Actul Unic European din anul 1986 (intrat in vigoare in anul 1987)

Actul Unic European din anul 1986 (intrat in vigoare in anul 1987)

Desi realizarea unei piete unice a fost prevazuta in Tratatele originare ale Comunitatilor Europene, procesul a fost lent.

Acest lucru s-a realizat o data cu intrarea in vigoare a Actului Unic European, la 1 iulie 1987. Actul a stabilit termenul pentru realizarea definitiva a Pietei Unice la data de 31 decembrie 1992 si a reglat miscarea libera a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor si a persoanelor pe tot cuprinsul Comunitatilor.

Cu prilejul schimbarii denumirii in Consiliul Uniunii Europene, s-a schimbat si modul in care deciziile erau luate de catre Consiliul de Ministri. Anterior majoritatea deciziilor erau supuse deciziei unanime a Consiliului. Progresul era foarte lent deoarece ministrii dintr-o tara sau alta adoptau o atitudine protectionista si votau impotriva legislatiei adsolut necesare realizarii depline a Pietei Comune.

Actul Unic European prevede votul majoritar pentru adoptarea tuturor hotaririlor necesare realizarii Pietei Unice (in afara domeniului fiscal si a miscarii libere a persoanelor), iar Comisia Europeana a avut posibilitatea sa-si continue programul.

Un principiu de baza al actului este acela al "subsidiaritatii". Aceasta inseamna ca nici o hotarare care trebuie sa fie luata la nivel inferior sa nu fie luata la nivelul "guvernului"european.    Conform acestui principiu, votul Comunitiatilor ar trebui sa se limiteze la acele domenii in care hotararea trebuie luata in mod colectiv. Toate competentele care pot fi asumate la nivel national sau regional ar trebui sa tina de raspunderea statelor membre.

Legile si regulamentele necesare realizarii unei atmosfere de "fair-play"se aplica in domeniul legii firmelor si al libertatii de stabilire (permitand persoanelor sa infiinteze intreprinderi proprii si in alte state membre), al armonizarii nivelului tehnic, al taxelor, al lergislatiei transportului si a recunoasterii reciproce a diplomelor. Nivelul de manufacturare, siguranta produselor si a masurilor de protectie pentru muncitori si consumatori au fost organizate in vederea evitarii alterarii lor in timpul transportului, iar pietele de capital au fost liberalizate.

Succesul acestui proces este reflectat in faptul ca majoritatea legilor stabilite au fost aprobate si adaptate sistemului legislativ al fiecarui stat la timp. Gradual, o parte a legislatiei deja a fost realizata.

La 1 ianuarie 1995, Comunitatile celor 370 de milioane devin cea mai mare piata unificata din lume. Firmele europene au conditiile necesare pentru a beneficia de economii dezvoltate, putand fi comparabile cu firmele nipone si nord-americane. Pretul de cost va fi mai scazut pentru firmele care activeaza pe piata interna (comunitara), iar pretul de export va fi, de asemenea, mai scazut.