Romania - Africa de Sud

Arend Lijphart, realizeaza in cartea sa, Modele ale Democratiei, o analiza a 36 de sisteme democratice identificand astfel doua modele radical diferite de constituire a democratiilor: modelul majoritarist si modelul consensualist. Pentru a decide apartenenta la unul dintre modelele precizate anterior, Lijphart urmareste doua axe principale: dimensiunea executiv - partide si dimensiunea unitar - federal, fiecareia corespunzandu-i cate cinci caracteristici. Acestea sunt, pentru prima dimensiune, gradul de concentrare a puterii executive (cabinete monocolore sau coalitii multipartidiste), relatia dintre executiv si partide (de dominanta sau de egalitate), sistemul de partide (bipartidism sau multipartidism), sistemul electoral (majoritar sau proportional), sistemul de organizare a grupurilor de interese (pluralist sau corporatist), iar pentru a doua dimensiune, nivelul de centralizare a guvernarii, organizarea puterii legislative (legislativ unicameral sau bicameral), flexibilitatea constitutiei, controlul constitutional si gradul de independenta a bancii centrale.

Lucrarea de fata isi propune analizarea, prin prisma caracteristicilor democratiilor enuntate de Lijphart si enumerate mai sus, a sistemelor democratice din Romania si din Africa de Sud, doua democratii neincluse in cele studiate de catre Lijphart. Neincluderea s-a datorat caracterului tanar pe care il au aceste democratii, in Romania fiind instaurata in 1990 iar in Africa de Sud in 1994. Asadar, analiza se va desfasura incepand cu anul 1994 in Africa de Sud si 1992 in Romania si va urmari planul oferit de catre autorul "Modele ale Democratiei", accentuand caracteristicile primei dimensiuni.

Gradul de concentrare a puterii executive

In Romania, anul 1992 a adus primul guvern democratic de dupa perioada comunista. Acesta era compus din membrii FDSN (Frontul Democratic al Salvarii Nationale) castigator al alegerilor parlamentare din septembrie cu un procent de 28% din voturi si 34% din mandate. Cabinetul minoritar monocolor era condus de premierul Nicolae Vacaroiu, iar sustinerea sa in Parlament a fost intarita de fuziunea FDSN, devenit PDSR (Partidul Democratiei Sociale din Romania), in 1993, cu Partidul Solidaritatii Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist si Partidul Socialist Democratic din Romania. Astfel intre 1993 si 1996, puterea executiva s-a concentrat intr-un cabinet monocolor reprezentat de Partidul Democratiei Sociale din Romania. Guvernele ce au urmat in urma alegerilor din 1996, 2000 si 2004 au fost exclusiv guverne de coalitie, niciun partid politic nereusind sa atinga o cota de voturi ce sa ii permita guvernarea solitara si nu in cabinete multicolore de coalitie.

In 1996, alegerile au fost castigate de CDR (Conventia Democrata Romana) cu aproximativ 30% din sufragii reprezentand aproximativ 37% din mandate , care, pentru a-si asigura o majoritate parlamentara, a format o coalitie minimal castigatoare de guvernare cu USD (Uniunea Social Democrata) si UDMR (Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania). Astfel, luand in considerare compozitia partidica a CDR ( compusa din PNTCD, PNL, PAR, MER, FER, PNL-CD ), putem afirma ca, intre anii 1997-2000, puterea executiva a fost impartita intr-o coalitie larga constand intr-un numar de 8 partide parlamentare.

In 2000, in urma alegerilor parlamentare, castiga, cu o majoritatea de 37%[3] din voturi ce reprezinta aproximativ 46% din locuri, Polul Democrat-Social din Romania, o alianta de guvernare compusa din Partidul Democratiei Sociale din Romania, Partidul Social-Democrat Roman si Partidul Umanist Roman. Cabinetul Adrian Nastase, premier intre 2000-2004, se incadreaza in modelul cabinetului minoritar multicolor, el fiind sprijinit in initiative parlamentare de catre UDMR, constituindu-se astfel ca un cabinet majoritar mascat. Ulterior PDSR si PSDR fuzioneaza dand nastere Partidului Social Democrat.

