Romania si relatiile internationale in prima jumatate a secolului XX

Romania si relatiile internationale in prima jumatate a secolului XX

Situatia economica a Romaniei pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial

Sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 va caracteriza Romania ca reprezentand un stat agrar din punct de vedere economic, condus de o dinastie cu puternice legaturi familiare un Europa, si care avea toate sansele sa constituie in Europa centrala si de sud-est, un important centru de putere.

Stabilitatea sistemului politic (instituit prin rotatia guvernamentala si supervizat de regele Carol I), va constitui unul din motivele esentiale care au contribuit la saltul economic spectaculos inregistrat de Romania pana in 1914.

Desi agricultura reprezinta sursa principala de venituri pentru mai mult de 80% din populatie, dezvoltarea rapida a unor ramuri industriale noi, precum industria extractiva si de prelucrare a titeiului, alimentara si sectorul bancar, se vor datora in principal investirii profitului din agricultura in alte domenii.

Din punct de vedere social, Romania inregistra deja un numar important de lucratori salariati (atat in industrie cat si in agricultura), fenomen caracteristic patrunderii capitalismului in economia si societatea Romaneasca. Desi in industrie se mentin in numar preponderent firmele cu un personal salariat redus, in agricultura, se realizase procesul de comasare al terenurilor, si de transformare a domeniului boieresc in ferma de tip agricol. Folosirea pe scara larga a muncii mecanizate, va coexista cu importante reminescente feudale cum ar fi sistemul invoielilor agricole dintre proprietari sau arendasi, si taranii fara pamant sau cu pamant insuficient.

La cumpana celor doua secole, aprecierea generala este ca ne aflam in fata unei Romanii caracterizata de 2 lumi: una moderna, comparabila din toate punctele de vedere cu societatea occidentala, si o realitate dureroasa ce se regaseste in intreg spatiul central si est European, si care este receptata de majoritatea populatiei (Exemplu interesant ar fi ca produsul national brut al Romaniei la 1900, reprezenta echivalentul Frantei la 1800).

Politic, se derula un conflict major de interese intre reprezentantii celor doua partide conservator si liberal. Ambele grupari politice urmareau in linii mari cresterea avutiei nationale, insa fiecare o vedea realizabila prin cai proprii distincte.

Modernizarea societatii in general, va face ca doctrina liberala sa fie ceva mai permeabila, admitand inainte de razboi obligativitatea realizarii unor reforme sociale si politice, adica acordarea votului universal si realizarea unei reforme agrare.

In plan spiritual, pocietatea romaneasca si clasa politica se va vedea confruntata cu problema rezolvarii identitatii materiale, statul roman fiind obligat de opinia publica sa reactioneze in mod permanent ori de cate ori drepturile si libertatile romanilor din teritoriile sub dominatie straina erau incalcate.

Desi din exterior, Romaniaputea fi considerata un partener puternic si un factor de stabilitate politica in zona, societatea romaneasca era framantata periodic de importante nemultumiri sociale determinate de discrepanta existenta intre bogati si saraci.

Aceste nemultumiri sociale vor afecta partial prestigiul politic intern si international al casei regale, fapt evidentiat de opinia publica internationala in 1907, cu prilejul reprimarii sangeroase a rascoalei taranesti.

Concomitent, pe plan extern, Romania va desfasura o serie intreaga de actiuni, menite a-i spori prestigiul politic international pe plan extern, si a asigura cresterea economica pe plan intern. Razboiul vamal cu Austro-Ungaria (impunea tarifului vamal Costinescu) sau participarea la al doilea Razboi balcanic (incheiat prin pacea de la Bucuresti in 1913), vor evidentia caracterul destul de ambiguu al unei politici ce urmarea realizarea unor scopuri immediate atat de diferite.

