ARMONIZAREA CODURILOR ROMANESTI DE CALCUL AL STRUCTURILOR CU NORMELE EUROPENE (EUROCODURI). DOCUMENTE NATIOANALE DE APLICARE

ARMONIZAREA CODURILOR ROMANESTI DE CALCUL AL STRUCTURILOR CU NORMELE EUROPENE (EUROCODURI). DOCUMENTE NATIOANALE DE APLICARE

INTEGRAREA ECONOMICA EUROPEANA

Ideea cooperarii si apoi a integrarii economice europene a aparut in anul 1923, o data cu inceputul miscarii pan-europene, si a evoluat rapid dupa cel de-al II-lea razboi mondial prin infiintarea a numeroase organizatii cu diverse obiective de activitate (cooperare, aparare, ajutor economic etc.) si anume: Uniunea Federalista Europeana (1946), Liga Europeana pentru Cooperare Economica (1947), Planul Marshall (1948-1952), Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (1948), Uniunea Europei Occidentale (1948), NATO (1949), Consiliul Europei (1949, cu sediul la Strasbourg), Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (1951), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM, 1957).

Conditiile de infiintare si principiile de functionare ale Comunitatii Economice Europene, CEE (European Economic Community, EEC) sau pe scurt Uniunea Europeana, UE, au fost stabilite prin Tratatul de la Roma, in 1957. Acordul a intrat in vigoare in 1959. Activitatile acestei organizatii sunt coordonate de trei unitati: Parlamentul european, Consiliul Uniunii Europene si Comisia europeana. Consiliul Uniunii Europene este principala instanta de decizie a Uniunii Europene, reunind dupa un anumit calendar reprezentantii tarilor membre la nivel ministerial (afaceri externe, finante, educatie - invatamant, cercetare, lucrari publice, telecomunicatii etc.).

Principalele obiective ale UE: promovarea unei dezvoltari continue, armonioase si echilibrate a tarilor membre, crearea unei piete comune, punerea de acord a legislatiei care sa faca posibila functionarea pietei comune, eliminarea taxelor vamale, libertatea de miscare pentru bunuri, persoane, servicii si capital, crearea de noi locuri de munca etc.

Incepand cu anul 1985 Tratatul de infiintare a UE a fost modificat si completat printr-o serie de decizii ale Consiliului UE in vederea crearii Pietei Unice Europene sau Piata comuna. Cu aceasta ocazie s-au pus bazele initierii procesului de armonizare la nivel comunitar a regulilor si normelor tehnice ca premiza a eliminarii restrictiilor existente in cadrul liberei circulatii a marfurilor si serviciilor.

Piata comuna din cadrul UE a aparut oficial in 1993, prilej cu care armonizarea reglementarilor existente in tarile membre si transformarea lor pe baze noi in norme europene a devenit de stringenta actualitate. Piata constructiilor ca parte a pietei interne a UE - unde concurenta sa se poata manifesta liber - are o pondere insemnata si de aici importanta atribuita sistemului de reglementari in constructii, in scopul bunei desfasurari a activitatilor din acest sector.

ARMONIZAREA REGLEMENTARILOR TEHNICE IN CONSTRUCTII

Armonizarea bazei tehnice pentru i) proiectarea constructiilor si ii) sortimentul, calitatea si performantele materialelor, echipamentelor si in general a produselor de constructii trebuie sa asigure cresterea mobilitatii proiectantilor si/sau a intocmirii de proiecte, eliminarea barierelor tehnice si comerciale din industria constructiilor, tratarea in acelasi mod in toate tarile europene a diferitelor tipuri de structuri, materiale si produse.

Un stat membru sau asociat al Pietei comune trebuie nu numai sa fie capabil sa creeze conditii pentru producerea bunurilor conform standardelor comunitare, dar trebuie sa fie capabil sa garanteze ca toate produsele introduse pe aceasta piata - proiecte, materiale, echipamente etc. - corespund standardelor. Aceasta inseamna nu numai adaptarea de catre toate statele membre a legislatiei potrivite, dar si crearea tuturor structurilor, tehnicilor etc. necesare aplicarii efective a noii legislatii. Aceste structuri - laboratoare de testare, institute de cercetare, de metrologie etc. - trebuie sa castige increderea comunitatii europene in totalitatea ei.

Din punct de vedere juridic masurile de armonizare a sistemului de reglementari tehnice s-au dispus in principal prin doua acte ale Consiliului UE si anume:

• Directiva Lucrarilor publice, 89/440/EEC;
• Directiva privind Produsele de constructii (DPC), 89/106/EEC.

Aceste directive stabilesc atat principiile de functionare ale pietei in domeniul constructiilor si criteriile de elaborare a normelor tehnice, cat si modul de corelare/interpretare a legilor, normelor si decretelor din tarile membre ale uniunii. Importanta directivelor consta si in faptul ca se bazeaza pe o abordare noua, moderna a intregii activitati din sectorul constructiilor, care consta in prevederea pentru un produs sau o grupa de produse (materiale, elemente, structuri, constructii in ansamblu, instalatii si echipamente, proiecte etc.) a unui numar de cerinte principale sau exigente esentiale. Aceste exigente esentiale sunt in numar de sase si anume:

a)      rezistenta si stabilitatea,

b)      siguranta in exploatare;

c)      siguranta la foc,

d)      igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului inconjurator;

e)      izolatie termica si hidrofuga, economia energiei si retinerea caldurii;

f)        protectia impotriva zgomotelor.

