TEORII POLITICE RASISTE. DARWINISMUL SOCIAL, BIO-ISTORISMUL, DOCTRINA LUI CHARLES MAURRAS

Teorii politice rasiste. Darwinismul social, bio-istorismul,

doctrina lui Charles Maurras

La sfarsitul secolului al XIX-lea se contureaza un curent de gandire politica ce transpune rezultatele biologiei in domeniul politicului, invocand ereditatea impotriva egalitatii si biologia impotriva rasei.

Darwinismul social a speculat in acest sens Originea speciilor a lui Charles Darwin (1859). Intre lucrarile reprezentazive se numara Gustave le Bon, cu Legile psihologice ale ale evolutiei popoarelor (1894). Din ideile fundamentale ale darwinismului social:

Cu cat fiinta traieste si se perfectioneaza mai mult, cu atat se adanceste diviziunea muncii si sporeste inegalitatea functiilor;

Determinism rasial: aptitudinile oamenilor exista in functie de rasa: "La rasele ariene. spiritul in totalitatea lui se indragosteste de frumos si de sublim si concepe un model ideal capabil, prin nobletea si armonia sa, sa adune in jurul sau afectiunea si entuziasmul genului uman", "La rasele semitice, lipseste metafizica. spiritul e prea rigid si prea dintr-o bucata. omul este redus la entuziasmul liric, la pasiunea neinfranata, la actiunea fanatica marginita";

Fiecare popor are o constitutie mentala la fel de fixa ca si caracteristicile sale anatomice, care provine dintr-o anumita structura particulara a creierului;

Mortii ii domina pe cei vii si fauresc popoarele; un popor e un organism creat de trecut;

Masa e condusa aproape in exclusivitate de inconstient;

Omul liber nu exista; psihologia rasei o domina pe cea a individului.

O abordare originala a evolutiei sociale prezinta malthusianismul, creat de teologul si economistul englez Thomas Robert Malthus, care in 1798 a publicat Eseu asupra legii populatiei:

Populatia creste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de subzistenta cresc in progresie aritmetica;

Suprapopulatia si mizeria muncitorilor din capitalism nu se datoreaza in primul rand exploatarii, ci actiunii acestei "legi naturale";

Epidemiile, foametea, razboaiele restabilesc "in mod natural" echilibrul dintre numarul populatiei si cantitatea mijloacelor de subzistenta;

Neomathusianistii sustin ca populatia trebuie redusa prin lichidarea "surplusului" pe cale artificiala.

Formula contemporana a darwinismului social este sociobiologia, intemeiata de E. O. Wilson, profesor la Harvard:

Bazele biologice determina comportamentele sociale;

Integrarea taratilor, alienatilor, criminalilor duce la scaderea sanatatii intelectuale, morale si chiar fizice a umanitatii;

Spiritul de competitie, gustul riscului, sentimentul onoarei sunt legate indestructibil de esenta umana; condamnarea dorintei de a ataca inseamna condamnarea la moarte a speciei;

Dreptul la diferenta este opus mondializarii si nivelarii culturii si raselor.

Bio-istorismul argumenteaza faptul ca unei rase i se atribuie o misiune istorica superioara. Cei mai cunoscuti reprezentanti:

Friedrich List (1789-1846): rasa germanica a fost desemnata de providenta sa conduca afacerile lumii intregi, sa civilizeze tarile salbatice si sa le populeze pe cele nelocuite;

Arthur de Gobineau (1816-1882): procentajul de civilizatie a unei populatii e direct proportional cu procentajul rasei ariene, care se diminueaza periculos;

Adolf Hitler (1889-1945), in Mein Kampf (1925-1926): evreii au programat sa distruga prin metisaj rasa alba, au adus umanitatii cele mai mari dezastre (liberalismul, marxismul, coruptia mondiala, declinul Occidentului);

Oswald Spengler, in Declinul Occidentului: culturile sunt niste organisme, istoria universala e biologia lor generala. Civilizatiile evolueaza dupa algoritmul nastere, copilarie, tinerete, maturitate si batranete. Cultura antica are sufletul apolinic, cea araba - sufletul magic, cea occidentala - sufletul faustic;

Alfred Rosenberg, in Mitul secolului XX (1930): istoria este definita de conflictul intre rasa ariana si cea semita (semitii au contaminat crestinismul prin Sf. Pavel si Sf. Matei, dar si liberalismul si marxismul); reforma a fost revolta germanilor impotriva tiraniei iudeo-romane. Franta i-a alungat pe hughenoti, tipul sau rasial s-a degradat pana la a deveni brahicefal;

Friedrich Ratzel, fondatorul geopoliticii: fiecare popor are dreptul sa exploateze un teritoriu care corespunde spatiului sau vital ("Lebensraum").

In Franta, atitudini antisemite s-au putut observa si la stanga esicherului politic (Fourier, Louis Blanc, Prodhon). Spre sfarsitul secolului al XIX-lea insa, rasismul devine apanajul dreptei, iar vocea cea mai autorizata devine cea a lui Charles Maurras (1868-1952), teoretician al "nationalismului integral", conducator al organizatiei politice "Actiunea franceza". Din ideile sale:

Evreii sunt responsabili de capitalism si de revolutia franceza;

Inamicii francezilor:

Veneticii (strainii), dar mai ales cei veniti din Orient - care sunt ostili ratiunii;

Francmasonii, intrucat fiecare francmason tinde sa devina preotul rationalist al bisericii democratice;

Protestantii, mai mult liberali decat revolutionari, care suprima biserica organizata si abandoneaza fiecare crestin cu propria subiectivitate in fata lui Dumnezeu;

Evreii, care sunt germani (rivala istorica a Frantei), camatari (responsabili de ruinarea aristocratiei autohtone), bolsevici (Marx, Trotki, Rosa Luxemburg, Zinoviev, etc.);

Socialismul poate fi un aliat; Maurras a fost apropiat al lui Georges Sorel: un "socialism eliberat de elementul democratic si cosmopolit i se potriveste ca o manusa bine facuta unei maini frumoase";

Numai monarhia, plasata deasupra partidelor si intereselor partizane, poate plasa pe primul loc interesul national;

Tactica inlaturarii regimului democratic si republican: actiunea violenta.