| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Rezolvarea diferendelor prin mijloace pasnice in cadrul organizatiilor internationale
Principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale si procedurile de drept international pentru realizarea lui au cunoscut o lunga evolutie istorica. In continutul acestui principiu se reunesc aspecte juridice (de drept international), de morala si de politica internationala.
Primele incercari de reglementare a solutionarii prin mijloace pasnice a diferendelor internationale au avut loc in cadrul Conventiilor de la Haga, din 1899 si 1907.
Statutul Societatii Natiunilor (1919), stabilea pentru statele membre obligatia de a incerca sa solutioneze prin mijloace pasnice diferendele dintre ele, fara a exclude insa posibilitatea recurgerii la razboi.
Solutionarea diferendelor internationale pe cale pasnica constituie un principiu al dreptului international public din anul 1928, cand a fost semnat "Pactul Briand-Kellogg". Pe langa condamnarea razboiului si renuntarea la folosirea razboiului ca instrument al politicii nationale, Pactul consemneaza si angajamentul statelor de a solutiona conflictele internationale numai prin mijloace pasnice. In dispozitiile Pactului nu este specificata nici o procedura de constrangere colectiva aplicabila in cazul incalcarii sale.
Carta O.N.U (1945) consacra principiul solutionarii diferendelor internationale prin mijloace pasnice, ca o obligatie internationala a statelor si un principiu fundamental al dreptului international public.
La nivel regional, principiul a fost consacrat in " Conventia europeana pentru solutionarea pasnica a diferendelor" (1957) adoptata in cadrul Consiliului Europei.
Crearea organizatiilor internationale, si in special a Organizatiei Natiunilor Unite, a dat posibilitatea statelor sa-si poata rezolva diferendele dintre ele prin mijloacele de solutionare pasnica deja consacrate, dar la un alt nivel.
Considerate promotoare ale unei noi ere diplomatice, organizatiile internationale constituie scena cea mai potrivita pentru rezolvarea diferendelor intre state prin mijloace pasnice nejurisdictionale. De altfel, actele constitutive ale organizatiilor internationale prevad asemenea proceduri speciale de solutionare a diferendelor dintre state fie ele complimentare, fie subsidiare.
In conformitate cu dispozitiile art.33 paragraful 1 din Carta ONU, Organizatia Natiunilor Unite a elaborat un sistem complementar sau subsidiar de solutionare pe cale pasnica prin tratative, ancheta, mediatiune, conciliere, arbitraj sau prin alte mijloace pasnice, la alegerea lor, a diferendelor de natura sa puna in pericol pacea si securitatea internationala.
Rezolvarea diferendelor internationale se va face cu respectarea principiilor justitiei si dreptului international, asa cum rezulta din prevederile art.1 paragraful 1 din Carta.
De asemenea, in conformitate cu art.2 paragraful 2 din Carta ONU, Consiliul de Securitate are ca atributie principala rezolvarea pe cale pasnica a diferendelor dintre state. Aceasta atributie poate fi exercitata atat ex officio, cat si la sesizarea unui stat, altul decat partile implicate in conflict.
Potrivit art.33 din Carta, partile au obligatia de a incerca rezolvarea conflictului mai intai prin mijloacele enumerate in acest articol[i] si numai in cazul in care solutionarea acestuia nu este posibila va fi supus spre examinare Consiliului de Securitate in conformitate cu art.36[ii].
Actionand in temeiul art.36, Consiliul de Securitate va tine seama de procedurile la care au recurs partile si de faptul ca diferendele cu caracter juridic urmeaza sa fie supuse, in regula generala, Curtii Internationale de Justitie, daca partile convin aceasta. Aceste dispozitii nu impiedica insa consiliul sa aprecieze modul de rezolvare a diferendului[iii].