In 2004, Alianta DA (Dreptate si Adevar), compusa din Partidul Democrat si Partidul National Liberal obtine 31,65% din voturi, situandu-se la o diferenta de 5,3% in spatele aliantei electorale PSD + PUR, si, pentru a beneficia de majoritate in Parlament si astfel castiga lupta electorala formand un cabinet de coalitie minimal castigatoare, este nevoita sa incheie acorduri de coalitie cu UDMR si PUR. Astfel cabinetul format este unul de tip cvadripartidic in care majoritatea relativa apartine PNL, liderul sau, Calin Popescu Tariceanu, devenind premier. Aceaste scurta trecere in revista a principalelor forte partidice si a evenimentelor politice importante din Romania in ultimii 15 ani releva dominatia cabinetelor de coalitie multicolore in fata celor majoritare monocolore, din acest punct de vedere Romania incadrandu-se in modelul democratiilor consensualiste. Prezenta reprezentantilor unui numar mare de partide in cabinetele executive respecta sensul primar al democratiei si anume acela ca "toti cei care sunt afectati de o decizie trebuie sa aiba sansa de a participa la luarea deciziei, fie in mod direct fie prin reprezentanti alesi"[5]

Africa de Sud este o democratie asemanatoare celei americane in ceea ce priveste rolul presedintelui in conducerea executivului; acesta este totodata seful statului cat si seful guvernului. Primele alegeri democratice, post-apartheid, ce implicau sufragiul universal, au avut loc in Africa de Sud in anul 1994. Castigator, cu o majoritate de 63% din voturi, a fost Congresul National African, urmat fiind de Partidul National - 20% si Partidul Libertatii Inkatha - 11% . CNA a optat pentru un guvern tripartit de uniune nationala impreuna cu celelalte doua partide importante. Aceasta a condus la formarea unui cabinet supradimensionat, CNA neavind nevoie de alierea cu celelalte partide pentru obtinerea majoritatii. Motivul principal al formarii guvernului de uniune nationala este urmarirea de catre toate partidele a aceluiasi scop comun: tranzitia catre o republica a Africii de Sud rupta definitiv de segregarea rasiala si transformarea institutionala in acest sens. Urmatoarele alegeri, cele desfasurate in 1999, surprind in pozitie castigatoare tot Congresul National African, cu o majoritate de 66%, lipsindu-i un singur procent pentru a detine doua treimi din locurile din parlament ce ar fi facilitat schimbarea constitutiei. Principalul partid de opozitie devine Partidul Democrat, cu 10% din sufragii . In 2004, partidul castigator este, pentru a treia oara la rand, Congresul National African, cu un plus de 3% fata de alegerile precedente, urmat fiind de Alianta Democrata cu 13% din voturi si Partidul Libertatii Inkatha cu 7%. Urmarind criteriul gradului de concentrare a puterii politice, se remarca dominanta cabinetelor majoritare monocolore in fata celor de coalitie in cazul ultimelor trei mandate parlamentare corespunzatoare erei post-apartheid in Africa de Sud.

2.Relatia dintre executiv si partide

In functie de tipul de relatie dintre executiv si partide, echilibrata, sau inclinata in sensul executivului, democratiile pot fi clasificate in cele care ilustreaza modelul westminster si cele consensualiste. In Romania, relatia dintre executiv si legislativ este una echilibrata. In Constitutie este prevazuta situatia dizolvarii Parlamentului de catre Presedinte: "Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura";"In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data.";"Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta." De asemenea, Constitutia Romaniei prevede si conditiile suspendarii presedintelui de catre Parlament, acesta urmand a fi suspendat in cazul incalcarii grave a Constitutiei, prin votul majoritatii parlamentarilor, propunerea putand fi inaintata de cel putin o treime din numarul parlamentarilor. In ceea ce priveste raporturile pe care Guvernul le are cu Parlamentul, acesta este dependent de votul de incredere acordat de catre majoritatea parlamentarilor asupra programului si intregii liste de componenta a Guvernului. Parlamentul poate retrage increderea acordata cabinetului printr-o motiune de cenzura initiata de cel putin o patrime din numarul total al senatorilor si deputatilor votata de catre majoritatea parlamentara. Astfel, Parlamentul poseda parghii constitutionale solide pentru controlul puterii executive, aceasta la randul ei, prin actiunea Presedintelui, putand dizolva organul legislativ, in temeiul neacordarii increderii la investirea unui cabinet propus de presedinte din randul partidelor parlamentare. De aici rezulta caracterul echilibrat al raporturilor executiv - legislativ in politica Romaniei.

