Zeitati egiptene

Figura 2.9: Preotul idolatru al lui Elkenah, intentionand sa-l ofere pe Avraam ca sacrificiu (desen nr. 3)

Figura 2.10: Altarul de sacrificiu al preotilor idolatri, stand in fata zeilor lui Elkenah, Libnah, Mahmackrah, Korash si Faraon (desen nr. 4)

Figura 2.11: Zeul idolatru al lui Elkenah (desen nr. 5)

Figura 2.12: Zeul idolatru al lui Libnah (desen nr. 6)

Figura 2.13: Zeul idolatru al lui Mahmackrah (desen nr. 7)

Figura 2.14: Zeul idolatru al lui Korash (desen nr. 8)

Figura 2.15: Zeul idolatru al lui Faraon (desen nr. 9)

Figura 2.16: Avraam in Egipt (desen nr. 10)

Figura 2.17: Reprezentare a stalpilor cerului, astfel inteleasa de catre egipteni (desen nr. 11)

Figura 2.18: Rankeeyang, semnificand intinderea sau firmamentul de deasupra capetelor noastre dar in acest caz, in relatie cu acest subiect, egiptenii il inteleg drept Shaumau, adica inaltimile sau cerurile, corespondentul cuvantului evreiesc Shaumahyeen (desen nr. 12).

Traducerea egiptologilor:

Desenul nr. 1: 'Acelei parti a omului care, dincolo de orice dubiu, se credea ca se bucura de existenta vesnica in stare de glorie, egiptenii ii dadeau numele de ba un cuvant care inseamna ceva asemanator cu 'sublim' , 'nobil' si care a fost tradus pana in prezent cu cuvantul suflet. Ba, este necorporal si desi el locuieste in 'ka' si este intr-un fel ca si inima, principiul vietii in om, totusi el poseda atat substanta cat si forma, in forma el este reprezentat ca un soim cu cap de om, iar in natura si substanta este presupus a fi nespus de subtil sau eteric' ([62], Introducere, pag. LXIV).

Desenul nr. 2: 'Acesta este zeul egiptean Osiris pe catafalcul sau sub care se afla vasele care contin intestinele sale' ([63], pag. 47).

Desenul nr. 3: 'Acest desen reprezinta zeitatea egipteana Anubis. 'La momentul crucial al ceremoniei, imbalsamatorii purtau masti cu cap de caine a zeitatii lor speciale, zeul-sacal Anubis, in timp ce un preot rostea o rugaciune incluzand o istorie a restaurarii lui Isis din trupul lui Osiris, concluzionand cu cuvintele: Tu vietuiesti din nou, traiesti din nou in veci, esti din nou tanar pentru vesnicie' ([64], pag. 142).

Desenul nr. 4: dupa Dr. Petrie: ' Interpretarea Profetului drept Avraam legat de altarul sau este pur si simplu o inchipuire. Nimeni vreodata nu a avut cunostinta de chipul ce a apartinut patriarhului Avraam Legaturile cu certitudine nu apar in facsimil '. In realitate, acesta este o canapea pe care mortii erau intinsi atat inainte cat si pe durata procesului de imbalsamare (The Utah Survey, vol. 1, nr. 1, pag. 18-20, citat ca atare in Case against Mormonism, de J. si S.Tanner, vol. 3, pag. 46).

Desenele nr. 5-8: Cunoscute sub numele de urne canopice, aceste 4 containere apar pe aproape fiecare din textele egiptene de inmormantare de acest tip. Numele zeilor au diferite variante in miturile egiptene asa cum au majoritatea zeilor din mitologie. 'In textele piramidelor noi am gasit un grup de patru zei cu care decedatii erau strans legati in lumea cealalta. Acestia erau cei patru copii ai lui Horus, al caror nume era dat in urmatoarea ordine: Hapi, Tuamautef, Amset si Qubhsennuf In a XVIII-a dinastie, egiptenii au lansat obiceiul imbalsamarii intestinelor trupului separat, si le puneau in patru urne, fiecare fiind dedicata protectiei unuia dintre copii lui Horus, adica grijii zeilor celor patru puncte cardinale. Zeul de Nord proteja intestinul subtire, zeul de Rasarit, inima si plamanii, zeul de Miazazi, stomacul si intestinul gros, iar zeul de Apus ficatul si vezica biliara (Cartea egipteana a mortilor, Introducere, pag. CXXIV CXXV).

Desenul nr. 9: Acest desen reprezinta un zeu-monstru cu trup de crocodil care este asociat cu textele despre Osiris. 'Acest procedeu este reflectat in textele de pe sarcofagele Regatului de Mijloc. In Regatul Nou, cu religia democratizata aproape in intregime, Judecata Finala este descrisa in intregime si adesea ilustrata in cap. 125 al Cartii mortilor: 'Anubis, zeul-sacal, manuieste o balanta uriasa in care inima individului este cantarita in raport cu simbolul lui Maat Un verdict favorabil inseamna ca omul a fost investit cu semnul lui Maat' si prezentat lui Osiris. Daca verdictul i-a fost potrivnic, inima ii va fi devorata de o bestie oribila, de obicei un monstru cu cap de crocodil aceasta era moartea a doua sau moartea sufletului, care inseamna eliminarea finala a personalitatii umane' ([64], pag. 136).

Desenul nr. 10: 'Acestea sunt ofrandele funerare acoperite cu flori de lotus' (Why Egyptologiests Reject the Book of Abraham, pag. 23).

Desenul nr. 11: Acestea sunt desene stilizate ale stancilor.

Desenul nr. 12: Dupa savantul egiptolog Klaus Baer, acesta reprezinta apa, ca niste zigzaguri alternative (Dialogue: A Journal of Mormon Thought, vol. 3, nr. 3, pag. 118-119).

b) Facsimilul nr. 2

Facsimilul nr. 2, a fost copiat de catre Joseph Smith intr-o maniera atat de stangace, incat el difera in mod substantial fata de desenul original. Pentru a observa aceasta involutie, in figurile 2.19 si 2.20, sunt reproduse si comentate figura originala (aflata in 'Alfabetul si Gramatica Egipteana' a lui Joseph Smith) si cea actuala reprodusa din POGP, iar in fig. 2.21. un exemplu de 'hypocephalus' tipic, extrem de asemanator ca structura si ca mesaj cu cel care l-a 'inspirat' pe

Joseph Smith :

Fig. 2.19 Alfabetul si Gramatica egipteana ale lui J.Smith

Desenul papirusului egiptean original, aflat in 'Alfabetul si Gramatica egipteana' ale lui Joseph Smith (originalul in 'Biroul de Istorie al Bisericii Mormone', reprodus pe microfilm de catre Misiunea Utah Lighthouse). Este un desen rotund care se afla adesea sub capul unor mumii si este numit de egiptologi hypocephalus, (hypokephalus). 'Aceasta copie, desenata de mana lui Joseph Smith, este incompleta aceasta pare sa confirme ideea ca aceste portiuni ale facsimilului lipseau intr-adevar de pe papirus cand Joseph le-a copiat' (citate din Book of Abraham Symposium 3 aprilie 1970, pag. 28).

Fig. 2.20 Facsimilul nr. 2 din Cartea lui Avraam

Asa apare facsimilul nr. 2, in editia din 1981 a cartii Perla de Mare Pret, in Cartea lui Avraam. Privitor la portiunile nou adaugate, apologetul mormon Hugh Nibley scria: 'Acum, aceste parti (din Alfabet si Gramatica, n.n.), nu lipsesc din inscriptia oficiala a hypocephalusului, Facsimilul nr. 2, ceea ce inseamna doar ca ele au fost adaugate ulterior'. Caracterele lipsa din jurul cercului au fost 'completate cu caractere hieratice din alte papirusuri cunoscute in mod cert ca au fost in posesia lui Joseph Smith' (citate din BYU Studies, 1968 - toamna, pag. 86-87).

Fig. 2.21 Un hypocephalus obisnuit

Figura 2.21 este un exemplu de hypocephalus tipic, publicat in Egyptian Magic, de catre E. A. Wallis Budge, curatorul antichitatilor egiptene de la British Museum. In ceea ce priveste aceasta comuna 'amuleta' magica, Budge scria: 'O examinare a mumiilor din perioada tarzie arata ca egiptenii desenau o figura a unei vaci impreuna cu alte figuri pe papirus si il depuneau sub capul decedatului de notat ca hypocephalusul este rotund el reprezinta pupila ochiului lui Horus, care din timpuri imemoriale era privit in Egipt ca izvorul tuturor puterilor generatoare si al reproducerii si al vietii (op. cit. pag. 116-119).

