Traditionalismul in cultura romaneasca

Traditionalismul in cultura romaneasca

Romantismul - este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada neoclasica, ce se va pierde la aparitia spiritului romantic. Initial, doar o atitudine, o stare de spirit, romantismul va lua mai tarziu forma unei miscari. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica, ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emotie si de eul interior. Printre trasaturile de baza se numara:

• Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic si nuvela istorica.
• Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare, minimalizand ratiunea si luciditatea.
• Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutul istoric.
• Contemplarea naturii se concretizeaza prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in pasteluri si prin reflectii asupra gravelor probleme ale universului in meditatii.
• Acorda o importanta deosebita sentimentelor omenesti, cu predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
• Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si portretizarea omului de geniu si conditia nefericita a acestuia in lume; personajele romantice nu sunt domiante de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente.

In literatura romana, romantismul se face simtit prin intermediul scriitorilor pasoptisti (Ion Heliade Radulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo s.a.). Influentele curentului persista mult timp dupa declinul sau in culturile vest-europene, atingand punctul culminant in opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european. Opera lui Eminescu este caracterizata de dezvoltarea dimensiunii cosmice, ocultism, pasiuni inflacarate si capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale.

Junimismul - Societatea Junimea a luat fiinta la Iasi in anul , din initiativa unor tineri reintorsi de la studii din strainatate, in frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi si Teodor Rosetti. Ei isi incep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Asociatia doreste sa-si dea o oarecare baza materiala si o anumita ordine sistematica a lucrarilor, castiga noi membri, se ingrijeste de formarea noilor generatii si poarta polemici colective. Dar peste tot ce constituie in viata "Junimea", produsul deliberat al vointei de a se organiza, pluteste duhul unei intelegeri comune a societatii, a culturii, a literaturii, iar dintai sarcina a istoricului este sa-l extraga si sa-l arate lucrand in opere si oameni.

Principalul reprezentant a fost Titu Maiorescu, capabil, prin publicarea mai multor studii si cercetari, sa puna bazele principiilor filozofice si estetice ale culturii romane. In Despre scrierea limbii romane ( ), pledeaza pentru scrierea fonetica, sustinand ideea, inovatoare pentru vremea aceea, ca scrierea trebuie sa reflecte schimbarile survenite in evolutia sunetelor limbii. Respinge alfabetul chirilic, sustinand folosirea literelor latine. Argumenteaza si probeaza necesitatea imbogatirii limbii, pe cai externe, prin introducerea neologismelor, combatand, in acelasi timp, calcul lingvistic si tendintele de stricare a limbii. Ideile, privind procesul de desavarsire a limbii romane literare, emise de Titu Maiorescu, sunt larg receptate, incat, in anii - , Academia Romana isi insuseste aceste principii, contribuind astfel, in mod efectiv, la unificarea limbii romane moderne. Tot el emite teoriile "formei fara fond" si "pasilor marunti" ce vor sta la baza ideologiei Partidului Conservator.

Semanatorismul - este un curent ideologic si literar constituit la inceputul secolului XX in jurul revistei "Samanatorul" ( - ). La aparitia semanatorismului a contribuit si interesul crescand care s-a manifestat in acea perioada fata de problema taraneasca, aflata in faza unei crize acute, marcata prin repetate rascoale, care au culminat cu rascoala din 1907. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. El a asimilat preocupari mai vechi, pe care le-a definit, sintetizat si teoretizat, supunand criticii unele aspecte ale societatii si atragand atentia asupra necesitatii culturalizarii taranimii. Pozitia critica era intregita de pretuirea traditiilor istorice si folclorice, a valorilor nationale, a luptei de eliberare nationala etc. Printre trasaturile semanatorismului se numara:

• paseismul (fr. passer - trece): intoarcerea spre trecut, spre cronici si spre istorie, rezistenta la transformari, atat pe plan literar cat si in arta (incremenirea in formele consacrate, oroarea fata de noutate). Interesul pentru trecut este imprumutat din romantism, de la care isi insusesc antiteza cu prezentul;

