STATUL SI DREPTUL GETO-DAC

STATUL SI DREPTUL GETO-DAC

1. Statul geto-dac

Dezvoltarea economica, transformarile sociale si cele politice sunt factori care, pe plan intern, contribuie la formarea statului geto-dac, in jurul anului 70 i.Chr., in vremea regelui Burebista. La acesti factori se adauga, pe plan extern, iminenta expansiunii romane.

Odata format si consolidat, sub lunga domnie a regelui Burebista, statul dac cuprinde un teritoriu ale carui granite, ce coincideau cu cele etnice, porneau de la Carpatii Nordici, - la nord, pana la Muntii Haemus - la sud si de la Dunarea mijlocie - la vest, pana la zona Nistrului si litoralul Marii Negre - la est.

In ceea ce priveste organizarea puterii, forma de guvernamant era cea monarhica; puterea suprema in stat fiind detinuta de rege. Institutia regalitatii era ereditara, la succesiunea tronului venind atat fiii, cat si fratii regelui. De exemplu, Burebista si Decebal erau fii de regi, iar Diurpaneus era fratele lui Scorilo.

O a doua functie importanta in stat era cea de vicerege, exercitata, de obicei, de marele preot, care, in egala masura, avea si atributia de judecator suprem. Datele oferite de istoriografia epocii respective arata ca Deceneu detinea 'o putere aproape regeasca' iar Vesinas 'avea al doilea loc dupa Decebal' . De altfel, Deceneu si Comosycus au fost totodata regi si mari preoti, ceea ce atesta rolul deosebit de important ce revenea puterii religioase.

Tot din aparatul de stat, care isi desfasura activitatea la nivel central, facea parte si un consiliu sau o curte, alcatuita din sfetnici si executanti.

Izvoarele istorice furnizeaza in acelasi timp, informatii pretioase despre organizarea statului la nivel local. Astfel, Suidas in 'Lexicon' arata ca in Dacia, inainte de instaurarea dominatiei romane erau 'unii pusi mai mari peste treburile agricole, iar altii din jurul regelui, erau impartiti la paza cetatilor' . Cu alte cuvinte, existau doua categorii de dregatori locali: dregatori civili, care, in general, aveau atributii administrative si dregatori militari, conducatori ai armatelor si a caror principala responsabilitate era aceea de paza a cetatilor.

2. Dreptul geto-dac

2.1. Izvoarele dreptului geto-dac

Strabon in lucrarea sa 'Geografia' arata ca Burebista, aducandu-i pe toti geto-dacii sub autoritatea sa, i-a deprins pe acestia cu ascultarea poruncilor .

In acest sens, alaturi de vechile obiceiuri geto-dace din epoca democratiei militare, a fost elaborat si un sistem de legi, care, potrivit marturiei lui Jordanes, purtau denumirea de 'bellagines' .

Date certe, care sa confirme ca legile respective erau scrise, nu exista; in schimb, exista, mentiuni ca acestea erau transmise prin procedeul mnemotehnic. Un astfel de exemplu ne este oferit de Aristotel care scria ca 'inainte de cunoasterea scrisului, legile se cantau ca sa nu se uite, cum obisnuiesc sa faca pana astazi agatarsii' .

In esenta, se poate spune ca izvoarele dreptului geto-dac erau cutuma sau obiceiul si legea.

2.2. Institutiile juridice

Intrucat textele vechilor legi nu au fost pastrate, datele despre institutiile juridice reglementate de dreptul geto-dac sunt reconstituite in linii generale, pe baza izvoarelor istorice.

Aceste date privesc regimul juridic al persoanelor, familia geto-daca, proprietatea si dreptul penal.

Referitor la regimul persoanelor se stie ca inca din perioada democratiei militare s-a manifestat tendinta unei inegalitati sociale, diferentiind patura aristocratiei de majoritatea populatiei. In egala masura, desi statul dac n-a fost in esenta sa un stat sclavagist, nici n-a exclus existenta sclaviei. Astfel, oamenii liberi ai Daciei erau impartiti in:

- tarabostes sau pilleati, care aveau o capacitate juridica deplina; si

- comati sau capilati, avand o capacitate juridica restransa.

Alaturi de oamenii liberi, existau intr-un numar restrans si sclavii care nu se bucurau de capacitate juridica.

In ceea ce priveste familia, Herodot, pentru o perioada mai veche si Horatiu si Ovidiu, pentru una mai recenta, arata ca aceasta era monogama si, mai mult chiar, monogamia era pazita cu strasnicie. De asemenea, se mentioneaza caracterul patrilocal si patrilinear al familiei geto-dace.

Cat despre casatorie, potrivit acelorasi marturii, aceasta putea fi incheiata prin cumpararea sotiei, probabil, la un pret fictiv de la parintii ei. O data cu incheierea casatoriei sotia aducea bunuri dotale necesare viitoarei familii, cunoscute sub denumirea de 'zestre', termen, care se pastreaza si astazi in vocabularul limbii romane. Se pare ca, asa cum precizeaza si Horatiu in 'Carmina' principala zestre a femeii la daci era virtutea.

O alta institutie despre care istoriografia ne ofera date, este proprietatea, distingandu-se intre proprietatea comuna si proprietatea privata asupra pamantului, sclavilor si vitelor.

In materie penala, continua sa se aplice principiul razbunarii sangelui, iar in mod concret, nu ne sunt furnizate informatii decat despre pedeapsa cu moartea aplicata sotiei adultere.