Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra

Eseul de fata expune o sinteza a unor opinii curente, ca si un punct de vedere personal, privitor la ipoteza extraterestra: posibilitatea existentei si a altor civilizatii in Univers, unele dintre ele foarte batrane, sansele de contact cu ele, ca si consecintele, atat pentru studiul fenomenului OZN cat si, in general, pentru specia umana.

Cate civilizatii sunt in Univers?

La ora actuala se accepta ca cea mai mare parte a stelelor au in jurul lor planete. Spectroscopia ne asigura ca apa si componentele de baza ale vietii de tip carbonic, inclusiv aminoacizii, se gasesc peste tot in Cosmos. Tot mai multi specialisti admit ca germenii vietii calatoresc prin spatiu, 'infectand' pur si simplu orice loc propice. In cazul in care conditiile favorabile se mentin timp de cateva miliarde de ani, viata poate atinge complexitatea pe care o vedem pe Pamant. In unele cazuri, un astfel de sistem complex de viata va da nastere unei 'civilizatii tehnologice', cu alte cuvinte unor fiinte inteligente capabile sa construiasca nave spatiale pentru a pleca la cucerirea altor planete locuibile.

Cate astfel de 'civilizatii tehnologice' ar putea exista in acest moment in Univers, in afara de civilizatia noastra? Frank Drake a propus in 1960 o binecunoscuta formula pentru a estima acest numar. Mai multi cercetatori au facut, pe aceasta baza, calcule vizand galaxia noastra - Calea Lactee. Rezultatele au fost diferite, variind de la zeci de mii la zero.

Am refacut si eu acest calcul, respectand mai mult spiritul decat forma ecuatiei lui Drake. Dupa unele estimari in galaxia noastra exista 400 miliarde de stele. Probabil in jur de 1,5 miliarde dintre acestea sunt stele de generatia a treia, cu o viata destul de lunga (minimum 5 miliarde de ani), cu planete pietroase, continand elemente grele, cu orbite stabile. Probabil 20 de milioane dintre ele se gasesc in "ecosfera", cu alte cuvinte poseda o temperatura care mentine apa in stare lichida, o forta gravitationala suficient de mare pentru a retine apa timp de miliarde de ani, orbita aproape circulara, o alternanta rezonabila zi-noapte si vara-iarna etc. Practic pe toate aceste planete viata va apare, dar ea va atinge abundenta pe care o vedem pe Pamant doar pe circa un milion de planete. Unu la suta din aceste biosfere vor da nastere, la un moment dat, dupa miliarde de ani de evolutie, unei fiinte care va construi o "civilizatie tehnologica". Sper ca nu voi fi considerat exagerat de optimist daca cred ca 9 din 10 astfel de civilizatii se vor autodistruge sau vor degenera, dar una din zece va supravietui foarte mult timp, poate milioane de ani, metamorfozandu-se in cele din urma in ceva ce putem numi o supercivilizatie. Potrivit calculului pe care l-am facut, Calea Lactee poate da nastere deci la circa 1000 de astfel de supercivilizatii. Dintre acestea cateva sute vor fi si aparut si exista si la ora actuala, iar restul urmeaza sa apara in viitor. Aceasta valoare este o buna medie intre diversele valori privind numarul de civilizatii propuse in literatura.

Dar daca cineva o sa considere ca am fost prea optimisti, si fiintele inteligente apar mult mai rar, trebuie sa mentionam ca galaxia noastra, pentru care am facut aceasta estimare, este doar una dintre cele circa 100 miliarde de galaxii, mai mult sau mai putin asemanatoare, din Universul accesibil observatiei noastre. In plus, avem motive serioase sa credem ca exista si alte universuri, poate "paralele", poate din alte stari de agregare ale materiei etc. In consecinta, este aproape absolut sigur ca in Univers exista multe supercivilizatii.

Ce ar putea fi o supercivilizatie?

Din pacate noi cunoastem doar o singura civilizatie tehnologica - a noastra - si nici o supercivilizatie. Totusi, singura modalitate, mai mult sau mai putin rationala, de a raspunde la intrebarea "ce poate fi o supercivilizatie?" este sa extrapolam propria noastra evolutie spre viitor, desigur, in ipoteza ca vom reusi sa evitam autodistrugerea.

Daca spiritul de pionierat nu o sa dispara dintre oameni, in cateva decenii planeta Marte va fi explorata, ca si alte cateva corpuri ceresti din Sistemul Solar. Apoi vom incepe sa ne gandim la alte sisteme solare. Exista o mie de sori intr-o vecinatate de 54 ani lumina in jurul nostru. 46 dintre acestea par sa posede sisteme solare asemanatoare cu cel in care traim.

