ROMANIA INTRE ORIENT SI OCCIDENT

ROMANIA

INTRE ORIENT SI OCCIDENT

-dezbatere-

Dezbaterea este o discutie sau o analiza detaliata prin care este tratat un subiect de interes general si de actualitate, la care participa unn numar mare de vorbitori.

Tema abordata trebuie sa fie bine cunoscuta de catre participanti, iar oratorii trebuie sa sustina prin argumente convingatoare opiniile privitoare la subiectul respectiv. De cele mai multe ori se manifesta puncte de vedere diferite si adesea contradictorii, ceea ce poate da dezbaterii caracter polemic.

Dezbaterea presupune o documentare prealabila asupra problematicii si, bineinteles, studierea unei bibliografii. Conditia obligatorie pentru a participa la o dezbatere o constituie existenta unui punct de vedere clar si consolidat despre tema tratata.

Dezbaterea respecta cate norme ce se impun pentru claritatea discursurilor si receptarea corecta a punctelor de vedere exprimate:
. Afirmatia opiniei - formule consacrate: Consider ca, Sustin ideea ca, Cred cu tarie ca.
. Argumentatia - sintagme persuasive: Fundamentez opinia pe faptul ca, In aceasta afirmatie ma bazez pe, In sprijinul acestui punct de vedere aduc drept argument.. O doda in sprijinul celor afirmate ar
fi., Aduc in sprijinul acestei idei cel putin doua argumente
. Concluzia - expresii concluzive: in concluzie,; Se poate, asadar,
concluziona .; Sintetizand, se poate conchide ; Drept urmare , Deci
, In final, concluzia se desprinde firesc. etc

Texte-suport pentru tema propusa:

"Continuitatea din cultura romana,in epoca umanista,si-a pus amprenta asupra intregii miscari intelectuale din spatiul carpato-danubian.Si,de aceea ,de aceea miscarea nu poate fi divizata dupa surse.S-a afirmat,si se mai afirma inca in studii de amploare ,ca Unirea cu Roma a deschis transilvanenilor portile spre Europa,in timp ce influenta neogreaca a dat un impuls hotarator ganditorilor din principate..Dar nu numai sursele pe care iluministii din toate cele 3 provincii ,ci reactiile lor similare in fata modelului occidental pledeaza in favoarea unei reconstruiri a Iluminismului roman.Deosebiri intre problematica transilvanenilor si aceea a ganditorilor din principate exista;dar,laolalta ,ei vorbesc despre romanitatea poporului roman ,despre rolul lui in Sud-Estul european,despre necesotatea aflarii unor rezulate ale progresului occidental.Prezenta carturarilor greci pe de o parte,contractul cu Iluminismul german,mai puternic in Transilvania ,pe de alta parte,au introdus in circuitul culturii romane elemente care pun in lumina o sinteza de date provenite din lumea mediteraneana si din centrul Europei.Iar aceasta sinteza este originala tocmai pentru ca a pus in miscare forte care existau ,si pentru ca a ajuns sa se inchege intr-o noua forma culturala".

(Alexandru Dutu,Cultura romana si civilizatia europeana moderna)

"Intr-un fel,punctul meu de plecare nu era foarte diferit de al lui Pompiliu Eliade:aveam sentimentul ca adancile prefaceri prin care trecuse tara noastra in veacul trecut prezentau caracteristici tipice ale fenomenului de aculturatie in ipostaza unei intalniri intre 2 civilizatii.[] Afirmatia ca pe 1800 tarile noastre nu apartineau -civilizatiei occidentale- e perceputa de multi ca insemnand ca ele nu faceau parte din Europa!"Atitudine antipatriotica!"Se uita ca aproape de un mileniu si jumatate ,Europa era taiata in doua.Erau 2 Europe.Prima ruptura se produsese odata cu Impartirea Imperiului Roman in doua,in 395.De o parte si de alta a acestei linii de despartire ,cu totul arbitrara la inceput (taia de-a curmezisul Iugoslavia de ieri!),aveau sa se dezvolte cu incetul 2 lumi care,cu toate ca puntile nu vor fi rupte cu totul niciodata ,vor evolua totusi pe cai din ce in ce mai deosebite []De atunci se poate vorbi de un adevarat clivaj intre culturi,intarit statornic de nesfarsite dispute religioase.Stapanirea otomana se va intinde o vreme si asupra unei parti a lumii catolice,in Croatia si Ungaria,dar,in ansamblu ,ea va coincide cu fosta sfera de influenta bizantina,pe care,in tot sud-estul european,o inchide cu o adevarata "cortina de fier" avant la lettre.O inchide si o ingheata in forme invechite ,in vreme ce Occidentul catolic,apoi si protestant ,trece,de la inceputul Renasterii,prin uriase prefaceri pe toate planurile culturii-in intelesul larg al cuvantului:religie,filosozofie,stiinta,arte,institurii,moravuri,Din toata aceasta transformare,prea putin patrunde in lumea noastra[]Asa se face ca,dintre toate poparele ortodoxe din Europa Rasariteana ,romanii au fost cei la care occidentalizarea a fost cea mai rapida si,mai cu seama,cea mai spontana ,favorizata fiind de apartenenta la familia popoarelor neolatine si de afinitatile sentimentale si temperamentale cu italienii si francezii ,in sfarsit de afirmarea aproape obsesiva a latinitatii,devenita o idee-forta in lupta de emancipare."

