Romanitatea romanilor- o problema politica

Romanitatea romanilor- o problema politica

Incepand cu sec XVII, o data cu conturarea unei constiinte nationale moderne, problema originii popoarelor se transforma din problema istorica in problema politica. Din motive politice, au aparut teorii pseodo-stiintifice care au sustinut ca romanii nu s-au format ca popor in spatiul in care locuiesc si astazi:

Ø      Szamasksy Istvan: in 1593 sustinea ca romanii sunt urmasii colonistilor romani. Dupa Mihai Viteazul, si-a schimbat parerea, afirmand ca romanii nu pot fi urmasii colonistilor romani, deparece imparatul Galienus i-a mutat la sud de Dunare.

      L Toppeltinus si J Trster, combat afirmatiile lui Istvan: "romanii de azi ce traiesc in Tara Romanesca, Moldova si Muntii Transilvaniei nu sunt decat urmasii legiunilor romane", "cei mai vechi locuitori ai acestei tari".

      Benk Iozsef, Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus, 1778: la abandonarea provinciei traiane, "multi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc".

La sf sec XVII, desi reprezentau peste 60% din populatia Tr, rom ortodocsi aveau statutul de natiune "tolerata", fara drepturi politice si sociale. La polul opus se aflau maghiarii, sasii si secuii, cele trei natiuni "privilegiate", care isi justificau privilegiile prin argumentul pretinsei intaietati in Tr si argumente confesionale.

Pentru a putea incepe lupta pt drepturile politice si sociale ale romanilor, intre 1699-1701 o parte a clerului si a rom ortodocsi s-au unit cu Biserica Romei, devenind greco-catolici. Acest eveniment putea afecta ordinea privilegiata traditionala din Tr (romanii greco-catolici puteau face scoala si din postura de intelectuali sa sustina teoria autohtoniei, latinitatea rom si continuitatea lor in Tr).→ eruditi germani pun bazele teoriei imigrationiste, incearcand sa dovedeasca ca rom nu sunt urmasii popul romanizate din Dacia:

Ø      Franz Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens, 1781 + I.C. Eder + Bolla Marton + I.Ch. Engel_ in mileniul marilor migratii romanii nu existau, deoarece nicio sursa istorica nu ii aminteste.

      Michael Libercht, 1784: romanii, ca urmasi ai romanilor, sunt "cei mai vechi locuitori ai acestei reguini"

      E Gibbon, 1787, Istorie a IR: in Dacia dupa retragerea aureliana a ramas "o parte insemnata din locuitorii ei, care mai mare groaza aveau de migrare decat de stapanitorul got". De la acestia migratorii vor deprinde "agricultura si placerile lumii civilizate"

      Episcopul Inocentiu Micu-Klein

      Scoala Ardeleana Ghe Sincai, Pentru Maior, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu) alcatuit memoriul      Supplex Libelus Valachorum, pe care l-au adresat Curtii de la Viena in 1791.

      Slavistul Paul Ioseph Scafarik: "vlahii de la nord si de la sud de fluviu au toti aceeasi origine", evoluand din "amestecul tracilor si geto-dacilor cu romanii".

Teoria lui Robert Roesler: Studii romanesti.cercetari asupra istoriei vechi a Romaniei       (1867) (dupa dualism)

Argumente

Izvoare medievale care ii mentioneaza pe romani

Ø        Izvoare bizantine:

Sec VII, Strategikon, tratat militar-      "romani": prima mentiune a romanilor

Sec X, Constantin VII Porfirigenetul, Despre administrarea imperiului - "acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma si poatra acest nume pana in ziua de astazi"

Cronicarul Ioan Kynnamos - "se zice ca sunt veniti de mult din Italia"

Ø               Izvoare maghiare:

Anonymus, Gesta Hungarorum - la venirea lor in Transilvania, ungurii au gasit o populatie alcatuita din slavi, bulgari si "blachi, adica pastorii romanilor"

Simon de Keza, Gesta Hunnorum et Hungarorum - romanii erau in Pannonia la venirea hunilor, iar in vremea lui Attila, romanii, locuitori ai oraselor, s-au inapoiat in Italia. Doar "vlahii, care au fost pastorii si agricultorii acestora, au ramas de buna voie in Pannonia".

Ø         Izvoare italiene:

Poggio Bracciolini: printre primii umanisti italieni care au afirmat originea romana a pop roman- argumente lingvistice bazate pe elemente comune ale lbii latine cu romana

Flavio Biondo: spunea despre romanii cu care se intalnise la Roma ca "invocau cu mandrie originea lor romana

Papa Pius al II-lea: originea latina a pop roman

Laonic Chalcocondil vb despre originea comuna a romanilor, numindu-i "daci" pe cei din N Dunarii si "vlahi" pe cei din S.

Antonio Bonfini (la curtea regelui Ungariei):"din legiunile duse in Dacia de Traian si ceilalti imparati s-au tras romanii"; si-a exprimat admiratia pentru modul cum a supravietuit "vechea lba a Romei printre romani"

Filippo Buonaccorsi (consilier la curtea regelui Poloniei) - a calatorit in Moldova si vb despre "descendenta romanilor din colonisti romani".

Ø          Alte izvoare:

Jan Laski, semnaleaza la Conciliul de la Laterano ca romanii "spun ca sunt ostenii de odinioara ai romanilor"

Nicolaus Olahus, Hungaria : primul care sustine unitatea de neam, limba , religie si obiceiuri

Johannes Honterus, harta din 1542, scrie Dacia pe intreg teritoriul locuit de romani.

Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei - "de la Ran ne tragem si cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul"

Miron Costin, De neamul moldovenilor

Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Tarii Romanesti - continuitatea de viata a dacilor sub stapanire romana, unitatea si continuitatea romanilor.

Ø          Istoriografia comunista:

Dupa 2RM, Romania devine stat-satelit al URSS → modificarea discursului istoric: minimalizarea aportului factorului roman (asupritor): dacii au fost matricea poporului roman, iar lba lor esenta lbii romane.

Romanii erau formati ca popor inaintea cuceririi romane, deosebindu-se, astfel, de toate celelalte pop romanice.

Astazi, in conditiile in care Romania, Ungaria, Bulgaria fac parte din UE, argumentul intaietatii istorice nu mai are valoare politica, iar reconstituirea trecutului nu mai are consecinte pt drepturile inalienabile ale cetatenilor si comunitatilor acestei regiuni. Romanitatea romanilor nu mai trebuie demonstrata si nici nu mai este contestata, ci poate fi recunoscuta ca fapt istoric cert.