In ultimii cincizeci de ani inginerii au imaginat tot soiul de nave cosmice pentru a calatori spre ele. Putem aminti navele termonucleare ORION si DAEDALUS, nava ionica YANTAR, navele laser STARLIGHT sau SUPERSTARLIGHT si asa mai departe. Ceea ce lipseste nu sunt solutiile tehnologice ci banii si motivatia. Aceste nave, foarte "clasice" ar putea strabate distanta de 4 ani lumina pana la cea mai apropiata stea - Proxima Centauri - in cincizeci de ani. Sosind aici, calatorii ar putea construi colonii si poate, in alti cincizeci de ani, trei alte nave similare. Aceste nave, si urmatoarele generatii de pionieri, vor repeta performanta in urmatorul secol si asa mai departe, ca intr-o reactie nucleara in lant. In acest mod, omenirea ar putea cuceri Calea Lactee intr-un milion sau doua de ani. Desigur, aceasta in ideea ca stiinta si tehnologia se vor opri la nivelul din secolul XXI, ceea ce pare extrem de improbabil. Altminteri timpul va fi mult mai scurt. Alti autori au gasit pentru acest rastimp valori mai mari sau mai mici. Freeman Dyson sau Iosif Shklovskii vorbeau despre 10 milioane de ani; Stanislav Lem era convinss ca aceasta perioada va fi doar de cateva sute de mii de ani.

Personal, sunt ferm convins ca in cateva secole, daca nu mai repede, vor fi descoperite noi legi fizice care vor permite ocolirea limitarii impuse de viteza luminii. Teorii precum supercorzile, lumea subcuantica, energia vidului si alte astfel de abordari, ca si unele experiente recente, ne asigura ca in cateva secole multe din prejudecatile noastre privind natura materiei, a spatiului, timpului, dimensiunilor etc. se vor schimba. In consecinta calatoriile interstelare vor deveni mult mai simple si mai rapide de cat ne putem imagina azi.

Specia umana se va schimba si ea. Ne putem gandi la cercetarile privind regenerarea, prelungirea sperantei de viata, ingineria genetica, bio-robotii, ciborgii etc. In viitorul apropiat practic toate obiectele artificiale mai importante vor deveni "inteligente", cu microprocesoare integrate. Ele vor fi si interconectate, prin internet, cu toate calculatoarele si bazele de date din lume. Comanda de la distanta a tuturor acestor dispozitive si calculatoare se va face prin microprocesoare implantate in cap, conectate direct la creierul uman. In mai putin de o suta de ani va fi suficient sa ne gandim la un subiect, pentru ca in momentul urmator toate informatiile necesare despre acel subiect sa ne soseasca in minte. Vom vedea prin ochi situati la mii de kilometri, vom actiona prin brate robot la distante la fel de mari, sau ne vom intalni unii cu altii in realitatea virtuala, toate prin intermediul acestui implant, fara complicatele dispozitive utilizate astazi in teleprezenta. Mai mult, vom putea vorbi unii cu altii "de la o minte la alta", prin reteaua de transmitere a datelor, fara a scoate sunete si la orice distanta.

Oare in secolul XXX vom mai utiliza cuvinte pentru a comunica? Vom mai fi legati, ca azi, de corpul nostru fizic? Putem continua cu astfel de intrebari; dar toate aceste speculatii privesc doar secolele care urmeaza. Ce ne-ar putea aduce progresul intr-un milion de ani depaseste de departe imaginatia noastra. In consecinta este aproape sigur ca o supercivilizatie nu va avea probleme sa realizeze calatorii interstelare intr-un timp rezonabil si ca noi nu am putea deosebi tehnologia unei astfel de supercivilizatii de magie.

Prapastia timpului

Daca estimarile noastre au fost corecte, distanta medie intre sediile a doua supercivilizatii in Galaxia noastra este de ordinul catorva mii de ani lumina. Dar, in mod paradoxal, nu aceste distante ne despart cel mai mult ci cele in timp.

Dupa cum se accepta la ora actuala, varsta Universului observabil este de cel putin 15 miliarde de ani, socotiti de la faimosul "Big Bang". Am fost norocosi, intrucat a fost un Univers favorabil vietii (Principiul Antropic). La inceput nu exista decat hidrogen si heliu. S-au nascut stele de generatia intaia, apoi a doua, care au explodat dupa un timp. Astfel s-au creat elemente grele, din care s-au format stele de generatia a treia, precum Soarele nostru, inconjurate si de planete pietroase, de tipul Pamantului. Pe acesta, acum peste patru miliarde de ani, a inceput sa se dezvolte viata. Acum doua miliarde de ani a aparut prima celula eucariota, dupa un alt miliard de ani primul viermisor, iar in ultimul miliard urmasii acelui viermisor au relizat o civilizatie tehnologica.

In acest maraton de peste 15 miliarde de ani al vietii si inteligentei, pe intinsul Universului, sansele au fost diferite de la un loc la altul. Aceasta a dus la diferente in evolutie de sute de milioane de ani sau chiar mai mult. Ca un exemplu, la 37 ani lumina de noi sunt doua stele: Zeta1 si Zeta2 Reticuli, ambele de acelasi tip cu Soarele dar mai vechi decat el cu un miliard de ani. Printr-o bizara coincidenta, aceste stele sunt adesea mentionate, in istoriile despre rapiri OZN, drept locul de origine al rapitorilor.

