Alte trasaturi ale puterii statale democratice

Alte trasaturi ale puterii statale democratice

Pentru ca o organizare sa poata fi categorisita ca stat, puterea pe care ea poate sa o exercite trebuie sa indeplineasca anumite conditii, trebuie sa aiba anumite trasaturi, care sa-i asigure monopolul amintit, fara a o face partizana sau abuziva. in primul rand, ea trebuie sa fie o putere de centralizare, ceea ce desigur nu inseamna centralista, in al doilea rand, trebuie sa fie o putere de arbitraj, in al treilea rand, o putere extrapatrimoniala si, in fine, o putere civila si temporala.

A.Puterea statului este o putere de centralizare. Este indiscutabil ca o structura de comanda a existat in cadrul grupului social inainte de aparitia statului in sens modern. Aceasta putere era insa necentralizata. Ea se exercita, dupa caderea Imperiului Roman, in Europa Centrala si Occidentala, in raport de proprietatea pamantului, fiecare nobil exercitand drepturi echivalente suveranitatii pe feuda sa. In Romania, spre deosebire de statele occidentale, ca si de statele Europei Centrale, aceasta putere, inca nestatala,s-a exercitat pe baze elective la nivelul obstilor, uniunilor de obsti, cnezatelor si voievodatelor. La nivelul Domniei, odata puterea centralizata, printr-un proces specific romanesc, pe baze taranesti si elective, puteea avea un caracter mixt, paradoxal la prima vedere. Este vorba de o combinatie de demo-cratism (nemaiintalnit nicaieri, as pune, Domnul fiind ales de tuti li soli, cum zicea medicul venetian al lui Stefan cel Mare, din randul familiei domnitoare) si de absolutism imperial (Domnitorul roman fiind titularul unei autoritati echivalenta cu a imparatilor bizantini). Puterea centrala nu era legata de proprietatea pamantului, ci invers. Daca din Europa de Vest si pana in Ungaria individul avea un rol la nivelul puterii publice pentru ca avea o feuda, la romani mosiile erau date si luate odata cu dregatoria. Dar asupra acestui aspect vom reveni cu alta ocazie.

Statul este o putere aparte pentru ca este un regim de centralizare politica absoluta. Toate puterile politice intermediare legate de feudalitate au fost suprimate. Rezulta ca toate colectivitatile locale sau teritoriale nu au, propriu-zis, o putere autonoma de puterea politica a statului. Chiar in statele regionalizate sau federale puterea colectivitatilor intermediare este incadrata de stat. De aceea este greu de acceptat ca statele federate ar fi state suverane in sensul autentic al termenului. in statele unitare, acest centralism politic absolut este mai evident, colectivitatile locale neavand decat vocatie administrativa, principiul liberei administrari nepunand in discutie monopolul politic al statului.

B.Puterea statului este o putere de arbitraj. Statul exercita in raport cu fortele economice un fel de putere de arbitraj, de negociere. Aceasta caracteristica a statului democratic si liberal a fost contestata de filosofia marxista. Marxismul denuntase primatul economicului asupra politicului. Statul capitalist era, in aceasta viziune, un instrument la discretia puterii economice, a clasei antreprenorilor. Dar lucrurile nu se prezinta tocmai astfel.

Statul capitalist este desigur sub influenta puternica a clasei antreprenorilor, dar incercarile de a legaliza presiunea grupurilor de interese il transforma in arbitru. O astfel de legalizare a reprezentat-o Legea electorala din 1926 in Romania, pe care o vom analiza separat, prin care, in Camera secunda a Parlamentului, erau reprezentate de o maniera originala interesele economice si profesionale. De asemenea, in Franta grupurile de presiune au fost asociate la procesul decizional prin infiintarea Consiliului economic si social. in Statele Unite se fac eforturi de a reglementa, de asemenea, actiunea grupurilor de presiune.

