Terorismul international forma de manifestare conflictului asimetric

Terorismul international forma de manifestare conflictului asimetric

Terorismul nu este un fenomen nou in politica mondiala . Este o metoda violenta si ilegala de lupta, practicata de grupuri si entitati poltice, care nu respecta regulile instituite de morala si etica democratiei, recunoscute si acceptate de comunitatea internationala. Definitiile date terorismului acopera o plaja extrem de larga functie de filozofia sau morala pe care o comunitate/individ o accepta si nu in ultima instanta de valorile politice si idealurile sociale pe care le promoveaza. Nu este asadar deloc surprinzator faptul ca reprezentarile pe care le au oamenii, apartnind unor arii de civilizatie diferita sau care imbratiseaza ideologii opuse, sa nu fie aceleasi.

Radacinile terorismului se gasesc in cele mai indepartate epoci ale istoriei. El a fost uzitat de catre Sicari si Zeloti inca din timpul ocuparii Palestinei de catre Roma. In sec. X si XII terorismul a fost ales ca arma de catre secta radicala islamica Assassinas in campania ei impotriva autoritatii lui Muslim.

Daca ne referim la continentul european, se poate spune ca Evul mediu a fost, insa, perioada care a marcat escaladarea practicarii, in mod organizat, a terorii, ca un instrument de realizare a unor astfel de obiective. Este binecunoscut faptul ca, in acea perioada, diferite grupari organizate practicau la scara larga, in unele state europene, amenintarea si jaful pe caile maritime sau terestre de transport. Brigandajul maritim sau pirateria a fost doar una dintre aceste forme de practicare a terorii.

Mergand pe firul istoriei, se poate constata, ca in secolele XVII si XVIII, unele dintre statele beligerante obisnuiau sa apeleze la corsari pentru a-si solutiona, intr-un mod mai putin conventional unele probleme tinand de ducerea luptei cu inamicul pe mare. Se poate spune astfel ca, in practicile tinand de folosirea corsarilor in scopul mentionat isi are originea chiar una dintre componentele terorismului international de azi, si anume terorismul organizat si sponsorizat de catre unele state la adresa altora[3].

In evolutia sa, ca modalitate extrema de atingere, prin violenta, a unor obiective, in secolele XVIII si XIX, terorismul avea sa consemneze cuprinderea, treptata, in sfera sa de actiune, a domeniilor politic si religios. Sfarsitul secolului XIX, avea sa aduca in scena confruntarii noi forme de manifestare a terorismului care se va manifesta sub diferite forme. Mentionam cu titlu de exemplificare citeva dintre aceste manifestari, si anume[4]:

cea a revolutionarilor rusi, care se luptau cu un guvern autocritic, desfasurata in "valuri":

Ø    -Narodnaia Volia - 1878-1881;

Ø    -atentatele comandate de Partidul Social Revolutionar 1902-1911;

Ø    -atentatele de dupa lovitura de stat bolsevica din 1917.

a gruparilor ultra-nationaliste irlandeze, macedonene, sarbe si armene, care au folosit teroarea in lupta lor pentru autonomie sau pentru independenta nationala

propaganda anarhista din anii 1980 din Franta, Italia, Spania si SUA.

Inceputul secolului XX, marcat de escaladarea asa-numitei "propagande prin fapte"[5] a anarhistilor (ale caror actiuni erau insotite, cu predilectie, de folosirea explozivilor ca instrument de inducere a terorii), avea sa aduca noi aspecte de manifestare a terorismului, prin relevarea unei anume complementaritati, valabila si azi, intre terorism si anarhism, acesta din urma evoluand, la randului lui, catre internationalizare. La 29 iulie 1900 regele Italiei, Umberto I, a fost asasinat la Monza de Gaetano Bresci, care s-a sinucis in inchisoare un an mai tarziu. La 6 septembrie 1901, la Detroit, Lean Czolgosz il ranea mortal pe cel de-al 25-lea presedinte al S.U.A., William McKinley, iar la 10 iunie 1903, organizatia terorista 'Mana neagra' il asasina pe regele Serbiei, Alexandru Obrenovici.

Procesul de internationalizare a fenomenului terorist ca si a consecintelor acestuia avea sa cunoasca, in acelasi secol, unele momente reper, cum ar fi asasinarea, la Sarajevo, in anul 1914, a arhiducelui austriac si seria de asasinate din anii `30, culminand cu uciderea, la Marsilia, a regelui Iugoslaviei si a ministrului de externe al Frantei[7].

Amploarea si dimensiunea internationala a asasinatelor de la Marsilia, au fost de fapt, cele care au generat si o prima reactie a Ligii Natiunilor, concretizata in elaborarea, in 1937, a doua conventii internationale, una privind prevenirea si pedepsirea terorismului, iar cealalta privind crearea unui Tribunal International pentru judecarea unor astfel de acte criminale.