Acceptand, pentru simplitate, ca cele cateva sute de supercivilizatii care ar putea exista in Galaxia noastra s-au nascut, una dupa alta, intr-un ritm uniform, rezulta ca o supercivilizatie apare o data la 2-3 milioane de ani. Aceasta este deci distanta "normala" dintre doua civilizatii vecine in timp, in contrast cu faptul ca in toate intalnirile din povestirile SF diferenta in stiinta si tehnologie dintre doua civilizatii care se intalnesc este de regula doar de numai cateva sute sau cateva mii de ani. Dar in 2-3 milioane de ani o civilizatie tehnologica se va fi transformat in altceva, poate in fiinte spirituale, poate in fiinte virtuale, cel mai probabil in ceva ce nici nu ne-am putea imagina. Si ne-am putea gandi de asemenea la cea mai batrana dintre aceste supercivilizatii, care ar putea fi cu un miliard de ani mai veche decat noi. Repet - stramosul nostru acum un miliard de ani era un viermisor. In urmatorul miliard evolutia ar putea fi mai rapida. Ce ar putea fi ei acum, stapanii supercivilizatiilor, ce infatisare vor fi avand, dupa un alt miliard? Nu putem decat sa presupunem ca au devenit o Inteligenta Superioara.

In aceasta imensa prapastie de timp, de sute de milioane de ani, intre supercivilizatiile timpurii si noi, sta cheia raspunsului la cele mai multe dintre problemele legate de destinul nostru cosmic

Unde sunt ei?

Dupa cum estimam mai sus, civilizatia noastra putea sa fi cucerit Galaxia in cel mult doua milioane de ani. Aproape sigur, toate supercivilizatiile au facut aceasta cu milioane de ani inaintea noastra. Deci ei trebuie sa stie o multime de lucruri despre noi; mai mult, ei ar trebui sa fie aici, acum. Dar, cel putin oficial, nu sunt. Traditia sustine ca Enrico Fermi a fost, la inceputul anilor patruzeci, primul care a pus retorica intrebare: "Ar trebui sa fie aici; unde sunt?" Am gresit oare undeva? Suntem cumva, in ciuda estimarilor facute mai sus, singuri in Univers?

Pentru majoritatea oamenilor pare normal ca in cazul in care niste calatori spatiali (pasnici) ar ajunge la noi, ei sa aterizeze pe peluza din fata Casei Albe (de ce nu, s-au intrebat unii, in Place de la Concorde, sau in fata Palatului Buckingham, sau in Piata Rosie, sau Tien An Men etc?). Pare de asemenea normal, pentru cei mai multi, ca vizitatorii sa ceara sa-l vada pe Marele Sef al Pamantului si sa ne ofere oarece tehnologii avansate in schimbul unor bunuri sau drepturi (cum ar fi niste materii prime sau permisiunea de a efectua experimente genetice pe oameni) s.a.m.d. La fel de normal li se pare ca o civilizatie cosmica sa ne semnaleze, prin radio, existenta ei, asteptand raspuns. Pentru multi altii o invazie spatiala de tipul celei din filmul "Independence Day" pare perfect plauzibila (la fel ca si victoria finala a SUA). Toate aceste scenarii privind contactele cu extraterestrii sunt false, fiind viciate de serioase prejudecati.

O lista de prejudecati despre extraterestrii

Putem incepe cu prejudecata drepturilor egale. O diferenta de milioane de ani, sau poate chiar de sute de milioane, este atat de mare precum cea dintre noi si o maimuta sau o soparla. Daca reprezentantii unei supercivilizatii sunt aici (ceea ce e foarte probabil), ei ar putea sa ne examineze, sa ne monitorizeze evolutia, chiar sa ne contacteze sub o anumita forma, dar in nici un caz nu se vor aseza la acelasi nivel cu noi.

Am putea continua cu prejudecata conversatiei. Si noi, chiar daca interactionam uneori cu o soparla, aceasta nu va fi niciodata o conversatie. Deja G. Cocconi si P. Morrison argumentau, intr-un articol din 1959, ca, daca diferenta de evolutie dintre doua civilizatii este de milioane de ani, probabilitatea schimbului de idei dintre ele va fi egala cu zero.

O alta prejudecata este sovinismul temporal (sau provincialismul temporal, dupa expresia lui J. Allen Hynek). Ea sustine ca, spre deosebire de vremurile de demult, in ultimele doua secole am iesit in sfarsit la lumina adevaratei stiinte. In consecinta, acum putem decide ce anume poate exista si ce anume nu va fi niciodata cu putinta. Daca acum un secol si ceva am descoperit radio-ul, multi cred ca el va ramane cel mai bun mijloc de comunicare la distanta pentru totdeauna. Daca acum un secol Einstein a postulat ca viteza luminii reprezinta o limita, pana la sfarsitul timpului nu va fi descoperit nici un alt principiu al fizicii care sa permita evitarea acestei limite s.a.m.d. Ca un exemplu special, putem mentiona prejudecata SETI : conform ei, chiar daca semnalele radio au nevoie de mii de ani pentru a ajunge de la o planeta locuita la alta, multe civilizatii vor considera ca ele reprezinta solutia ideala de contacte cosmice, iar datoria noastra este sa cautam aceste semnale.