(Neagu Djuvara ,Intre Orient si Occident.Tarile romane la inceputul epocii moderne)

"[]A fi si a ramane roman este marea teama a unei culturi care a trebuit intotdeauna sa se gandeasca pe sine in termenii ,uneori constrangatori ,ai supravietuirii.Acest mit al identitatii a ramas in mod constant proritar fata de oricare alta problema culturala sau ideologica.Singurul loc ravnit de integrare era unul imposibil :latinitatea occidentala.Dorinta de a reveni aici a dus la o cautare sau intoarcere la vatra mitica,ale carei rezultate au fost adesea dezamagitoare ,permisiunea de a patrunde in acest teritoriu nefiind totuna cu cea de a se stabili acolo.In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea,Italia ii fascineaza pe umanistii munteni sau moldoveni,iar in secolul al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea,pe latinistii transilvaneni ;Franta seduce inteligenta secolului al XIX-lea .Dar nepasarea sau aproape nepasarea Vestului asemanator,dar departat,ca si deosebirea de vecinii apropiati ,dar uneori agresivi ,creeaza sentimentul unei singuratati dureroase,al unui "dor" sfasietor dupa un altundeva care nu este nicaieri,si sporesc forta propriilor traditii,unicul loc accesibil ,in care Identitatea si Diferenta se accepta si se imbogatesc reciproc."

(Sorin Alexandrescu ,Paradoxul roman)

"Apusul a fost corupator ,nu doar stimulator ,dupa cum Rasaritul a reprezentat nu pur si simplu un model de imobilism,ci si un focar insemnat al unora din noile idei.Fapt este ca elita intelectuala de la Bucuresti sau Iasi,in pragul secolului XIX si in primele lui decenii,poate fi inteleasa prin ceea ce are in ea hibrid si indisociabil,mai profund decat prin infatisarea teatrului ei de contraste .Ea insasi nu pare constienta de vreo polaritate.N-are sentimentul ca e sfasiata .In ochii accidentalilor a parut cu totul altfel decat se simtea ea pe sine.Este in fond o lume organica ,desi aflata la o rascruce istorica"

(Nicolae Manolescu ,Istoria critica a literaturii romane)

Cultura si civilizatia romaneasca se dezvolta ca efect al intalnirii in acelasi spatiu geografic a doua tipuri d civilizatie-orentala si occidentala

Apatenenta Romaniei la Orient poate fi discutata din mai multe puncte de vedere:geografic,istoric.politic,religios si cultural.

Din punct de vedere geografic,cuvintele "occident"si "orient" desemneaza spatial situate la apus si,respective,la rasarit fata de un punct de referinta.Din punct de vedere cultural,cei doi termini denumesc spatiile europene caracaterizate prin mai multe cupluri de opozitii.Cea mai impotanat opozitie este cea de natura religioasa:Occidentul este catolic,:Orientul este ortodox.De aici porneste o suma de polaritati associate ,de obicei, spiritualitatii religioase:Occidentul este pragmatic,rational si profound individualist,iar Orientul este contemplative,orientat spre sacaralitate si cu un climat care promoveaza grupul in defavoarea individului.Insa,in legatura cu fenomenul cultural romanesc,influentele si interferentele sunt complexe,iar cliseele dihotomice sunt adesea privite simplist.

Situate geografic intr-o zona da frontiera,intre Europa Rasariteana,Balcani si Europa Centrala,Romania a cunoscut,de-a lungul istoriei,influente venite din toate cele 3 arii de civilizatie.Daca dupa scindarea Imeriului Roman,in 395,in Europa au continuat sa se dezvolte 2 lumi ,cu "un adevarat clivaj intre culturi,intarit statornic da nesfarsite dispute religioase",iar realitatea istorica a plasat evolutia poporului roman in aria Imperiului Roman de Rasarit , in sfera de influenta bizantina , procesul de occidentalizare s-a produs mai rapid si spontan aici , ca urmare a intensificarii constiintei originii latine, incepand cu umanismul , continuat de iluminism si pasoptism.

1.Cultura si civilizatia romaneasca descopera Occidentul in etape diferite,insa comunicarea cu civilizatia occidentala este permanenta,chiar daca influentele curentelor culturale din Europa apuseana se mainfesta la noi mai tarziu.

Umainsmul si cultura occidentala.Afirmarea latinitatii

Lectura textelor cronicarilor,cda si biografia lor spirituala dovedesc faptul ca influentele culturii apusene sunt vizibile inca din secolul al XVII-lea,cand apare o elita intelectuala formata atat in Occident,la scolile din Polonia,Ungaria,Italia,cat si din Orient,la Constantinopol.Carturarii umanisti apartin in cea mai mare parte unor familii boieresti,ceea ce le faciliteaza accesul la o formare intelectuala de nivel European:Nicolae Milescu,Grigore Ureche,Miron Costin,fratii Greceanu,Dimitrie Cantemir.

Desi umanismul romanesc apare mai tarziu decat umanismul European,se poate vorbi despre o comuniune de idei,ca si despre trasaturile distincte.In studiul Asupra caracterelor specifice ale literaturii romane,Tudor Vianu afirma ca printer trasaturile cele mai importante ale umanismului romanesc se numara folosirea scrierilor vechi ca principal izvor de cultura si intensificarea cunostintei romantice,adica accentual pus pe latinitate.