La inceputul primului razboi mondial terorismul era considerat ca un fenomen de extrema stanga, chiar daca multe atentate erau facute de persoane care nu aveau tangenta cu politica.

Dupa 1918, actiunile teroriste au fost in principal sponsorizate de extrema dreapta si grupurile separatiste. Asemenea actiuni au fost putine, dar spectaculoase: asasinarea lui Karl Liebkncht si a roxei Luxemburg (ambii comunisti germani), in 1919 si a unui comandant britanic in Egipt, in 1924, au reprezentat elemente de referinta in aceasta perioada. Terorismul individual a jucat un rol minor in rezistenta europeana din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Dupa 1940 si in perioada anilor 1950 terorismul s-a regasit, din pacate, ca o arma eficace pentru eforturile miscarilor anticoloniale. Citeva exmple sint concludente in acest sens. Forme ale terorismului au fost folosite de catre israelieni in timpul Mandatului Britanic in Palestina, de catre EOKA (Organizatia Etnica a Luptatorilor Ciprioti) impotriva administratiei britanice din Cipru, de catre FLOYS (Frontul de Eliberare a Yemenului de Sud) in Aden si de catre FLN (Frontul de Eliberare) impotriva francezilor in Algeria[8].

Multe din aceste actiuni au esuat in fata autoritatilor insa, nu trebuie negat faptul ca, utilizarea terorismului a condus la iluzia ca se pot inregistra succese strategice in confruntarile asimetrice inspirand mai multe grupuri teroriste la actiuni de acest fel . In fiecare caz autoritatile coloniale au fost lipsite de un suport substantial pentru mentinerea legilor impuse de ele, atat in teritoriile coloniale, cat si in randul populatiei.

Dupa pierderi de vieti omenesti, distrugeri si prabusirea economiei cauzate de cel de-al doilea razboi mondial, nici politicienii, nici opinia publica din Anglia si Franta nu mai acceptau frictiuni si nesiguranta. In perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, termenii de terorism si banditism au fost asociati indeosebi acestor conflicte de sorginte coloniala, care au marcat mai cu seama Africa si Orientul Mijlociu.

Cei mai multi analisti considera respectiva perioada ca marcand, de fapt, inceputul asimilarii actului terorist cu folosirea violentei si terorii la adresa unor persoane, grupuri de persoane sau a unor intregi populatii necombatante[10]. De asemenea, se apreciaza ca in aceasta perioada poate fi identificata, in cea mai mare masura, insasi originea terorismului international, asa cum acesta este perceput azi.

De retinut este faptul ca pana la perioada istorica de care vorbim, terorismul era practicat exclusiv prin folosirea terorii sub forma violentei fizice, sustinuta, de la caz la caz, de forta armelor conventionale (indeosebi sub forma explozivilor). Este ceea ce unii specialisti considera azi, a fi terorismul clasic. Forta terorismului de astazi remarca Jacques Baud consta in utilizarea cu maiestrie a fortei mediatice.

Dupa anii '70, terorismul avea sa cunoasca o evolutie spectaculoasa, mai ales sub aspectul formelor sale de manifestare, fapt ce a facut ca fenomenul sa devina una dintre cele mai serioase amenintari la adresa securitatii pe plan local, regional si international. Aceasta evolutie a fenomenului terorist avea sa fie stimulata si catalizata de explozia fara precedent a cuceririlor stiintifice din secolul recent incheiat, apoi, de evolutia spre globalizare la nivel planetar. Cele citeva exemple ar putea ilustra aria de manifestare a acestui flagel dupa aceasta data. La 2 aprilie 1968 s-au produs doua incendii in magaziile Schneider und Kaufhof. Printr-un telefon la agentia DPA, membrii gruparii au informat ca este vorba despre o actiune politica. Delictul minor a fost transformat in proces politic si inculpatii - prinsi a doua zi dupa atentat si deveniti eroi - au fost condamnati doar la trei ani de detentie[12].

In 1970 a intrat in scena si Ulrike Meinhoff, redactor-sef al unei reviste de pornografie politica. Actiunile grupului Baader-Meinhoff apartineau terorismului difuz, menit mai degraba sa creeze panica, decat sa loveasca direct in reprezentantii statului. Andreas Baader, arestat in 1970, in timp ce prelua niste lazi cu arme, a fost vizitat la inchisoarea Tegel in mai 1970 de Ulrike Meinhoff, care l-a ajutat sa evadeze.

Banda Baader-Meinhoff a organizat apoi atentate cu bombe, atacuri la banci si furturi de masini. Politia germana a reusit sa-i aresteze pe Baader si pe prietena sa, Ensslin, in 1972. Ulrike Meinhoff, arestata si ea cativa ani mai tarziu, s-a spanzurat in inchisoare (1976). Ulterior, s-au sinucis si Gudrun Ensslin si Andreas Baader (1977)[13].

