Inceputul
relatiilor dintre NATO si Georgia a fost pus in anul 1992, odata cu acceptarea
Georgiei in Consiliul Cooperarii Euro-Atlantice (mai tarziu, in anul 1997
acesta a fost redenumit in Consiliul
Parteneriatului Euro-Atlantic), ca urmare a obtinerii independentei de catre
acest stat imediat dupa destramarea Uniunii Sovietice. Dupa aderarea Georgiei
la "Parteneriatul pentru Pace" in anul 1994 si la Procesul de planificare si
analiza al PpP , cooperarea s-a largit si s-a adancit in acelasi timp. Doar
dupa "Revolutia Trandafirilor", care s-a desfasurat in anul 2003, s-a pus un
accent mai deosebit pe acordarea unei asistente Georgiei in derularea
reformelor, prin intermediul Planului de Actiuni (IPAP) incheiat intre Alianta
Nord-Atlantica si Georgia in anul 2004. In luna septembrie a anului 2006, Georgia
a obtinut posibilitatea sa intensifice dialogul de accedere a acestui stat in
NATO ca membru cu drepturi depline. In cadrul reuniunilor de varf de la Summit-ul
NATO de la Bucuresti, aprilie 2008, conducatorii statelor membre ale Aliantei
Nord-Atlantice au ajuns la concluzia ca Georgia va deveni membru al Aliantei,
iar pentru aceasta este necesar de a intensifica interactiunea cu aceasta tara
pentru a putea depasi problemele inca nerezolvate, care tin de adoptarea Planului
de Actiune cu privire la aderarea Georgiei la NATO. Deciziile de acceptare sau
dimpotriva de neacceptare vor fi luate in dependenta de rezultatele reformelor
cheie incluse in IPAP-ul incheiat cu Georgia. Planurile Individuale de Actiune ale Aliantei
Nord-Atlantice (IPAP) au fost initiate in anul 2002 in cadrul reuniunilor de
inalt nivel de la Praga. Ele sunt deschise pentru statele care dispun de vointa
politica capabila de initiere a unui asemenea parteneriat cu NATO. Aceste
planuri sunt elaborate pentru o perioada de doi ani si este obligatoriu sa
contina mecanisme unitare de colaborare, pe care statul-partener ar putea sa le
utilizeze pentru interactiunea cu Alianta Nord-Atlantica. Doar intr-un asemenea
mod lucrarile in cadrul unui parteneriat de acest tip obtin un caracter mult
mai orientat spre atingerea unor scopuri bine determinate, iar asistenta pentru
reformarea interna a statului candidat este mult mai accesibila. In orice IPAP trebuie sa fie bine
formulate toate scopurile si prioritatile colaborarii pentru fiecare
stat-partener in parte. De asemenea, planul trebuie sa garanteze ca mecanizmele
utilizate sunt adecvate pentru stabilirea si satisfacerea prioritatilor
stabilite initial. NATO propune sfaturi concrete destinate infaptuirii de
reforme in statul partener, dar cu luarea in consideratie a specificului
acestuia. Partea de baza a oricarui dialog continut in IPAP il constituie
dialogul politic, deoarece acesta este primordial pentru parteneriat. Planurile de Actiune Individuale
semnate cu NATO are rolul de a inlesni coordonarea ajutorului, pe care
statele-membre il pun la dispozitia statelor-partenere in cadrul unor dialoguri
bilaterale, precum si in coordonarea eforturilor intreprinse pentru accederea
in cadrul altor structuri internationale. Georgia
a fost primul stat care a negociat si apoi a semnat un Plan de Actiuni
Individuale cu Alianta Nord-Atlantica. Acest lucru se intampla la 29 octombrie
2004. Azerbaijanul a semnat IPAP-ul la 27 mai 2005, Armenia la 16 decembrie
2005, Kazahstanul la 31 ianuarie 2006, iar Republica Moldova la 19 mai 2006. La inceputul anului doua
state balcanice, Bosnia si Hertegovina si Muntenegru au inceput negocierea
semnarii unor Planuri de Actiune similare celor semnate de statele din fostul
spatiu sovietic.
Acest nou format de colaborare al Georgiei cu Alianta
Nord-Atlantica este foarte bine privit nu doar de catre cercurile politice de
la Tbilisi, dar si de catre populatia georgiana, care considera ca aderarea la
structurile euro-atlantice ii va oferi Georgiei posibilitatea de a stabili un
parteneriat si cu alte entitati internationale europene. Mediul politic
international a mai oferit asemenea experiente in cazul statelor
central-euorpene si baltice. De aici si interesul deosebit al Georgiei si
Ucrainei de a adera la aceste structuri intr-o maniera cat mai rapida. In acest
context cele douaueci si sase de state-membre ale NATO au propus un nou format
de dialog pentru aceste doua tari, asa numitele "programe nationale anuale",
lasand deschise discutiile cu privire la calitatea de stat-membru pentru ele,
adica pentru semnarea unui Plan de Actiuni pentru Aderare (MAP). In cadrul
summit-ului de la Bucuresti statele-membre si-au asumat responsabilitatea de a
face o prima evaluare in acest sens a celor doua state candidate la aderare din
spatiul post-sovietic. Secretarul general al Aliantei Jaap de Hoop Scheffer a
mentionat ca mai este o cale lunga de parcurs pentru ca Georgia si Ucraina sa
atinga standardele impuse membrilor sai de catre Alianta, iar in textul final
al Declaratiei Summit-ului de la Bucuresti din aprilie 2008 gasim mentionat
acest lucru:[1] "Salutam
aspiratiile euro-atlantice ale Ucrainei si Georgiei de apartenenta la NATO. Am
hotarat astazi ca aceste state vor deveni membre ale NATO. Ambele natiuni au
adus contributii valoroase la operatiunile Aliantei. Salutam reformele
democratice din Ucraina si Georgia
si asteptam cu nerabdare ca alegerile parlamentare din Georgia, din luna mai, sa fie
libere si corecte. MAP este urmatorul pas pentru Ucraina si Georgia pe calea lor directa spre
aderare. Astazi am stabilit cu claritate ca sprijinim candidaturile acestor tari
pentru MAP. Prin urmare, vom incepe o perioada de angajare intensa cu ambele
tari, la nivel politic inalt, pentru a solutiona chestiunile inca nerezolvate
in privinta candidaturilor lor la MAP. Le-am solicitat ministrilor de externe
sa faca o prima evaluare a progreselor la intalnirea lor ministeriala din
decembrie 2008. Ministrii de externe au autoritatea de a decide in privinta
candidaturilor Ucrainei si Georgiei pentru MAP. Intr-adevar,
realizarile pe care le-a atins Georgia sunt semnificative, lucru de altfel
recunoscut si de catre organele de conducere ale NATO, doar ca perspectiva si
momentul aderarii acesteia la NATO nu a fost specificata clar.
