Uniunea Europeana si problema integrarii fostelor state comuniste

"Miscarea comunista si muncitoreasca - subliniaza tovarasul Nicolae Ceausescu - se afirma drept cea mai puternica forta politica a contemporaneitatii, cea mai mareata miscare sociala a timpului nostru, in stare sa asigure transformarea revolutionara a societatii".

Dezvoltarea miscarii comuniste si muncitoresti:

In ultimele decenii, randurile comunistilor au crescut enorm: daca in 1935 existau 61 de partide cu circa 3,1 milioane de membri, in 1975 partidele comuniste fiintau in aproape 100 de tari, reunind aproximativ 63 milioane de membri. Intr-un mare grup de tari din Europa, Asia si America, sub conducerea partidelor comuniste a fost instaurata puterea muncitoreasca-taraneasca. In cadrul procesului revolutionar, ele au capatat caracter de masa si au devenit partide de guvernamant, conducand clasa muncitoare, intregul popor la construirea noii societati, in scopul infloririi multilaterale a patriei.

In numeroase tari capitaliste dezvoltate - Italia, Franta, Spania, Japonia etc. - partidele comuniste se bucura de un mare prestigiu in mase. Pe baza propriei experiente, ele aduc contributii importante de dezvoltarea strategiei si tacticii miscarii revolutionare. Comunistii conduc lupta proletariatului pentru revendicari economice si politice, actioneaza in vederea colaborarii cu partidele socialiste si social-democrate, a unitatii tuturor fortelor democrate din tara respectiva, impotriva politicii antipopulare si antinationale a monopolurilor, a cercurilor reactionare, fasciste.

In perioada postbelica, P.C. Italian a desfasurat o ampla munca in mase, care i-a adus o autoritate fara precedent. Daca la iesirea din igelitate numara circ a 10 000 de membri, in iunie 1977 avea aproape 1 mil. Avand sprijinul electoral a peste 10 mil. de cetateni, la alegerile parlamentare din iunie 1976 a obtinut aproape 35% din voturi, situandu-se la numai 4% diferenta de partidul guvernamental (democrat-crestin). Aceasta a demonstrat clar ca nici o formula de guvernare in Italia nu mai poate fi conceputa fara a se tine seama de pozitia comunistilor.

In tarile in curs de dezvoltare din America Latina, Asia si Africa activeaza multe partide comuniste; o buna parte dintre ele au luat fiinta in ultimele decenii. Desi intr-o serie de state clasa muncitoare este foarte tanara si inca putin numeroasa, ea a adus o contributie apreciabila la lupta intregului popor pentru cucerirea independentei. Dupa lichidarea stapanirii coloniale, se evidentiaza tot mai mult aportul proletariatului - in frunte cu partidul sau revolutionar si cu alte organizatii muncitoresti - la lupta pentru "cea de-a doua independenta", pentru transformari democratice, revolutionare, la lupta impotriva fortelor reactionare locale si a neocolonialismului.

In Mexic se desfasoara tot mai amplu lupta clasei muncitoare, a fortelor antiimperialiste, democratice, in randurile carora, la loc de cinste, se afla Partidul comunist; printre actiunile de seama ale acestor forte se numara miscarea studenteasca din 1968 si marea manifestare a peste 150 000 de oameni din orasul Mexico, la sfarsitul anului 1975. La alegerile din iunie 1977, victoria in statul Bengal din India (centrul administrativ - Culcutta) a fost obtinuta de Frontul de stanga, in frunte cu Partidul comunist din India; ca urmare, s-a alcatuit un guvern local, condus de un lider al acestui partid. Congresul I al Miscarii pentru eliberarea Angliei - Partidul Muncii (decembrie 1977), aflata la putere in tara respectiva, a subliniat ca, in momentul de fata, tara strabate etapa revolutiei democrat-populare si a crearii conditiilor pentru trecerea la etapa transformarilor socialiste; partidul se bazeaza pe ideile marxism-leninismului si porneste de la conditiile concrete ale luptei de clasa din Angola.