Un alt atac terorist s-a produs la 2 august 1980, la Bologna. La ora 22.25 o bomba instalata in incinta garii centrale a explodat, provocind moartea a 80 de oameni si ranirea altor 200. Zidurile si grinzile plafonului au fost distruse. Considerat cel mai mare atentat din istorie, cel de la Bologna a fost comis de 'Celulele armate revolutionare', o grupare neo-fascista ce avea relatii cu banda Baader-Meinhoff.

Atentatul care a tinut o perioada importanta prima pagina a jurnalelor din toata lumea s-a comis la Roma. Intr-o zi de miercuri, 13 mai 1981, in piata San Piedro 30 000-40 000 de credinciosi din toata lumea asteapta aparitia Papei Ioan Paul II, al 264-lea vicar al lui Dumnezeu pe pamant.

Dintr-o limuzina alba primul papa polonez din istorie da generos binecuvantarea multimii aflate in piata. In acea zi Sanctitatea Sa a interzis tragatorilor de elita din brigada antitero a generalului Della Chiesa sa se urce pe colonada lui Bernini pentru a supraveghea multimea. La ora 17.15 masina Papei se opreste pentru o binecuvantare mai ampla. Doua minute mai tarziu, rasunau patru impuscaturi. Tanarul atentator se numea Mehmet Ali Agca, era turc si avea 23 de ani. Membru al gruparii teroriste 'Lupii cenusii', s-a stabilit la un moment dat in Germania, unde a avut o iubita, Cristina Klein, colaboratoare a grupului Baader-Meinhoff. Pentru atentatul impotriva Papei, Ali Agca a fost condamnat la inchisoare pe viata.

Analistul politic si reputatul jurnalist Victor Ionescu apreciaza ca America latina, unde guerilele revolutionare, rurale sau urbane, se manifesta violent inca din anii '60, este un gigant adormit in materie de terorism[14]. Aici s-au consumat sangeroasele batalii ale cartelurilor columbiene: la Bogota, Cali si Medellin. Tot in Columbia, la Medellin, rebelii din Fortele Armate Revolutionare au detonat o bomba in timpul unui concert rock (iunie 1995). Au murit 28 de oameni si au fost raniti 200. In Peru gruparile teroriste maoiste 'Calea luminoasa' (Sendero Luminoso) au organizat sute de atentate cu bombe. Orasele braziliene Sao Paulo si Rio de Janeiro au cele mai mari rate ale criminalitatii din lume: 10 000 si, respectiv, 14 000 de victime anual. La 1 mai 1998, Departamentul de Stat al S.U.A. a dat publicitatii raportul anual privind terorismul ca problema globala. El constata ca in 1997 33% dintre actiunile teroriste comise pe glob au avut loc in Columbia. Dar din 304 acte de terorism international, 33% au tintit Statele Unite, unde au pierit 221 de oameni (fata de 314 in 1996) .

Actiuni teroriste s-au inregistrat si in regiuni ale Africii. Intre Nairobi - capitala Kenyei - si Dar Es Salaam - capitala Tanzaniei - sunt 1 000 km. In ziua de 7 august 1998, la ora 10.30 fix, ambasadele americane din cele doua orase au fost grav avariate de atentate cu bombe. La Nairobi un imobil a zburat pur si simplu in aer, iar alte doua au fost practic distruse. Tinta atentatelor - interesele Statelor Unite. Victime au fost in primul rand kenyeni si tanzanieni nevinovati. Din 260 de morti, doar 12 erau americani. Numarul ranitilor a depasit 5 000. Fostul secretar de stat in Administratia Bill Clinton relata oroarea produsa de aceste atentate:"De la distanta, imaginile televizate de la locul atentatului din Nairobi ma umplusera de minie si tristete. De aproape, realitatea era mult mai dura-o versiune in miniatura a ceea ce avea sa devina mai tirziu Ground Zero. Cind am ajuns acolo, scheletul ambasadei era inca in picioare, dar interiorul fusese distrus de fragmentele de geam, de peretii despartitori care expodasera si de echipamentul de birou. Expozia transformasera aceste obiecte in instrumente ale mortii. Majoritatea deceselor survenisera ca urmare a prabusirii cladirii invecinate, care fusese redusa la o gramada de sticla, caramizi si beton"[16]

America a trimis in cele doua capitale africane o adevarata armata de salvatori, legisti si agenti FBI si a declarat, a cata oara, razboi pe viata si pe moarte teroristilor. In ajutorul echipelor locale au venit specialisti israelieni si francezi. Lovitura a fost dura, cu atat mai mult cu cat era prima pe care Statele Unite o primeau in Africa, un continent de curand redescoperit de presedintele Bill Clinton, se pare insa, ignorat in continuare de serviciile secrete si de securitate americane.