Marturie a preocuparilor constante legate de originea romanilor si de consemnarea istoriei lor stau scrierile umanistilor:

*Letopisetul Tarii Moldoveide cand s-au descalecat tara de Grigore Ureche,

*Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron-voda incoace si De neamul moldovenilor,din ce tara au iesit stramosii lor de Miron Costin,

*Letopisetul Tarii Moldovei de Ion Neculce,Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor de Dimitrie Cantemir.

Ele se inscriu in paradigma umanista prin afirmarea orgolioasa a apartenentei la cultura si civilizatie Imperiul roman,prin afirmarea continuitatii romanilor in Dacia si mai ales prin conceptia despre rolul educativ si moralizator al istoriei in dezvoltatea unei natiuni.Pentru ca lucararile cu caracter istoric trebuie sa slujeasca adevarul,carturarii umanisti se preocupa de cercetarea critica a izvoarelor si a documentelor provenite atat din surse autohtone(scrieri,dovezi de ordin ligvistic,istoric,folcloric),cat si a textelor istorice occidentale(autori antici si umanisti,in special cronicile poloneze).

In Letopisetul Tarii Moldovei,cronicarii moldoveni reconstituie istoria neamului de la origini,continuand scrierea de unde a parasit-o predecesorul.intr-un act de responsabilitate.Grigore Ureche isi incepe cronica din anul 1359,adica de la "descalecatul"lui Dragos-voda.Miron Costin va continua cronica lui Aron-voda,adica de unde a lasat.o Grigore Ureche,iar Ion Neculce se va duce istoria scrisa pana in anul 1743.Pentru cronicari,istoria este nu numai un sir de evenimente,dramatice de cele mai multe ori,ci si un model pentru urmasi,astfel incat sa urmeze exemplele bune sis a nu se repete erorile inaintasilor:."sa ramai feciorilor si nepotilor,sa le fie de invatatura,despre cele rele sis a se fereasca sis a se socoteasca,iar de pre cele bune sa urmeze sa sa invete si sa sa indirapteze"(Grigore Ureche-Predoslovie).

Iluminismul romanesc.Reafirmarea latinitatii

In aceeasi paradigam a comunicarii culturale si spirituale cu Occidentul se inscrie si miscarea iluminista din Transilvania(1780-1830).Invatatii ardeleni descopera spiritualitatea apuseana prin intermediul studiilor facute in Occident(la Viena sau la Roma)gratie apartenentei la Biserica Unita(Greco-catolica,aparuta in 1697).In scrierile reprezentantilor Scolii Ardelene-Samuil Micu-Klein(1745-1806),Gheorghe Sincai(1754-1816),Petru Maior(1761-1821),Ion Budau-Deleanu(1760-1820)-latinitatea este instrumentata ideologic,iar apartenenta la romanitate este modalitatea de afirmarenationala.Fata de manifestarile Iluminismului din alte tari,Iluminismul Scolii ardelene are ca trasaura specifica imbinarea luptei antifeudale cu lupta pentru emancipare nationala a romanilor din Translivania.

Pe plan cultural,s-au constituit doua directii de activitate:emanciparea poporului prin cultura,conccretizeaza in sprijinirea accesului la educatie si popularizarea stiintelor vremii(Gheorghe Sincai initiaza infiintarea a 300 de scoli in limba romana,se scriu abecedare,aritmetici,catehisme,carti de popularizare stiintifica s.a)si directia erudita,care cuprinde tratatele de istorie,filologie,teologie,filozofie.Majoriatea fiin clerici,au si scrieri religioase.

Carturarii iluministi urmareau,in primul rand, sa dovedeasca cu argumente stiintifice latinitatea limbii romane,continuitatea elementului roman in Dacia si unitatea poporului roman.Au continuat astfel ideile cronicarilor,dar le-au fundamentat stiintific,in lucrari de factura istorica si filozofica precum:

*Itoria si lucurile si intamplarile romanilor de Samuil Micu-Kklein

*Hronica romanilor si a mai multor neamuri Gheorghe Sincai

*Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia si Istoria beserecei romanilor de Petru Maior.

In domniul lingvistic,aduc contributii importante la cercetarea stiintifica a limbii romane:in anul 1780 ,Samuil Micu-Klein si Gheorghe Sincai scriu in limbva Latina prima gramatica a limbii romane Elementa linguae daco-romanae sive valachicae,iar in1825,Samuil Micu-Klein si
Petru Maior publica primul dictionary etimologoc in limba romana,Lexiconul de la Buda.Exagerarile (puritatea etnica si puritatea lingvistica)sunt explicabile in contextual social-polotic.

Literature este reprezentata de prima noastra epopee,Tiganiada de Ion Budai-Deleanu,subintitulata Poemation eroi-comoco-satiric,ce reperezinta o sinteza a ideilor iluministe.

Popularizarea literaturii si a stiintelor

Desi cu mai slabe ecouri in Tara Romaneasca si Moldova,ideile iluministe patrund in varianta franceza prin lecturi prin intermediar grecesc sau ori rusesc,punand mai mult accent pe aspectul filozofic,pe conditia umana.Primul mare iluminist din Tara Romaneasca,episcopul Chesarie de Ramnic,este si primul filozof roman al istoriei.