Intarirea solidaritatii partidelor comuniste si muncitoresti:

Intr-o prima etapa a epocii contemporane (1919 - 1943), unitatea miscarii comuniste si muncitoresti s-a realizat sub egida Internationalei a III-a, care si-a asumat rolul unui centru unic. In mai 1943, s-a hotarat autodizolvarea organizatiei, aratandu-se ca o asemenea forma de unitate a miscarii muncitoresti "s-a perimat tot mai mult pe masura cresterii acestei miscari si amplificarii sarcinilor sale in diferite tari si a devenit chiar o piedica in intarirea in continuare a partidelor muncitoresti nationale". Hotararea a avut insemnate urmari pozitive asupra miscarii. In 1947, s-a creat insa Biroul Informativ al partidelor comuniste si muncitoresti, prin care se incerca de fapt constituirea unui nou centru unic al miscarii; el a criticat si condamnat unele partide comuniste fratesti, ceea ce este inadmisibil in relatiile dintre partide independente si egale in drepturi. Comitetele Centrale ale partidelor care faceau parte din Birou au hotarat incetarea activitatii lui (1956). Congresul al X-lea al P.C.R. (1969) a dat mandat Comitetului Central ca, in rezolvarea deosebitelor pareri politice si ideologice, sa nu se angajeze pe linia blamarii si condamnarii altor partide fratesti, ci sa actioneze perseverent pe calea discutiilor tovarasesti, de la partid la partid, de la conducere la conducere.

Fiecare partid isi desfasoara activitatea in conditii specifice, diferite de cele existente in alte tari; caile de trecere spre noua societate, fortele care participa la acest proces sunt tot mai diferite; ca urmare, partidul comunist din fiecare tara trebuie sa-si elaboreze propria sa linie politica. Numarul partidelor comuniste a crescut mult; ele gandesc si actioneaza autonom; miscarea revolutionara s-a amplificat si a imbracat forme noi; rezulta deci ca existenta oricarui centru in miscarea comunista nu mai este nici necesara si nici posibila. Dupa parerea partidului nostru, trebuie realizata o unitate de tip nou a miscarii muncitoresti internationale, unitate care sa se bazeze pe principiile deplinei egalitati in drepturi si independentei tuturor partidelor, ale neamestecului in treburile interne, ale dreptului fiecarui partid de a-si elabora linia politica de-sine-statator, in concordata cu conditiile istorice din tara data, ale solidaritatii si intrajutorarii tovarasesti.

Justetea acestor idei, impartasite si de multe alte partide fratesti, a fost confirmata de viata. Ca rezultat al faptului ca partidele comuniste au tinut seama de problemele concrete din propria tara, ele au obtinut succese tot mai insemnate. Conferinta partidelor comuniste si muncitoresti din Europa (Berlin, iunie 1976) a elaborat o hotarare colectiva a celor 29 de partide participante, unde se inscrie cu claritate principiul elaborarii de-sine-statator de catre fiecare partid a liniei sale politice, pe baza aplicarii creatoare a socialismului stiintific. Documentul subliniaza necesitatea intaririi conlucrarii si solidaritatii in solutionarea problemelor comune, mai cu seama in lupta pentru securitate si pace, pentru o politica de dezvoltare progresista a intregii omeniri. Toate acestea marcheaza o schimbare in miscarea comunista si muncitoreasca internationala. Conferinta de la Berlin, pentru succesul careia P.C.R. a desfasurat o ampla activitate, se inscrie astfel drept o contributie importanta la cauza miscarii comuniste si muncitoresti internationale.

P.C.R. - forta activa a miscarii:

De-a lungul intregii sale istorii, P.C.R. si-a indeplinit cu consecventa indatoririle internationaliste, contribuind la victoria cauzei generale a socialismului, democratiei si pacii in lume.

El isi aduce o pretioasa contributie la dezvoltarea materialismului dialectic si istoric, a socialismului stiintific, participa la lupta impotriva conceptiilor si mentalitatilor burgheze retrograde, la dialogul cu reprezentantii curentelor de idei progresiste. Partidul nostru dezvolta in chip larg relatii de colaborare cu toate partidele comuniste si muncitoresti, actioneaza cu fermitate pentru realizarea unei unitati de tip nou a randurilor lor, pentru depasirea divergentelor si deosebirilor de pareri.