Zile intregi, echipele de salvare au cautat supravietuitori. Au fost si minuni, dar incomparabil mai multe cadavre. Si-a asumat atentatele o organizatie pana atunci necunoscuta: 'Armata de eliberare a locurilor sfinte musulmane'[17]. Ea sustine ca atacurile vor continua, cu scopul de a obtine plecarea americanilor din tarile musulmane. In comunicat au aparut doua nume: cel al seicului Omar Abdel Rahmane, liderul spiritual al integristilor egipteni, aflat in inchisoare in Statele Unite, si cel al unui alt seic, Ossama bin Laden. La auzul acestui nume, serviciile secrete americane au tresarit. Mossadul a confirmat. Bin Laden, aflat demult in vizorul lor, era atat creierul cat si finantatorul acestor doua atentate.America a ripostat atacind bazele de antrenament ale teroristilor din Afganistan, insa, fara sa poata fi ucis si creierul operatiunii Bin Laden

Dupa aceaasta operatiune executata de SUA in Pakistan, la o reuniune a Frontului islamic international - o coalitie alcatuita din opt grupari fundamentaliste inarmate - Bin Laden a lansat un mesaj fara echivoc Americii pe care a denumit-o Marele Satan: 'Vom lovi peste tot in lume interesele americane, pentru a forta Statele Unite sa se retraga din Golf si sa ridice embargoul impotriva Irakului. Vom lovi fara mila, civili si militari' .

Intr-adevar gruparile teroriste au inceput un adevarat razboi asimetric impotriva SUA si a altor state occidentale.Majoritatea analistilor considera ca momentul 11 septembrie 2001 reprezinta un punct de cotitura din acesta perspectiva. In aceast moment, pe langa faptul ca a adus in atentia tuturor aceasta noua forma de lupta, s-au creat perceptii si ideologii noi in ceea ce priveste posibilitatea de a obtine victoria prin folosirea razboiului asimetric si a mutat in alt plan sistemele de actiune insurgenta.

Terorismul traditional a evoluat atat calitativ, cat si cantitativ, in neo-terorism cu formele sale cele mai periculoase de manifestare, super-terorismul si mega-terorismul. Filmul actiunii executate de Al Qaeda asupra SUA scoate in evidenta aceste particularitati. 11 septembrie 2001, ora 8:45, un avion de pasageri al Companiei American Airlines, zborul 011 a lovit "geamanul nordic" al World Trade Center, inalt de peste 400 de metri, provocand o explozie si o gaura imensa in cladire. Peste alte 18 minute, la ora 09:03, avionul United Airlines 175 loveste cel de -al doilea turn. Ambii "gemeni" se prabusesc in flacari la cateva zeci de minute mai tarziu, ucigand probabil 5000 de persoane

La ora 09:43, un Boeing 737 al Companiei United Airlines, zborul 737, loveste Pentagonul, provocand prabusirea unei laturi a cladirii si omorand cateva sute de oameni. La ora 10:10, un alt Boeing 737 al aceleiasi companii, zborul 093, se prabuseste in Pennsylvania, probabil doborat de aviatia de vanatoare S.U.A., desi avionul era plin cu peste 100 de pasageri americani. Aparatul fusese si el deturnat si urma sa se indrepte spre resedinta prezidentiala de la Camp David, aflata la circa 140 km distanta. Toate aceste avioane au fost deturnate aproape concomitent in vederea transformarii lor in "bombe zburatoare"

Dupa cele intamplate la New York si Washington D.C., chiar si analistii cei mai rezervati si conservatori au trebuit sa admita ca, incepand cu mileniul al III-lea, terorismul a suferit o mutatie majora, "noul terorism" sau "super-terorismul" s-a impus fata de formele clasice de terorism. Teroristii "clasici" din generatia '70 - '80 nu mai exista. Luptatorii de gherila urbana au disparut si ei, teroristii internationali, sponsorizati din motive ideologice, sunt fie capturati, fie nu mai reprezinta un real pericol sau interes. Atentatele actuale, indreptate impotriva unor tinte primare alese cu grija, in concordanta cu "mesajul" care urmeaza sa fie transmis, capatand astfel o uriasa incarcatura imagologica. Multi cercetatori ai fenomenului inclina sa creada ca, in fapt, avem de-a face cu cel de-al patrulea razboi mondial.

Impactul media dupa 11 septembrie 2001 si chiar in timpul atentatelor produse la acea data, a fost de o amploare necunoscuta si nebanuita pana la acea vreme. Daca ar fi sa luam in considerare numai transmisiile live facute de CNN, care are o arie de raspandire globala, putem sa deducem ca perceptia si modul de concepere a terorismului urma sa fie schimbat . In primele zile dupa atacul de la 11 septembrie se vehicula in randul specialistilor ca cel mai puternic om din lume era Colin Powell, prin capacitatea sa impresionanta de a mentine spiritele incordate la un nivel rezonabil pentru a nu produce regretabile repercusiuni.

