Holocaust in Romania?

Holocaust in Romania?

Cel de-al doilea razboi mondial este istorie. Dintr-o conflagratie de asemenea proportii se trag invataminte de catre cei multi si avantaje economice si politice de catre cei interesati. Plange cineva sacrificiul celor 30 de milioane de oameni (dupa unii, 100 de milioane) cazuti in cel de-al doilea razboi mondial? Ei sunt de mult uitati! Nu este cazul si cu cei aproximativ 6 milioane de evrei ucisi tot atunci.

Cei care sustin de cativa ani de zile existenta Holocaustului in Romania sunt probabil extremisti care profita de remanenta propagandei sovietice in istoriografia romana pentru a acoperi fenomenul aderentei la comunism a unei parti importante din comunitatea evreiasca si a impune o imagine de participanta la Holocaust a Romaniei.

Se stie ca pe toata perioada razboiului, conducerea Romaniei a incercat sa rezolve problema evreiasca prin emigrarea in Palestina. Demersurile au avut un caracter extern preponderent, deoarece ele implicau o relatie a regimului progerman cu Marea Britanie si SUA. Antonescu a cerut liderilor comunitatii evreiesti sa tina aceasta legatura, avand in vedere ca n-o putea face oficial si ca relatiile personalitatilor evreiesti erau mai eficiente. La 30 septembrie 1940, dr. Filderman - presedinte al Uniunii Evreilor din Romania, presedinte al Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania, presedinte al Comitetului Joint distribution pentru Romania, membru al Parlamentului Roman - a inaintat un memoriu in care esentiala era propunerea de a facilita emigrarea unui numar cat mai mare de evrei in Palestina, propunere la care Antonescu s-a raliat imediat.

De notat insa ca Anglia, importanta militanta pentru drepturile evreilor, folosea solutia deportarii evreilor sositi ilegal in Palestina, atitudine pe care nu a recunoscut-o regimului Antonescu pentru evreii aflati ilegal in Romania. In pofida acestei situatii, guvernul roman era dispus in continuare sa favorizeze emigrarile prin acceptare tacita. Anglia s-a opus inca o data categoric. La propunerea facuta de dr. Filderman pentru o emigrare in SUA pe baza de reciprocitate, Brutus Coste, insarcinatul cu afaceri ad interim la Washington preciza: "Evreii din rasaritul Europei n-au fost niciodata considerati aici ca elemente a caror emigrare trebuie incurajata. S-a facut si se face o deosebire marcata intre evreii din Occidentul Europei si cei din Polonia, Rusia si Romania. Cand e vorba de fapte, simpatia americana pentru evrei opereaza doar pana la un punct: interventii indignate in favoarea evreilor din Europa - da; admiterea in masa a mult deplanselor victime ale persecutiilor antisemite - nu."

In ciuda tuturor piedicilor intampinate, Antonescu a continuat sa insiste pe ideea sa, iar intr-o adresa trimisa Ministrului Afacerilor Straine a reconfirmat principiile emigrarii.

Emigrarile au continuat, nu in numarul scontat, ci in numar mic, cu acordul guvernului roman si cu riscuri mari pentru emigranti.

Zigu Ornea isi aminteste: "Antonescu si Filderman au fost colegi de liceu si erau prieteni. Antonescu s-a angajat sa protejeze populatia evreiasca in Romania si si-a respectat angajamentul; aceasta populatie nu a fost decimata si supusa holocaustului."

Dupa razboi, cand au venit comunistii evrei la putere, conducerea evreiasca ce salvase comunitatea de la disparitie, a fost ostracizata, amenintata si obligata sa fuga din tara clandestin - Filderman - sau expulzata - sef Rabinul {afran. Alexandru {afran a fost unul dintre cei la care s-au prezentat echipei de militari ca sa aresteze un criminal de razboi. El nu a fost niciodata agreat de comunisti - in frunte cu Ana Pauker, care il considera un tradator.

In ceea ce priveste existenta unui Holocaust in Romania, in care zic unii ca au murit 400.000 de evrei, altii pretind 800.000, nu este de crezut ca va fi gasita dovada ca ar fi cazut atitia evrei victime ai unor legi si acte de guvernare indreptate impotriva lor si urmarind exterminarea fizica a acestora. Au fost unii evrei executati prin sentinta Curtii Martiale, dar pentru tradare de tara, spionaj si acte de diversiune in favoarea unui stat inamic, cu care ne aflam in stare de razboi: Uniunea Sovietica. Singurii evrei din Romania care au suferit prigoana, suferintele si jertfele unui Holocaust, au fost cei din Nordul Ardealului, ajunsi in stapanirea Budapestei prin Diktatul de la Viena din august 1940. Au fost dusi in lagare cu acte in regula, cu toate dovezile necesare sau cei din Basarabia, Bucovina si Transnistria, dar pe care Ucraina sau Rusia refuza sa-i contabilizeze.