Pentru anumite persoane (suspectez ca multe dintre acestea au legaturi stranse cu complexul militar‑industrial) pare normal ca daca o civilizatie cosmica va sosi pe Pamant, ea va incerca sa ne cucereasca utilizand forta. Ei vor fi 'invadatorii' cu care ne intalnim in atatea texte si filme SF. Aceasta ar putea fi numita prejudecata invaziei. Daca am fost de acord cu rationamentul din prima parte a acestui articol, trebuie sa fim de acord si cu faptul ca, aproape sigur, nu va avea loc nici o invazie. Aceasta deoarece supercivilizatiile stiu de existenta noastra de milioane de ani, in consecinta, daca ar fi vrut, puteau sa ne invadeze inca de atunci. Si, intr-un anumit sens, se pare ca noi suntem deja invadati de ei, de milioane de ani.

Exista urme de pasi imprimate in roci vechi de 500-600 milioane de ani la Berea (Kentucky) sau la Antelope Springs (Utah). Au fost gasite obiecte tehnice inexplicabile, incastrate in piatra formata in urma cu mii sau milioane de ani, la Schndorf (Austria), Coso Mountains (California), in albia raului Narada (Uralul de est, Rusia), etc., chiar si in Romania langa Aiud, in raul Mures. N-ar putea fi oare acestea semne ca cineva ne viziteaza de foarte multa vreme?

De aceeasi natura este prejudecata interventiei. Sectele OZN spera ca extraterestri ne vor ajuta (sau macar pe cativa 'alesi') sa trecem cu bine cataclismele care ne asteapta in viitor. Chiar daca comparatia nu este perfecta, ne amintim ca, in urma cu cateva secole, daca oamenii soseau intr-un loc nou (o vale salbatica, o insula nelocuita etc.), ei luau locul in stapanire, construiau case, taiau padurea sa poata face agricultura, aduceau vite, porci, gaini, starpeau tigrii, ursii, lupii etc. In numele biodiversitatii, azi intelegem ca aceasta atitudine nu mai poate continua si in ultimele decenii suntem martorii unei miscari ecologice tot mai viguroase. La ora actuala norma este ca daca se descopera o bucata de pamant care a scapat de interventia umana, o noua insula sau o noua vale in jungla, o vom declara rezervatie, permitand doar o interventie foarte limitata, pentru scopuri stiintifice. Conform acestor reguli de neinterventie, un cercetator nu poate ajuta la ora actuala nici macar o testoasa nou nascuta sa ajunga in apa marii. Aceasta atitudine pare ca va deveni tot mai riguroasa in viitor. O supercivilizatie care ar observa Pamantul ar trebui sa actioneze intr-o maniera similara, evitand interferentele in evolutia noastra, dar colectand mostre, facand experimente, avand contacte foarte limitate (si nu ca de la egal la egal) cu unii indivizi, selectati dupa criteriile lor, nu ale noastre. Cu premisele de mai sus, Pamantul ar putea fi privit ca o rezervatie cosmica, monitorizata de niste supercivilizatii (ca in asa numita ipoteza zoo). Dupa parerea mea exista si alte motive pentru neinterventie, mai importante decat ipoteza zoo. Ma voi referi la ele intr-un paragraf urmator.

In concluzie chiar daca civilizatiile cosmice sunt acum aici, nu trebuie sa ne asteptam din partea lor, nici la o invazie, ori la distrugeri, dar nici la contacte oficiale, conversatii sau ajutor in rezolvarea problemelor noastre.

Ipoteza extraterestra primitiva si unele intrebari legate de OZN-uri

Sunt multe persoane care promoveaza si cred in ipoteza extraterestra primitiva. In opozitie cu ipoteza extraterestra expusa mai sus in acest articol, ipoteza extraterestra primitiva sustine ca: tot ce e 'extraterestru' va fi material, in sensul cunoscut de noi, ca limita impusa de viteza luminii nu va fi niciodata depasita (sau nu cu mult) de nici o civilizatie, ca orice calatorie in Cosmos se va face de la o planeta la alta, cu nave mai mult sau mai putin de tipul STARLIGHT si, foarte important, ca diferenta dintre doua civilizatii care se vor intalni nu va fi mai mare de cateva sute sau mii de ani.

Evident, cu o astfel de definitie pentru 'extraterestru', multi cercetatori seriosi sunt retinuti sa accepte originea extraterestra a OZN-urilor. Exemplul cel mai tipic este probabil Jacques Valle. El a enuntat patru obiectii principale in acest sens.