Din perspectiva imagologica, criteriile cele mai importante care il identifica, individualizeaza, departajeaza si diversifica pe celalalt in multiple ipostaze sunt, in primul rand, criteriile religioase, politice, ideologice, economice si culturale. Aceste criterii constituie, in acelasi timp, principalele elemente care stau la baza definirii celuilalt si a evidentierii diferentelor, compatibilitatilor, si incompatibilitatilor fata de "noi". Perceperea si departajarea celuilalt pe criterii religioase, politice, economice si ideologice introduce in procesul de cunoastere a acestuia modalitati bipolare de evaluare (bine - rau, prieten - dusman, crestin - pagan, civilizat - barbar, puternic - slab, dezvoltat - nedezvoltat, moral - imoral etc.), coaguland perceptiile celuilalt in sisteme mai mult sau mai putin coerente, raportate in mod direct la sisteme de interese fundamentale ale societatii in care traim

Terorismul, privit ca o forma de razboi prin dimensiunea sa simbolica, informationala si psihologica, influenteaza credintele, atitudinile, mentalitatile, convingerile, curentele de opinie, cercurile diplomatice si centrele de decizie politica, determinand imaginile dorite despre celalalt in functie de interese conjuncturale sau fundamental structurate pe perioade mai lungi. In acelasi timp, presiunea si impactul media erau in plin avant si deosebit de importante din punctul de vedere al cursului pe care urmau sa il prinda. Curentul de intoarcere la "adevaratele valori americane" si incercarea de a mentine in frau marea masa a populatiei ca sa nu se ajunga la incidente majore impotriva musulmanilor ce aveau drept de resedinta permanenta in S.U.A. a reprezentat o miza mare si o responsabilitate si mai mare. Impactul media a fost atat de puternic incat a fost stirea de baza in presa video, audio, cat si in cea scrisa in cateva saptamani. Fostul ministru de externe german Joschka Fischer referindu-se la posibilele consecinte ale terorismului in anii urmatori sublinia faptul ca "acest tip asimetric de conflict nu este suficient de puternic ca sa-si atinga scopurile politice acelea de a destabiliza Orientul Apropiat si Mijlociu. Va incerca prin urmare sa produca in Occident si in primul rind in Statele Unite un conflict cultural - crestinism contra islam - care sa produca reactii disproportionate si actiuni pripite iar in Orient un sentiment de ura fata de Occident."

Atitudinea generala a S.U.A. s-a schimbat si a afectat intreg sistemul de relatii internationale. Aproape ca nu mai exista astazi conflicte de tipul stat contra stat, ci state contra unui dusman comun, cu mai multe fete, invizibil si mutabil, care se numeste terorism . Lupta s-a mutat pe toate fronturile umane cunoscute pana acum si are echivalente pentru fiecare domeniu, tehnologic, biologic, chimic, psihologic si politic. Imediat dupa evenimentele tragice de la 11 septembrie, departamentele si agentiile din cadrul guvernului federal au adoptat pasi care sa intareasca siguranta si securitatea poporului american. La nivel federal, o suma de 10,6 miliarde de dolari din bugetul suplimentar de urgenta pentru anul fiscal 2002, a fost destinata securitatii interne si aproape 40 de miliarde de dolari din bugetul presedintelui pentru anul fiscal 2003 vor fi solicitate in acest scop.

Ca un prim pas imediat a fost lansata operatiunea 'Noble Eagle'[27]. 'Noble Eagle' a adunat intreaga gama de activitati militare cu scopul sprijinirii apararii patriei, precum si de misiuni de protectie civila in Statele Unite. Activitatile de baza au cuprins zboruri ale patrulelor aeriene de lupta deasupra principalelor zone metropolitane si infrastructurii de baza; prevederi privind cresterea gradului de securitate a persoanei in aeroporturi, porturi maritime si alte locuri cu infrastructuri critice; intensificarea eforturilor de patrulare de-a lungul coastelor in peste 120 de zone de securitate; sporirea temporara a gradului de securitate pentru alte agentii federale; si folosirea echipelor NBC de protectie civila pentru sprijinirea echipelor de urgente la nivelul statului si la nivel local. in acelasi timp cu 'Noble Eagle', a fost initiata planificarea operatiei 'Enduring Freedom' - efortul nostru de coalitie din Afganistan pentru distrugerea al Qaeda si inlaturarea regimului taliban care a sprijinit-o. Operatiunea 'Enduring Freedom' a fost lansata la 7 octombrie, si astfel, 20 de natiuni au desfasurat peste 16.000 de militari in zona de responsabilitate a Comandamentului Central.