Joseph Smith a numerotat, ca si in celelalte cazuri, principalele desene componente ale facsimilului, dandu-i fiecaruia cate o traducere fantezista. Pentru a observa incongruenta acestor 'traduceri', le vom reproduce in continuare, in paralel cu traducerea egiptologilor profesionisti:

Fig. 2.22 (desenul nr. 1)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Kolob, semnificand prima creatie, cea mai apropiata de Celest, adica de resedinta lui Dumnezeu. Primul guverneaza, ultimul se ocupa de masurarea timpului. Masurarea se face folosind timpul celest: o zi in Kolob este egala cu o mie de ani masurati pe acest pamant, denumit de egipteni Jah-oh-eh".

Traducerea egiptologilor:

In incercarea de a-i apara interpretarea lui Joseph Smith, autorul articolului face interesante acceptari:

Figura centrala numerotata cu 1, evident cu doua fete, care sta asezata si tine in mana sa dreapta intinsa un fel de sceptru sau baston simbolic, difera de figurile care ocupa aceeasi pozitie in alte hyocephalusuri.

In general aceasta figura este ilustrata cu patru capete sau fete, cate doua privind in fiecare parte, parand a justifica explicatia data de Dr. Petrie care indica existenta zeului lui Memphis cu patru capete de berbec ca o forma a lui Ra, Zeul-soare (Improvement Era, vol. 16, pag. 444).

In sprijinul acestei explicatii, E. A. Wallis Budge afirma: ' zeul cu capete de berbec care era adorat de catre maimute este o forma mistica a lui Khnumu, unul dintre cei mai mari zei ai reproducerii, care in vremurile din urma a devenit fiinta al carei nume, sub forma Khnumis ori Khnoubis ocupa o atat de importanta pozitie intre numele magice incat era folosit pana si de gnostici (Egyptian Magic, pag. 119).

Ca si la zeii si zeitele grecilor si romanilor, zeii egiptenilor aveau mai multe nume pe care le purtau succesiv de-a lungul anilor.

Fig. 2.23 (desenul nr. 2)

Traducerea lui Joseph Smith:

'Stand langa Kolob, denumit de catre egipteni Oliblish, este urmatoarea creatie care guverneaza pe langa Celest sau locul unde sta Dumnezeu de asemenea tinand cheia puterii, apartinand altor planete asa cum a fost descoperit de Dumnezeu lui Avraam, cand el a oferit sacrificii pe altarul pe care l-a inaltat pentru Domnul.

Traducerea egiptologilor:

'Zeul cu doua fete reprezinta dublul aspect al soarelui care apune si rasare ' (Egyptian Magic, Budge, pag. 119).

Fig. 2.24 (desenul nr. 3)

Traducerea lui Joseph Smith:

'Reprezinta pe Dumnezeu stand pe tronul Sau imbracat cu putere si autoritate cu o coroana de lumina eterna pe capul Sau reprezentand de asemenea marile Cuvinte Cheie ale Preotiei Sfinte, astfel descoperite lui Adam in Gradina Edenului, si de asemenea lui Set, Noe, Melchisedec, Avraam, si tuturor carora Preotia le-a fost descoperita.

Traducerea egiptologilor:

Dupa autorul si profesorul Universitatii Brigham Young, Hugh Nibley (mormon) aceasta figura are 'capul de ibis, care da un inteles foarte bun' (Improvement Era, aprilie 1968, pag. 65).

Desi ii da un foarte bun inteles lui Nibley, aceasta nu-l ajuta pe Smith in ce priveste traducerea sa. Zeul cu fata de ibis era Thoth. 'Scribii aveau propriul lor zeu, Thoth, un babuin reprezentat cateodata cu cap de ibis' ([64], pag. 162).

Egiptologul Casson explica: ' Thoth, descris ca un ibis sau un babuin era zeul intelepciunii si era asociat lunii. Cand soarele apunea, Thoth incerca sa risipeasca intunericul cu lumina sa (ibid. pag. 185). De notat ca discul solar era chiar deasupra capului lui Thoth.

Fig. 2.25 (desenul nr. 4)

Traducerea lui Joseph Smith:

'Raspuns la cuvantul evreiesc Rankeeyang, semnificand extinderile, sau taria cerurilor, de asemenea o valoare numerica, in egipteana semnificand 1000, raspunzand la masuratorile timpului facute de Oliblish, care este egal cu Kolob in miscarea sa de revolutie si in masurarea timpului.

Traducerea egiptologilor:

'In cartea sa Egyptian Magic, Budge ilustreaza un hypocephalus cu un desen identic. El interpreteaza acest desen al unei corabii, impreuna cu celelalte desene de pe disc, astfel: 'De notat ca hypocehalusul este rotund, aceasta se datoreaza faptului ca el reprezinta pupila lui Horus, care din timpuri imemoriale era privit in Egipt ca izvor al tuturor puterilor generatoare, al reproducerii si al vietii In randul al doilea se afla corabia soarelui condusa de catre Horus si corabia Lunii, cu Harpocrate la prora. In alte scene avem pe zeul Khepera in corabia sa, Horus in corabia sa si Horus Sept in corabia sa' (pag. 119).

Figura 2.26 (desenul nr. 5)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Este denumit in egipteana Enish-go-on-dosh. Aceasta este de asemenea una din planetele guvernatoare, si se spune ca egiptenii presupun a fi Soarele, si isi imprumuta lumina sa de la Kolob prin intermediul lui Kae-e-vanrash, care este Marea Cheie sau, cu alte cuvinte, puterea guvernatoare, care guverneaza cincisprezece alte planete fixe sau stele, ca si Flo-e-ese sau Luna, Pamantul si Soarele in revolutiile lor anuale.

Aceasta planeta primeste puterea sa prin intermediul lui Kli-flos-is-es, sau Hah-ko-kau-beam, stele reprezentate prin numerele 22 si 23, primind lumina de la revolutiile lui Kolob".

Traducerea egiptologilor:

Hypocephalusul pare sa-si aiba originea in legatura cu capitolul CLXII al Cartii mortilor. Din acest capitol desprindem ca figurina vacii Hathor era poleita cu aur si plasata la gatul mumiei si ca o alta era desenata pe papirus si plasata sub cap, ideea fiind de a da caldura decedatului in Lumea de Dedesubt.

'Dupa Dinastia a Optsprezecea, vaca-amuleta n-a mai fost folosita, iar desenul de pe papirus s-a dezvoltat, transformandu-se in hypocephalus, in care vaca ramanea totdeauna o figura importanta'. Aceasta afirmatie apartine Dr. Petrie si este citata in [41], vol. 3, pag. 23. Ea este confirmata de Budge care spune ca: 'O examinare a mumiilor din perioada tarzie arata ca egiptenii au desenat intr-adevar o figura de vaca pe papirus si au asezat-o sub capul decedatului'.

Budge explica mai departe: ' vaca era legata de gatul decedatului si devenea stricto-senso o amuleta' (Egyptian Magic, pag. 116).

Figura 2.27 (desenul nr. 6)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Reprezinta pamantul in cele patru sferturi ale sale".

Traducerea egiptologilor:

Acestia sunt ' cei patru copii ai lui Horus: Hapi, Tuamautef, Qebhsennuf si Amset '. Aceste vase funerare sunt discutate mai in detaliu in explicatiile care insotesc desenele din figurile 2.11, 2.12, 2.13, 2.14, aflate in Facsimilul nr. 1.

Figura 2.28 (desen nr. 7)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Reprezinta pe Dumnezeu stand asezat pe tronul Sau, descoperind printre ceruri marile Cuvinte - Cheie ale preotiei, de asemenea, simbolul Duhului Sfant este Avraam, in forma de porumbel".

Traducerea egiptologilor:

Figura asezata este zeul Min. ' Era Min, infasurat ca o mumie, dar cu mana sa dreapta ridicata si cu falusul sau in erectie, protectorul acelora care treceau prin regiunea arida dintre Egipt si Marea Rosie' ([60], pag. 40).

Figura 2.29 (desenele nr. 8-11)

Traducerea lui Joseph Smith:

Contin scrieri care nu pot fi revelate lumii; dar vor fi, in Templul Sfant al lui Dumnezeu. Daca lumea poate afla intelesurile lor, sa o faca. Amin.