In ciuda apropierii de modelul sistemului de guvernare prezidential, prin identificarea presedintelui cu seful guvernului, Africa de Sud pastreaza caracterul parlamentar al democratiei prin stipularea in Constitutie a posibilitatii suspendarii din functie a presedintelui in urma unei rezolutii sustinute de cel putin doua treimi din membrii camerei inferioare a parlamentului. Suspendarea este posibila in cazul unei incalcari grave a Constitutiei, a unei comportari gresite grave sau a incapacitatii de a continua ocuparea functiei . Desi nu se conformeaza regulii sistemelor parlamentare, care au, de obicei, executive duale, Presedintele Africii de Sud nu este un presedinte in sistem prezidential, ci un sef de guvern combinat cu un sef de stat intr-un sistem parlamentar. Parlamentul detine parghia votului de neincredere pe care il poate oferi cabinetului excluzand presedintele, in acest caz, membrii cabinetului mai putin presedintele fiind nevoiti se demisioneze, sau presedintelui, cazul precizat mai sus, in care intreg cabinetul trebuie sa se retraga. Privind din perspectiva Executivului, Presedintele are datoria de a dizolva camera inferioara a Parlamentului in cazul in care aceasta adopta o rezolutie de suspendare cu o majoritate a membrilor si doar dupa ce au trecut trei ani de la alegeri. De asemenea, presedintele interimar trebuie sa dizolve Parlamentul atunci cand timp de 30 zile nu este ales un presedinte din randul membrilor Adunarii Nationale, camera inferioara a Parlamentului sudafrican. Relatia dintre executiv si partide, la prima vedere inclinata in favoarea executivului, prin suprapunerea functiei de sef al statului cu cea de sef al Guvernului, rezulta, in cele din urma, a fi echilibrata, prerogativele prezidentiale fiind limitate considerabil prin Constitutie, posibilitatile in care acesta poate dizolva Parlamentul constand in situatiile in care chiar Parlamentul doreste aceasta si in situatiile prin care se evita astfel blocaje institutionale grave. Astfel, din punctul de vedere al relatiei dintre executiv si legislativ, democratia sudafricana se incadreaza in modelul consensualist propus de catre Lijphart.

3. Sistemul de partide

Modelele propuse de Arend Lijphart in cadrul sistemelor de partide sunt modelele bipartidiste proprii democratiilor majoritariste si modelele multipartidiste specifice democratiilor consensualiste.

Sistemul de partide din Romania este un sistem multipartidist, cabinetele de guvernare fiind in general coalitii, asa cum am aratat in analiza primei caracteristici a dimensiunii executiv - partide. Vis-a-vis de modul de interpretare a sistemelor de partide au existat diverse propuneri, cele mai importante fiind cele enuntate de catre Giovanni Sartori, conform caruia partidele relevante sunt acelea care reusesc sa obtina locuri in Parlament ,iar importanta acestora este data de potentialul de coalitie sau de santaj, si de catre Jean Blondel ce clasifica sistemele de partide in patru categorii: sisteme bipartidiste, sisteme cu doua partide si jumatate, sisteme multipartidiste cu un partid dominant si sisteme multipartidiste fara partid dominant. Pentru a evidentia caracterul multipartidic consensualist al democratiei romanesti este necesar calculul numarului de partide iar pentru efectuarea acestuia vom folosi indicele numarului de partide elaborat de catre Markku Laakso si Rein Taagepera : N = 1/∑s_i², unde s_i reprezinta proportia locurilor obtinute de catre partidul i. In continuare, vom analiza numarul de partide corespunzator fiecarui act electiv parlamentar desfasurat in Romania, incepand cu alegerile din 1992.

Asadar, la alegerile din 1992, numarul partidelor ce au atins pragul electoral de 3% ,stabilit de Constitutie la acea data, si astfel au acces la locurile din camera superioara a Parlamentului, Senatul, a fost de 8. Acestea au obtinut locuri in urmatoarele proportii:

Numarul efectiv de partide este 1/(0,12 + 0,06 + 0,017 + 0,01 + 0,007 + 0,0016 + 2*0,0012)

N₁₉₉₂ = 1/0,218 = 4,6

Pentru alegerile din 1996, numarul partidelor parlamentare s-a diminuat ajungand la cifra 6, in conditiile respectarii pragului electoral stabilit la 3%.

N₁₉₉₆ = 1/ (0,137 + 0,084 + 0,026 + 0,006 + 0,0036 + 0,0024) = 1/0,259 = 3,9

In conditiile mentinerii pragului electoral la 3%, dar acesta considerandu-se 6% pentru partide ce candidau alaturi de un alt partid in forma unei aliante (aici cazul ApR si CDR2000), numarul partidelor parlamentare in 2000, a scazut la 5.