Unele dintre cele mai semnificative actiuni s-au concentrat pe asigurarea unitatii eforturilor si au avut loc in cadrul Biroului Executiv al presedintelui. La 8 octombrie 2001, presedintele SUA a anuntat formarea unui Consiliu pentru Securitate Interna si a unui Birou pentru Securitatea Interna. Aceste structuri sunt, in esenta, echivalentul in plan intern al Consiliului de Securitate Nationala si al Staff-ului Consiliului de Securitate Nationala si au umplut un gol care fusese identificat de o serie de studii si comisii anterioare.

Alte actiuni semnificative la nivel federal cuprind crearea Administratiei Securitatii Transporturilor in cadrul Departamentului Transporturilor in vederea asigurarii unui efort integrat pentru intarirea securitatii intregului sistem de transport national - aerian, terestru si maritim. Legatura dintre munca de informatii si aplicarea legii a fost intarita, partial gratie legislatiei care a permis acest lucru, dar intr-un mod si mai relevant, datorita eforturilor concertate din partea tuturor celor implicati in schimbarea culturilor organizationale care impusesera bariere considerate acum ca daunatoare bunului public. Presedintele, de exemplu, primeste acum o informare zilnica din partea directorului Agentiei Centrale de Informatii si din partea directorului FBI - actiune simbolica pentru nevoia urgenta de distribuire mai buna a informatiilor, in mod si mai practic, au fost create 93 de Forte Antiterorism, cate una in fiecare district al procurorilor SUA, pentru a integra comunicatiile si activitatile de aplicare a legii la nivel local, statal si federal.

Au fost luate masuri, unilateral si multilateral, pentru intarirea controlului frontierelor noastre iar Departamentul Trezoreriei coopereaza cu aproximativ 161 de tari pentru a identifica si bloca bunuri ale teroristilor. In final, presedintele a initiat masuri pentru a da posibilitatea poporului american sa participe direct la eforturile de realizare a securitatii interne in cadrul comunitatilor sale. In total, s-au realizat multe in aceste zece luni, dar raman de facut mult mai multe.

Presedintele a aprobat recent modificarile la Planul de Comanda Unificata care va reali-nia si eficientiza structura armatei americane pentru a face fata mai bine amenintarilor secolului XXI - cea mai semnificativa parte a reformei armatei noastre de la prima elaborare dupa cel de-al doilea razboi mondial. El contine multe aspecte de inceput istorice, dintre care, cele mai notabile sunt alocarea partii continentale a SUA unui Comandament militar. Comandamentul de Nord al SUA USNORTHCOM isi asuma responsabilitatea efectiva, de la 1 octombrie 2002, pentru apararea terestra, maritima si aerospatiala a teritoriului si poporului Statelor Unite impotriva amenintarilor externe. Sub conducerea presedintelui, acesta va fi, de asemenea, responsabil de coordonarea asigurarii fortelor armatei pentru sprijinirea autoritatilor civile in conformitate cu legile SUA. Totodata, acestuia ii revine responsabilitatea fata de anumite aspecte ale cooperarii si coordonarii in domeniul securitatii cu vecinii nostri imediati, Canada si Mexic[28].

Dupa aceste evenimente care au marcat istoria SUA postrazboi rece a venit rindul ca si Europa sa se confrunte cu acest flagel. Balcanii se afla, la ora actuala, in fata uneia dintre cele mai serioase amenintari - terorismul. Tintele acestuia raman neschimbate: guverne, diplomati si lumea afacerilor, oameni nevinovati. Tacticile se schimba continuu: asasinate, atacuri cu bomba, atacuri armate, rapiri, deturnari, violenta pe scara larga implicand forte combatante[29].

Actele teroriste comise de catre extremistii islamici si campania ulterioara de eradicare a retelei mondiale 'Al-Quaeda' in Balcani au readus in prim plan ideea ciocnirii dintre civilizatii, in acelasi timp, cativa dintre asociatii lui Bin Laden din Balcani incepand sa se asocieze cu membri ai fortelor insurgente albaneze din Kosovo (70% din albanezi sunt musulmani), ar putea, eventual, declansa lovituri nemiloase impotriva populatiei nevinovate si a unor tinte[30]. Intr-adevar, chiar si dupa ce Milosevici a capitulat si a fost indepartat de la putere de catre concetatenii sai in 2000, aripa militanta a fortelor insurgente albaneze si a celor cativa asociati ai lor a continuat sa promoveze o agenda care ameninta sa destabilizeze sudul Serbiei si Macedonia. Abia in 2001, cand oficialii NATO si UE au realizat ca actiunile lor veneau in contradictie cu obiectivele insurgentilor albanezi, acestia din urma au fost supusi presiunilor pentru a accepta fragilul acord de pace ce punea capat temporar ostilitatilor in Macedonia .