Traducerea egiptologilor:

Aceasta este o scriere egipteana hieroglifica. Dupa Samuel A. B. Mercer ' aici intr-adevar inspiratia profetului s-a epuizat. Totusi, aceasta nu-i salveaza gafa de a numerota hieroglifele cu susul in jos numerotarea rasturnata a liniilor de hieroglife arata ca Profetul nu cunostea egipteana' (The Utah Survey, sept. 1913, pag. 24, citat astfel in [41], vol. 3, pag. 26).

In orice caz, inspirat sau nu, Smith isi dezvaluie aici in mod deschis caracterul provocator, bazat pe convingerea intima ca aceste scrieri sunt 'imposibile' si nu vor fi descifrate niciodata. Este aproape rautacios, combinand doua idei care se succed, dar se contrazic: prima in care afirma raspicat ca revelatia scrierilor este interzisa; a doua in care invita totusi pe curiosi sa afle intelesurile care le sunt oprite. Asa se explica si caracterul stupid al intregii 'traduceri' a facsimilelor, impanate cu fabulatii schizoide si denumiri alese parca in bataie de joc la adresa cititorului, de genul: Kli-flos-is-es si Hah-ko-kau-bean, (vezi mai sus, in text). Avem de-a face aici si cu una din numeroasele profetii neimplinite ale lui Joseph Smith: aceea ca intelesurile scrierii vor fi revelate lumii 'in Templul Sfant al lui Dumnezeu', referindu-se la templul mormon, fireste. Se pare ca de atunci si pana acum inca nu s-a gasit vremea potrivita pentru a se da o revelatie in templu privitoare la aceste intelesuri, dar mormonii o mai asteapta rabdatori.

Figura 2.30 (Desenele nr. 12-15)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Figurile numerotate 12-20 vor fi explicate la timpul potrivit de Domnul.

Traducerea de mai sus (pentru desenele 12-15, n.n.) este data asa cum noi am primit incuviintarea de a o da la vremea potrivita" (preluata din Pearl of Great Price, Facsimil nr. 2, pag. 35, editia 1975).

Traducerea egiptologilor:

'Egiptologul M. Theodule Deveria consemna: 'Patru linii de scriere, similare cu cele anterioare, cu care sunt pereche. Ele apar a fi numerotate rasturnat si sunt copiate ilizibil. (A Journey to Great Salt Lake City, vol. 2, dupa cum este citat in [41], vol. 3, pag. 17).

Interesant este faptul ca unul dintre cuvintele lizibile este cuvantul sensen, scris in desenul nr. 14. Asupra acestuia a se vedea referintele asociate figurilor 2.1, 2.2, 2.3, si 2.4 din text.

Desenele 16-20 sunt de asemenea hieroglife egiptene. Din fericire pentru Joseph Smith, el a ales calea 'inspirata' de a nu mai face 'traducerea' acestei parti. Totusi, pentru promisiunea facuta de a le traduce candva in viitor se vede treaba ca nici aici n-a sosit inca 'timpul potrivit'.

c) Facsimilul nr. 3

Fig. 2.31

Facsimilul nr. 3 (fig. 2.31) este o alta mostra a absurdului 'traducerii' facute de Joseph Smith. Inexactitatile sunt atat de flagrante, incat este socant cum 'profetul' a putut asocia personajului feminin Isis identitatea lui Faraon, desi este vorba evident de o persoana feminina, atat dupa coafura cat si dupa imbracaminte.

Figurile 2.32 si 2.37 sunt in continuare descrise in traducerea paralela facuta de catre Joseph Smith si de catre egiptologi:

Figura 2.32 (desen nr. 1)

Traducerea lui Joseph Smith:

Avraam stand pe tronul lui Faraon, prin politetea regelui, cu o coroana pe capul sau, reprezentand Preotia, ca un simbol al marii Presedintii a Cerurilor; cu sceptrul dreptatii si judecatii in mana sa.

Traducerea egiptologilor:

Figura asezata este zeul Osiris. 'Diferitele forme in care este reprezentat Osiris sunt prea numeroase pentru a fi descrise aici, dar in general vorbind, el este reprezentat in forma de mumie purtand coroana si tinand in mainile sale emblema suveranitatii si a puterii.' ([62], Introducere, pag. CXIII). Aceasta figura este infasurata de la jumatatea pieptului in jos. Egiptologul Cyril Aldred scrie: 'Osiris a devenit judecatorul suprem al mortii in fata caruia toate sufletele ratacitoare de dupa moarte dau socoteala de faptele lor pe pamant'. Osiris apare ca 'avand coroana alba si o manta scurta pe umeri, purtand o carja si stand asezat pe un tron' ([61], pag. 118, 248).

Figura 2.33 (desen nr. 2)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Regele Faraon, al carui nume este dat de caracterele de deasupra capului sau".

Traducerea egiptologilor:

Reprezinta pe zeita Isis avand pe cap un soare impodobit cu doua coarne, tinand mana stanga in sus si aratand spre Osiris, fiind imbracata in roba. Budge, la capitolul consacrat zeitei Isis scrie:

'Animalul sacru pentru ea era vaca, de aceea ea poarta uneori pe capul sau coarnele acestui animal, impodobite cu pene si panase' ([62], Introducere, pag. CXIV).

Figura 2.34 (desen nr. 3)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Semnifica Avraam in Egipt, referindu-se la Avraam, dupa cum rezulta din al noualea numar din Timpuri si Anotimpuri (de asemenea dat in primul facsimil al acestei carti)".

Traducerea egiptologilor:

Aceasta mica masuta este un obiect comun care se regaseste si in alte desene egiptene legate de actul judecatii. Intre desenul lui Osiris si cel al unei persoane decedate se afla uneori o masuta sau un stand de acest gen. Doua asemenea desene sunt mentionate in [41], vol. 3, pag. 52, fiind identificate pe papirusurile nr. 3134 si 3135 aflate in Muzeul din Berlin.

Figura 2.35 (desen nr. 4)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Print al lui Faraon, Regele Egiptului, dupa cum este scris deasupra mainii sale".

Traducerea egiptologilor:

Asa cum Joseph Smith a identificat gresit desenul nr. 2 cu un barbat, fiind in realitate zeita Isis, si aici Smith identifica eronat aceasta figurina drept un barbat, in realitate fiind vorba de zeita Maat. John Noss explica: ' Maat, zeita legilor omenesti si a adevarului, care apare de obicei in frescele egiptene avand drept subiect judecata, stand langa poarta marelui hol in care inima mortului este cantarita in fata Tatalui ([60], pag. 40). Maat este 'incoronata cu pene de strut' (ibid. pag. 43). Aceasta coroana de pene de strut o distinge pe Maat de celelalte zeite egiptene. 'Maat, zeita legilor neschimbatoare ale cerului, si fiica lui Ra, este reprezentata in forma feminina, cu un panas emblematic in forma de coroana pe capul sau, sau cu o singura pana in fata capului ([62], Introducere, pag. CXIX).

Figura 2.36 (desen nr. 5)

Traducerea lui Joseph Smith:

"Shulem, unul dintre principalii servitori ai regelui, dupa cum este scris deasupra mainii sale".

Traducerea egiptologilor:

Contrar interpretarii lui Smith, desenul nr. 4 este o persoana care a murit. Istoria povestita in facsimilul judecatii este, in parte, regasita in urmatoarea descriere:

'inima mortului este cantarita de catre Anubis pe scara judecatii in raport cu greutatea unei pene de strut (Maat sau legea lumii). Daca este o inima iluminata de dumnezeire si nu cantareste mai mult pe scala balantei, zeul Thoth cu cap de ibis care este arbitru si scrib, ii aduce la cunostinta lui Osiris faptele iar sufletul este atunci admis sa intre in campiile binecuvantate ale Imparatiei lui Osiris. Dar daca scala arata ca sufletul este rau, rasplata il asteapta" ([60], pag. 44).

Figura 2.37 (desen nr. 6)

Traducerea lui Joseph Smith:

Olimlah, un sclav apartinand printului. Avraam discuta despre principii de astronomie, in curtea regelui.

Textele care insotesc figurile 2.32-2.37 au fost reproduse dupa textele originale din POGP, editia 1975, pag. 28.

Traducerea egiptologilor:

In cele mai multe texte de judecata, negrul care sta in picioare prezentand lui Osiris persoana decedata, are cap de sacal. Acest lucru este important, deoarece in materie de funeralii, fiinta care are cap de sacal este zeul egiptean Anubis.