Pentru a fi deci in prezenta statului ca putere suverana nu trebuie ca aceasta putere sa poata fi exercitata de vreun grup socio-economic in nume propriu. Statul unei clase nu mai este stat, ci o organizatie de tip mafiot. Doar echidistanta fata de fortele sociale, care nu permite niciuneia dintre ele sa confiste suveranitatea, face ca statul sa existe ca suveranitate. Altfel, pierzand monopolul deciziei normative, statul nu mai este stat.

C.Puterea statului este o putere extrapatrimoniala. Aceasta inseamna ca nu exista nicio confuziune intre patrimoniul guvernantilor si patrimoniul statului, spre deosebire de dreptul feudal. in perioada Epocii mijlocii a prevalat conceptia patrimoniala a statului. In aceasta conceptie, bunurile personale ale Regelui si bunurile publice erau indistinct inglobate in domeniul Coroanei.

Fara acest patrimoniu distinct statul nu ar putea sa aiba personalitate juridica si deci nici vointa proprie, adica nu ar mai putea fi subiect de drept si deci nici suveran.

D.Puterea statului este civila si temporala. Ea este civila, in sensul ca nu decurge din forta militara, desi constrangerea armata este dreptul exclusiv al statului. Armata este supusa politicului si nu invers. Armata este un corp supus si nu unul deliberant.Daca statul pierde controlul fortei militare, interne si externe, care se autodetermina, el pierde monopolul constrangerii, deci suveranitatea. Acesta este sensul atribuirii portofoliilor ministeriale la interne si aparare unor civili si nu unor militari, ca regula, in regimurile avansate. Acesta este si sensul interdictiei stabilita pentru ofiteri de a face parte din partide.

Puterea statului este, pe de alta parte, temporala, in sensul ca ea nu se confunda cu puterea religioasa. Statul si biserica trebuie sa fie separate. Iisus spunea: "Regatul meu nu este in aceasta lume. Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu'. Puterea statului trebuie sa fie astfel neutra fata de religie. Ea nu este nici religioasa, nici antireligioasa, ci areligioasa. Ea vine de la popor, nu de la Dumnezeu.

Confuzia intre puterea statului si cea religioasa duce la regimuri extrem de opresive, caci puterea incearca sa stapaneasca nu doar manifestarile exterioare ale vointei individuale pentru a o face compatibila cu existenta si manifestarea unei alte vointe libere, ci chiar constiinta indivizilor. Acest lucru reduce puterea statului la simplu executant al ordinelor religioase, deci il lipseste de monopolul constrangerii, adica de suveranitate. Catolicismul a dus uneori la astfel de situatii (inchizitia, de pilda). Astazi, regimuri teocratice exista in state musulmane, cum ar fi Iranul, existand o tendinta extrem de periculoasa de integrism musulman, cum a existat o tendinta de integrism catolic in evul mediu.

Periculoasa este si tendinta de a face din puterea statului o putere antireligioasa. Cele doua extreme se intalnesc, caci un regim antireligios nu poate fi decat la fel de dogmatic ca unul religios. S-a intamplat astfel in statele socialiste, in grade diferite desigur, dar avand ca efect transformarea marxismului in dogma cvasireligioasa, ceea ce a dus la preponderenta exponentului oficial al filozofiei marxiste, partidul comunist, asupra statului.

Puterea statului este, pe de alta parte, temporala in sensul ca este limitata in timp. Poporul poate decide oricand sa-si ofere o alta forma de autoorganizare. Pretentia regimului politic etern au avut-o multe state, dar, intotdeauna, timpul si vointa oamenilor au fost mai puternice decat ele.

Aceste trasaturi sunt tipice oricarei puteri de stat pentru ca lipsa oricareia dintre ele face ca grupul care beneficiaza de pe urma aplicarii constrangerii si grupul care suporta constrangerea sa nu mai coincida, adica sa nu mai existe propriu zis un stat.