Ideea Albaniei mari, sau de curand, a Marelui Kosovo, reprezinta unul dintre ultimele proiecte de constituire a unor mari state in Balcani. Activitatea asa numitei UCPMB (Armata de eliberare din Presevo, Medvedia si Buianovat) pe teritoriul Republicii Federale Iugoslavia; a Armatei de Eliberare Nationala (NLA) pe teritoriul Macedoniei si UCC (Armata de Eliberare a Cemeriei) pe teritoriul Greciei, promoveaza terorismul ca mod si metoda de atingere a scopurilor urmarite[32].

Structura paramilitara a asa-numitei NLA, statul sau major din regiunea Prizren, sunt conduse de catre fosti membri ai Corpului de Protectie din Kosovo care planifica si coordoneaza activitatile grupurilor armate teroriste ce opereaza in Macedonia. Asistenta logistica permanenta, voluntarii, alimentele si medicamentele provin din tarile Europei occidentale si sunt rezultatul auto-finantarii, extorcarii de bani de la populatia locala, ca si de la oamenii de afaceri din Kosovo si Republica Macedonia, precum si de la diaspora albaneza si din profiturile rezultate din activitati criminale si din donatii facute de mafia albaneza din Europa occidentala.

Membrii comunitatilor albaneze din Germania, Belgia, Suedia si alte state, in special cea din Elvetia, tara care este considerata centrul imigratiei albaneze, platesc 3-5% din salariul lunar (taxe albe). Acesti bani sunt varsati in conturi inregistrate fictiv ca apartinand unor asociatii culturale si artistice si unor organizatii non-guvernamentale ale albanezilor din Europa de Vest. Banii provin si de la clanurile albaneze ce alimenteaza aceste conturi cu profituri obtinute in urma prostitutiei. Surse oficiale ale serviciilor de informatii vest-europene estimeaza la aproximativ 3 milioane de lire sterline valoarea armelor cumparate de catre criminalii albanezi.

Retele albaneze si kosovare si diferite asociatii, inclusiv cele apartinand NLA, controleaza 80% din piata de heroina europeana. in ultimele rapoarte asupra traficului de droguri international, Macedonia este identificata ca o parte a rutei balcanice, cunoscuta ruta de-a lungul careia bandele crimei organizate transporta heroina si alte droguri din Turcia in Italia. Macedonia este parte si a unei alte rute pe care drogurile circula, prin Kosovo, catre Europa de Vest.

Departamentul de stat american felicita guvernul macedonean pentru cooperarea sa la efortul de combatere a traficului de droguri. Interesele mafiei albaneze se lovesc de fortele de securitate macedonene. Orice organizatie criminala are nevoie de doua lucruri: un teritoriu sigur acasa si o diaspora.

Actiunile teroriste ale asa-numitei NLA au implicat Republica Macedonia intr-un conflict militar ce a condus la multe suferinte umane si victime: 90 de membri ai fortelor de securitate au fost ucisi, 270 au fost raniti usor ori grav, 10 civili au fost ucisi, mai mult de 100 raniti, 6 membri ai fortelor de securitate si 36 de civili au fost rapiti, mai mult de 100 000 de cetateni au fost siliti sa-si paraseasca locuintele; o adevarata operatie de purificare etnica a populatiei macedonene a fost desfasurata in localitatile Sar Pianina si Tetovo, in regiunile Skopje si Kumanovo; case, biserici, facilitati culturale si religioase si obiecte apartinand patrimoniului istoric al Macedoniei au fost distruse si jefuite. Din cauza terorii NLA, mai mult de 70 000 de macedoneni din Tetovo si imprejurimi si-au parasit locuintele[33].

In luna martie 2004 Spania a fost tinta unui puternic atac terorist. In dimineata zilei de 11 martie 10 rucsacuri incarcate cu explozibil au explodat in patru trenuri in Madrid in timp ce pasagerii intrau/ieseau din patru statii diferite. Atacul a produs cel putin 199 de morti si 1467 de raniti. Printre victime s-au aflat si cetateni apartinind altor state inclusiv 15 persoane din Romania.[34] Analistul militar israelian Zeev Schiff sustine ca, indiferent daca atentatele de la Madrid au fost comise de ETA, de Al-Qaida, sau de cele doua grupari in colaborare, este clar ca au incercat sa imite stilul miscarilor teroriste islamiste. El considera ca modul de operare este similar actiunilor comise de organizatiile mentionate: amplasarea unei bombe intr-un loc aglomerat sau chiar in mai multe locuri si incercarea de a ataca echipele de interventie.

