilor. In 1329, tanarul Andronic III reformeaza instanta, randuind 4 "judecatori universali ai Romeilor", doi eclesiastici si doi laici, Sa remarcam insemnatatea care se acceda clericilor (la fel procedase dealtminteri si Andronic II), care sunt chemati sa se pronunte si in procese civile sau penale. Numai ca peste 8 ani, trei dintre cei patru inalti magistrati sunt dovediti ca s-au lasat mituiti,au fost destituiti si trimisi in surghiun.Institutia insa a continuat pina la sfarsitul Imperiului si a fost adaugita cu inalti judecatori asezati si in alte centre urbane.

In afara hotarelor, imperiul a cunoscut unele succese in Grecia de nord. Statele grecesti separatiste si cele latine sunt tot mai slabe si cedeaza in fata Imperiului. In schimb, in Balcani, raportul de forte se inclina puternic in favoarea Serbiei. In lupta memorabila de la Velbujd (iulie 1330), bulgarii sunt zdrobiti de ostile sarbesti. Epoca de un sfert de veac de hegemonie sarba incepe. Un an mai tarziu, in amandoua tarile - Serbia si Bulgaria - sunt inscaunati noi conducatori: regele Stefan Dusan, in Serbia (1331 - 1355) si tarul Ioan Alexandru (1331 - 1371) in Bulgaria, amandoi printre cele mai stralucite figuri pe care le-au dat tarile respective in Veacul de Mijloc. Merita sa se aminteasca ca noii suverani se impaca, se unesc prin aliante matrimoniale si pornesc, amandoi la cuceriri in dauna Bizantului. Aceasta este, insa, si mai greu lovit de turcii otomani din Asia Mica, ei cuceresc in 1331 Niceea in 1337 Nicomedia. O oarecare multumire au avut bizantinii cand au recucerit,cu noua lor flota, insula Chios, care le fusese rapita si le-a revenit pentru un numar de ani. Mai multe biruinte au repurtat ostile lor in Tesalia, Epir si Acarnania (provincii din Grecia) care se intorc la ascultarea fata de Constantinopol.

In vremea aceasta, insa, Imperiul cunoaste si puternice framantari de natura religioasa. Isihasmul - despre care urmeaza sa vorbim intr-o lectie apropiata - trezeste adversitati. Un sinod, convocat in vara lui 1341, fusese chemat sa aduca liniste in aceste dispute in jurul persoanei Sf.Grigorie Palamas. Putina vreme dupa ce sinodul si-a ancheiat lucrarile, Andronic III, inca tinar, inceteaza din viata, lasand in urma sa un fecior nevirstnic, pe Ioan V, o vaduva de obarsie occidentala - Ana de Savoia - si cativa devotati, care se vor dezbina repede, tinand tara intr-o noua serie de razboaie civile.