In 'Egiptul Antic', Casson noteaza: 'Chiar mai tarziu, Anubis care joaca atat rol de judecator al mortilor, cat si de pazitor al mormintelor ia forma de corp omenesc, dar pastreaza capul de sacal Cel mai important era sacalul pazitor al mumiei lui Tutankammon: aceasta creatura il reprezinta pe Anubis ca zeu al imbalsamarii si protector al mortilor (op. cit. pag. 72,175).

Inca odata traducerea lui Joseph Smith comparata cu cea facuta de catre egiptologi redutabili nu numai ca este departe de adevar, dar este in intregime marcata de fabulos si ridicol.

O consolare pentru mormoni este faptul ca Smith nu este singurul care s-a 'inselat' in opera sa. In acest sens istoria nu e lipsita de amuzamente. Au mai fost si alti "egiptologi de ocazie", dornici de publicitate ieftina. A.P. Opuhin relateaza amanuntit in [7], vol. 1, pag. 75 despre un asemenea caz: o inscriptie noua, din anul 1842, cioplita in gluma de catre o expeditie germana de savanti, condusa de egiptologul Lepsius deasupra intrarii in piramida lui Hufu din Gizeh, a fost 'tradusa' ulterior de un chinez pe nume Pnea-Ci-Un, care a scris apoi despre ea un tratat 'stiintific' in care sustinea ca este contemporana cu a treia dinastie chineza, adica perioada 2300-2200 inainte de era crestina !

De unde se vede ca apetitul pentru fabulatie in materie de egiptologie se baza exclusiv pe credulitatea si incompetenta oamenilor in domeniul respectiv, constituind o atractie pentru 'intreprinzatori' de ocazie, lui Joseph Smith ramanandu-i eventual, doar meritul de a fi avut paternitatea ideii.

2.4 Cartea lui Mormon o mostra de sincretism

Cartea lui Mormon este o scriere puternic influentata de educatia presbiteriana a familiei lui Joseph Smith, de efervescenta religioasa a vremii, de scrieri laice si necanonice, de ritualurile fraternitatii Masonice si, intr-o masura mult mai insemnata, de Biblie. Se poate spune ca toate au contribuit la conturarea spiritului mesianic cu care Joseph Smith s-a crezut inzestrat. De aceea el a purces cu hotarare la 'restaurarea' bisericilor si la decantarea efervescentei religioase a vremii. Crezandu-se imparat intr-o tara de orbi, el a supralicitat totul, pana la urma chiar si propria sa viata, ignorand avertismentul Mantuitorului: 'daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine' (Mat. XVIII, 9; Marcu IX, 47).

a) Influenta Bibliei

Joseph Smith era foarte familiar cu continutul Bibliei. Intr-un manuscris pe care 'Biserica Mormona' l-a ascuns publicitatii timp de 130 de ani ([24], pag. 72), Joseph Smith noteaza: 'La varsta de aproximativ 12 ani mintea mea a devenit serios impresionata in legatura cu tot ce priveste bunastarea sufletului meu, care m-a condus sa cercetez Scripturile, crezand ceea ce am fost invatat, anume ca ele contin cuvantul lui Dumnezeu si cercetand Scripturile am aflat ca nu era nici o societate sau denominatiune construita pe evanghelia lui Isus Hristos asa cum era scris in Noul Testament '.

Este adevarat ca, asupra efectului acestor cautari merita a mai reflecta. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, in cartea Perla de Mare Pret, cap. "Istoria lui Joseph Smith", tot el afirma ca la 15 ani era intr-o confuzie totala asupra carei biserici detinea adevarul, el insusi fiind tentat sa se apropie de metodisti. Abia odata cu prima viziune minunata, el afla de la Dumnezeu ca 'nu trebuie sa se alature niciuneia, pentru ca toate sunt gresite' (JS-H 1:19).

Asadar concluzia aceasta venea prin profetie sau o descoperise singur cercetand Scripturile?

In legatura cu influenta Bibliei asupra lui Joseph Smith, Mark Twain face urmatoarea observatie:

'Cartea lui Mormon pare a fi mai degraba un detaliu prozaic de istorie imaginara, cu Vechiul Testament luat ca model, urmat de catre un plagiat plicticos al Noului Testament' ([42], pag. 110).

Intr-adevar, este indubitabil ca Sfanta Scriptura si in special primele carti din VT (Facerea, Iesirea) au furnizat din plin idei si material pentru scrierea Cartii lui Mormon. Astfel, doi frati ai lui Nephi se numesc Joseph si Jacob, nume pe care le gasim si in Cartea Facerii (Iosif si Iacov). Mama lui se numea Sariah ceea ce aminteste de Sarah (transcrierea in engleza a numelui Sarra), sotia lui Avraam.

Ismael, un prieten de familie, este de asemenea un nume intalnit in Cartea Facerii, tot asa Laban (Fac. XVII, 18; Fac. XXIV, 29).

Ceea ce trezeste insa uimirea si neincrederea in sinceritatea acestei scrieri mormone o constituie neconcordanta temporala intre evenimente. Gasim astfel citate in Cartea lui Mormon (BOM) mai mult de 18 capitole din profetul Isaia, apoi cele 10 porunci, precum si alte portiuni din VT ([24], pag. 73). Pe de o parte, acest lucru pare a sustine teza mormona precum ca la sosirea in America, nephitii aveau cu ei carti ale Vechiului Testament scrise inainte de parasirea Ierusalimului (anul 600 i.d.Hr.). Surpriza apare insa atunci cand gasim in BOM citate din cartea lui Maleahi, care apar deci inainte ca aceasta din urma sa fi fost scrisa! Sa observam mai jos cateva versete 'scrise' de catre Nephi intre anii 588 si 545 i.d.Hr., puse in paralel cu cele similare scrise de Maleahi in jurul anului 400 i.d.Hr.:

'Caci iata, vine ziua care arde ca un cuptor; si toti cei trufasi si cei care faptuiesc faradelegea vor fi ca paiele, iar ziua care vine ii va arde' (Mal. III,19).

'Caci iata, zice profetul vine curand ziua in care toti cei trufasi si cei ce faptuiesc faradelegea vor fi ca paiele; si vine ziua in care va trebui sa fie arsi' (1 Nephi 22,15).

'Soarele dreptatii va rasari cu tamaduire in aripile sale' (Mal. III,20).

'El se va ridica din moarte cu tamaduire in aripile sale' (2 Nephi 25,13).

Asemanari frapante de acelasi gen se regasesc si intre fragmentele din Mal. III, 19-20 si 2 Nephi 26:4,6 si 9.

In ceea ce priveste NT, observatia facuta de Mark Twain ca Joseph Smith apeleaza la un 'plagiat plicticos' pentru a-si dezvolta Cartea lui Mormon este intru totul intemeiata. Mai mult insa, cu toate ca Nephitii au parasit Ierusalimul cu peste 600 de ani inainte de aparitia cartilor Noului Testament , regasim in scrierile acestora peste 400 de sintagme si fraze intregi (semnalate in [41], pag. 87-102) care au fost rostite ulterior, de Apostolii si Evanghelistii Noului Testament! O afirmatie mai recenta ridica numarul paralelismelor indubitabile la peste 1000, si inca acestea doar din primele doua carti ale lui Nephi! ([24], pag. 79). Sa exemplificam dintre acestea doar cateva, preluate din capitolele denumite 2 Nephi, Moriah, Alma si Moroni din BOM:

'Caci dorinta carnii este moarte, iar dorinta duhului este viata vesnica' (2 Nephi 9, 39).

'Caci dorinta carnii este moarte; dar dorinta duhului este viata si pace' (Rom. VIII, 6).

'Stati tari in aceasta libertate cu care ati fost facuti liberi' (Mosiah 23, 33).

'Stati deci tari in libertatea cu care Hristos ne-a facut liberi' (Gal. V, 1).

'Zic voua, femei, nu a fost atata credinta intre toate popoarele Nephitilor' (Alma 19, 10).

'Zic voua ca nici in Israel n-am gasit atata credinta'(Luca VII, 9).

'Darurile lui Dumnezeu sunt multe: si ele vin de la acelasi Dumnezeu; felurite sunt caile prin care ele sunt daruite, dar este acelasi Dumnezeu care lucreaza totul in toti. Si aratarea Duhului este data fiecaruia spre folos' (Moroni 10, 8).

