Emitatori si receptori in mediul international contemporan

Emitatori si receptori in mediul international contemporan. Informatie si mesaj in comunicarea internationala.

Emitatorii si receptorii angajati in comunicarea internationala prezinta o caracteristica ce nu o gasim in nici un alt proces de comunicare. Sint prin excelenta entitati colective care transmit/primesc mesaje sau informatii prin intermediul unei persoane sau a unui grup ce reprezinta institutii legitime sa actioneze in numele intregii comunitati. In functie de pozitia si rolul pe care actorii o au in structura relatiilor internationale, in procesul de comunicare pot fi intilnite mai multe categorii de actori . Cel mai adesea este folosit criteriul istoric de analiza. Din aceasta perspectiva, pina prin anii '60 actorul care domina cimpul comunicational era statul iar diplomatia era cea care avea rol predominant in comunicarea din mediul international. El avea un control cvasitotal asupra fluxurilor de informatii. Controlul putea deveni total in caz de conflict sau razboi si se utilizau mijloacele militare de cenzura. Din nefericire pentru unele societati controlul era total si in societatile totalitare. Cenzura si controlul informatiilor in comunicarea interna dar mai ales externa a fost si una dintre cele mai reprobabile trasaturi ale regimurilor totalitare ale secolului al XX-lea indiferent daca au fost de dreapta(fasciste si naziste) sau de stinga(comunismul).

Analistul Mark A. Boyer constata ca in ultimele decenii ale secolului trecut "The world and communication within it have changed with the advent of the Internet, global travel, and the increasing contact with individuals and other international actors" . In mod firesc apar in procesul de comunicare care se desfasoara in viata politica internationala si actorii nonclasici/nonstatali. Globalizarea si cresterea interdependentelor politice dar mai ales de natura economica au rasturnat sub aspect numeric raportul dintre actorii clasici si cei non clasici din procesul de comunicare internationala. Acesta ajunge la concluzia ca, in reteaua internationala de comunicatii, statele nu depasesc cifra 200 si constata ca pe linga acesti actori spatiul comunicational mai cuprinde:

. 60.000 companii transnationale de importanta strategica (TNCs), cum ar fi: Shell, Barclays Bank, Coca Cola, Ford, Microsoft, or Nestl. De mentionat ca acestea au mai mult de 500.000 filiale in diverse puncte al planetei;

. in multe tari exist un important numar de organizatii nonguvernamentale (NGOs) cum ar fi : Freedom House (USA), Mdecins sans Frontières (France), Population Concern (UK), Sierra Club (USA), or the Women's Environmental Network  care sunt interconectate fara ca guvernele sa fie implicate in procesele de comunicare

. 250 organizatii interguvernamentale (IGOs) cum ar fi: UN, NATO, the European Union, or the International Coffee Organization etc;

. 5.800 organizatii nonguvernamentale cu caracter international (INGOs), cum ar fi Amnesty International, the Baptist World Alliance, the International Chamber of Shipping, sau Crucea Rosie Internationala.

Alaturi de actorii nonstatali cu legitimitate si recunoastere internationala fiinteaza actori de un tip aparte care desi nu au legitimitate nu pot fi astazi ignorati in analiza proceselor de comunicare internationala . Dintre acestia organizatiile teroriste internationale sau transnationale au tendinta de a ocupa o cit mai mare parte din spatiul comunicational mai ales pe "segmentul" mijloacelor ultramoderne de comunicare cum ar fi, de exemplu, internetul.

Multiplicarea numarului de actori antrenati in procesele de comunicare in relatiile internationale a ingustat sfera si capacitatea statelor de a controla fluxul de informatii si de a impune politici comunicationale in conformitate cu interesele pe care acesta le are la un moment dat. Mark A. Boyer crede ca in viitor in procesele de comunicare statul "can choose from three options:

Keep communications facilities open and lose all ability to control transnational transactions;

Bear the heavy costs of maintaining an elaborate security apparatus in an unsuccessful attempt to monitor and control communications; or

Close certain facilities to prevent normal economic transactions from occurring, but fail to inhibit the determined dissident".[5]

Acesasta tendinta se manifesta ca rezultat al actiunii desfasurate de organizatii non guvernamentale de tip academic sau profesional pentru promovarea drepturilor de a comunica intr-o societate deschisa. O asemenea actiune a fost initiata de the Platform for Communication Rights, si reuneste organizatii transnationale (NGOs), oameni de stiinta, analisti si specialisti in domeniu[6]. Aceasta continua traditia unor miscari si activitati desfasurate inca din ultima parte a secolului trecut insa rolul si importanta ei a crescut de la un la altul.

