Gandirea politicii romanesti in sec. 17-18

Gandirea politicii romanesti in sec. 17-18

I) Cronicarii sec. 17, 18

Primii ganditori politici si istorici

II) Dimitrie Cantemir, savant si om politic

I) Un moment important in constituirea si afirmarea gandirii si scrierilor istorice si politice l-a constituit cronicarii sec. 17 si 18. Ei se deosebesc in mod radical de cei anonimi din sec. 15 si 16 prin: 1) sunt invatati, multi dispun de o vasta cultura dobandita in universitati din Europa. La asta se adauga experienta lor politica dobandita prin functii exercitate la curtea domneasca. Toate acestea le-a permis sa exprime in mod veridic real, sa formuleze aprecieri privind evenimentele politice la care au asistat, sa argumenteze tezele pe care le pun in circulatie cu elemente stiintifice, istorice, documentaristice,    multe fiind culese din bibliotecile cueopene unde au studiat. Experienta politica le-a dat posibilitatea sa formuleze principii si valori noi, moderne pentru acea perioada.

2) Unii din acesti scriitori sitau scris lucrarile in limbi straine: latina, rusa, polona, germana. Aceasta a facut ca cercurile politice europene, curtile regale sa cunoasca unele din problemele vietii noastre politice, aspiratiile si optiunile poporului roman si astfel sa se creeze o opinie publica favorabila poporului nostru.

3) Multe din scrieri au o incontestabila valoare istorica si politica, dar si documentaristica. Aceasta din urma e data de 2 aspecte: a) scrierile lor s-au bazat pe unele deocumente desvoperite in biblioteci europene si pe care au meritul de a le fi pus in circulatie, b) multe din ele si documente descoperite sunt singurele informatii pe baza carora se pot reconstitui unele fapte si evenimente istorice, unicele izvoare in cunoasterea noastra istorica si politica.

4) Ei s-au preocupat de abordarea unor problematici esentiale pentru poporul roman ca: latinitatea, originea si continuitatea in spatiul carpato-danubiano-pontic, unitatea poporului roman, aspiratiile sale pentru dezvoltare libera, independenta. Din aceasta perspectiva pot fi considerati primii formatori ai constiintei de neam, precursori ai iluminismului romanesc.

5) In ceea ce priveste conceptia despre lume si viata ei nu au reusit sa se desprinda de influenta teologiei medievale, recurgand la divinitate in explicarea si justificarea unor evenimente si a realitatii social politice. Aceasta conceptie a determinismului divin si originii divine e folosita de cronicari in analiza continutului puterii, a institutiilor, a domnului. Sugestiv in acest sens e aprecierea lui Costin, care spune ca "domnul ori e bun, ori e rau, de la Dumnezeu este". Prezenta conceptiei teologice de esenta crestin-ortodoxa si a determinismului nu trebuie absolutizata in conceptia scriitorilor sec. 17 si 18. Se intalnesc rar si conceptii laice, stiintifice despre lume. O prima incercare de spargre a dogmatismului teologic o face Costin in "Viata lumii". Pentru el lucrurile din natura si societate se afla in miscare si schimbare.

Mult mai reprezentativa e conceptia lui Cantacuzino pentru care toate lucrurile au 3 steme, momente: nasterea, afirmarea, pogorarea. Pentru el istoria e rezultatul actiunii legilor naturii care cunosc 3 faze: a formarii, cresterii, disparitiei. Reuseste sa explice . dintre vechi si nou ca o continua miscae si transformare. O conceptie mai apropiata de realitatea vietii sociale despre monarhie o are D. Cantemir. Si el incearca sa explice prezenta monarhiei de rezultatul unui proces al dezvoltarii nationale, o succesiune a trecutului, prezentului si viitorului. Dar explicatia e data tot prin determinismul divin, totul e rezultatul vointei si actiunii divine caci Dumnezeu si natura nu lasa nimic la voia intamplarii.

6) Analisti profunzi si cu un mare orizont politic, cronicarii au fost preocupati de raportul dintre domni si boierime, boierime si masele populare. Se pun in .. partizanatului politic si ideologic, ei vor analiza aceste relatii sociale de pe pozitia de clasa, incercand sa-si explice si promoveze interesele si privilegiile. Ei sunt adversarii domnilor autoritari care prin actiunile lor tind sa limiteze privilegiile si interesele. De aceea ei vor critica precum Grigore Ureche domniile autoritare deoarece sunt considerate a nu fi in spiritul legilor tarii.

De asemenea, fiind reprezentantii marii boierimi, cronicarii vad in protejarea si perpetuarea privilegiilor un fapt normal, desi domnul e inscaunat prin vointa divina, trebuie sa conduca cu intelepciune, nu fara socoteala si fara teama, in folosul tarii si al boierilor. Domnul trebuie sa conduca cu boierii din divan, sa tina seama de parerile lor, sa le apere interesele, inclusiv in judecata, cand domnul judeca un boier si un muntean, ochii trebuie sa fie pe boier.

Si atitudinea lor fata de masele populare e filtrata prin prisma statutului lor social de mari boieri. Ei se opun revendicarilor, rascoalelor taranesti si lauda pe domnii care cu boierii si-au dat mana in infrangerea lor. Sunt si momente cand punctul de vedere al cronicarilor e apropiat de cel al maselor. Are loc cand sunt criticati unii domni sau boieri.