Participarea Romaniei la Marele Razboi si consecintele marii uniri de la 1918

Motivele intrarii Romaniei in razboi erau cat se poate de clare, statul Roman avand de optat doar de partea carei tabere sa se alieze. Va prima fara indoiala faptul ca Austro-Ungaria era in general considerat un stat a carei desramare era iminenta in comparatie cu Rusia, taptul ca efortul de razboi urma a di raspatit de aliati, prin recunoasterea unirii teritoriilor locuite de romani din cadrul monarhiei dualiste in tara, si nu in ultimul rand va prima afinitatea si simpatia clasei politice si majorittii fata de valorile occidentale, Franta si Anglia fiind considerate dintotdeauna aliatele Romaniei.

Aceste argumente au fost suficiente pentru ca Romania sa intre in razboi alaturi de Rusia, sa renunte la tratatul de alianta cu puterile centrale, si sa amane pentru moment "rezolvarea" situatiei romanilor dintre Prut si Nistru.

Participarea efectiva la razboi dupa 2 ani de neutralitate armata, va putea fi considerata una de sacrificiu, atat opinia publica interna cat si cea internationala, constientizand acum lipsa totala de pregatire si insuficienta armata a Romaniei. Eseul campaniei militare din 1916, va fi greu digerabil pentru societatea romaneasca, si mai ales pentru populatie.

Sprijinul puternic al aliatilor si motivarea soldatilor carora li se va promite pamanr si drepturi politice, vor fi suficiente pentru mentinerea fiintei nationale in decursul campaniilor militare din 1917, in pofida conditiilor externe nefavorabile ce vor obliga statul Roman sa incheie patea cu puterile centrale in Martie-Aprilie 1918 la Buftea.

Sfarsitul razboiului va gasi statul Roman din nou in conflict cu Germania si aliatii sai, fapt care-I va permite participarea la congresul de pace de la Paris alaturi de marile puteri invingatoare in razboi. Desi pricipiul nationalitatilor va reprezenta trasatura esentiala a acestui congres, marile pueri vor nesocoti interesele statelor mici si mijlocii din centrul si rasaritul Europei, inclusiv Romania. Aceasta va fi considerata un stat cu interese limitate, nefiind tratata pe picior de egalitate cu marile puteri. Mai mult, la sugestiile reprezentantilor acestora, statele care-si desavarsisera unitatea nationala impreuna cu cele recunoscut infiintate, vor fi obligate sa preia o parte a datoriei Austro-Ungariei, sa plateasca un cuantum important ce reprezenta avutia lasata mostenire de imperiul Austro-Ungar si Otoman, si nu in ultimul rand, sa plateasca o cota de eliberare ce reprezenta efortul economic si militar al armatei, pentru eliberarea unor teritorii aflate sub dominatie straina.

La sfarsitul razboiuli, marile puteri au recunoscut unirea Basarabiei, Bucovinei si a Transilvaniei cu vechiul regat, fapt care va modifica profund societatea romaneasca. Aportul fiecarei provincii va fi decisiv in realizarea unor salturi spectaculoase in toate domeniile. De la 8 milioane de locuitori, Romania va inregistra in 1930 ceva mai mult de 18 milioane, si de la 197 mii km, inregistrand 294 mii km, devenind acum un stat de marime medie in Europa.

Cresterile se vor regasi si in industrie sau agricultura, cresterea industriala fiind de 235%, suprafata terenurilor agricole si a padurilor dublanduse sau chiar mai mult.

Marea unire de la 1918 va reprezenta incoronarea unui ideal politic, cel al realizarii unitatii nationale.

Romania va gasi acum resursele necesare dezvoltarii si modernizarii in plan social, politic si economic mai ales.

Realizarea imediata a celor doua reforme extrem de importante (agrara si electorala) de la 1923, vor da cadrul general ce va caracteriza pentru toata perioada interbelica statul Roman ca fiind unul cu adevarat democratic in aceasta parte a Europei.

Toate aceste transformari importante ale societatii romanesti, nu vor reusi sa elimine multe din lipsurile existente in cadrul societatii, ceea ce va alimenta pe viitor fie aparitia unor curente si ideologii politice noi, fie izbucnirea unor puternice revolte sociale sau mentinerea unei instabilitati in viata politica.