De notat faptul ca actorul angajat in procesul de comunicare in relatiile Internationale contemporane, indiferent daca el este unul clasic sau non statal are o structura complexa si unoeri strict formalizata. In cazul actorului clasic in centru se afla omul politic (sef de stat/guvern) legitim sa se anagajeze in procese de comunicare cu alti actori. Este urmat, in trepte ierarhice, sau stabilite prin norme juridice, politice, etice, sau chiar informale de alti subiecti specializati in a actiona in mediul international cum ar fi diplomatii de cariera sau aparatul tehnic/expertiza. La nivelul actorului international fie ca acesta se afla in postura de emitator sau de receptor se produce concomitent cu procesele de comunicare externa un intens proces de comunicare interna cu feed-back. Inainte ca un sef de stat/guvern, sa declanseze proces de comunicare cu un alt actor el trebuie sa se consulta cu alti factori de decizie si apoi este "pregatit" pina la detaliu mesajul/discursul de catre aparatul tehnic/expertiza. Daca seful de stat/guvern este in postura de receptor el va apela la aparatul tehnic pentru o cit mai precisa decriptare si intelegere a mesajului apoi se va consulta cu alti factori de decizie in domeniul relatiilor internationale. Acest lant comunicational este in unele situatii"comprimat" in cazul negocierilor bi sau multilaterale. Reprezentarea grafica a unui actor angajat in procesul de comunicare in mediul international ar putea sa aiba urmatoarea forma:

Comunicarea este transmitere de informatii printr-o constelatie de semnale si simboluri. Pentru a impartasi ceva semenilor, oamenii au libertatea de a recurge la coduri dar alegerea codurilor este conditionata de limbajul in care se produce comunicarea[7]. Elementul esential al procesului de comunicare in mediul international este mesajul/informatia care circula in acest caz de la un mediu cultural, ligvistic si de civilizatie distinct la un spatiu la altul care sub aspectele trasaturilor si caracteristicilor pot fi apropiate sau foarte departate ca. Din aceasta perspectiva Alastair I. Johnston aprecia, in 1995, ca in plan international comportamentul statelor este onfluientat de caracteristicile sale culturale, de filosofia ce domina cimpul cultural, de matricea lor identitara. Mediul international in viziunea sa este "ca un imens ocean, natiunile care il alcatuiesc sint ca vapoarele ce navigheaza iar culturile nationale joaca rolul navigatorului" . Prin urmare este foarte important ca atunci cind analizam mesajul/informatiile care se schimba in procesele de comunicare in relatiile internationale sa intelegem contextele culturale si spirituale in care acestea se compun sau se structureaza. Importanta aspectului cultural in relatiile internationale si implicit ti in comunicarea internationala a crescut vertiginos in epoca globala de tip web. In opinia unor specialisti "Culture is a complex entity containing ethnic and religious factors. Differences in ethnic habits and religious beliefs always lead to contradictions and conflicts. They existed in the Cold War period, but they were hidden by the major contradiction of bipolar competition for hegemony. With the end of the Cold War, hidden problems emerge and the influence of ethnic and religious factors on international relations increases" . Acest fapt poate sa ne furnizeze citeva indicii asupra ineficeintei proceselor de comunicare internationala care s-au desfasurat in ultima vreme pe marginea aplanarii sau gestionarii unor conflicte post razboi rece.