Prima obiectie a fost ca sunt raportate prea multe aterizari OZN, pentru a fi nave ale unor exploratori spatiali. Un sceptic roman se intreba chiar daca 'o fi Pamantul o Meca a Metagalaxiei?' Eu cred ca pentru o supercivilizatie distantele cosmice sunt mult mai abordabile decat pentru noi, gratie tocmai milioanelor suplimentare de ani de progres stiintific si tehnologic. Dar daca acceptam ca supercivilizatiile ne monitorizeaza de mult timp, ele ar putea avea baze cosmice in apropiere, OZN-urile parand vehicule pentru distante scurte. Pe de alta parte, aparitia unei noi civilizatii tehnologice, candidata la statutul de viitoare supercivilizatie, este un eveniment rar in Galaxie, care se intampla o data la cateva sute de mii, daca nu cumva la cateva milioane de ani. La ora actuala suntem singurii in toata Galaxia in acest stadiu de 'nou nascuti'. Nu pare ceva neobisnuit ca un astfel de eveniment sa fie de mare interes pentru civilizatiile mai varstnice.

A doua obiectie era ca OZN-urile au un comportament prea straniu (miscari neinertiale, imponderabilitate, fascicule de lumina curbate sau intrerupte, oprirea scurgerii timpului, fiinte trecand prin zid etc.). Dar si pentru locuitorii junglei internetul prin satelit poate reprezenta o magie. Au fost cazuri cand realizarile noastre tehnice au devenit pentru ei obiect de cult. Si nu trebuie sa uitam - distanta in evolutie intre o posibila supercivilizatie si noi este de mii de ori mai mare decat intre locuitorii junglei si noi.

A spune 'este imposibil' deoarece 'contrazice legile naturii' este o dovada de mare aroganta sau ignoranta. Jean-Jacques Rousseau observa ca "pentru a spune ca ceva contravine legilor naturii trebuie sa cunosti legile naturii. Or, cine poate spune ca la cunoaste in intregime?'. La fel, unui invatat care sustinea ca nu pot exista miracole, intrucat ele contrazic legile naturii, Sfantul Toma D'Aquino i-a raspuns 'Tu chiar crezi ca cunosti toate legile naturii?'

Si atunci de ce oare, la inceputul secolului XXI multi se comporta totusi de parca le-ar cunoaste pe toate?

Experimente genetice

A treia obiectie a lui Jacques Valle fusese ca infatisarea raportata a 'entitatilor biologice extraterestre' (EBE) asociate cu intalnirile apropiate OZN este mult prea aproapiata de cea a oamenilor. Se raporteaza chiar relatii sexuale si hibridari intre oameni si extraterestri, ceea ce n-ar fi posibil decat daca ambii ar fi din aceeasi specie. Aceasta obiectie este importanta. Pe de o parte, viata carbonica, bazata pe ADN, pare sa constituie baza pentru majoritatea (daca nu cumva toate) formelor de viata in Univers, nu deoarece ar fi singura posibila, ci pentru ca ea a fost cea mai eficienta in maratonul inceput cu Big Bang. Pe de alta parte, este insa foarte improbabil ca doua specii, creatoare a doua civilizatii, nascute pe doua planete diferite distantate in timp si spatiu, sa fie apropiate genetic (in termenii ADN).

Dar cine poate spune ce tehnici de incrucisare pot fi descoperite de ingineria genetica, nu peste cateva sute ci peste cateva milioane de ani? Putem doar sa facem speculatii, de pilda, ca o civilizatie care nu-si arata fata, putea realiza, din material genetic pamantean, noi rase umane, cu un creier mai mare, cu o inteligenta crescuta, adaptate unor sarcini speciale etc. Multe din 'rasele' descrise de victimele presupuselor rapiri (micutii cenusii, uriasii blonzi etc.) ar putea fi astfel de rase umane artificiale sau chiar bioroboti derivati din zestrea genetica a speciei umane. Aceste rase puteau fi 'produse' de pilda in rezervatii sau baze, undeva in afara Pamantului. In acelasi mod noi producem, de pilda, noi varietati de grau din soiurile traditionale. Uneori varietatea perfecta de grau devine sterila sau vulnerabila la noi boli. In aceste cazuri agronomii vor cauta anumite gene in zestrea genetica a unor specii primitive de grau si vor corecta cu ajutorul lor varietatea 'perfecta'. Ce ar fi daca omenirea ar fi 'banca de gene' corespunzatoare speciei umane 'salbatice', utilizata periodic la imbunatatirea unor rase umane artificiale? In acest caz ar disparea problema compatibilitatii dintre vizitatori si noi. Ipoteze de tipul acesta ar putea explica majoritatea istoriilor bizare de rapiri OZN si hibridari, asa cum sunt ele cunoscute din rapoarte.

Anumite persoane cred chiar ca a existat o interventie externa in aparitia omului si in imbunatatirile ulterioare ale sale. In ce scop se puteau realiza oare astfel de operatii? Pentru a crea in cele din urma un 'supraom' ca cel visat de Nietzsche? Pentru mai multa creativitate ori inteligenta? Anumite analize estimeaza ca volumul creierului unei EBE este cel putin dublu in comparatie cu cel al oamenilor. Interesant ca niste bebelusi umani cu creierul atat de mare nu s-ar mai putea naste pe cale naturala, datorita limitarilor anatomice ale bazinului. Avortarea dupa trei luni de sarcina si dezvoltarea in continuare a embrionilor in incubatoare, precum in istoriile cu rapiri OZN, ar putea fi insa o solutie.