N₂₀₀₀ = 1/ (0,212 + 0,068 + 2*0,0086 + 0,007) = 1/0,3042 = 3,3

In 2004, datorita schimbarii constitutionale in ceea ce priveste pragul electoral, acesta crescand la 5%, numarul partidelor sau gruparilor electorale a scazut, ajungand la 4.

Datorita caracterului de alianta electorala al Uniunii Nationale PSD + PUR vom considera partidele componente ale acestei aliante ca entitati separate, calculul numarului de partide luand in considerare acest aspect. Asadar, luate separat, PSD a obtinut 46 de locuri(33,6%) in Senat, camera parlamentului pe care se desfasoara analiza, iar PUR, 11 locuri (8,03%).

N₂₀₀₄ = 1/ (0,112 + 0,128 + 0,023 + 0,0065 + 0,0053) = 1/0,2748 = 3,6

Avand la indemana nivelurile indicelui numarului efectiv de partide in patru momente, corespunzatoare alegerilor parlamentare, vom calcula un nivel mediu, reprezentativ pentru relevarea numarului efectiv de partide in ultimii 15 ani ai democratiei romanesti:

N = (N₁₉₉₂ + N₁₉₉₆ + N₂₀₀₀ + N₂₀₀₄)/4 = (4,6 + 3,9 + 3,3 + 3,6)/4 = 3,85

Valoarea indicelui de 3,85 plaseaza sistemul de partide propriu democratiei din Romania, in clasificarea facuta de catre Jean Blondel, intre sistemul multipartidist cu un partid dominant si sistemul multipartidist fara partid dominant, intr-o sfera categoric consensualista.

Este de precizat si tendinta, in ultimul timp accentuata, de polarizare a sistemului partidic romanesc, fapt datorat in parte si pragului electoral ridicat dar mai ales, fiind vorba de o polarizare artificiala, nefundamentata ideologic, pe interesele de coalizare la un anumit pol pentru contracararea tendintelor ce inclina spre sistemul de partide multipartidist cu partid dominant, situat la celalalt pol.

Pentru a evidentia caracterul majoritarist sau consensualist al sistemului de partide din Africa de Sud este necesara calcularea indicelui numarului efectiv de partide si in acest caz. Este usor de dedus faptul ca Africa de Sud se situeaza pe o pozitie mai apropiata de bipartidism decat Romania, datorita rezultatelor alegerilor de dupa era apartheid, incepand cu cele din 1994, in urma carora a iesit castigator cu o majoritate hotaratoare, acelasi partid: Congresul National African. La alegerile din 1994 sapte partide au indeplinit conditiile de intrare in camera inferioara a Parlamentului, Adunarea Nationala.

N₁₉₉₄ = 1/(0,4 + 0,042 + 0,012 + 0,0005 + 0,0003 + 0,00015 + 0,00003) = 1/0,455 = 2,2

In urma alegerilor nationale desfasurate in 1999, un numar de 10 partide au obtinut cel putin un loc in Adunarea Nationala, principiul pragului electoral nefiind preluat de catre Africa de Sud. Partidul castigator a fost Congresul National African, ocupand 66,5% din locuri, urmat de Partidul Democratic cu 10% din locuri si de Partidul Libertatii Inkatha cu 9% din mandate.

Indicele N₁₉₉₉ este 1/(0,00005 + 0,00006 + 0,0012 + 0,00006 + 0,0002 + 0,440 + 0,000009 + 0,01 + 0,00003 + 0,0081 + 0,000009 + 0,0047)[20] = 1/ 0,464 = 2,2

Astfel ,desi un numar de 10 partide a acces in camera inferioara a parlamentului, datorita marimii foarte mici a unora dintre ele, ar fi fost nerelavanta luarea in considerare doar a accederii in Parlament, in stabilirea numarului efectiv de partide. In 2004, in urma alegerilor un numar de 12 partide castiga un loc de reprezentare in Adunarea Nationala, si in acest caz, relevant fiind numarul efectiv de partide. Proportiile ocuparii locurilor din Adunarea Nationala au fost: Congresul National African - 69,7%, Alianta Democratica - 12,4%, Partidul Libertatii Inkatha - 7%, Miscarea Democratica Unita - 2,28%, Democratii Independenti - 1,7%, Noul Partid National - 1,65%, Partidul African Crestin Democrat - 1,6%, Vryheidsfront Plus - 0,9%, Partidul Crestin Democratilor Uniti - 0.75%, Congresul PanAfrican - 0,73%, Frontul Minoritar - 0,35% si Organizatia Poporului din Azania - 0,25%.

