Revolta Asanestilor si regatul vlahilor si al bulgarilor''

Revolta Asanestilor si regatul vlahilor si al bulgarilor''

Cumanii au patruns pana in Bulgaria Bulgaria care nu mai exista ca stat independent de la fioroasa represiune a imparatului bizantin Vasile al II-lea zis Bulgaroctonul (o urma reprezinta, de pilda, localitatea Kumanovo, unde s-au intalnit de curand negociatorii militari ai Iugoslaviei si NATO!). Or, in toata acea regiune mai traia inca o importanta populatie de limba romana care, fara indoiala, pastrase un contact neintrerupt cu romanii de la nord de Dunare. Acesti valahi se indeletniceau in special cu cresterea oilor, de unde, cu vremea, termenul de vlah a devenit, la bulgari si la greci, sinonim cu cioban.

In 1185, doi frati vlahi din regiunea Tarnovo, Petru si Asan, certati pe motive fiscale cu imparatul bizantin Isaac Anghelos, si fiindca acesta refuzase continuarea unui serviciu militar al acestor vlahi in armata bizantina, asmutesc tinutul intreg, si pe vlahi si pe bulgari, impotriva imparatiei. Cum, dupa doi ani de lupte, soarta armelor le e potrivnica, trec Dunarea si se intorc de acolo cu alti romani si cu calarime cumana, iar, dupa un timp, ii inving pe bizantini. Aceasta imediata alianta romano-cumana ma face sa cred ca acei frati vlahi de la Tarnovo aveau cu capeteniile cumane o legatura mai veche, poate chiar o incuscrire, intrucat numele Asan e cuman. Petru si Asan vor prelua insa coroana fostilor tari bulgari, caci aceasta reprezenta traditia statala a locului, intrerupta de bizantini cu 200 de ani in urma. Un al treilea frate, Ionita, zis pe greceste Kaloioannes, adica cel Frumos (sau cel Viteaz?) duce si mai departe ambitia familiei, obtinand o coroana regala de la marele Papa Inochentie al III-lea. Corespondenta intre papa si Ionita dovedeste clar ca acesta din urma isi reclama originea sa romana si ca papa o recunostea (se stie ce bine informata a fost intotdeauna papalitatea!).

Lucrurile se vor incurca insa in urma cuceririi Constantinopolului, in 1204, de catre cruciatii celei de-a patra cruciade, deviate de la drumul ei de lacomia si viclenia venetienilor. (Eveniment dramatic cu consecinte incalculabile, caci de atunci s-au invrajbit atat de rau Bisericile din Apus si Rasarit, catolicii si ortodocsii, incat nu s-au mai putut impaca nici pana azi.) Ionita va parasi obedienta romana pentru a reveni la ascultarea fata de patriarhul grec (refugiat la Niceea, in Asia Mica) si, purtand razboi cu cruciatii, cu frindi, in 1205, il va invinge, la Adrianopol, cu ajutorul cumanilor, pe imparatul latin Baldovin de Flandra, care va pieri in beciurile de la Tarnovo. Dar statul Asanestilor, instalat in traditia politica si culturala a primului tarat bulgar, nu va mai fi cunoscut dupa Ionita ca regat al vlahilor si al bulgarilor', cum ii spun cronicarii franci', ci numai ca al doilea tarat bulgar', participarea initiala a romanilor la aceasta mare infaptuire fiind cu vremea estompata, pana la a permite afirmatia (chiar ridicola) a unei anumite istoriografii bulgare, ca a fost vorba de un regat al bulgarilor si al ciobanilor'