'Darurile sunt diferite, dar acelasi Duh; si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn; si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu care lucreaza toate in toti. Si fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.' (I Cor. XII, 4-7).

'Caci iata, unuia i se da prin Duhul lui Dumnezeu ca sa poata invata cuvant de intelepciune, altuia, sa poata invata cuvant de cunostinta, prin acelasi Duh; altuia, credinta foarte mare; altuia, darurile vindecarilor, intru acelasi Duh' (Moroni 10, 9-11).

'Ca unuia i se da prin Duhul Sfant cuvant de intelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvantul cunostintei; si unuia i se da intru acelasi Duh credinta, iar altuia darurile vindecarilor, intru acelasi Duh' (I Cor. XII, 8-9).

'Altuia, sa poata face minuni grandioase, altuia sa poata profeti, altuia sa vada ingeri si duhuri slujitoare, altuia toate felurile de limbi, altuia talmacirea limbilor de toate felurile. Toate acestea vin prin Duhul lui Hristos; si ele vin peste fiecare om in parte asa cum voieste ' (Moroni 10, 12-17).

'Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia talmacirea limbilor. Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste' (I Cor. XII, 10-11).

Ultimele texte, de o larga intindere (Moroni 10, 8-17 si respectiv I Cor. XII, 4-11) au o asemanare atat de mare, inclusiv in topica si semantica frazelor, incat te intrebi care pe care a plagiat: Sf. Apostol Pavel pe Moroni, sau invers? In logica lucrurilor, luand seama ca Moroni isi scrie testamentul la anul 421 d. Hr., el pare sa fi cunoscut temeinic epistolele pauline, desi nu face nici o referire la ele; si nici n-avea cum, indata ce n-avea mijloacele reale ca sa si le procure tocmai din Lumea Veche.

O interpretare transanta a acestui 'fenomen' o da Wesley Jones ([43], pag. 4):

'Joseph, cu toata siretenia sa, a neglijat ceva care a stricat totul. Aici Joseph plagiaza o predica a lui Pavel. Marioneta sa, Moroni, traieste pe un continent departat, la 4000 de mile de Pavel, fara nici o comunicare, si totusi ei folosesc aceleasi cuvinte!'

Dupa cum pretinde BOM in 3 Nephi 20:23, 26, Mantuitorul Iisus Hristos a aparut intre nephiti dupa crucificarea Sa (anul 34 d. Hr.). Printre alte predici tinute Nephitilor exista una in care se spune ca El il citeaza pe Moise, anume din Deuteronom, XVIII, 15-18. In realitate, citatul respectiv din BOM este dupa o cuvantare a Sfantului Apostol Petru, care la randul lui il citeaza pe Moise (Fapte III, 22-26). Acest lucru este evident deoarece sunt citate inclusiv versetele 24-26 din Fapte, care sunt strict ale lui Petru si nu apar in profetia lui Moise! Petru a rostit aceasta cuvantare in templul din Ierusalim, dupa consumarea evenimentului Pogorarii Duhului Sfant. Este vorba deci de o citare a textului Faptelor, si nicidecum al cartii Deuteronomului! Mai mult, Mantuitorul citeaza un text care nici nu fusese rostit! caci predicile sale catre nephiti se petreceau inainte de Inaltarea Sa. Asa rezulta, de altfel, si din BOM, in care regasim urmatoarele afirmatii atribuite Mantuitorului:

'Ce doriti voi de la Mine, dupa ce voi fi plecat la Tatal ceresc?' (3 Nephi, 28,1), si inca:

'Ce doriti voi ca sa fac pentru voi, cand ma voi duce la Tatal ceresc? (3 Nephi, 28,4).

Singura explicatie plauzibila a acestor grave inadvertente scripturistice si neconcordante temporale este aceeasi: Joseph a mai neglijat ceva

In plus, luand in consideratie cele cateva mii de sintagme si texte reproduse uneori ad-literam dupa VT si NT, rezulta o singura concluzie multumitoare: autorul Cartii lui Mormon avea pe masa Biblia in momentele sale de conceptie; si inca, luand in considerare topica si stilul, putem indrazni a crede ca avea chiar versiunea KJB a Bibliei. Intrucat KJB apare in 1611, inseamna ca aceasta Carte a lui Mormon nu putea fi scrisa inainte de aceasta data. Ea este deci o compilatie moderna, nicidecum o istorie a religiilor vechilor locuitori ai Americii.

Poate insa ca cea mai serioasa scapare a autorului Cartii lui Mormon este locul in care Mantuitorul citeaza in predica sa o fraza din Apocalipsa: 'Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul' (Apoc. XXI, 6). Intr-adevar, gasim in 3 Nephi 9,1 urmatoarele: 'Eu sunt lumina si viata lumii. Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul'.

Alfa si Omega sunt prima si respectiv ultima litera din alfabetul grecesc. Asocierea acestora cu Inceputul si Sfarsitul este evidenta, dar numai pentru civilizatia mediteraneeana si a Orientului Mijlociu din antichitate, unde limba greaca era intens folosita. Aparitia cuvintelor Alfa si Omega in Apocalipsa este naturala, indata ce aceasta carte era scrisa in limba greaca. A predica insa nephitilor o astfel de fraza, de mare valoare semantica, dar care pentru acestia nu avea nici un inteles, este o scapare ce nu poate fi atribuita Mantuitorului, ci mai degraba autorului Cartii lui Mormon. Si fiindca dupa cum zice un proverb gura pacatosului adevar graieste, sa-l citam pe Joseph Smith dintr-o scrisoare de aparare in fata acuzatiei ce i s-a adus ca ar fi folosit cuvinte grecesti in BOM:

'Nu a existat vreun cuvant grecesc sau latinesc pe placile de pe care, cu mila lui Dumnezeu, am tradus Cartea lui Mormon' (Time and Seasons, vol. 4, pag. 194).

'Adevarul' lui Joseph Smith este insa aici tare defectuos. Cuvinte ca Alfa, Omega, Timotei si Iona (transcris in engleza Jonas, ca in originalul grecesc, si nu Jonah, ca in originalul ebraic) sunt suficiente exemple care apar in BOM si care infirma categoric pretentiile lui Joseph Smith.

Inabilitatile lui Joseph Smith nu se rezuma insa doar la cele prezentate mai sus. Insusi numele 'Mormon' ii prilejuieste lui Joseph Smith ocazia de a mai face o monumentala gafa, pe care el, ca de obicei, n-o rateaza. In Time and Seasons, vol. 4, pag. 194, aflam ca Joseph Smith pretindea ca Mormon, este un cuvant compus. Astfel, cuvantul mon, ar fi insemnat 'bun' in limba egipteana, la care adaugand more, ('mai' in limba engleza), prescurtat la forma mor, se obtine cuvantul mormon: cu alte cuvinte, literal, mormon , ar insemna 'mai bun'.

Pana la un punct, supozitia lui Joseph Smith se bazeaza pe indrazneala. Si anume, pe convingerea ca la acea vreme nimeni nu cunostea limba egipteana . In Europa, Champollion abia isi pusese la punct sistemul de descifrare a hieroglifelor, asa ca in America mai mult ca sigur ca nimeni nu l-ar fi putut contrazice pe Smith.

Dincolo de aceasta inovatie indrazneata, dar fara acoperire caci odata cu trecerea timpului, egiptologii au demonstrat ca mon, in egipteana nu inseamna 'bun' si nici macar ceva asemanator apare surprinzatoare stangacia lui Smith care asociaza un cuvant englezesc more, (pe care il mai si schilodeste dupa cum are el nevoie) cu cel pretins a fi egiptean mon, ca apoi, juxtapuse, sa apara ca neologism in America cu peste o mie de ani mai tarziu!

Inca o data, lacomia lui Joseph Smith de a acumula cu orice pret capital de credibilitate i-a jucat festa!

b) Influenta Bisericilor Protestante

In 1831, Alexander Campbell facea urmatoarea afirmatie ([49], pag. 93) despre Cartea lui Mormon:

'Acest profet Smith, prin ochelarii sai de piatra, scria pe placile lui Nephi in asa zisa Carte a lui Mormon, fiecare eroare si aproape fiecare adevar discutat in New York in ultimii zece ani. El a transat toate marile controverse: botezul copiilor, ordinatia, Treimea, regenerarea, pocainta, indreptatirea, caderea omului, ispasirea, transsubstantierea, postirea, penitenta, conducerea bisericii, experienta religioasa, chemarea la slujire, invierea generala, pedeapsa vesnica, cine poate boteza, si chiar probleme ale francmasoneriei, ale guvernarii republicane si ale drepturilor omului'.