Un aspect important al intelegerii rolului pe care il joaca mediul de civilizatie si cultura ca suport al comunicarii internationale este ilustrat si de faptul ca in acest tip de comunicare actorii-emitator- receptor-folosesc uneori o limba care nu apartine niciunuia dintre ei. In acest caz lucrurile desi ar parea mai simple nu este deloc asa deoarece avem de-a face cu un dublu proces de codare si decodare . Iata de ce unii specialisti considera ca in studiul proceselor de comunicare in mediul international cercetarea rolului pe care il joaca eroarea de interpretare/Misunderstanding este esentiala. Profesorul Volker Hinnenkamp de la Universitatea din Augsburg identifica si citeva din posibilitatile de a se depasi eroarea de interpretare a mesajelor in comunicarea internationala. El ilustreaza acest aspect prin analiza unei convesatii dintre doua persoane apartinind a doua arii de cultura si civilizatie. "The sequence described depicts a scene from a multinational group discussion. F is German, B Turkish. So far I have concentrated on the misunderstanding process itself, leaving interactants' ethnic and/or cultural background completely out of consideration. This is mainly due to the focus on the misunderstanding event itself, i.e., its interactional structure, without referring to pragmatic or sociolinguistic or intercultural constraints which would lead to the reasons and motives for a misunderstanding, a focus I have neglected so far in favour of macrosequential structure. For a scholar of intercultural communication the misunderstanding could be easily traced back to cultural differences in terms of territorial dealings so that a neighbour's territory - at least among same sex - is regarded as more easily accessible under certain preconditions. One such precondition might have been the moral or aesthetic inadequacy of placing a plastic cup in the crotch. Another one might have been motivated by reasons of a kind of protective politeness, preventing F's spilling the juice in the plastic cup on his trousers. All these reasons, of course, as well as F's reason for putting the cup between his thighs could well is accounted for by personal preferences irrespective of cultural background. Even if we interpret the warding off of B's intrusion between F's legs as defence against an outside surprise access, we will not get any further by interpreting this as particularly culture bound.

There are some more particularities within the corrective cycle which may also be regarded as signalling interculturality. One such cultural phenomenon could be interpreted in B's 'shame-signalling reaction'; just characterizing it as such may be culturally biased, of course. An even stronger hint for intercullturality may be B's multiple repairs. One could ask if B really understands F's soothing gesture as a signal for terminating the misunderstanding. Couldn't he have (mis)understood this gesture as a request to place his hands on his thighs and hence only did so in compliance to F's request? Then of course there is the light laughter that comes up among the other participants. It is not clear whether the laughter is in reaction to the plastic cup scene; it may at least be interpreted as such by B, which would give him multiple addressees for his remedial endeavours and could hence account for the third repair attempt.[12]

Profesorul Ben Fletcher de la University of Hertfordshire arata si el importanta diferentelor lingvistice in procesele de comunicare. Deoarece "People do not talk the same language. This is at the root of all communication problems. I do not mean that you speak Chinese and I speak English. It is worse than that because we both think we use the same language. The secret to good communication is to mean the same things when we use words, but I would contend that the majority of miscommunication is a result of people using the same words in different ways. Yes, I am saying that the same words mean different things to different people. That is what is happening at the moment if you do indeed think this trite, or if you do not understand my point."

Aceste ipoteze de lucru pot fi ilustrate cu numeroase exemple din istoria relatiilor internationale.Erorile de interpretare a unor notiuni reprezentind procese si fenomene politice cu circulatie universala dar cu materializari specifice in diferite spatii de cultura si civilizatie - cum ar fi democratie, criza, securitate, terorism, dictatura, progres,etc. - au facut ca in diplomatia contemporana sa apara multe momente care sa para paradoxale in evolutie istorica. La momentul negocierii politice participantii pot sa aiba convingerea ca s-au inteles si sa considere ca evenimentele sa evoluieze in conformitate cu propria viziune. Ulterior analizind modul cum aceste "intelegeri" au fost aplicate in practica politica de catre actorii cu care "s-au inteles"prin cercetarea si observarea faptelor si comportamentelor in mediul international sa se ajunga la concluzia ca, in fapt, nu s-a realizat o intelegere . Ilustram aceasta ipoteza de lucru cu unele exemple din istoria recenta a relatiilor internationale. La conferinta de la Potsdam, din iulie-august 1945, aliatii care tocmai infrinsese Germania lui Hitler au cazut de acord, dupa discutii prelungite si unoeri tensionate ca va trebui sa actioneze pentru restaurarea regimurilor democratice in tarile invinse.[14] Termenul democratie era comun si familiar tuturor oamenilor politici si din aceasta perspectiva totul parea foarte clar. Peste putin timp aliatii occidentali ai lui Stalin au observat ca ceea ce se "restabilea" in tarile din estul continentului european intrate in sfera de interes a Moscovei nu era un regim de democratie desi sovieticii au denumit regimurile de dictatura regimuri de democratie-populara .

