Ramses III

Ramses III

Ramses III, al doilea faraon al dinastiei 20 (1198-1166 i.e.n.). Fiu al lui Sethnakhte (fondatorul dinastiei) si al reginei Tiy-merenese, Ramses III este ultimul mare faraon al Regatului nou. In primul deceniu de domnie Ramses III este confruntat cu iuresul marii migratii a 'popoarelor marii', care bulverseaza intreaga Mediterana Orientala, distruge regatul Hitit si pustieste Asia Mica, Siria, Palestina. Scenele de pe zidurile templului funerar al lui Ramses III de la Medinet Habu, de langa Teba, informeaza asupra amploarei pericolului si a eforturilor intreprinse de Ramses III in vederea salvarii civiliztiei egiptene de la distrugere. In anul 5 al domniei o coalitie de triburi libiene din apus (mesues, libu si seped) incearca sa invadeze Egiptul, dar tentativa este zdrobita de armatele lui Ramses III. In anul 8 o mare coalitie a 'poparelor marii' (peleset, tjekker, sekles, serden, weses si denyen) care pustiisera Anatolia, nimicisera statul hitit, regatele Arzawa, Alasiya, Qade (Kades), Karkemis, coboara spre sud, prin Siria si Palestina, in coloane de carute, ducand cu ei familiile si toate bunurile, fiind secondati, de-a lungul coastelor de o flota considerabila care inainta paralel. Cerand garnizoanelor din cetatile egiptene asiatice sa opuna maxima rezistenta, Ramses III mobilizeaza toate fortele tarii reusind sa-i nimiceasca pe invadatori inainte de a atinge frontiera egipteana; flota inamica este distrusa de cea egipteana in fata Deltei Nilului. Doua din poparele mentionate sunt stabilite in colonii militare egiptene in sud-cestul Palestinei - peleset (filistenii) si tjekker. In anul 11 al domniei, Ramses III anihileaza o noua invazie libiana (populatia libu, mesues si alte 5 triburi), prizonierii mesues fiind stabiliti in tabere militare in Egipt si folositi apoi ca mercenari in armata. Aceste victorii asigura un deceniu de liniste si relativa prosperitate, reflectata si de opera edilitara a faraonului (palatul si templul de la Medinet Habu, templul de la Karnak s.a.), de expeditia comerciala organizata acum in Tara Punt.

    Spre sfarsitul domniei lui Ramses III, slabirea autoritatii centrale, dezorganizarea administrativa, deteriorarea situatiei economice, duc la ample framantari sociale. Astfel, in anul 29 de domnie, lucratorii de la necropola regala de langa Teba, cazati intr-un sat pe locul actual al asezarii Deir-el-Medina, neprimind alimentele necesare, declara greva, prima inregistrata de un document istoric. In timpul succesorilor lui Ramses III, Egiptul aluneca treptat intr-o epoca de anarhie si decadenta.