O concentrare atat de mare de probleme moderne acute, teologice si neteologice, pare nepotrivita in raport cu atmosfera unei culturi vetuste, adusa la lumina din strafundurile antichitatii, care s-ar asocia mai bine unei scrieri originale, cum se pretinde a fi Cartea lui Mormon.

De exemplu, in vremea lui Joseph Smith exista o framantare de mare amploare in legatura cu botezul copiilor. Aceasta controversa este reflectata si in BOM. Intr-o epistola presupusa a fi scrisa de Mormon (cca. 400 d. Hr.), botezul copiilor este considerat 'bataie de joc in fata lui Dumnezeu' (Moroni 8, 9) si el 'nu foloseste la nimic' (ibid. 8, 22). De asemenea, cei ce cred in botezul copiilor 'sunt in pericol de moarte, iad si chinuri fara de sfarsit' (ibid. 8, 21).

O alta controversa moderna, din vremea lui Joseph Smith era legata de justetea si indreptatirea diverselor denominatiuni bisericesti: catolica, baptista, metodista, presbiteriana, precum si a diferitelor secte desprinse din acestea. Joseph Smith se pare ca a fost impresionat de ideile de 'restaurare a bisericii' formulate de Alexander Campbell, un cunoscut mentor al religiei crestine din Bethany, statul Virginia. Campbell, in afara de o tenace activitate de editor (el a tiparit 'The Christian Baptist' intre anii 1823-1830, apoi in continuare 'The Millenial Harbinger') s-a remarcat prin dezbaterile controversate cu Robert Owen, pe care il considera un 'filosof infidel'. Desi Campbell respingea revelatiile moderne si accepta numai Biblia ca adevar de credinta, el credea ca 'cea mai mare calamitate morala in care au cazut Protestantii este ca ei si-au imaginat ca Reforma este terminata indata ce Luther si Calvin au murit' ('The Christian Baptist', vol. 5, pag. 89).

La 6 iunie 1825, Campbell publica un articol intitulat 'O restaurare a vechii ordini a lucrurilor', in care afirma: 'constitutia si legea bisericii primitive va fi constitutia si legea bisericii restaurate' (ibid. vol. 2, pag. 221).

In 1826 Campbell scria: ' Noi sustinem ca toate sectele crestine sunt mai mult sau mai putin apostaziate de la constitutiile Mantuitorului' (ibid. vol. 4, pag. 89).

Sunt multe alte afirmatii care arata intentia campbelitilor de a 'restaura' biserica in coordonatele bisericii primare. Este interesant faptul ca mormonii, nerealizand probabil ca submineaza credibilitatea elementului 'inspiratie' a Cartii lui Mormon, recunosc deschis influentele lui Campbell asupra ideii de restauratie care reprezinta mobilul acestei carti. Astfel, in periodicul Brigham Young University Studies, din 1969, pag. 352-355, putem citi:

'Faptul ca Mormonismul timpuriu a avut o orientare spre "evanghelia primitiva", a fost recunoscut de multa vreme. Acest fapt a fost sesizat mai intai de Alexander Campbell, care a vazut aparitia mormonismului ca o imitatie grosolana, satanica, a miscarii sale restaurationiste' (subl. ns.) Lucy Smith, mama 'profetului', detaliaza in istoria sa cum s-a afiliat in New England la cateva grupari religioase, incluzand presbiterienii si metodistii, dar a gasit aceasta experienta ca o frustrare, concluzionand ca 'nici o biserica existenta nu-i va da viata si salvare' (subl. ns.). Lucy a aratat ca sotul ei a impartasit aceeasi vigilenta primitivista si in 1811, dupa ce a devenit incantat de subiectul religiei, el a jurat ca nu se va alatura niciunei biserici, dar va sustine ordinea veche, asa cum a fost stabilita de Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos si Apostolii Sai

Cu un astfel de fond este foarte natural pentru tanarul Joseph Smith sa adopte o atitudine primitivista' (subl. ns.)

Asadar, tanarul Joseph Smith nici macar n-a fost original. Primise din familie o puternica adversiune fata de bisericile vremii sale si o inclinatie spre restauratia bisericii primare. Lipsa de originalitate merge atat de departe, incat el copiaza in 1830 de la Campbell pana si numele bisericii restaurate. Acesta era unul dintre cei care doreau ca biserica restaurata sa se numeasca 'Biserica lui Hristos'. Inca din 1825 (4 iulie), Campbell scria in 'The Christian Baptist':

'Priviti in interiorul Noului Testament. Acolo biserica este Biserica lui Hristos, iar discipolii sai sunt Crestini. Priviti in afara Noului Testament si scrutati credintele si confesiunile. Aici vedem o biserica Baptista, o biserica Metodista si o biserica Presbiteriana'

Vedem asadar ca o controversa privind numele bisericii se nastea prin anii 1820. Joseph Smith vrea sa ne faca sa credem insa ca acest soi de controverse apareau cu aproape doua milenii in urma printre nephiti si au fost lansate de catre Insusi Mantuitorul Iisus Hristos. In Cartea lui Mormon citim:

'Si ei i-au zis Lui: Doamne, vrem sa ne spui numele cu care sa denumim aceasta biserica, deoarece sunt dispute in popor' asupra acestui lucru. (subl. ns.).

Si Domnul a zis: veti numi biserica cu numele Meu' (subl. ns. ) (3 Nephi 27, 3-7).

Si astfel, ideea lui Campbell de a numi biserica 'Biserica lui Hristos' este materializata de Joseph Smith, care infiinteaza biserica mormona in 1830 cu numele initial de 'Biserica lui Hristos' (D&C 20, 1). Totusi, surpriza! In 1834, uitand de argumentele initiale, numele bisericii mormone este schimbat in 'Biserica Sfintilor din Ultimele Zile', renuntandu-se la numele Mantuitorului. Se incalca asadar dupa numai 4 ani chiar porunca pretinsa a fi fost primita chiar de la Acesta: 'veti numi biserica cu numele Meu' (3 Nephi 27, 7).

Exista o explicatie si pentru aceasta schimbare. Sidney Rigdon, care fusese inainte vreme asociat campbelitilor si devenise lider mormon, era un aprig sustinator al schimbarii numelui bisericii, numai de dragul ideii de a elimina orice conexiune intre mormoni si campbeliti. Totusi, unii mormoni au obiectat asupra noului nume al bisericii, pe motiv ca numele lui Hristos fusese indepartat. Datorita controverselor legate de numele bisericii, in 1838 Joseph Smith face publica o noua 'revelatie' prin care numele lui Hristos se reinsereaza in numele bisericii. De atunci si pana in prezent, biserica s-a numit 'Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile'.

Dar Cartea lui Mormon pare a reflecta si asupra altor controverse moderne. Una dintre acestea se referea la plata slujitorilor bisericii. Exista o puternica presiune, sustinuta inca de prin anul 1823 de catre Alexander Campbell, ca preotii si episcopii sa nu aiba salariu ca orice meserias, ci sa se intretina cu propriile lor maini cu care 'sa slujeasca nu numai necesitatilor proprii, dar si ale fratilor lor'. ([50], vol. 1, pag. 140). In Cartea lui Mormon gasim, reluate si dezvoltate, aceleasi idei:

'si de asemenea le-a poruncit ca preotii pe care i-a instituit sa lucreze cu mainile lor pentru a se intretine' (Mosiah 18,24).

c) Influenta Confesiunii Westminster

Cartea lui Mormon pare a se fi inspirat si din alte surse, una dintre ele fiind 'Confesiunea Westminster si Catehismele' (Westminster Confession and Catechism prescurtat WC&C) adoptata in 1729 de catre Sinodul General al Bisericii Presbiteriene.

Joseph Smith marturiseste ca 'familia tatalui sau a facut prozeliti in credinta presbiteriana' inainte ca ingerul sa-i fi vestit existenta placilor de aur (POGP: JS-H 2, 7). Intrucat 'Confesiunea Westminster si Catehismul' s-au vandut la libraria Wayne Bookstore din Palmyra (vezi Wayne Sentinel din 26 ian. 1825) este de presupus ca familia lui Joseph Smith care a locuit in Palmyra, intrase in posesia lor. Desi Joseph Smith n-a fost convertit la biserica presbiteriana, el putea deveni familiar cu Confesiunea Westminster, auzindu-si fratii invatand catehismul in mai multe ocazii.

