Vocatia culturii europene de sincronizare si integrare a valorilor

Vocatia culturii europene de sincronizare si integrare a valorilor.

Pe plan cultural Europa cunoaste de-a lungul istoriei rupturi conjuncturale si continuitati valorice reprezentate de civilizatia romana si civilizatia bizantina, marcand mai tarziu clivajul dintre Occident si Orient.

Istoricul britanic A. Toynbee lega acest clivaj de Marea Schisma din 1054 cand s-a produs prima separare a crestinismului, atunci Europa devine divizata prin sfera Bisericii Catolice si cea a Bisericii Ortodoxe. De asemenea, unele rupturi si diferentieri in cadrul unitatii culturale europene nu pot fi intelese in afara particularitatilor imprimate de traditiile latinitatii, germanismului si crestinismului, continuate in secolul XX cu opozitii ideologice. Oare in pragul mileniului III logica integrarii europene este in masura sa infranga logica diferentierii ? Istoria reala a Europei a evidentiat ca intreaga ei evolutie nu s-a desfasurat numai in cadrul unui singur vector, ci progresul civilizatiei europene a implicat in mod structural raportul dintre unitate si diversitate culturala.

Spiritul european s-a intruchipat de timpuriu in ipostaza nationala, atat de variata cultural care si-a gasit suportul unitatii sale intr-un ansamblu de valori fundamentale motivate rational in perimetrul stiintei, moralei, artei si religiei. Unitatea culturala a Europei nu poate face abstractie de filonul juridic, organizator si administrativ al mostenirii romane de pecetea imprimata de morala crestinismului si nu in ultimul rand de patrimoniul spiritual-stiintific si artistic al grecilor. "Acolo unde numele lui Cezar, Gaius, Traian si Vergiliu, acolo unde numele lui Moise, acolo numele lui Aristotel, Platon si Euclid au o semnificatie si o autoritate simultana, acolo este Europa." Din aceasta apreciere a lui P. Valery rezulta ca rasele si pamanturile care au fost succesiv romanizate, crestinate si supuse disciplinei rationale a grecilor sunt in mod absolut in spirit european.

De-a lungul evolutiei istorice valorile specifice culturii europene au gravitat in perimetrul descris de Adevar, Bine, Frumos si Sacru, care au asigurat coerenta si articulatie functionala sistemul axiologic al Europei. Toti istoricii culturii europene recunosc ca elemente constitutive ale acestei culturi adevarurile stiintifice, normele morale, principiile estetice si sacralitatea dogmelor religioase. Analiza acestor traiectorii si domenii autonome ale culturii europene au fost analizate in istoria filosofiei moderne de multi ganditori in perioada interbelica (Ex. in Romania de N. Bogdasar).

In conditiile afirmarii marilor universitati si centre culturale ale Europei, filonul rational al metodologiei critice de selectie a creatiilor spirituale a asigurat orizontul integrator al valorilor europene si deschiderea fata de alte culturi. Vocatia integratoare a culturii europene este legata de existenta manifestarii libere a individualitatii creatoare in toate sferele cunoasterii si ale artei. Europa a reprezentat din antichitate si cu atat mai pregnant in contemporaneitate scena confruntarii ideilor opuse, ceea ce a asigurat vitalitatea acestei culturi si civilizatii. In masura in care cultura europeana a acceptat imperfectiunea ca realitate gnoseologica si axiologica, personalitatile ei creatoare au tins in mod constient in actul creatiei spre perfectiune ca o conditie a progresului. De altfel, cultura europeana s-a nascut si afirmat incepand cu polisurile grecesti, in conditiile manifestarii pluralismului ideatic, inclusiv al asimilarii creatoare a valorilor culturale din alte spatii extraeuropene.

Dupa un secol de succesive crize, Europa se prezinta in pragul noului secol si mileniu capabila sa-si realizeze unitatea si vocatia de integrare culturala prin constituirea structurilor institutionale continentale pe plan economic, social-politic, financiar, militar, inclusiv a sincronizarii diverselor interferente culturale. Democratia Occidentala, inclusiv cea nord americana, manifesta in perioada postbelica un interes constant pentru respectarea valorilor culturale inchinate scopului umanist de afirmare a libertatii omului. Libertatea creatiei in sfera culturii europene presupune realizarea dimensiunii ei umaniste in stransa corelare cu responsabilitatea morala si solidaritatea umana.

Civilizatia contemporana se deschide in fata integrarii Europei ca o "civilizatie a dialogului", atat in ceea ce priveste sincronizarea identitatilor ei nationale, conditie a adaptarii acestor diversitati culturale la cerintele de integrare, cat si ca o modalitate de interconectare a valorilor culturale la nivel mondial. In perspectiva lumea devine globala si policentrica.

Viitorul unitatii Europei poate fi asigurat, in mileniul III, de modul in care diversitatile national-culturale se vor integra functional in structurile comunitar-institutionale, concomitent cu conservarea identitatilor cultural-lingvistice proprii natiunilor europene cristalizate in evolutia lor istorica. Incontestabil exista o solidaritate organica intre culturile nationale ce actioneaza in cadrul civilizatiei europene, in virtutea interferentelor istorice si a afinitatii lor la un sistem de valori a carei unitate a derivat din diferentierile puternice ale identitatilor nationale. "Marea Europa" in perspectiva unificarii integrale nu se poate edifica decat in conditiile conservarii acestor identitati de care depinde stralucirea si vitalitatea valorilor ei culturale.

In prezent se contureaza tot mai accentuat o civilizatie europeana structurata economic, social-politic, financiar, militar in stransa conexiune cu o cultura europeana bazata pe diferentierile culturale ale natiunilor din Europa. Realizarea unificarii europene implica conservarea bogatiei diversitatii ei culturale.