Scrierile din vechime sunt pline de aluzii la experimente genetice menite sa imbunatateasca specia umana. In Biblie gasim crearea Evei din coasta lui Adam (clonare?), hibrizi nedoriti de Dumnezeu rezultati prin actiunea ingerilor cazuti, Noe a fost un exemplar ideal, toate celelalte specimene umane fiind distruse de Potop etc. Astfel de exemple se regasesc in scrierile multor altor religii si in traditii populare. Eroii greci precum Ahile, Perseu, Hercule etc. se presupunea ca sunt hibrizi pe jumatate umani pe jumatate divini. Alexandru cel Mare, Iulius Cezar si multi altii pretindeau o origine similara. La aceasta se adauga istoriile despre fapturile numite in antichitatea romana si in Evul Mediu incubus si succubus, despre iele si zane care rapeau tineri si despre alte astfel de creaturi, mai peste tot. La ora actuala ne confruntam cu toate istoriile de rapiri OZN si hibridari, incepand cu cazul lui Antonio Villas Boas. Aproape fara exceptie, toti agentii implicati in aceste actiuni de 'hibridare' vin din ceruri, ceea ce pare a fi mai mult decat o simpla coincidenta.

Toate istoriile privind experimente genetice: cele din Biblie, cele din alte traditii folclorice sau religioase, ca si din repoartele privind rapiri OZN, sunt compatibile cu ipoteza monitorizarii Pamantului si a omenirii de catre o Inteligenta Superioara tinand de o supercivilizatie.

De ce nu ne ofera tehnologiile lor?

O a patra obiectie a lui Jacques Valle era ca nivelul stiintific si tehnologic aratat de vizitatorii OZN celor rapiti este mult prea apropiat de al nostru. Aceasta obiectie o contrazice un pic pe cea de a doua. Dar daca o acceptam ca adevarata, putem sa-i gasim doua explicatii: pe de o parte, rapoartele contin doar ceea ce martorul a inteles, iar o persoana intelege mai mult sau mai putin ceea ce poate explica in termenii conceptelor curente stiintifice si tehnice. Pe de alta parte, ar putea fi vorba de un 'embargo' impus chiar de vizitatori, datorita politicii lor de neinterventie, o interdictie de a ne arata prea multe.

In multe rapoarte martorii afirma ca vizitatorii le-ar fi spus ca se tem de agresivitatea si xenofobia care caracterizeaza oamenii. Se stie ca orice tehnologie care incape pe mana oamenilor devine armament. Daca oamenilor li s-ar oferi tehnologii avansate, ele ar duce la un mare pericol, atat pentru noi cat si pentru alte civilizatii. In consecinta, intreaga umanitate ar trebui sa ajunga la o maturizare morala inainte de a incepe orice schimb de tehnologii.

Un alt argument, des uzitat, este ca daca ni s-ar arata prea multe, sau chiar daca ni s-ar da o dovada imposibil de respins privind existenta lor (precum ceruta aterizare pe peluza Casei Albe), aceasta ar avea drept consecinta un 'soc cultural', distrugand in buna masura structurile noastre sociale, religioase, economice, politice, culturale etc. Eu cred ca este chiar mai mult de atat. Supercivilizatiile vor fi pus la punct un schimb total de idei, de tehnologii etc. intre ele. La un moment dat, un astfel de schimb total poate duce progresul cunoasterii intr-o fundatura. Un punct de vedere nou, proaspat, va putea fi oferit doar de cineva venit dinafara, cu doua conditii: sa fie suficient de matura ca civilizatie (sa aiba ceva nou de spus supercivilizatiilor si sa reziste 'socului cultural' al intalnirii cu acestea) si sa nu fi fost influentata in nici un fel in trecut de catre civilizatiile mai avansate.

Prin urmare, ca o ipoteza, putem presupune ca Inteligentele Cosmice se ascund de noi si deoarece ele asteapta din partea noastra ceva foarte important, nu doar pentru noi ci si pentru ele. Asteapta (si poate chiar recolteaza chiar acum) ideile, punctele de vedere, creatiile noastre originale, de care suntem capabili la capatul a milioane de ani de evolute independenta, or toate acestea ar putea fi distruse printr-un contact prematur.