El extinde relatiile cu partidele socialiste si social-democrate, cu partidele progresiste din noile state, cu miscarile de eliberare. P.C.R. militeaza pentru consolidarea unitatii tuturor fortelor inaintate, antiimperialiste ale contemporaneitatii, pentru cresterea rolului lor in rezolvarea problemelor actuale ale omenirii. O insemnatate deosebita revine in acest sens intalnirilor personale ale tovarasului Nicolae Ceausescu cu conducatorii politici comunisti, socialisti, progresisti din alte tari.

Congresul al XII-lea al P.C.R. a aratat ca partidul "va actiona si in viitor, cu toata fermitatea, pentru dezvoltarea relatiilor cu toate partidele comuniste si muncitoresti, cu toate fortele revolutionare, democratice si progresiste, ca isi va indeplini cu hotarare rolul de detasament revolutionar in lupta pentru o politica noua, de progres, pace si destindere, de securitate si dezarmare, de lichidare a subdezvoltarii si infaptuire a noii ordini economice internationale, de larga colaborare intre toate natiunile lumii".

In mod evident, statele foste comuniste, din estul continentului, fac parte din Europa, din punct de vedere geografic. Dar pentru ca ele sa intre in randurile Uniunii Europene nu este suficienta aceasta conditie. Mai important este sa adere la principiile care au stat la baza Uniunii, sa impartaseasca valorile europene, sa aiba capacitatea practica, economica, legislativa si politica de a se integra in aceste structuri.

Statele foste comuniste candidate la Uniunea Europeana:

state central-est-europene, aflate intr-un stadiu avansat al reformei politice si economice: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia;

statele baltice, foste componente ale URSS: Lituania, Letonia, Estonia;

state central-est europene si balcanice, cu probleme economice mai serioase: Slovacia, Romania, Bulgaria.

Celelalte state balcanice (Albania) sau care au apartinut fostei Iugoslavii (Serbia

si Muntenegru, Macedonia, Bosnia si Hetergovina, Croatia) sunt mult mai departe de ideea integrarii europene, datorita problemelor economice sau gravelor conflicte interne de aici.

Care dintre aceste state au inceput deja negocierile de aderare la Uniunea Europeana?

Uniunea Europeana este un spatiu al concurentei, in care fiecare trebuie sa fie foarte competitiv. De aceea, este necesar un lung stagiu de pregatire a aderarii, timp in care candidatii trebuie sa isi apropie nivelul economic de cel al Uniunii.

Conditii si criterii de aderare, specifice statelor foste comuniste:

democratizarea regimului politic, respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor;

armonizarea legislatiei interne cu cea europeana, introducerea legislatiei europene;

stabilizarea macroeconomica, adica asigurarea unui climat economic sanatos, cu inflatie redusa si o moneda nationala stabila;

privatizarea intreprindelor de stat si introducerea mecanismelor economiei de piata.

Cum apreciati stadiul actual al Romaniei in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de aderare?

In perioada aderarii, statele candidate primesc ajutoare financiare din partea Uniunii. Ajutoarele vor creste mult dupa aderare, deoarece Uniunea urmareste ca toate zonele ei sa aiba un nivel asemanator de dezvoltare, pentru a nu se crea dezechilibre regionale. Cel care primeste ajutor trebuie sa dispuna de mecanisme care sa ii permite sa multiplice fondurile primite, si nu sa le risipeasca sau sa le consume, fara nici un folos pentru dezvoltarea sa viitoare. Folosirea eficienta a resurselor financiare depinde de existenta unei economii de piata competitive, a unui climat economic sanatos si a unei legislatii moderne, armonizata cu cea din Uniunea.

Cand a devenit Romania stat asociat al Uniunii Europene?

Modalitati de ajutorare a statelor candidate in vederea grabirii procesului de aderare:

semnarea de acorduri prin care statele candidate devin state asociate ale Uniunii Europene;

programul PHARE, de asistenta financiara a statelor din estul Europei.