In orice caz, desi teologia Cartii lui Mormon nu este calvina, anumite pasaje din ea seamana cu Confesiunea Westminster si Catehismul. Jerald si Sandra Tanner fac in [24] si [41] o serie de paralele intre acestea doua. De exemplu, cap. 32 din WC&C, pare a fi fost sursa de inspiratie pentru cap. 40 din cartea Alma din BOM:

1. Ambele pretind a oferi informatii privind starea omului dupa moarte:

' starea omului dupa moarte si a invierii' (WC&C, cap. 32);

' starea sufletului intre moarte si inviere' (Alma, 40, 11).

2. Ambele afirma ca sufletul omului se intoarce la Dumnezeu dupa moarte:

' sufletele lor se intorc la Dumnezeu care le-a dat' (WC&C 32, 1);

' sufletele sunt luate acasa la acel Dumnezeu care le-a dat viata (Alma 40,11).

3. Ambele afirma ca dreptul este primit intr-o stare de pace:

'sufletele dreptilor sunt primite in cele mai inalte ceruri (WC&C 32, 1);

' spiritele acelora care sunt drepti sunt primite intr-o stare de fericire' (Alma 40, 12).

4. Ambele afirma ca cei rai sunt aruncati in intuneric:

' sufletele celor rai sunt aruncate in iad si in intunericul absolut' (WC&C 32, 1);

' spiritele celor rai vor fi aruncate in intunericul extrem (Alma 40, 13).

5. Ambele afirma ca sufletele celor rai vor ramane in intuneric pana la judecata:

' sufletele celor rai raman in intunericul rezervat judecatii din ziua cea mare (WC&C 32, 1);

'sufletele celor rai, da, in intuneric raman in aceasta stare pana la vremea invierii lor (Alma 40, 14).

6. Ambele afirma ca sufletul va fi unit din nou cu trupul la vremea invierii:

' trupurile vor fi unite din nou cu sufletele lor' (WC&C 32, 2);

' sufletele si trupurile sunt re-unite' (Alma 40, 20).

d) Influenta masonica

Aceste forme de sincretism benign capata insa aspecte periculoase atunci cand aluneca in zona crimei, patronata de societati secrete, dintre care masoneria pare a fi exercitat o atractie deosebita pentru Joseph Smith. Este interesant de notat ca la inceput aceasta atractie se inscrie in curentul general al societatii, acela de rejectare a masoneriei. De aceea, BOM abunda in referiri care resping practicile masonice. Dupa 1838 insa, influentat si de prezenta gruparii Danite printre mormoni, atitudinea lui Joseph Smith fata de masonerie se schimba, devenind favorabila acesteia. Bagajul de cunostinte despre masoni este de acum folosit fara menajamente in favoarea acestora, iar Joseph Smith insusi dupa unele afirmatii ([37], vol. 4, pag. 551-552 ) devine mason.

Sa reamintim afirmatia lui Campbell, reprodusa mai inainte (din [49], pag. 93) prin care acuza faptul ca 'problema francmasoneriei' este discutata in BOM. Masoneria era pe vremea lui Smith o aparitie foarte interesanta si importanta. Ea produsese emotie in randul localnicilor datorita practicilor secrete, aureolate cu misterul hiperbolizarii. Se credea ca masonii fac crime si pun obligatiile fraterne mai presus decat cele fata de stat si societate. Titlurile si ritualurile lor miroseau a monarhie si a infidelitate. Secretosenia, care cerea o paza indrazneata, sugera planuri josnice si periculoase. Provenienta craniilor, despre care se credea ca foloseau drept cupe de baut in ceremonia de acordare a rangului Arcului Regal, starnea oroare si revolta. O excitatie antimasonica ia amploare si se transforma rapid in presiuni directe, asfel incat in curand 'doua mii de loje si 45000 membri din SUA isi suspenda activitatea fraterna' ([51], pag. 120).

In aceste conditii, apare ca remarcabila preocuparea care se degaja din BOM pentru masonerie. Privitor la relatiile dintre BOM si iritarea generala din societate fata de masonerie, W. F. Prince face urmatoarele afirmatii:

'In cel putin 21 de capitole, apartinand la 7 dintre cele 16 "carti" ale Cartii lui Mormon se afla pasaje variind de la cateva la 63 de linii lungime, referindu-se deschis la Masonerie, sub pretextul unei pretinse organizari similare in vechea America' ([52], pag. 376).

In acelasi timp sentimentul antimasonic luase o amploare fara precedent. La 26 sept.1828, publicatia Wayne Sentinel edita un articol, care acuza francmasonii de 'toate razvratirile, conspiratiile private si rebeliunile care, in ultimii 30 de ani, au indurerat Europa. Francmasonii sunt de aceea in mod radical si esential demagogi, iacobini, conspiratori, asasini, infideli, tradatori, si ateisti. Banda lor de uniuni este formata din cimentul spart al ordinei existente'

Cercetand Cartea lui Mormon, vom vedea ca este captusita cu referinte la societati secrete, combinatii secrete, bande secrete. Jareditii, un personaj colectiv important al BOM, formau 'o combinatie secreta' (Ether 8, 18); Nephitii si Lamanitii aveau o 'banda secreta' condusa de 'talharii Gadiantoni' (Helaman 8, 28). Mai mult, exista si un avertisment destul de straveziu pentru viitor (cu alte cuvinte, pentru vremea lui Joseph Smith) din care reiese ca poporul american va cunoaste in sanul sau o 'combinatie secreta' (Ether 9, 24).

Cunoasterea obiceiurilor masonice 'contemporane lui Joseph Smith' de catre autorii scrierilor de pe placile de aur, a caror traducere a dat Cartea lui Mormon, apare de-a dreptul surprinzatoare. Astfel in ritualul masonic candidatul are o 'franghie, denumita Odgon, in jurul gatului sau' ([53], pag. 18). In BOM, citim: 'Si mai este de asemenea o combinatie secreta In legatura cu combinatiile diavolului, si el ii taraste de gat cu o franghie de in' (2 Nephi 26, 22).

In ceremoniile lor, masonii poarta 'o piele de miel, sau un sort alb' (ibid. pag. 24). In BOM (3 Nephi 4, 7) gasim ca 'talharii Gadiantoni purtau o piele de miel, in jurul coapselor lor'.

Este evident deci ca 'profetii' mormoni au reactionat in scrierile lor la perturbatiile anti-masonice din secolul al 19-lea care au aparut si in regiunea unde s-a conceput Cartea lui Mormon si care au influentat caracterul conditiilor religioase, educationale si sociale constituite in mediul de viata al lui Joseph Smith.

e) Influenta scripturilor necanonice

Scripturile necanonice apartin Vechiului Testament dar au autenticitatea contestata. Unele biserici le considera insa 'bune de citit' pentru valoarea lor morala si de aceea le includ in VT ca scrieri necanonice.

Bisericile protestante folosesc uneori pentru aceste scrieri calificativul de 'apocrife'. Versiunea KJB a Bibliei, tiparita in 1611, includea si cartile 'apocrife', dar cu timpul acestea au fost eliminate din colectia cartilor Vechiului Testament. Desi aceste carti nu sunt in general acceptate de protestanti, exista dovezi ca Joseph Smith era interesat de continutul lor, iar Biblia folosita de el era o editie din 1828 care continea si aceste scrieri ([24], pag. 72).

Cunoscand deci ca Joseph Smith era familiar cu continutul 'apocrifelor', nu trebuie deci sa surprinda anumite asemanari intre acestea si BOM.

'Apocrifele' par sa rezolve misterul numelui Nephi, atat de important si frecvent in BOM. In timp ce numele Nephi nu se regaseste nici in VT nici in NT, el apare in BOM ca nume propriu pentru cel putin 4 oameni, un oras, un tinut, un popor si patru capitole intitulate 'carti'. Jerald si Sandra Tanner descopera insa si semnaleaza ([24], pag. 72) urmatorul text din scrierea necanonica II Macabei I, 36:

'si Neemia a numit locul acela Naphthar, care se talmaceste curatenie, dar multi oameni ii zic Nephi' (transcrierea numelui Nephi este identica cu cea originala din limba engleza, n.n.).