Baza de date a Pamantului

Incercand sa extrapolam propriul nostru viitor, pentru a intelege mai bine ce ar putea fi o supercivilizatie, nu putem neglija desigur progresele pe care le va face tehnologia informatiei si comunicatiilor. Dupa unele estimari, toate informatiile verbale utilizate de o persoana in viata sa totalizeaza intre 30 si 100GB. adaugand si imaginile, ajungem la un milion de GB. Aceasta capacitate va fi proprie unui calculator obisnuit in jurul anului 2040. Pana la sfarsitul acestui secol probabil toate informatiile, toate gandurile, toate gesturile marunte ale tuturor fiintelor umane de pe Pamant vor putea fi stocate in memoria unui calculator. Nu este inca limpede pe ce cale vor ajunge aceste informatii in calculator; solutia cea mai buna ar fi un microprocesor implantat direct in legatura cu creierul (se fac deja numeroase experimente in acest sens); dar acesta reprezinta un detaliu tehnic . O reducere foarte importanta a capacitatii necesare se va obtine daca se vor memora doar ideile, gesturile etc. 'esentiale', avand in vedere ca multe dintre ele se repeta ori sunt comune mai multor persoane.

Din datele inmagazinate despre el, o persoana ar putea fi reconstituita in realitatea virtuala. In 'ciberspatiu' vom putea construi lumi alternative, unde vom putea intalni astfel de persoane virtuale, aflate in viata sau decedate, nu doar cu infatisarea lor cunoscuta ci si cu ideile si gestica specifica. Ele ar putea chiar raspunde la intrebari inedite, in maniera in care ar fi raspuns in viata lor. Treptat va deveni din ce in ce mai dificil de distins realitatea materiala de cea virtuala, asa cum sugereaza si cateva recente filme SF.

Daca o supercivilizatie este interesata sa 'recolteze' informatia produsa de pamanteni, ea va instala o astfel de 'memorie' undeva in preajma, ca si dispozitive adecvate (poate implante) pentru a colecta date, cel putin de la anumite persoane interesante. Utilizarea unei astfel de 'memorii' s-ar face prin tehnici de tipul realitatii virtuale. Intr-o astfel de memorie s-ar putea include imagini din trecut, la fel ca si scenarii de viitor. Desigur, o supercivilizatie ar putea face mult mai mult in acest sens decat ne sta noua la indemana. De pilda, ei ar putea conferi cpiei virtuale a unei persoane o anumita autonomie, constiinta faptului ca traieste si dupa moarte si chiar o anumita initiativa sau liber arbitru.

Pe ce principii de 'hardware' s-ar sprijini o astfel de memorie este greu de spus, dar ea n-ar trebui sa fie materiala precum calculatoarele din zilele noastre. Multe persoane care au suportat rapiri vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus ca reprezinta 'depozite de cunostinte si inteligenta', in care se memoreaza 'tot ce este in Univers'. O astfel de 'memorie', instalata de o Inteligenta Superioara, este mentionata si de alte surse, incepand cu 'Cartea Vietii' din scrierile biblice ori 'Cronicile Akasha' din traditia hindusa si tibetana si pana la 'Enciclopedia Galactica' de care vorbea Carl Sagan.

Daca o astfel de memorie exista (precum este foarte probabil), ea ar putea explica multe paradoxuri raportate. O astfel de memorie ar putea fi sursa pentru channelling (asa cum pretindeau vindecatori precum Edgar Cayce, Arig, etc.), pentru vorbirea in limbi nicicand invatate etc. O astfel de memorie ar putea constitui o explicatie pentru 'luarea in posesiune', 'reincarnari', pentru 'reamintirea' unor vieti trecute, pentru intalniri cu stafii etc. Toate aceste fenomene ar putea fi considerate contacte ale medium‑ului cu o astfel de memorie din care primeste informatii, in primul rand despre persoane decedate. In acest mod s-ar putea chiar explica modul in care Hamlet a putut obtine informatii de la parintele sau ucis.

Intr-o astfel de realitate virtuala scurgerea timpului este diferita, permitand calatoriile in timp. Am putea calatori in trecut, chiar sa ne amestecam in anumite evenimente, fara a perturba de fapt acest trecut. La fel, am putea calatori si in viitor, sa fim martori la cataclisme si intamplari apocaliptice, fara a fi nevoiti sa acceptam existenta unui viitor 'batut in cuie' si de neschimbat (care ar contrazice existenta unui liber arbitru), dat fiind ca acest viitor este un simplu scenariu, cu o anumita probabilitate de realizare, nicidecum un destin implacabil.

Prin urmare, multe intalniri OZN, dar si multe alte intalniri mistice sau inexplicabile, pretutindeni in lume, ar putea fi, macar in parte, astfel de contacte virtuale, puse in scena de administratorii supermemoriei instalate de Inteligentele Superioare tinand de supercivilizatii.

Lumi spirituale?

Este foarte putin probabil ca lumea supercivilizatiilor sa semene cu a noastra. In milioane de ani de evolutie, Inteligentele Cosmice vor fi descoperit nu doar mijloace de deplasare care sa evite bariera vitezei luminii, dar si alte forme de agregare a materiei (cele doua par a fi in legatura). In acelasi mod in care orice particula materiala este insotita de o unda, putand fi privita sub ambele aspecte, s-ar putea sa existe si 'dubluri spirituale' ale Universului material, ca si a creaturilor vii din el. 'Supermemoria' insasi ar putea avea o natura spirituala. Am putea specula chiar mai departe, presupunand de pilda ca lumea spirituala a fost prima care a aparut, ori ca lumea materiala este doar un soi de imensa realitate virtuala etc., desi aceste ipoteze par improbabile.