7) Desi nu si-au propus, din scrierile lor razbate un puternic patriotism si dragoste de tara. Se vor adauga si scrierile umanistilor romani din Transilvania: Olahus, Ponteiu. Au incercat sa dea o istorie a evenimentelor politice ale poporului roman in care au abordat prop. originii sale, a latinitatii si unitatii. Pentru unii autori ca M. Costin, aceasta a fost un crez: "Am dorit sa scot la vedere felul neamului nostru, din ce izvor sunt locuitorii Moldovei, Tarii Romanesti si a celor din tarile unguresti".

In esenta, conceptia istorica si politica a cronicarilor legata de etnogeneza romanilor a constat in: a) demonstrarea latinitatii limbii si poporului roman, b) evidentierea originii comune; c) afirmarea unitatii si continuitatii poporului roman.

Desi atunci nimeni nu pusese la indoiala originea latine a romanilor, prezenta lor neintrerupta ca si unitatea lor, cronicarii vor demonstra cu argumente stiintifice, istorice, arheologice etnogeneza romanilor. Un aport deosebit la adus Olahus, Ureche, Costin. Ureche arata ca toti romanii de la Ram se trag, iar Costin spune ca locuitorii tarilor romane au un singur descalicat, de aici s-au tras si au ramas.

II) Gandirea si practica politica de la sfarsitul sec. 17 si inceputul sec. 18 a fost dominata de Cantemir. El s-a evidentiat prin acuratetea scrierilor, logica si argumentatia adusa si prin perspicacitatea de care a dat dovada in analiza vietii politice. A fost un mare erudit, cu deosebite calitati literare, filozofice, politice, juridice. El este primul autor al unui tratat de muzica, primul care a scris din afara Imperiului otoman o istorie a lui si a afirmat ideile politice in lucrari ca "Istoria hieroglifica", Divanul, Descrierea Mold. Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman.

In planl gandirii social politice a formulat idei noi care aveau sa deschida o epoca noua in gandirea si scrierea politica. Desi nu s-a desprins total de determinismul divin, e primul autor care incearca sa explice fenomenul si realitatea politica prin argumentatie stiintifica, logica, filosofica. E primul care paraseste abordarea scolastica caracteristica feudalismului. Toate acestea ne fac sa-l apreciem pe Cantemir ca un precursor al iluminismului romanesc. Desi problema genezei poporului roman fusese abordata si de cronicarii sec. 17 si 18 scrierile lui se detaseaza prin argumentatie de esenta laica, prin diversitatea informatiilor si mai ales prin noutatea ideilor privind organizarea vietii politice.

In centrul gandirii sale s-a aflat ideea redobandirii independentei Tarii Romanesti, a Moldovei, fapt pentru care a actionat realizand un tratat cu imparatul Petru I privind lupta antiotomana.

Decaderea Tarilor Romane se datoreaza stoparii otomane. Pentru Cantemir, eliberarea si progrersul tarii sunt legate de inlaturarea stoparii otomane. El a facut o profunda analiza Imperiului otoman si a situatiei in care se afla atunci, aungand la concluzia ca dupa o perioada de crestere, se afla intr-o mare criza. Decaderea lui era privita de Cantemir ca o posibilitate pentru eliberarea Tarilor Romane, dar ca sa devina realitate era nevoie de actiunea ferma a romanilor. Cu acest sentiment si-a riscat domnia, averea, ridicandu-se impotriva Imperiului Otoman. Fiind un nascut impotriva cursului natural al lumii, acest imperiu nu are durabilitate, viabilitate, trebuie sa dispara. Disparitia nu e automata, ci e nevoie de unirea romanilor in aceasta lupta. Cantemir s-a preocupat si de modernizarea intitutiei politice romane, inclusiv a domniei. Pentru a pune capat luptelor interne pentru putere, care slabeau tara, se pronunta pentru o monarhie ereditara. Elementul de noutate il constituie faptul ca monarhia trebuie sa se subordoneze legii, fapt rar intalnit in gandirera politica. A fost preocupat si de modernizarea Sfatului domnesc. Avea in vedere 2 aspecte: a) modul de accedere in Dfatul domnesc - Cantemir inlatura principiul de clasa, calitate de mare boier, punand accent pe cunostintele si priceperea lor; b) rolul Divanului - dorea sa faca din el un organ de consultare a domnului sinonim cu rolul adunarilor starilor a treia, fapt exceptional pentru Tara Romaneasca.

A avut in vedere si masele populare, taranimea. Pozitia lui e contradictorie, din scrierile sale se desprind intelegerea, compasiunea pentru ei. In schimb, in momentul cand abordeaza problema participarii lor la viata politica devine rezervat. Si pentru Cantemir politica ramane un apanaj al boierimii. Desi a trait in plina era feudala, fiind insasi un mare feudal, prin activitate, gandire si scrieri, Cantemir s-a rupt de aceasta lume, a preconizat o alta deosebita calitate, superioara prin principiile si valorile pe care urma sa se fundamenteze.