Spiritul iluminist se prelungeste pana in primele decenii ale secolului al XIX-lea ,mai ales in ideologia literara a lui Ion Heliade-Radulescu si in activitatea sa de educare a publicului si de popularizare a literelor si a stiintelor.Circulatia cartilor,incurajarea traducerilor,a compilatiilor,aparitia unor scrieri originale sunt modalitatile prin care iluminismul se manifesta in cele 2 tari romane.

In Moldova si Tara Romaneasca ,invatamantul se dezvolta subg influenta iluminismului.Gheorghe Asachi in Moldova si Gheorghe Lazar in Tara Romaneasca pun bazele invatamantului national,liceal si superior.Au loc primele reprezentatii teatrale in limba romana (in 1816 iasi ,in 1819 Bucuresti) si se intemeiaza scolile necesare pregatirii artistilor dramatici :Scoala de muzica vocala ,de declamatie si de literatura,la Bucuresti si Conservatorul filodramatic,la Iasi.

Preocupari literare,culturale si didactice de pe pozitiile gandirii iluministe au fratii Iordache si Dinicu Golescu ,boieri munteni.Dinicu este primul roman autor al unui jurnal de calatorie in Apusul Europei :Insemnare a calatoriei mele ,Constantin Radovici din Golesti ,fcauta in anul 1824,1825,1826 ,ocazie de a compara realitatile sociale si culturale de la noi cu acelea apusene intr-o carte cu scopuri declarat pedagogice ,adica in spiritul iluminismului.

Concluzie 1

Influenta culturii si a spiritualitatii apusene este prezenta in tarile romane inca din secolul al XVII-lea ,o data cu umanismul.Comunicarea cu Apusul se manifesta la nivelul elitelor intelectuale.Recuperate de Mihail Kogalniceanu in secolul al XIX-lea ,cand incepe sa editeze Letopisetele Tarii Moldovei(1843),scrierile umanistilor nu au avut ecou in epoca tocmai pt ca ele se adresau unei elite.Nici iluminismul nu aduce schimbari radicale in structurile sociale.Occidentalizarea este insa posibila datorita apartenentei la familia popoarelor neolatine.Factorul religios este covarsitor in secolul al XVII-lea ,dar nu este restrictiv la deschiderea spre spiritualitatea apuseana:"Asa se face ca,dintre toate popoarele ortodoxe din Europa Rasariteana ,romanii au fost cei la care occidentalizarea a fost cea mai rapida si,mai cu seama,cea mai spontana,,favorizata fiind de apartenenta la familia poparelor neolatine si de afinitatile sentimentale si temperamentale cu italienii si cu francezii ,in sfarsit de afirmare aproape obsesiva a latinitatii ,devenita o idee forta in lupta de amancipare".

2.Cultura romana moderna incepe prin receptarea modelelor culturale apusenesi,concomitent ,prin optiunea pentru construirea identitatii nationale.

Etapele influentei oocidentale

Infuzia de europenism si contemporaneizarea cu paradigma culturala europeana s-a produs prin contactul direct al oamenilor de cultura din epoca,care au facut studii in Occident (intai in Franta si apoi in Germania).

Influenta culturii si a spiritualitatii occidentale cunoaste 3 etape.Primul moment,cel al pasoptismului ,sta sub semnul culturii franceze si germane (Herder) ,prin promovarea etnicului ca valoare de diferentiere si ca semn al identitatii culturale.A doua perioada -cea clasica,a junismului-sta sub semnul predominant al culturii germane(Hegel-estetica).A treia perioada,interbelica,sta sub semnul interferentei intre traditionalism si modernism ,dar trebuie notat faptul ca traditionalismul acestei perioade este preponderent spiritualizat si se manifesta ca o revigorare a ortodoxismului.

Despre mentalitatile epocii si despre receptarea culturii si civilizatiei apusene scrie tot Vasile Alecsandri, in teatrul sau. Comedia "Chirita in provintie", reprezentata pe scena in 1852, infatiseaza modul in care sunt receptate influentele Occidentului intr'o familie de boieri din provincie.

Chirita, personajul principal al piesei, este sotia boierului Grigore Barzoi. Visul ei este sa introduca ideile progresiste in Barzoieni, sa-l casatoreasca pe Gulita, fiul ei cam prostanac, cu Luluta pentru avere si sa-l faca pe sotul ei ispravnic, pentru a parvenu. Conflictul piesei pune in evidenta diferite conceptii de viata: conceptia conservatoare a boierului de tara, reprezentat de Barzoi, falsul progres - atitudinea femeii care imita moda timpului, reprezentata de Chirita si ideile noi, progresiste, ale tinerei generatii, reprezentate de Leonas, un tanar istet si cinstit, indragostit de orfana Luluta.

Atitudinea autorului este ironica si critica la adresa unor moravuri din epoca: falsa cultura, imitarea cu orice prêt a modei, snobismul, cosmopolitismul, negarea traditiei. Chirita reprezinta, in piesa, parvenitismul, ridicolul, discrepanta majora intre ceea ce este si ceea ce vrea sa para.

Privita insa din perspectiva schimbarilor din societatea in care traieste, Chirita ofera imaginea adoptarii stangace, dar sincere a influentelor apusene, deschiderea catre noua moda, care contrasteaza cu conservatorismul retrograde al lui Barzoi.