• idilismul (preferinta pentru infatisarea pitoreasca a satului, falsa infrumusetare a vietii): au un adevarat cult pentru satul patriarhal, caci nimic nu egaleaza pentru ei virtutile taranimii. In proza apar intrigi romantioase, naive; aici se manifesta atitudinea anti-oraseneasca si opozitia: boier de neam-arendas venetic ca o trasatura a tragediei, disparitiei;

• sentimentul dezradacinarii, care i-ar coplesi pe cei care se aventureaza la oras, uitandu-si originile; dezradacinarea este considerata o cauza a inadaptarii si a infrangerii;

• predilectia pentru scenele tari, de violenta, pentru personajele dominate de instincte, de o impulsivitate nebuna, frizand bestialitatea, care par mai degraba purtatoarele unor tare biologice;

• "lupta pentru limba romaneasca" (Nicolae Iorga): scrierea intr-o limba inteleasa de toate clasele, "ca sa nu mai fim straini la noi acasa". Problema utilizarii limbii romane devine un aspect al actiunii de "rascolire" sufleteasca (expresie imprumutata de Iorga de la Eminescu).

Poporanismul - este o ideologie traditionala romaneasca, intemeiata in de avocatul si jurnalistul Constantin Stere, in spiritul curentelor traditionaliste care au debutat cu Junimismul anilor si Samanatorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie in jurul conceptului de unicitate a civilizatiei rurale romanesti, pe care o exalta ca fiind autentica, organica, in opozitie cu civilizatia urbana considerata a fi straina de realitatea romaneasca, fiind o civilizatie de import, deci inorganica. Stere argumenteaza ca singura forma sociala si politica viabila in Romania sfarsitului de secol XIX nu putea fi decat viata rurala, in care taranul si satul traditional trebuiau sa fie actorii principali ai dezvoltarii.

Printre trasaturile poporanismului se numara:

a) promovarea "culturii nationale": in primul numar al revistei apare articolul Catre cititori, nesemnat, care prezinta idealul gruparii - "munca pe cimpul culturii nationale", in ideea ca romanii trebuie sa contribuie la cultura universala prin specificul national si nu prin imitarea modelelor straine;

b) emanciparea taranimii prin cultura: din sentimentul datoriei fata de popor se naste ideea ridicarii acestuia, pornindu-se de la o viziune fara romantism; c) dezaprobarea falsei infrumusetari a vietii: au combatut idilismul si paseismul;

d) atitudinea realist-critica: observarea necrutatoare si indiferenta a vietii se impleteste cu compasiunea fata de lumea chinuita satului, aplecarea cu intelegere asupra realitatii rurale, asupra suferintei maselor taranesti;

e) cultivarea democratismului: poporul se confunda cu clasa lui cea mai numeroasa, taranimea. Constantin Stere pune accent pe ideea datoriei paturii culte fata de popor, careia trebuie sa-i solutioneze problemele.

EXERCITII

a. "Inaintea de a avea partid politic, care sa simta trebuinta unui organ si public iubitor de stiinta care sa aiba nevoie de lectura, noi am fondat jurnale politicie si reviste literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica. Inainte de a avea o umbra macar de activitate politica originala, am facut Societatea Academica Romana si am falsificat ideea academiei. Inainte de a avea artisti trebuinciosi, am facut Conservatorul de Muzica; inainte de a avea un singur pictor de valoare, am facut Scoala de Bbele-arte; inainte de a avea o singura piesa dramatica de merit, am fondat Teatrul national si am depreciat si falsificat toate aceste forme de cultura"(Titu Maiorescu, In contra directiunii de astazi a culturii romane, in Convorbiri literare, 2/19, 1868)

1. De credeti ca romanii au preluat atat de rapid elementele culturii occidentale ?

2. Selectati termenii importanti si explicati de ce

3. Analizati mesajul documentului

4. Sunteti de acord cu mesajul ?