Din punct de vedere intern, Romania va cunoaste acum o faza de maxima expansiune culturala si economica, datorita in special reunirii tuturor energiilor NU INTELEG in granitele unui singur stat.

Viata economica sociala si politica in perioada interbelica

Realizarea marii uniri de la 1918 va readuce Romania pe scena politica internationala, alaturi de marile puteri, ea fiind perceputa acum ca un parnener extrem de puternic, si util in mentinerea status-quo-ului international, asupra caruia si societatea natiunilor isi indrepta atentia.

Excluderea din relatiile politice internationale dupa razboi a Rusiei Sovietice, Germaniei si pierderea sprijinului Statelor Unite, vor ingreuna misiunea politica a Angliei si Frantei, considerate acum principalii pioni ai natiunilor. Astfel, statele mici si mijlocii din Europa Centrala si de rasarit, vor fi atrase intr-un sistem de aliante fie regionale, fie alaturi de marile puteri, menite sa impiedice exprimarea practiva a spiritului revizionist si revansor in statele care au pierdut razboiul.

Nu este mai putin adevarat ca si in Romania, se va manifesta un sentiment de nesiguranta, vis--vis de mentinerea prevederilor tratatelor de pace de la Paris, statul Roman confruntandu-se in perioada interbelica cu importante probleme teritoriale la granite cu trei din cele sase state vecine.

Pentru a incuraja stabilitatea politica internationala, Anglia si Franta vor motiva aparitia aliantelor regionale precum Mica Antanta intre Iugoslavia, Romania si Cehoslovacia sau intelegerea Balcanica intre Iugoslavia, Grecia, Romania si Turcia. Cele 2 sisteme de aliante militare ale Romaniei, vor fi dublate de incheierea unor acorduri sau tratate bilaterale cu Polonia, Franta si Italia, sau de aderarea Romaniei la anumite proiecte ce vizau atragerea Uniunii Sovietice la principiul securitatii colective.

Pe plan extern, Romania va juca un si mai important rol in perioada in care Nicolae Titulescu a fost presedintele Societatii Natiunilor, pozitie care i-a permis acestuia sa vegheze la respectarea prevederilor Societatii Natiunilor, prevederi ce interesau atat de mult statul Roman.

Prestigiul sau politic va fi suficient pentru mentinerea Romaniei in situatia de actor important al relatiilor internationale, chiar si intr-o perioada in care situatia politica interna din tara, capitaliza o turnura ce indeparta Romania de democratiile occindentale si apropiind-o ca forma si font de statele si regimurile autoritare.

Pana la un anumit punct, aceste transformari politice sociale pot fi scuzabile daca se are in vedere rendinta generala prezenta la majoritatea statelor Europene de a se orienta spre modelul regimurilor autoritare sau dictatoriale in special dupa marea criza economica.

Noile modele politice vor constitui acum o incercare pe plan intern de a rezolva gravele probleme financiare economice si sociale de la care Romania nu facea exceptie, iar pe plan extern, vor fi considerate incercari timide de a reglementa relatiile politice cu principalii nemultumiti ai prevederilor tratatelor de pace de la Paris si sustinatori fideli ai revizuirii acestora.

Relatiile Romaniei cu acest state, vor fi considerate extrem de glaciale imediat dupa razboi, si mai ales pe durata detinerii functiei de prim ministru de Nicolae Titulescu. Demarcarea acestuia din guvern in urma ineintelegerilor survenite intre el si Carol al II-lea, vor constitui momentul de inceput in privinta ameliorarii relatiilor politice cu Germania si Italia, dar va constitui si o ruptura definitica privind reglementarea raporturilor cu Uniunea Sovietica pe care Titulescu fusese foarte aproape de a le realiza.

Din punct de vedere economic, in aceasta perioada, Romania cunoaste etape de reala crestere economica, dublate de regres sau refacere.

Pana in 1924, economia romaneasca a traversat o perioada de criza si refacere economica, a fost determinata si de realizarea unor importante reforme sociale, dintre care reforma agrara (cea mai importanta din sud estul Europei), va conduce la improprietarirea cu teren agricol a numerosi locuitori din mediul rural.