De altfel, receptivitatea femeilor la noutatile civilizatiei occidentale, atitudinea lor progresista in contextul epocii, reprezinta o constatare comuna in notele de calatorie ale unor straini, asa cum sunt reproduce de Neagu Djuvara in capitolul Boierii, din lucrarea Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne. Prima marturie ii apartine lui Saint-Marc Giradin ( literat si om politic francez ): "Dupa inegalitate, lucrul cel mai izbitor pentru un strain, la Iasi si la Bucuresti, este amestecul si diversitatea hainelor. [.] Femeile insa, de multa vreme, se imbraca toate europeneste. Se stie bine ca femeile sunt intotdeauna primele care pasesc pe calea civilizatiei."

A doua constatare face parte din jurnalul de campanie al contelui de Langeron, emigrat francez, general in armata rusa, despre perioada 1806 - 1812: " In 1806, am intalnit inca multe femei purtand imbracaminte orientala, traind in casa fara mobile si cu barbati gelosi nevoie mare. Insa revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si in provincie, a fost pe cat de rapid ape tot atat de completa: dupa un an, toate femeile din Moldova si din Tara Romaneasca au luat portul European [.] Casele s-au umplut de servitori straini, de bucatari francezi si, prin saloane si iatacuri, nu s-a mai vorbit decat frantuzeste. [.] Moda apuseana accentueaza, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult decat la barbatii lor. [.] La barbate, schimbarea este intr-adevar mai inceata. Si, mai ales, li se intampla sa se intoarca la ce fusese altadata."

Aceste observatii sunt valabile si pentru Chirita. Ea adduce un profesor francez pentru educarea lui Gulita (e adevarat ca rezultatele sunt de-a dreptul hilare), il obliga pe servitor sa respecte eticheta, sa-I aduca scrisoarea pe tava (o scena de un comic savuros), cocheteaza cu barbati mai tineri, face echitatie, adopta noua vestimentatie, obligandu-l si pe Barzoi sa poarte haine "stramte"nemtesti, schimba meniul traditional (Barzoi ii reproseaza ca nu se ocupa de gospodarie: "sa faca cozonaci, pasca, pastramuri, dulceti, vutci, visanapuri. ca la casa omului. sau macar sa-mi faca la masa vreun cheschet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro baklava. vro ciulama. bucate crestinesti. sanatoasa si usoare"), schimba tabieturile sotului (ii serveste masa de pranz la ora 5, cand joaca boierii carti). Cum fiii de boieri isi fac studiile la Paris, iar in saloane conversatiile se poarta in franceza, din dorinta de a imita vorbirea la moda, Chirita utilizeaza cu volubilitate un jargon romano-francez. In portretizarea Chiritei, comical de limbaj reda incultura, imitarea cu orice prêt a modei.

Dincolo de aspectul comic, Alecsandri surprinde o societate in schimbare, in care coexista formele hibride ale civilizatiei romanesti. Efectele comice rezulta din contrastul dintre intentia de schimbare, de adaptare la nou si mijloacele utilizate. Stangaciile hilare ale Chiritei sunt oglinda unei societati polarizate: pe de-o parte, elita intelectuala care adduce mantalitatea occidntala si, pe de alta parte, masa care adopta noutatile civilizatiei, intr'o prima etapa, prin imitatie.

Concluzie 2

Secolul al XIX-lea este secolul in care s-a format Romania moderna. Acum este adoptat definitive alfabetul latin; in limba patrund multe neologisme, in special de origine Latina, pentru adaptarea limbii la institutii, mentalitati si obiceiuri noi.Se dezvolta literature originala, apar ziare si reviste romanesti, se dezvolta teatrul si artele. O caracterizare pertinenta a generatiei de la 1848 realizata Neagu Djuvara: "Erau doar o mana de oameni, insa luptau ca manati de credinta netarmuita in destinele tarii lor. Au zvarlit, ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pana si vocabularul, impuse de o putere straina. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au innoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literature de valoare universala, au inceput, in liniste, un process democratic, intr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta tara din Europa; au fixat, pentru generatii, cu indrazneala si realism, marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de ele. Ei au facut toate acestea. Au facut chiar mai mult: au faurit Romania."

Cultura si civilizatia romaneasca se dezvolta ca efect al intalnirii in acelasi spatiu geographic a doua tipuri de civilizatie - orientala si occidentala. Spatiu al latinitatii tarzii, despartita geographic de celelalte popoare romanice, cultura si civilizatia romaneasca, legata de Orient (Bizant) prin religia ortodoxa, si-a dorit prin elita cultura sa intre in constiinta europeana mai intai ca modalitate de "cucerire a centrului", apoi ca form de emancipare nationala si, in secolul al XIX-lea, prin dorinta nedisimulata de "sincronizare".

Cultura si civilizatia romaneasca descopera Occidentul in etape diferite, insa comunicarea cu civilizatia occidentala este permanenta, chiar daca influentele culturii apusene se manifesta uneori mai tarziu. Pasul decisive al modernizarii este asumarea structurilor occidentale. Din acest moment procesul occidentalizarii va deveni ireversibil.

LUCIAN BLAGA

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancram, langa Sebes, judetul Alba - d. 6 mai 1961 la Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar si diplomat roman. Personalitate impunatoare si polivalenta a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea sa in universalitate.