Rezolvarea diferendelor internationale pe cale pasnica reprezinta de asemea si un atribut al Adunarii Generale a ONU asa cum rezulta din dispozitiile art.10[iv], art.11[v] paragraful 2, art.14[vi] si art.35[vii] din Carta ONU. In concordanta cu dispozitiile inscrise in articolele enuntate competenta Adunarii Generale este mai larga in comparatie cu cea a Consiliului de Securitate. Insa, competenta Adunarii in raport cu cea a Consiliului are caracter subsidiar fiind circumscrisa dispozitiilor art.12. Prin urmare atata timp cat o anumita situatie se afla pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate, Adunarea Generala nu poate face recomandari, cu exceptia cazului in care consiliul ar solicita acest lucru.
Potrivit art. 35 paragraful 1 si 2, Adunarea Generala poate actiona din oficiu la sesizarea unui stat membru care nu este parte in diferend sau a unui stat nemembru parte la diferend ori, potrivit art.11 paragraful 2 si art.12[viii], a Consiliului de Securitate.
La nivel regional diferendele dintre statele membre ale organizatiilor internationale regionale pot fi supuse solutionarii pasnice in cadrul acestora in concordanta cu dispozitiile cuprinse in actele lor constitutive.
[i] Articolul 33 din Carta ONU prevede ca: "Partile la orice diferend a carui prelungire ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale trebuie sa caute sa-1 rezolve, inainte de toate, prin tratative, ancheta, mediatie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciara, recurgere la organizatii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pasnice, la alegerea lor."
[ii] Articolul 36 din Carta ONU prevede ca: "In cazul in care partile la un diferend de natura celor mentionate in articolul 33 nu reusesc sa-l rezolve prin mijloacele indicate in acel articol, ele il vor supune Consiliului de Securitate."
[iii] Gr.Geamanu, op.cit., p.332.
[iv] Articolul 10 din Carta ONU: "Adunarea Generala poate discuta orice chestiuni sau cauze care intra in cadrul prezentei Carte sau care se refera la puterile si functiile vreunuia din organele prevazute in prezenta Carta si, sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, poate face recomandari Membrilor Natiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate in oricare asemenea chestiuni sau cauze."
[v] Articolul 11 paragraful 2 din Carta ONU: "Adunarea Generala poate discuta orice probleme privitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale, care ii vor fi fost supuse de catre oricare Membru al Natiunilor Unite sau de catre Consiliul de Securitate ori, in conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de catre un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite si, sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, poate face recomandari in privinta oricarei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate, fie Consiliului de Securitate, fie Statelor si Consiliului de Securitate. Orice asemenea problema care reclama sa se intreprinda o actiune va fi deferita de Adunarea Generala Consiliului de Securitate inainte sau dupa discutarea ei."
[vi] Articolul 14 din Carta ONU: "Sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, Adunarea Generala poate recomanda masuri pentru aplanarea pasnica a oricarei situatii, indiferent de origine, pe care o considera de natura a dauna bunastarii generale sau relatiilor prietenesti intre Natiuni, inclusiv a situatiilor rezultand dintr-o incalcare a dispozitiilor prezentei Carte, care enunta Scopurile si Principiile Natiunilor Unite
[vii] Articlolul 35 din Carta ONU: "Orice Membru al Natiunilor Unite poate atrage atentia Consiliului de Securitate sau Adunarii Generale asupra oricarui diferend sau situatii de natura celor mentionate in Articolul 34.Un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite poate atrage atentia Consiliului de Securitate sau Adunarii Generale asupra oricarui diferend la care este parte daca accepta in prealabil, in privinta acelui diferend, obligatiile de rezolvare pasnica prevazute in prezenta Carta. Actiunile intreprinse de Adunarea Generala in chestiunile asupra carora i se atrage atentia in temeiul Articolului de fata vor fi supuse dispozitiilor Articolelor 11 si 12."
[viii] Articolul 12 din Carta ONU: "Cat timp Consiliul de Securitate exercita, in privinta unui diferend sau a unei situatii, functiile care ii sunt atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generala nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situatie, decat daca Consiliul de Securitate ii cere aceasta. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunostinta Adunarii Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale de care se ocupa Consiliul de Securitate; de asemenea, el va instiinta Adunarea Generala, iar daca Adunarea Generala nu este in sesiune, pe Membrii Natiunilor Unite, de indata ce Consiliul de Securitate inceteaza de a se mai ocupa de acele probleme."
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1386
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