De asemenea, Universul (mai degraba 'Multiversul') ar putea fi mult mai vechi si mult mai complex decat partea ei pe care o observam cu instrumentele noastre. Ce a fost inainte de 'Big Bang'? Ce este dincolo de limitele Universului nostru inchis (poate intr-o alta dimensiune, sau intr-o alta ipostaza a realitatii, poate intr-o stare spirituala a materiei)? Daca exista un alt Univers, similar cu al nostru, aceasta inseamna ca putem avea o infinitate. Acceptand ca Universul nostru s-a nascut printr-un 'Big Bang', ar trebui poate sa acceptam si existenta unui 'Big Crunch' prin care el se va sfarsi, sa zicem peste 100 miliarde de ani. Este oare suficient acest rastimp pentru o inteligenta nascuta in interiorul unui astfel de Univers pentru a gasi o scapare din stransoarea lui? Daca da, ar trebui sa acceptam existenta unei Inteligente Superioare mult mai veche decat Universul nostru. Am putea avea astfel in jurul nostru o ierarhie de supercivilizatii si de inteligente, potential fara sfarsit.

Supercivilizatiile si Divinitatea

Prin urmare, chiar daca am fi fost exagerat de optimisti, probabilitatea ca o supercivilizatie este acum, aici, pe Pamant, monitorizandu-ne, este egala cu 0,99999. In istorie, in scrieri vechi, ca si in zilele noastre, exista numeroase marturii privind fapte si intamplari inexplicabile (incluzand aici si intalnirile OZN), care par sa-i probeze prezenta. Aceste marturii sunt de regula ignorate sau respinse de stiinta oficiala si acceptate cu greutate, drept miracole, de catre Biserica. Totusi, la ora actuala, cand s-au constituit mari baze de date cu astfel de cazuri, descoperim ca rapoartele asupra lor sunt atat de multe si atat de consistente incat le-am putea chiar accepta drept un al doilea argument privind prezenta supercivilizatiilor pe Pamant.

Stiinta, tehnologia, ca si obiectivele unei astfel de supercivilizatii se afla mult dincolo de intelegerea noastra. Aceasta observatie este cu atat mai valabila pentru ierarhiile nesfarsite de supercivilizatii. Asa cum s-a spus, oamenii nu pot face distinctia intre actiunile unei civilizatii aflata cu milioane de ani inaintea noastra si magie. Putem adauga - in limitele gandirii rationale, mintea omeneasca nu este capabila sa faca distinctia dintre actiunile unei astfel de supercivilizatii si ceea ce noi cunoastem drept sacru, sfant, divin.

Ca un exemplu, afirmatia ca divinitatea poseda puteri nelimitate conduce la un paradox: poate oare divinitatea construi un zid atat de trainic incat nici ea sa n-o poata distruge? Daca da, puterea sa este limitata de acest zid, daca nu, exista limite in ceea ce poate face. Solutia rationala este sa acceptam sa folosim in loc de "putere nelimitata" atribute precum "mai puternic decat tot ce ne-am putea imagina". Sau am putea spune ca acest atribut al divinitatii este dincolo de puterea noastra de intelegere. In ambele cazuri avem un bun exemplu pentru faptul ca nu suntem capabili sa facem distinctia dintre o supercivilizatie aflata in varful ierarhiei (sau principalul sau conducator) si divinitate. Acelasi rationament se poate repeta pentru toate atributele divinitatii. Pentru a mai da un exemplu, in loc sa spunem "fara de inceput", putem spune "mai batran decat orice faptura in marele Univers" s.a.m.d.

Atunci cand definim un concept, trebuie sa facem distinctia dintre el si alte concepte inrudite. Daca nu avem nici un mijloc de a distinge astfel intre doua concepte, va trebui sa recunoastem ca cele doua concepte sunt identice (cel putin pentru noi) si nu avem decat cel mult doua nume diferite pentru acelasi concept. In cazul nostru, nu suntem in stare sa facem distinctia dintre "Inteligentele Superioare ale unei supercivilizatii aflata in varful ierarhiei" si "Divinitate". In consecinta, pentru noi "Inteligente Superioare ale supercivilizatiilor" reprezinta doar un alt nume pentru Divin.

In loc de incheiere

Desigur, cititorul va fi inteles ca toate cele de mai sus nu constituie o dovada ca ipoteza extraterestra reprezinta explicatia pentru orice fenomen straniu si in particular pentru fenomenul OZN. Dincolo de speculatiile facute, acest eseu s-a vrut o argumentare a faptului ca ipoteza extraterestra (desigur, nu cea primitiva) nu poate fi respinsa cu ceea ce cunoastem la ora actuala. Mai mult - aceasta ipoteza pare chiar foarte probabila. Dar, evident, nu pot fi excluse nici alte ipoteze. Cat despre raspunsurile certe, neindoielnice, acestea se vor mai lasa inca mult timp asteptate.