Primii ani

S-a nascut la Lancram, langa Alba Iulia, fiind al noualea copil al unei familii de preoti, fiul lui Isidor Blaga si al Anei (n. Moga), de origine aromana. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, 'sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului', viitorul poet - care se va autodefini mai tarziu intr-un vers celebru 'Lucian Blaga e mut ca o lebada' - neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, moare la Sibiu la varsta de 74 de ani in . In luna august , fratele poetului, Login Blaga, moare in Sibiu.

Primele clase le-a facut la Sebes, la scoala primara germana (1902-1906), dupa care a urmat Liceul 'Andrei Saguna' din Brasov (1906-1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de teoria dramei. Inca de pe bancile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller.

Debutul

A debutat in ziarele aradene Tribuna, cu poezia Pe tarm (1910), si in Romanul, cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Dupa moartea tatalui, familia se muta la Sebes in 1909. In anul calatoreste in Italia, unde isi petrece timpul in librarii, cautand carti de filosofie, si vizitand vestigiile istorice ale acestei tari.

Studii

A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si Oradea in perioada 1914-1916, pe care le-a finalizat cu licenta in . A studiat filosofia si biologia la Universitatea din Viena intre anii 1916 si 1920, obtinand titlul de doctor in filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care ii va deveni sotie. A revenit in tara in ajunul Marii Uniri. In anul , in timpul verii, Blaga viziteaza Viena, unde descopera Expresionismul.

Cariera literara

Activitatea publica si academica

Poetul Lucian Blaga

Publica la Sibiu, in 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditata in acelasi an la Cartea Romaneasca, in Bucuresti), precum si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa drama, Zamolxe, ii apare in ziarul Vointa (1920), iar in volum in 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice "Ardealul". Academia Romana ii decerneaza Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj ii premiaza piesa Zalmoxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in limba germana in revista cernauteana Die Brucke (1922) (Podul). In - , locuieste in Lugoj. A fost redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul.

Dupa Dictatul de la Viena, se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferentiaza la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj (1946-1948). Are un rol major in formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu si o mare influenta asupra lui Ion Desideriu Sarbu. Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj si Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Romane in anul . Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului romanesc.

In anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena ( - ). La Sibiu redacteaza, incepand cu , revista Saeculum, care va aparea un an. Va functiona ca profesor universitar pana in 1948, cand este indepartat cu brutalitate de la catedra. Motivul este de natura politica, se pare ca Blaga a refuzat invitatia de a conduce Partidul National Popular, un satelit al Partidului Comunist. Impreuna cu el au fost inlaturati si conferentiarul si discipolul sau, Ion Desideriu Sarbu, si profesorii universitari Liviu Calin si Nicolae Margineanu.

Activitatea diplomatica

In anul 1926 a intrat in diplomatie, ocupand succesiv posturi de atasat cultural la legatiile tarii noastre din Varsovia, Praga, Lisabona, Legatia Romana din Berna si Legatia Romana din Viena. A fost atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938-1939).

Luntrea lui Caron

Din 1948, fiind indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Academiei Romane ca bibliograf. Devine cercetator la Institutul de Istorie si Filosofie ( - ). Apoi bibliotecar-sef ( - ) si director-adjunct (1954-1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. Nu ii mai sunt publicate volumele si prefera sa se ocupe de traduceri. In aceasta perioada a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar in apare primul volum din Opere de G.E. Lessing in traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeti germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot in aceasta perioada scrie romanul cu tenta autobiografica Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A trecut la cele vesnice pe 6 mai , in Cluj. Lucian Blaga a fost inmormantat in ziua sa de nastere, 9 mai, in cimitirul din Lancram.

Propus pentru premiul Nobel

In anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte si de criticul Basil Munteanu, dar se pare ca ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura. Cei doi nu locuiau in Romania, Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritatile comuniste nu au sprijinit in niciun fel aceste gesturi, pentru ca Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise pana la editia din 1962 ingrijita de George Ivascu. Rosa del Conte a recunoscut ca paternitatea ideii ii apartine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, in 1961, un emotionant necrolog intitulat Tacerile lui Lucian Blaga.

Opera

Volume de versuri

• - Poemele luminii
• - Pasii profetului
• - In marea trecere
• - Lauda somnului
• - La cumpana apelor
• - La curtile dorului
• - Poezii, editie definitiva
• - Nebanuitele trepte

Cicluri de versuri editate postum

• Varsta de fier 1940-1944
• Cantecul focului
• Corabii cu cenusa
• Ce aude unicornul

Dramaturgie

• 1921 - Zamolxe, mister pagan
• 1923 - Tulburarea apelor, drama
• 1925 - Daria, drama in patru acte
• 1925 - Ivanca
• 1925 - Invierea, pantomima in patru tablouri si Fapta, joc dramatic
• 1927 - Mesterul Manole, drama in cinci acte
• 1930 - Cruciada copiilor
• 1934 - Avram Iancu, drama intr-un prolog si trei faze
• 1942 - Opera dramatica, 2 vol.
• 1944 - Arca lui Noe
• 1964 - Anton Pann, drama intr-un prolog si patru faze (postuma)

Filosofie

Creatia sa filosofica este grupata in trei trilogii:

• - Trilogia cunoasterii in trei volume: Eonul dogmatic, Cunoasterea luciferica, Cenzura transcendenta.
• - Trilogia culturii in trei volume: Orizont si stil, Spatiul mioritic, Geneza metaforei si sensul culturii
• - Trilogia valorilor, Stiinta si creatie, Gandire magica si religie, Arta si valoare.
• Cea de-a patra, Trilogia cosmologica, a ramas in stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferentialele divine, primul din aceasta ultima trilogie.

