Romania si toleranta religioasa in secolul al-XX-lea

Romania si toleranta religioasa in secolul al-XX-lea

A. Contextul general

Laicitate impusa de revolutia franceza, merge in legatura cu modernizarea, industrializarea si avantul liberalismului si nationalismului, care la noi are efecte mai tarzii in conditiile mentinerii sintagmei popor roman - crestin ortodox, lucru relevat si de articolul 7 al constitutiei din 1866, ce rezerva functiile publice doar crestinilor.

B. Peisajul religios romanesc in secolul al-XX-lea

La 1918 situatia religioasa a Romaniei era complexa in sensul ca in fostele teritorii austro-ungare, biserica ortodoxa si ceea greco-catolica romana au colaborat. Minoritatile germana si maghiara sunt si ele legate de bisericile lor: luterana, catolica, calvina si unitariana. Constitutia din 1923 asigura libertatea cultelor si egalitatea lor, iar pozitia catolicilor este reglementat prin concordatul cu Vaticanul din perioada 1927-1929. Recensamantul din 1930 mentiona 72,8% ortodoxi, 6,9% catolici si 13,1% greco-catolici.

C. Atitudinea statului fata de cultele religioase

Constitutia considera egale toate cultele recunoscute, acordandu-le cate un loc de drept in Senat, dar acorda un rol dominat Bisericii Ortodoxe Romane, considerata biserica nationala si un rol privilegiat Bisericii Greco-Catolice. Partidele de dreapta ca LANC, Legiunea Arhanghelului Mihail, auexploatat ca si regimul antonescian, filonul ortodox al constiintei nationale.

D. Biserica in perioada comunista

Regimul comunist a trecut la oprimarea religiei, a desfiintat biserica greco-catolica in 1948, a rupt concordatul cu Vaticanul, a supravegheat atent cultele protestante si neoprotestante. Biserica ortodoxa a fost silita sa se adapteze si sa coabiteze cu regimul.

E. Toleranta religioasa dupa 1989

Dupa evenimentele din 1989, are loc reinfiintarea bisericii greco-catolice in 1990, vizita papei Ioan Paul al-II-lea in 1999 si deschiderea spre lume. Recensamintele din 1992 si 2002 au relevat scaderea masiva a musulmanilor si mozaicilor, ascensiunea cultelor neoprotestante si mentinerea diversitatii religioase care consemna: 86,7% ortodoxi, 4,7% catolici, 0,9% greco-catolici, 3,2% reformati. Printre probleme regasim pe ceea a retrocedarii de catre ortodoxi, a bunurilor Bisericii greco-catolice, atitudinea clerului oprtodox fata de cultele neoprotestante, de problema reunificarii bisericilor si a drepturilor si statutului minoritatilor sexuale.

F. Biserica in societatea contemporana

Biserica romano-catolica a cunoscut un proces de modernizare initiata de papa PIUS al-IX-lea si continuata de IOAN al-XXIII-lea, PAUL al-VI-lea si IOAN PAUL al-II-lea. Conciliul Vatican II a marcat redeschiderea spre ortodoxie, anularea in 1965 a excumunicarilor din 1054 si vizitele lui IOAN PAUL al-II-lea in state ortodoxe ca Romania(1999), Ucraina si Grecia(2001). Catolicismul are 970 milioane de credinciosi, cei mai multi in Brazilia, Mexic, SUA, Filipine si Italia. Biserica ortodoxa       a cunoscut 7 conferinte panortodoxe, incepand cu 1923 la Constantinopol, trec in 1924 de la calendarul iulian la cel gregorian(cu exceptia Rusiei si Serbiei), avand 340 de milioane de credinciosi, cei mai multi in Rusia. Confesiunea protestanta cunoaste un proces de unificare initiat de calvinisti si reformati prin crearea Aliantei Mondiale Reformate si Federatia Luterana Mondiala, concomitent cu un proces de reinnoire a gandirii teologice. Crestinism si totalitarism. Nazismul si comunismul au trecut la subminarea biserici, proces mai evident in Rusia Sovietica dupa 1917 si dupa 1945 in spatiul est-european comunizate de URSS, fapt ce a slabit biserica in special pe ceea ortodoxa. ECUMENISMUL RELIGIOS

a inceput prin crearea in 1950 prin crearea Consiliului Ecunemic al Bisericilor, inceput prin aderarea protestantilor si apoi prin aderarea in 1961 a ortodoxilor, concomitent cu o apropierea de catolicism prin recunoasterea de catre acesta in 1964 a protestantismului si intelegerea generala din 1992 asupra statutului bisericilor catolice rasaritene(uniate).