Tot J.& S. Tanner constata ca numele Ezias, care se regaseste in BOM (Helaman 8, 20), provine din cartea 'apocrifa' III Ezdra VIII, 2, iar Istoria Iuditei seamana izbitor cu istoria decapitarii lui Laban din BOM, oferind si o suita de paralelisme:

1. In ambele istorisiri, omul cel rau era beat de vin:

' el era plin cu vin' (Iudita XIII, 2);

' el era beat de vin' (1 Nephi 4, 7).

2. In ambele situatii, slujitorul Domnului ii ia arma omului rau:

' ea a luat palosul lui' (Iudita XIII, 6);

' si am vazut sabia lui si am tras-o afara din teaca' (1 Nephi 4, 9).

3. In ambele cazuri, slujitorul Domnului il apuca de par pe omul cel rau:

' l-a apucat de par' (Iudita XIII, 7);

' am prins pe Laban de par' (1 Nephi 4, 18).

4. In ambele cazuri, capul omului rau este taiat cu propria arma:

' apoi il lovi peste gat de doua ori din toate puterile si-i reteza capul' (Iudita XIII, 8);

' si i-am taiat capul cu propria lui sabie' (1 Nephi 4, 18).

J. & S. Tanner descriu in [41] vol. 2 pag. 74-76 saisprezece paralele intre aceste istorisiri, precum si alte paralele intre diverse carti 'apocrife' si BOM.

Cartile necanonice fiind scrise la multe sute de ani dupa presupusa parasire a Ierusalimului de catre nephiti, aceste paralele tind sa demonstreze ca BOM nu este o compozitie atat de veche pe cat se pretinde.

f) Influente livresti

O alta carte citita de catre Joseph Smith inainte de 'traducerea' BOM este cartea lui Josiah Priest, The Wonders of Nature and Providence Displayed, (Parada Minunilor Naturii si Providentei). Aceasta contine citate bogate din scrierea View of the Hebrews a lui Ethan Smith, avand peste 30 de pagini dedicate dovedirii ca indienii din America de Nord sunt descendenti din vechii evrei. Este interesant de observat ca in aceasta carte se vorbeste despre 'istmul lui Darien' cu termenii 'un gat stramt de pamant se interpune intre doua oceane vaste'. Aceasta sintagma se regaseste si in BOM: ' un gat stramt de pamant, in locul unde marea desparte pamantul,' (Ether 10, 20).

Multa emotie a starnit un oarecare text din BOM, si anume sintagma ' from whence no traveler can return' ( de unde nici un calator nu se poate intoarce'), rostita de Lehi, un personaj marcant al cartii, cu aproape 600 de ani inainte de Hristos (2 Nephi 1, 14). Aceasta se datoreste similitudinii cu celebra fraza a lui Shakespeare ' from whose bourn no traveller returns' (Hamlet, Act 3, Scena 1). Examinand lucrarea lui Josiah Priest 'The Wonders of Nature and Providence Displayed', J. & S. Tanner ([24], pag. 85) constata ca o fraza aproape identica se regaseste intr-una din povestiri, si anume 'From whence no traveller returns' ([66], pag. 469), punand astfel capat intrebarilor daca Joseph Smith cunoscuse cumva si opera in 10 volume a lui W. Shakespeare.

Pentru a sublinia ca asemanarile cu aceasta carte nu sunt izolate, J. & S. Tanner realizeaza in [24], pag. 85 o paralela intre mai multe fraze din BOM (3 Nephi 8, 20-23) si din 'The Wonder of Nature', pag. 524. Aceste fraze au ca subiect, pe de o parte in 'The Wonder' descrierea plagii intunericului care a coborat peste egipteni (Iesirea 10, 21-23) si pe de alta, in BOM, cele 3 zile de intuneric prilejuite de moartea pe cruce a Mantuitorului:

1. Atat cartea lui Priest cat si Cartea lui Mormon mentioneaza existenta unui intuneric dens, palpabil, 'care se simtea':

' locuitorii puteau simti aburul intunericului' (3 Nephi 8, 20);

' intunericul care putea fi simtit' (The Wonders, pag. 524).

2. Ambele povestiri vorbesc despre abur sau aburi, (ibid.), lucru extrem de interesant deoarece in Cartea Iesirii acest termen nu este utilizat.

3. Ambele povestiri vorbesc despre o ceata, desi, in Iesirea nu se vorbeste nimic despre vreo ceata:

' era un intuneric gros si nu se vedea nici o lumina atat de mare era ceata intunericului' (3 Nephi 8, 20 si 22);

' aburii erau atat de grosi incat impiedicau razele soarelui sa patrunda prin ei; o ceata extraordinar de groasa (The Wonders, pag. 524).

4. In ambele cazuri lumina artificiala nu putea fi folosita:

'Si acolo nu putea sa fie nici o lumina, din cauza intunericului, nici candele, nici torte' (3 Nephi 8, 21);

'Nu putea fi procurata nici o lumina artificiala, caci aburi umezi si grosi impiedicau lampi, etc. sa arda' (The Wonders, pag. 524).

g) Influente onirice

Atat tatal lui Joseph Smith, cat si tatal lui Nephi, personajul cartii BOM, au avut mai multe vise care s-au consemnat. In cartea 'Schite biografice despre Joseph Smith Profetul si progenitorii sai pentru mai multe generatii', publicata in 1853, se afla si un vis al tatalui lui Joseph Smith, pe care acesta l-ar fi avut in 1811. Similitudinea acestui vis cu visul lui Lehi din BOM, cap. 8 din cartea 1 Nephi, este izbitoare. Cel putin 27 de repere, foarte reprezentative, sunt prezentate in paralel de J. & S. Tanner in [24], pag. 86-87. Iata o parte din acestea:

Atat tatal lui Joseph Smith cat si tatal lui Lehi afirma ca erau intr-o calatorie, in care:

mentioneaza despre aparitia unui camp;

compara campul cu o lume;

ambii au un ghid;

ambii mentioneaza existenta unui drum larg, apoi o poteca ingusta si un curs de apa;

ambii mentioneaza un copac, frumos la privit, care poarta in el fructe;

ei compara 'marturia fructelor' cu zapada, apoi mananca fructele si le gasesc delicioase;

ei doresc ca familiile lor sa guste din aceste fructe;

familiile ambilor vin si gusta din fructe;

dupa gustarea fructelor, ei simt o mare bucurie;

ambii mai mentioneaza o cladire spatioasa, care se inalta in aer;

ambele cladiri sunt pline de oameni, imbracati fin, care arata cu degetul dispretuitor spre cei ce au gustat din fructe, dar acestia ii ignora;

ambii povestitori afirma ca fructele sunt 'dragostea curata a lui Dumnezeu ascunsa in inimile celor ce il iubesc pe El';

ambii afirma ca doi membri ai familiei lipsesc;

ambii afirma ca cele doua cladiri se prabusesc iar prabusirea este legata de dispretul locuitorilor acestora.

Este evident, dat fiind numarul extrem de mare al acestor similitudini, cat si specificul cu totul aparte al imaginilor onirice, ca viziunea lui Lehi din BOM nu este deloc originala, sursa acesteia fiind visul care l-a rascolit pe Joseph Smith Senior tocmai in 1811. Auzind acest vis in copilarie, povestit chiar de tatal sau, Joseph l-a incorporat mai tarziu in "visul lui Lehi". Bineinteles, liderii mormoni se apara si ei cum pot impotriva acestei evidente. Astfel, scriitorul mormon Wells Jackman afirma: 'Este posibil ca Domnul sa ofere viziunea asupra Arborelui Vietii la oricat de multe persoane voieste, inclusiv tatalui Profetului Joseph Smith (The Society For Early Historic Archaeology, Brigham Young University, Newsletter No. 104, pag. 9).

Deoarece, dupa cum am vazut, o buna parte din BOM este plagiata chiar dupa Biblie, nu este o surpriza sa aflam ca Joseph Smith 'imprumuta' in acelasi scop chiar si visul tatalui sau. O interesanta observatie face Fawn Brodie ([29], pag. 43): 'ca si Joseph insusi, Nephi (fiul lui Lehi n.n.) avea doi frati mai mari, Laman si Lemuel, si trei mai mici: Sam, Jacob si Joseph'. Faptul ca Joseph Smith era inclinat sa insereze in scrierile sale diverse elemente autobiografice este marcat si de amanuntul interesant ca bunicul lui Joseph a scris o carte care pare sa fi avut de asemenea o oarecare influenta asupra Cartii lui Mormon (a se vedea [41], vol. 2, pag. 111-112).