De mentionat faptul ca pentru a avea o buna decodare a mesajului in comunicarea internationala nu trebuie sa ne limitam doar la analiza sferei de intelegere si a perspectivei din care se interpreteaza semnificatia unui cuvint ci si criteriile care trebuiesc respectate atunci cind mesajul sau elemente cheie din acest mesaj trebuie aplicat in practica[16] . Relevant din acest punct de vedere este analiza unui fragment din discursul lui Nicolae Ceausescu referitor la democratia socialista din Romania. Intr-o cuvintare pe care acesta a rostit-o la congresul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania, din 1986, afirma: "Democratia noastra este democratia poporului, a celor care sint stapini pe mijloacele de productie, pe destinele lor; este democratia poporului care isi faureste in mod constient viitorul liber independent - comunismul"

Care sint criteriile prin care se poate aprecia ca Ceausescu avea dreptate? Democratia nu era a poporului ci a elitei nomenclaturiste, oamenii nu erau proprietari pe mijloacele de productie(fabrici, uzine, etc.) si cu atit mai putin stapini pe destinele lor. Unii specialisti din domeniul comunicarii afirma ca este foarte greu de stabilit astfel de criterii deoarece insasi ele se definesc tot prin cuvinte care la rindul lor sint interpretabile si se poate ajunge astfel la un blocaj de comunicare daca partile implicate ramin ferm pe propriile pozitii. Este momentul in care comunicarea, apreciaza unii specialisti, se transforma intr-un proces de pseudo-comunicare

Solutia pentru a fi depasite astfel de situatii se gaseste in practica diplomatica, validata de istoria relatiilor internationale de crizele, in care comunicarea s-a facut in situatii de maxima incordare si totusi s-a ajuns la un rezultat pozitiv. De ce? Pentru ca negocierea s-a facut in logica joculului cu suma variabila Miza in asemenea situatii este cunoasterea cit mai exacta a sensului pe care interlocutorul il acorda unui cuvint sau concept care reflecta la un moment dat interesele sale majore in domeniul politic, economic etc. La fel de bine trebuie cunoscut si mediul de civilizatie in care actorul isi structureaza acele interese dar si modul cum aceste interese si idealuri sint sustinute convingeri si ideologiile politice. Conotatia si denotatia in comunicarea internationala au poate o la fel de mare greutate daca sint folosite correct si pentru omul/expertul politic asa cum o au pentru lingvisti. Omul de stiinta are libertatea de a -si defini termenii cu care opereaza , omul politic trebuie sa fie cit mai aproape de limbajul sau conventiile curente pentru a nu afecta procesul de comunicare in mediul international. Cuvintele pot avea - in functie de ascultator/receptor, de situatie, de context cultural si de civilizatie sau de moment - semnificatii deosebite .Acest lucru este valabil pentru orice tip de comunicare dar mai ales pentru cea care se realizeaza in mediul international . Daca are loc un dialog intre un american si un roman pe marginea rolului pe care il au in viata internationala organizatiile ecologiste si primul comunica celui der-al doilea urmatoarea propozitie: "Verzii au o mare importanta pentru viata politica internationala" romanul poate face cel putin doua asocieri de sens. Una sa reprezinte ceea ce a dorit americanul sa transmita si sa asocieze Verdele cu organizatiile ecologiste iar alta sa asocieze verdele cu organizatia politica a legionarilor. In timpul primei campanii militare din Golf presa americana l-a asemuit pe Saddam Husein cu Hitler. Rezultatele au fost cele asteptate doar in societatea occidentala unde regimul lui Hitler este puternic repudiat si datorita antisemitismul dur practicat de nazisti, dar contrare in lumea araba unde a fi antisemit este vazut mai degraba ca un lucru bun si in nici un caz ceva rau pentru multi oameni.