N₂₀₀₄

Facand astfel o medie a indicilor numarului de partide obtinem un nivel mediu caracteristic pentru Africa de Sud de (2,2 + 2,2 + 1,96)/3 = 2,12 partide. Acesta plaseaza sistemul de partide sudafrican in sfera sistemelor majoritariste, dar putem sesiza ca nu este vorba de o forma de bipartidism, ci de o forma de partid unic cu in medie 10 partide de dimensiuni mici gravitand in jurul sau. Astfel, desi indicele indica apartenenta sistemului de partide sudafrican la modelul majoritarist, acest sistem este unul de tip consensualist deformat, cu un partid gigant.

4. Sistemul electoral

In Romania, au loc alegeri legislative la nivel national, pentru Parlament, local (pentru consilieri) si, incepand cu anul 2007, la nivel european, pentru Parlamentul European. In cazul alegerilor parlamentare nationale sistemul electoral utilizat este cel consensualist al reprezentarii proportionale. In urma voturilor obtinute in circumscriptii, daca partidele indeplinesc pragul electoral, stabilit la 5%, acced in Parlament. In ciuda pragului electoral, ce distorsioneaza reprezentarea, prezenta partidelor in Parlament este proportionala cu numarul voturilor primite de acestea.

In ceea ce priveste alegerile pentru consiliul local, acestea sunt construite dupa model majoritarist respectand principiul "castigatorul ia totul". Astfel, nu conteaza daca partidul detine majoritate absoluta sau relativa in urma voturilor; daca numarul voturilor este mai mare decat al oricarui alt partid concurent in acea circumscriptie, totalitatea membrilor consiliului vor proveni din randurile partidului castigator. Sistemul corespunzator alegerilor consiliilor nu asigura o reprezentare proportionala, el fiind de tip majoritarist. Avand in vedere folosirea ambelor sisteme electorale in Romania balanta se inclina in sensul metodei consensualiste, aceasta fiind folosita la nivelul alegerilor nationale.

In Africa de Sud, sistemul electoral este profund consensualist, alegerile fiind desfasurate urmarind principiul reprezentarii proportionale. "Grija" pentru asigurarea reprezentarii are ca fond segregarea puternica a societatii sudafricane pe criterii rasiale, etnice, culturale, lingvistice, indeosebi in timpul apartheidului. Asigurarea reprezentarii a cat mai multi cetateni in Parlament este si motivul pentru care nu exista un prag electoral. Astfel reprezentarea proportionala este folosita la nivel national, la alegerea membrilor Adunarii Nationale, la nivel provincial si local . Africa de Sud este o democratie de tip consensualist din punctul de vedere al sistemului electoral.

5. Gradul de organizare a grupurilor de interese

In privinta organizarii grupurilor de interese, Romania se situeaza clar de partea democratiilor de tip majoritarist prin pluralitatea grupurilor de interese. Sistemul pluralist presupune un numar mare de grupuri de interese reduse ca marime, iar daca privim spre grupurile sindicale din Romania se contureaza exact aceasta imagine, fiecare grup nadajduind obtinerea de avantaje pentru sine.

In Africa de Sud, grupurile de interese se indreapta spre o orientare corporatista, ce are ca obiectiv negocierea in scopul luarii unor decizii bune pentru cat mai multi. Caracterul consensualist al organizarii grupurilor de interese in Africa de Sud este dat si de participarea directa la actul politic, pe scena politica sudafricana existand partide ca Liga Internationala a Muncitorilor . Marimea sindicatelor este o caracteristica a modelului corporatist de organizare a grupurilor de interese, in Africa de Sud, existand, de exemplu, Uniunea Democrata a Profesorilor numarand 230000 de reprezentanti.

Analiza democratiilor luand in considerare cele cinci caracteristici ale dimensiunii executiv - partide fiind realizata, scopul lucrarii, de a efectua aceasta analiza punand accent pe primele caracteristici, cele parcurse, a fost in mare masura realizat. Pentru o mai buna imagine a caracterului majoritarist sau consensualist al democratiilor vom trece in revista succint si caracteristicile celei de-a doua dimensiuni, unitar - federal, considerand ca, in ceea ce priveste Romania, exista un grad de cunoastere mai ridicat.