Guvernul spaniol a atras atentia asupra faptului ca organizatia separatista ETA nu comitea atacuri impotriva populatiei civile, pana in prezent, ci viza oficiali guvernamentali sau membri ai serviciilor de securitate. Analistul israelian afirma ca este posibil ca ETA sa-si fi schimbat strategia, incepand sa imite organizatiile teroriste islamiste, lucru care s-a intamplat si in Irak in ultimul timp: "Miscarile de gherila fac tot posibilul sa comita atacuri in locuri aglomerate, pentru a teroriza populatia si a arata ca noul guvern si fortele americane nu sunt in stare sa protejeze civilii". In opinia lui Schiff, metoda era folosita impotriva Israelului cu mult inainte de atentatele de la 11 septembrie 2001. "Din Israel si Statele Unite, tactica a inceput sa fie aplicata la granitele Europei, initial in state ca Tunisia, Maroc sau Kenya, iar ulterior in Turcia si iata ca si la Madrid. Si este evident ca teroristii nu se vor opri la Spania. Cine poate sti unde se va extinde pe viitor acest flagel?", se intreaba Zeev Schiff

Un soc asemanator l-a suferit si Marea Britanie care a fost atacata de celule teroriste in 7 iulie in plin centrul Capitalei, Londra. Atacurile s-au soldat cu 56 de morti si 700 de raniti. Atacul a fost revendicat de o grupare a organizatiei teroriste Al Qaeda care activeaza in Europa Atentatele de la Londra au fost pregatite si anuntate, potrivit unei surse spaniole, de mult de catre reteaua terorista Al-Qaeda. Potrivit presei spaniole, o grupare afiliata retelei Al-Qaeda a anuntat inca de la data de 29 mai faptul ca pregateste o serie de atacuri devastatoare asupra cetatenilor tarilor occidentale.

Cotidianul El Mundo preciza ca reteaua Al-Qaeda a ordonat atacarea Europei intr-un mesaj difuzat la 29 mai pe Internet. Serviciile secrete spaniole au predat mesajul in limba araba, semnat de catre 'Brigazile Abu Hafs al-Masri - Divizia din Europa', omologilor lor britanici, implicati in ancheta atentatelor in serie din Capitala Marii Britaniiin iulie 2005. Gruparea 'Brigazile Abu Hafs al-Masri - Divizia Europa' este autoarea celei de-a doua revendicari a atentatelor din Londra si si-a mai asumat responsabilitatea si pentru atacurile de la Madrid si Istanbul

In zilele urmatoare atacului efectuat de teroristi in Capitala Marii Britanie, Administratia Bush a dat publicitatii noi statistici referitoare la terorismul mondial, care arata ca in 2004 au existat aproape 3.200 de incidente teroriste in intreaga lume.[38].  Atacurile s-au soldat cu moartea, ranirea sau rapirea a aproape 28.500 de persoane. Irakul a suferit de pe urma a 875 de atacuri, India a inregistrat aproximativ 360 de atacuri, iar Nepalul - 320 de incidente. Conform sursei americane, doar 19 la suta dintre incidentele teroriste din 2004 au fost atribuite extremistilor islamici. Din restul, 25 de procente au fost atacuri politice, in timp ce motivele pentru 56 la suta dintre ele au ramas necunoscute. In conditiile in care presedintele american, George W. Bush, afirma ca cea mai mare amenintare care planeaza asupra Statelor Unite este reprezentata de terorism, datelepublicate au relevat faptul ca America de Nord si zona Caraibelor sunt regiuni relativ sigure, pentru ca au inregistrat doar 10 incidente teroriste in 2004.

De ce a crescut frecventa atacurilor teroriste? Cunoscutul analist Francis Fukuyama, profesor la Johns Hopkins University School of Advanced International Studies si autor al recentului volum America la rascruce: democratie, putere si mostenirea neoconservatoare considera ca pe linga cauzele de ordin economic si frustrari specifice unei lumi cu profunde disfuncionalitati cum este cea musulmana, asistam la nasterea unei societati lipsite de valori comune in postmodernitate "Cu alte cuvinte, preciza renumitul politolog, criza relativismului a facut imposibila pentru oamenii moderni afirmarea valorilor pozitive pe care le sustin si, implicit, a tipurilor de credinte comune pe care le pretind ca pe o conditie de acordare a cetateniei. Societatile postmoderne, mai ales cele din Europa, considera ca au depasit vechile identitati definite de religie si natiune si au atins un nivel superior. Dar, pe langa sarbatorirea diversitatii nesfarsite si a tolerantei, oamenilor postmoderni le este greu sa se puna de acord asupra esentei vietii bune la care aspira cu totii. Imigratia forteaza acut discutia pe tema "cine suntem?", lansata de Samuel Huntington. Este mai usor sa ne punem de acord ca fotbalul sau bautul berii sunt elemente ale unei culturi comune, dar este mult mai dificil sa spunem care sunt aspectele importante ale istoriei si trecutului national. Daca o societate postmoderna se decide sa treaca la o discutie mai serioasa asupra identitatii, ea trebuie sa evidentieze acele virtuti pozitive care definesc ceea ce inseamna sa fii membru al unei comunitati mari. Daca nu, va fi coplesita de-a dreptul de persoane care sunt mult mai sigure pe identitatea lor"