Ca o consecinta negativa, vom identifica o faramitare a terenurilor agrare, improprietarirea cu loturi de pamant a taranilor nefiind suficienta pentru a se realiza o crestere a nivelului de trai al acestora, si a productiei agrare.

Intre 1924 si 1929, masurile sociale si economice intreprinse anterior, isi vor arata roadele, Romania inregistrand o importanta crestere economica exprimata pintr-o rata ridicata a industrializarii si o crestere masiva a exporturilor de produse agricole, Romania reprezentand un exponent de seama in aceasta privinta.

Disputele purtate pe marginea definrii situatiei economice, vor fi argumentate de aceasta crestere economica ce va plasa statul Roman in candul tarilor industriale si nu in catrgoria sttelor cu economie majoritar agrara.

Totusi, disputele purtate acum intre NU INTELEG neoliberalismului si cei ai taranismului, se vor purta in privinta utilitatii "industriei de sera" alimentate de bugetul statului in cadrul parteneriatului public privat.

In vreme ce reprezentantii PNL au drept obiectiv industrializarea si cresterea economica a Romaniei cu ajutorul capitalului autohton, reprezentantii PNT, vor urmari aceleasi obiective prin atragerea unor surse straine de finantare.

Perioada crizei economice va constitui un paradox din punct de vedere economic si social, intrucat cresterea numarului de someri, stagnarea progresului in diferite sectoare economice, va fi suplinita oarecum de scaderea exportului de cereale si folosirii acestor produse agricole pentru nevoile interne.

Mai mult decat atat, criza economica va lovi in special tarile puternic industrializate si va fi simtita mai putin de cele in cadrul carora agricultura reprezenta un domeniu prioritar.

Imprumuturile externe masive facute de statul Roman, nu vor suplini pierderile economice masive, fapt pentru care efectele crizei economice vor fi resimtite pana tarziu.

Ina doua parte a perioadei interbelice, economia Romaniei va redobandi o rata de crestere pozitiva, anii '35 si '36 fiind considerati ani de varf in privinta nivelului productiei si al exporturilor. Anii urmatori vor fi marcati im mod evident de iminenta izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, fapt ce vor obliga majoritatea statelor Europei sa treaca la pastrarea resurselor economice si la inarmare.

Eforturile in aceasta directie vor afecta cresterea economica, industria de aparare fiind acum principalul beneficiar de NU INTELEG din partea statului.

Totusi, anul 1940 va gasi Romania total nepregatita pentru a face fata pierderilor teritoriale, chiar daca pe plan extern, situatia sa politica era dintre cele mai precara.

Cauzele si consecintele participarii Romaniei la al doilea Razboi Mondial

Pierderile teritoriale din vara anului 1940, Basarabia, Nordul Bucovinei, Sudul Dobrogei si Nord-Estul Transilvaniei, vor influenta in mod decisiv situatia Romaniei ce se va verea acum obligata fie sa imbratiseze soarta Poloniei sau Cehoslovaciei, fie sa adere la o politica de mentinere a statului National, in granite temporal diminuate.

Participarea Romaniei la razboi alaturi de Germania si celorlalti aliati, fara a exista o aliata militara sau politica in acest sens, va fi rezultatul politicii conducatorului statului, General Antonescu, care va aprecia alaturarea de Germania drept singurul element pozitiv in cadrul relatiilor politice externe, fiindca Germania reprezenta la vremea respectiva singurul garant al unei noi ordini modiale.

Apropierea de Germania fusese NU INTELEG si investita chiar de regele Carol II, insa compromiterea acestuia atat infata democratiilor occidentale cat mai ales a Germaniei si Uniunii Sovietice, vor inlesni accederea la putere a generalului Antonescu, cunoscut opozant al regelui Carol al II-lea.

Aprecierea si consideratia dictatorului german vis--vis de generalul roman, vor fi esentiale pentru ramanerea acestuia la guvernare, si inlaturarea elementului legionar.

Intrarea in razboi a vost motivata si din punct de vedere ideologic, fiind considerata drept o cruciada impotriva comunismului.