6. Nivelul de centralizare a guvernarii

Romania: guvernare unitara, puternic centralizata, cu reminiscente din perioada comunista.

Republica Africa de Sud : guvernare federala, descentralizata. 9 provincii cu legislatura, premier si executiv propriu: Western Cape, Eastern Cape, KwaZulu-Natal, Northern Cape, Free State, North West, Gauteng, Mpumalanga si Limpopo.

7. Organizarea puterii legislative

Romania: Parlament bicameral : Senat si Camera Deputatilor, indeplinind practic acelasi rol, Senatul fiind considerat Camera Superioara.

Republica Africa de Sud: Parlament Bicameral impartit in Adunarea Nationala, Camera Inferioara ce are rolul de a reprezenta poporul si de a asigura guvernarea sub domnia Constitutiei - acestea sunt realizate prin alegerea presedintelui, prin asigurarea unui forum national pentru a dezbate probleme publice, prin promulgarea legislativa si prin supravegherea actiunilor executivului - , si in Consiliul National al Provinciilor, ce are rolul de a reprezenta provinciile si de a se asigura ca interesele acestora sunt luate in considerare in sfera guvernarii nationale.

8. Flexibilitatea constitutionala

Ambele tari, atat Romania cat si Africa de Sud au Constitutii scrise - caracter consensualist. In Romania, amendarea sau schimbarea Constitutiei se face in urma votului in aceasta directie a doua treimi din Parlament si a desfasurarii unui referendum.

In Africa de Sud, amendarea Constitutiei nu necesita aprobarea populara prin referendum insa si aici este necesar votul a doua treimi Adunarea Nationala si a 6 din 9 voturi acordate de provincii in Consiliul National al Provinciilor si, in conditiile amendarii articolelor enuntate in cap.1 referitoare la fundamentele republicii, votul a trei sferturi din numarul membrilor Adunarii Nationale.

9. Controlul constitutional

In Romania, controlul Constitutional este asigurat de Curtea Constitiutionala, aceasta fiind considerata "garantul suprematiei Constitutiei". Curtea este compusa din 9 membri, trei judecatori fiind numiti de Senat, trei de catre Camera Deputatilor si trei de catre Presedinte, cu un mandat de 9 ani[24].

De asemenea, si in Africa de Sud, controlul Constitutional este realizat de institutia Curtii Constitutionale. Aceasta este compusa din seful justitiei sudafricane, adjunctul sau, si din alti noua judecatori. Asemenea Curtii Constitutionale romanesti, este singura care se poate decide asupra Constitutionalitatii actelor Executivului sau Parlamentului. Asigurarea controlului de catre o institutie exterioara Parlamentului este o caracteristica proprie modelului consensualist.

10. Gradul de independenta a bancii centrale

In Romania, Banca Centrala are un grad ridicat de autonomie, de altfel o conditie a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Conform prevederilor Legii privind Statutul BNR (Legea nr.312/2004), obiectivul fundamental al BNR este asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Banca Nationala a Romaniei este condusa de un Consiliu de administratie, numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor doua Camere. Numirile se fac pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului.

Banca Centrala a Africii de Sud - South African Reserve Bank - este un organism independent, ce are rolul de a proteja valoarea monedei nationale in scopul asigurarii unei cresteri economice echilibrata si sustenabila. Caracterul independent este dat de posibilitatea tranzactionarii titlurilor de valoare ale bancii, printr-un sistem live implementat in 2005.

Privind in ansmblu, ambele democratii analizate in lucrarea de fata, Romania si Africa de Sud se apropie de modelul consensualist al democratiilor propus de Arend Lijphart in cartea Modele ale Democratiei. Datorita diversitatii culturale, lingvistice, sociale solutia consensuala de guvernare propusa de Africa de Sud este fireasca pentru atenuarea tensiunilor interioare statului. In ceea ce priveste Romania, "setea de reprezentare" ce a urmat perioadei comuniste, a fost temperata prin stabilirea unui prag electoral ridicat, acest lucru neintervenind substantial in clasificarea democratiei romanesti ca una de tip consensual cu unele caracteristici proprii majoritarismului.

Lijphart,Arendt, Modele ale Democratiei, Ed.Polirom, Iasi, 2006

Constitutia Romaniei 2003

Constitutia Republicii Africa de Sud, 1996

www.bnro.ro

www.mintrubbing.ro

www2.essex.ac.uk

www.workersinternational.org.za

www.elections.org.za

www.alegeri.ong.ro

www.info.gov.za