Aforisme

• - Pietre pentru templul meu
• - Ferestre colorate, insemnari si fragmente
• - Discobolul, aforisme si insemnari
• - Elanul insulei, editata postum

Proza

• Hronicul si cantecul varstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
• Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, editia a II-a, , editia a III-a,

Volume de eseuri si studii filosofice

• 1922 - Cultura si cunostinta
• 1924 - Filosofia stilului
• 1925 - Fenomenul originar
• 1925 - Fetele unui veac
• 1926 - Daimonion
• 1931 - Eonul dogmatic
• 1933 - Cunoasterea luciferica
• 1934 - Censura transcendenta
• 1934 - Orizont si stil
• 1936 - Spatiul mioritic
• 1936 - Elogiul satului romanesc, discursul de receptie la admiterea sa in Academia Romana
• 1937 - Geneza metaforei si sensul culturii
• 1939 - Arta si valoare
• 1940 - Diferentialele divine
• 1941 - Despre gandirea magica
• 1941 - Religie si spirit
• 1942 - Stiinta si creatie
• 1947 - Despre constiinta filosofica
• 1948 - Aspecte antropologice

Eseuri publicate postum

• 1966 - Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea
• 1968 - Zari si etape
• 1969 - Experimentul si spiritul matematic
• 1972 - Isvoade
• 1977 - Fiinta istorica
• 1977 - Incercari filosofice

Volume traduse in limba franceza

• 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
• 1989 - L'loge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
• 1992 - L'toile la plus triste, (La Diffrence, trad. Sanda Stolojan).
• 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
• 1993 - Les Diffrentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
• 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
• 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

Traduceri

• J. W. Goethe, Faust, 1955
• Din lirica universala
• Din lirica engleza

Corespondenta

• Corespondenta
• Domnita nebanuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnita Gherghinescu-Vania (1941-1948)
• De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondenta)
• Corespondenta de familie

Editii de referinta

• Opere, editie ingrijita de Dorli Blaga, vol. I-XII, Bucuresti, Editura Minerva, 1974-1995
• Opere, editie critica si studiu introductiv de George Gana, vol. I-V, Bucuresti, Editura Minerva, 1982-1993

Premii literare si distinctii. Afilieri

• - Primeste Premiul C. Hamagiu al Academiei Romane pentru activitatea dramatica si poetica din ultimii ani.
• - Este ales membru titular al Academiei Romane.
• - Academia Romana ii incredinteaza redactarea a doua capitole din Istoria filosofiei romanesti.

APRECIERI CRITICE

Mesterul Manole

Cu drama lui Blaga suntem din nou in fata fenomenului de larga circulatiea unui mit in mediile literare care abordeaza tema jertfei creatoare.Dintre toate drama se detaseaza prin complexitatea cu care mitul folkloric este straluminat in intelesurile lui cele mai intime cu instrumentele teatrului modern.Lucian Blaga,refacand structural mitul si semnificatiile luiajunge la asimilarea totala a acestuia si la o completare cu concepte estetice si elemente de sensibilitate moderne intre care expresionismul detine un rol primordial.

Nu intamplator si.a ales Blaga ca sursa de inspiratie aceasta balada mai ales ca poet si filozof al culturii ci datorita faptului ca "Minastirea Argesului"a dat temei cele mai alese intruchipari artistice.Fericita intalnire a temei jertfei zidirii cu o capodopera arhitectonica inegalabila prin mitul ei aparte a condus la aparitia unei capodopere poetice folclorice.

Eroii baladei au fost raportati de cercetatori la Hyperin si Catalina din "Luceafarul" lui Eminescu,Manole simbolizand deopotriva geniul creator masculine si capacitatea d a iubi profund.I-au fost insusite atributele unui titan si de aceea a fost considerat unPrometeu al Renasterii si sotia lui Manole nu are nimic din usurinta Catalinei,ea simbolizand devotamentul total si dragostea pentru sotul ei.

INTRIGA SI CONFLICTUL-IMPLICARI EXPRESIONISTE

Lucian Blaga comprima partea introductiva a baladei si incepe drama cu motivul surparii zidurilor.

Manole se afla in toiul cautarilor febrile ale descifrarii acestui fenomen de nepatruns pentru care Bogumil nu are decat o singura solutie jertfa omeneasca "sufletul unui om cladit in zid ar tine laolalta incheieturile lacasului.

Manole nu poate accepta jertfa atata timp cat nu stie cine o cere.Bogumil ii raspunde:"Intrebarile noastre nu razbat pana-n prapastiile albastre,de unde ni s-ar putea raspunde".Exista totusi doua ipoteze care Manole le exclude "Din lumina Dumnezeu nu poate sa o ceara,fiindca e jertfa de sange.puterile necurate nu pot s-o ceara,fiindca jertfa e impotriva lor".Aici Blaga isi demasca ideea filozofica prin care el concepe unitatea universului ca o ingemanare a doua principii-bine si rau-ideea care de fapt sta la baza unei doctrine numite bogomilism de la numele calugarului Bogumil care a elaborat-o si a conceput binele prin Dumnezeu,iar raul prin Satana.

Desi definit conflictul dramei nu se instaleaza in actiunea piesei decat dupa intrarea in scena a Mirei.