Erorile care interveni in procesele de comunicare din relatiile internationale din aceasta perspectiva sint, in opinia lui Tim Weiss, generate de factori obiectivi dar si subiectivi . Unul dintre acestia se refera la tendinta unor actori de a ignora existenta diferentelor culturale care se pote manifesta fie datorita faptului ca se considera ca toti sintem la fel fie ca exista culturi cu un prestigiu mai mare si altele care nu merita sa fie luate in seama. Nu trebuie omis nici faptul ca, in practica relatiilor internationale, procesele de comunicare sint utilizati translatorii. Necunoasterea perfecta a limbajului dar mai ales a contextului sociocultural in care un interlocutor foloseste un cuvint poate avea consecinte asupra eficientei proceselor de comunicare. Pentru a ilustra acest aspect David J. McIntyre face referire la un moment dramatic din istoria relatiilor internationale din perioada celui de-al doilea razboi mondial analizat de Stuart Chase: 'A Japanese word, mokusatsu, may have changed all our lives. It has two meanings: (1) to ignore, (2) to refrain from comment. The release of a press statement using the second meaning, in july, 1945 might have ended the war (World War 11) then. The Emperor was ready to end it, and had the power to do so. The cabinet was ready to accede to the Potsdam ultimatum of the Allies-surrender or be crushed-but wanted a little more time to discuss the terms. A press release was prepared announcing the policy of mokusatsu, with the no comment interpretation. But it got on the foreign wires with the ignores interpretation through a mix-up in translation: The cabinet ignores the demand to surrender[25].

Se apreciaza ca din acest punct de vedere "Language failures between cultures typically fall into three categories: 1) gross translation problems; 2) subtle distinctions from language to language; and 3) culturally-based variations among speakers of the same language.

Gross translation errors, though frequent, may be less likely to cause conflict between parties than other language difficulties for two reasons. Indeed, the nonsensical nature of many gross translation errors often raise warning flags that are hard to miss. The parties can then backtrack and revisit the communication area that prompted the error. Even if they are easily detected in most cases, however, gross translation errors waste time and wear on the patience of the parties involved. Additionally, for some, such errors imply a form of disrespect for the party into whose language the message is translated.

The subtle shadings that are often crucial to business negotiations are also weakened when the parties do not share a similar control of the same language. Indeed, misunderstandings may arise because of dialectical differences within the same language. When other parties with full control over the language with whom the nonnative speaker communicates assume that knowledge of this distinction exists, conflict deriving from misunderstanding is likely"[26].

Analistul Janet Holmes considera ca "intelegerea valorilor sociale care determina felul comunitatii de a folosi limba" poate sa conduca la identificarea corecta a interlocutorului, contextului, scopului interactiunii si prin consecinta la o mai buna comunicare in mediul intrenational.

In comunicarea politica din actualul mediu international mai mult ca oricind comunicarea se realizeaza si se bazeaza pe strategii de persuasiune. Nici un cuvint nu este folosit intimplator mai ales ca in aceasta comunicare este mediata de presa. In limbaj politic cuvinte ca invazie, terrorism sau neocolonialism nu au o semnificatie neutra. Intentia de a-ti convinge interlocutorul, de a-l face sa-ti imprumute punctual de vedere sau de a-l impiedica sa reia un alt punct de vedere este evident in acest tip de process de comunicare. La intrebarea daca UCK sau ETA, de exemplu, sint organizatii teroriste ar trebui raspuns prin observarea si intelegerea semnificatiei cuvintelor terorism si eliberare nationala pentru fiecare din participantii la procesul de comunicare dar si la ce valori asociaza interlocutorii celor doua organizatii. Sa ne imaginam raspunsul pe care l-ar da la intrebarea ce este terorismul seful de stat sau al unui guvern angajat in lupta contre acestui flagel si reprezentantul unei astfel de organizatii. Cei doi actori ar realiza un proces de comunicare dar cu ce rezultate in planul realatiilor internationale?

Mesajul si informatia in comunicarea din mediul international sint puternic influientate de interesele pe care le au actorii si de folosirea tehnicilor de manipulare de orice tip, deci si a celor de ordin comunicational, pentru a le promova. Vorbind despre felul in care Principele isi poate pastra puterea, Machiavelli recomanda o aparenta de compasiune, de sinceritate si religiozitate. Nici un cuvint care sa nu corespunda acestor virtuti nu trebuie sa-i iasa Principelui din gura . In aceste situatii limbajul, strategia de comunicare si strategia politica sint interdependente servind nu numai transmiterii de informatie ci si persuadarii. Ele ofera terenul "de joc" al manipularii in comunicarea in relatiile internationale contemporane.Este in fapt comunicasrea in ceea ce specialistii in relatii internationale denumesc diplomatia in dublu standard.