Sa se produca un Holocaust in Europa, la mijlocul secolului XX, intr-o tara in care au venit la putere evreii comunisti, iar despre cele 400.000 sau 800.000 de victime sa nu se stie nimic si sa ramana ascunsa aceasta crima gigantica? Evident, intrebarea este retorica.

Cu multi ani in urma, circula printre romani povestea unei intamplari anecdota: Alexandru Rosetti, invitat in Israel, este dus sa viziteze si muzeul memorial al Holocaustului de la Yed Vashem. Acolo da peste o statistica a victimelor inregistrate pe tari, in care Romania era trecuta cu 500.000 victime. Om cu crestere aleasa, Rosetti citeste si nu zice nimic gazdelor. Cand se intoarce la ambasada Romaniei, se duce la ambasador si il ia la rost, cum de admite asemenea ineptii. "Lasati domnule academician ca inca e bine", ii raspunde ambasadorul. "La inceput au vrut sa ne treaca cu 600.000, dar am mai discutat cu ei, am mai dus cateva roti de cascaval, icre negre, niste Murfatlar, si au lasat la 500.000! Mai mult n-am putut! N-am avut cu ce!"

Si iata si declaratia-testament facuta de Wilhelm Filderman in lucrarea Populatia evreiasca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, publicata la Iasi in 1994, editura Fundatiei Culturale Romane, editie bilingva, scoasa de Gheorghe Buzatu:

"A fost mult acuzat regimul Maresalului Ion Antonescu ca fiind infeudat nazismului si Maresalul insusi a fost executat de agentii Moscovei ca fascist. Adevarul este ca maresalul Antonescu este cel care a pus capat miscarii fasciste in Romania, oprind activitatile teroriste ale Garzii de Fier din 1941 si suprimand toate activitatile politice ale acestei organizatii. Eu insumi, raspunzand unei intrebari a lui Antonescu la procesul sau - montat de comunisti - am confirmat ca teroarea fascista de strada a fost oprita in Romania la 21 ianuarie 1941, zi in care maresalul a luat masuri draconice pentru a face sa inceteze anarhia fascista provocata de aceasta organizatie si restabilirea ordinii in tara. In timpul dominatiei hitleriste in Europa, eu am fost in contact permanent cu Maresalul Antonescu, care a facut foarte mult bine pentru indulcirea soartei evreilor expusi persecutiilor rasiale naziste. Eu am fost martorul unor scene emotionante de solidaritate si de ajutor intre romani si evrei in momente de grele incercari din timpurile imperiului nazist din Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau masuri dure contra evreilor.

El este cel care mi-a dat pasapoarte in alb pentru salvarea de teroarea nazista a evreilor din Ungaria a caror viata era in pericol! Datorita politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie tranzitorie care, facandu-le sa para pierdute, le-a asigurat conservarea in scopul restituirii lor la momentul oportun.

Am mentionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul roman, chiar cand a avut intr-o masura limitata controlul tarii, a demonstrat sentimente umaniste si de moderatie politica."

De asemenea, nu este prea tarziu sa ne aducem aminte de cele spuse in lucrarile lor de evreii Nicolae Steinhardt, Marcel Marcian, Oliver Lustig despre sufletul acestui popor in mijlocul caruia s-au nascut, au trait si au murit. Cu totii au marturisit despre situatia de exceptie - fericita - in care s-au aflat evreii din Romania in timpul razboiului, sub dictatura antonesciana.

Credem in seriozitatea si nepartinirea echipei de istorici romani, evrei, americani constituita recent la Bucuresti pentru a stabili daca a fost Holocaust in Romania. Insa, credem la fel de mult ca acest popor - care a rezistat cu obstinatie timp de sute de ani valurilor de navalitori si vremurilor de restriste nemeritate - nu va crede si nu va accepta niciodata o asemenea acuzatie monstruoasa.

In final, gasim binevenita concluzia lui W. Filderman, care a tinut impreuna cu Sabin Manuila o comunicare la Congresul Institutului International de Statistica, la Stockolm, in 8-5 august 1957, cu titlul "Evolutia numerica regionala a populatiei evreiesti din Romania": "In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa de mare proportie a populatiei evreiesti."

Aligica Mihai