Scena in care Gaman se manifesta ca expresie a fortelor oarbe dezlantuite devine in contextul framantarilor lui Manole o viata fara a stihiilor telurice invrajbite impotriva zidirii.Conflictul este de natura interioara,izvorat din infruntarea luciditatii mesterului cu necesitatea de a sacrifica un om,propria-i sotie.

Prin aceste stari interioare pe care Blaga le imprima lui Manole el face din personajul sau un erou de tragedie antica.

Valente expresioniste capata si metafora femeie-biserica care trimite cu gandul la vocatia zamislirii-biserica este un symbol al plasmuirii unei valori estetice eterne,asa cum femeia reprezinta simbolul eternitatii prin destinul ei de a perpetua specia umana,nascand Omul.

Mira prin viziunea lui Blaga nu este numai un personaj nu este numai un personaj cu o identitate sociala precisa ci un simbol,un purtator de cuvant al autorului.Deasemenea Gaman,tot un personaj-simbol care semnifica fortele irationale dezlantuite impotriva rationalului nu apare deci perspective estetica din acre expresionistii iusi concept personajele dramatice.

Manole in schimb,desi simbol,evolueaza totusi ca un caracter cu o puternica si problematica personalitate distincta.Mistuit de ideea jertfei si impotriva vointei sale,el hotaraste:"biserica se va ridica".

Se impun consideratii referitoare la limbajul personajelor:"Cand misterul si irationalul domina scena,limbajul este metaforic si incarcat de simboluri iar cand vorbesc luciditatea si judecata rationala .

DUBLA VALOARE A MOMENTULUI CUMINANT

Se vorbeste despre o dubla valoare deoarece Manole,evolueaza pe doua planuri fundamentale cere se conditioneaza reciproc:unul psihologic determinant de momentul cand se hotaraste a zidi pe Mira si unul faptic marcat de zidirea Mirei in temeliile biserici.

Mesterul Manole - referinte critice

Mesterul Manole este o drama de idei in atmosfera mitica. El zideste mereu de 7 ani si tot ce face se darama. Introducerea unui staret Bogumil indreapta gandul spre "bogumilism", spre conceptia colaborarii dintre duhul infernal sic el divin.(George Calinescu)

". drama omului cuprins de patima frumosului ia forma poeziei in cel mai autentic spirit al traditiei folclorice, in care mitul este una dintre cele mai vechi incercari de revelare a misterului"(Eugen Todoran)

"In Mesterul Manole idea sacrificiului devine postulatul filozofic al dramei. Creatia presupune suferinta si jertfa si e mai presus de individ."(Mircea Vaida)

"Iata o asemenea viziune in care comportarile personajelor sunt prinse toate de acelasi ritm nebunesc si compun o grandioasa coregrafie extatica"

"Temperament cu reale predispozitii metafizice, L. Blaga creeaza o atmosfera aspra in joc de lumini" (Pompiliu Constantinescu)

"Dar Manole nu este un fanatic religios manta de o credinta oarba care nu se intreaba nimic si nu cerceteaza nimic ci un om chinuit de ganduri, torturat de indoieli. Ea (Mira) vrea sa demonstreze astfel ca lucrul nu purcede cu spor deoarece mesteri sunt innorati si prapastiosi. Ideea de munca si creatie apartine prin excelenta orizontului istoric ale existentei umane si nu celui mitologic al arhetipurilor. (Al. Tanase)

Personaje simbolice in drama lui Blaga

In drama apar personaje simbolice, purtatore de ganduri inalte, de intelesuri profunde ce dau actiunii valoare si proportii.

Mesterul Manole este purtatorul mesajului dramei, creatorul de opera de arta este proiectat pe un plan superior fata de celelalte personaje ale piesei. Prin el autorul reliefeaza natura omului activ a carui viata este dominate de profunde framantari si procese launtrice. La inceput el nu reuseste sa-si faureasca opera pentru ca se zbate intre iubirea fata de sotie si pasiunea de creator.

Staretul Bogumil intruchipeaza in evolutia si semnificatia sa credinta poporului in puterile supra naturale, ca expresie a doua principii universale opuse: Dumnezeu si Satana, Binele si Raul.

Gaman, pastratorul atitudinilor din stratul originar al stramosilor, al creatiei originale, fara a fi un simplu reprezentant al fortelor telurice, are o mentalitate tesuta din itele "magice".

Mira, femeia din popor simte viata si traditia poporului in ea insesi. L. Blaga o prezinta transformata intr-o ipostaza de elevatie morala si etica. In gesturile si faptele ei descoperim sensuri mai profunde cu rezonante mai grave.

Mesterul Manole - un mit al mitului

Mesterul Manole este una din creatiile de rezistenta din dramaturgia lui Blaga "atat prin semnificatia ei eterogena si originalitate in tehnica teatrala, cat si prin viziunea filozofica asupra conditiilor creatiei umane".

In Trilogia culturii, Blaga face disocierea intre: mituri semnificative si trans- semnificative. In timp ce in realizarea miturilor semnificative omul se foloseste de experienta sa de viata, asa incat elementele naturii apar personificate, formele sunt insufletite, miscarile redau un effort.

Astfel aparentele sunt intregite cu ajutorul analogiei, ca un produs imaginar al inteligentei native, si bazate pe corespondente de configuratie intre aspectele exterioare multiple.