Lev Davidovici Landau (in limba rusa: Ле́в
Дави́дович
Ланда́у) (22 ianuarie 1908 Baku- 1 aprilie 1968) a fost
un fizician sovietic, care a adus contributii
fundamentale in numeroase domenii ale fizicii teoretice. Printre
realizarile sale se numara co-descoperirea metodei matricii
densitatii in mecanica cuantica, descoperirea teoriei mecanicii
cuantice a diamagnetismului, a teoriei superfluiditatii, a teoriei tranzitiei
fazei de ordinul doi, a teoriei Ginzburg-Landau a superconductivitatii,
explicarea amortizarii Landau in fizica plasmei,a polului Landau in electrodinamica
cuantica si teoria celor doi componenti ai neutrinilor. A primit Premiul Nobel pentru Fizica pentru lucrarile
sale in domeniul superfluiditatii in 1962.De la o varsta frageda
i-a fost recunoscuta calitatea de copil minune in matematica,
desi, mai tarziu, omul de stiinta sovietic isi aducea
aminte ca in tinerete nu stralucea la analiza
matematica.
La 14 ani, (dupa o intarziere de un an, petrecut, la cererea parintilor sai,
la Scoala Medie Economica din Baku),
el a fost admis la Universitatea din Baku
in 1922, unde a studiat simultan doua specializari: fizico-matematica
si chimia. In 1924 s-a transferat la Universitatea din Leningrad, facultatea de fizica, unde
si-a sustinut doctoratul in 1927.In plus fata de
realizarile teoretice, Landau a fost fondatorul principal al marii
traditii a fizicii teoretice in Uniunea Sovietica, deseori
numita 'scoala Landau '. Intre 1929 - 1931 a lucrat in
strainatate, in Germania, Elvetia, Anglia si in special in Danemarca,
sub conducerea lui Niels Bohr.Intre 1932 - 1937 a fost seful
Departamentului Teoretic al Institutului fizico-tehnic din Harkov (Ucraina). A
fost seful Departamentului Teoretic al Institutului de probleme fizice din
Moscova din 1937 pana in 1962 cand, in urma unui accident rutier, a
suferit leziuni care nu s-au vindecat tot restul vietii. Printre studentii sai s-au numarat Alexei Abrikosov,
Evgeni Lifsit, Lev Gorkov si Isaak Halatnikov.
Daca in tinerete a fost un comunist
fervent, cu trecerea anilor a devenit mult mai reticent fata de
ideologia oficiala din URSS, deziluzionat de aplicatiile militare la
care a fost nevoit sa conlucreze (este considerat unul dintre
parintii bombei nucleare sovietice), dar si de cele cateva luni
petrecute in Gulag in anul 1938, ca presupus sef al unei organizatii antistaliniste.A
murit in 1968 in Moscova si este inmormantat in cimitirul Novodevici.