Corespunzator celor sase exigente s-au elaborat sase acte denumite Documente interpretative (Interpretative Documents, ID) notate ID1ID6 care detaliaza cerintele pentru proiectare, produse si constructii. Conform acestor documente, legislatia trebuie sa se refere in principal la:

A)    reglementari tehnice privind proiectarea constructiilor;

B)     norme referitoare la calitatea materialelor si produselor folosite la realizarea constructiilor;

C)    specificatii privind modul de intocmire a agrementelor tehnice pentru noi produse, echipamente, materiale, procedee etc.

Consiliul UE a dispus ca de elaborarea sistemului european de reglementari si norme tehnice sa se ocupe trei dintre cele mai importante organisme de standardizare: Comitetul European de Standardizare (Comit Europen de Normalisation, CEN), Comitetul European de Standardizare Electrotehnica (CENELEC) si Institutul European de Standardizare in Telecomunicatii (ETSI). Exista in prezent peste 5000 de standarde europene. Este de asteptat ca in final standardele europene sa inlocuiasca integral standardele nationale. Difuzarea reglementarilor elaborate se face in principal de catre Secretariatul Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELE).

In conformitate cu tematica adoptata, in continuare se vor prezenta numai preocuparile privind armonizarea reglementarilor tehnice de proiectare (punctul A de mai sus) denumite Eurocoduri structurale.

NORME DE PROIECTARE ARMONIZATE - EUROCODURI STRUCTURALE

In baza Documentului interpretativ nr. 1 (ID1) corespunzator exigentei "a) rezistenta si stabilitate" s-a dispus ca actiunea de realizare a reglementarilor de proiectare armonizate sau Eurocodurile structurale sau pe scurt Eurocoduri (EUROCODES) sa fie trecuta in responsabilitatea unui Comitet tehnic (Technical Committe, TC) din cadrul Comitetului European de Standardizare (CEN) denumit CEN/TC 250 Structural Eurocodes, cu urmatorul obiect de activitate: "Standardizarea regulilor si metodelor de proiectare a structurilor pentru cladiri si constructii ingineresti tinand seama de legatura dintre normele de calcul, comportarea materialelor si tehnologia de executie si control".

Initiativa elaborarii unor norme internationale pentru proiectarea structurilor de rezistenta a aparut in 1974 si are la baza cooperarea unor organizatii tehnico-stiintifice si profesionale, cu activitate recunoscuta pe plan european si international. Aceste organizatii sunt:

Regulile de baza pentru calculul structurilor au fost elaborate in cadrul JCSS. S-au formulat conditiile de siguranta si exploatare pe baza conceptului de risc, in functie de criteriile de fiabilitate ale structurilor.

Aceste conditii au asigurat baza comuna a normelor de calcul, creandu-se premizele necesare intocmirii si elaborarii Eurocodurilor structurale. In acest sens s-a urmarit o armonizare a principiilor cadru ale normelor statelor participante privind materialele de constructie, metodele de executie, tipurile de cladiri si constructii ingineresti.

In Documentul interpretativ ID1 se mai mentioneaza:

Eurocodurile vor servi ca norme de referinta, fiind supuse recunoasterii autoritatilor din statele membre si au ca scop:

furnizarea criteriilor esentiale de verificare a structurilor pentru cladiri si lucrari ingineresti;

asigurarea bazei tehnico-legale a contractelor specifice de executie si a lucrarilor de constructii si serviciilor ingineresti;

asigurarea cadrului redactarii specificatiilor tehnice pentru materiale si produse utilizate in constructii.

Programul EUROCODE furnizeaza, in cadrul unui sistem coerent si cuprinzator de norme, metode de proiectare variate si alte elemente specifice de proiectare importante in practica, acoperand toate tipurile de cladiri si lucrari ingineresti realizate din materiale de constructii diverse.

Eurocodurile se vor baza si pe normele de referinta ale Organizatiei Internationale pentru Standardizare (International Organisation for Standardisation, ISO).

Programul EUROCODE (EC) prevedere noua normative si anume:

Prevederile dintr-un Eurocod sunt structurate pe articole si/sau paragrafe care pot fi: principii de baza si reguli de aplicare.

Principiile de baza cuprind:

definitii si declaratii generale pentru care nu exista o alta alternativa;

cerinte, modele si metode analitice pentru care nu se admit alternative in afara celor stipulate in mod expres/special.

Regulile de aplicare sunt reguli unanim recunoscute, care urmeaza principiile si indeplinesc cerintele acestora.

Principiile se identifica prin litera P care urmeaza numarul articolului sau paragrafului. Celelalte paragrafe sau articole (fara P) reprezinta reguli de aplicare.

Folosirea unui Eurocod necesita intotdeauna respectarea principiilor in timp ce regulile de aplicare cu statut de recomandari pot fi inlocuite, in diverse cazuri particulare, prin reguli sau metode echivalente daca se arata ca acestea respecta principiile de baza; se asigura astfel o mai mare flexibilitate in aplicare, permitandu-se alternative in cadrul normei.

In prima etapa a elaborarii normativelor acestea s-au publicat partial sau integral ca Norme Europene Provizorii sau Prestandarde, denumite prescurtat ENV. Astfel, partea I (care se refera de regula la cerinte fundamentale/generale) a EC2, EC3, EC4 si EC5 a fost pusa in circulatie sub forma ENV in 1992. Prima parte a lui EC1 si EC8 s-a publicat in versiune ENV in 1994.

Pentru ca autoritatile statelor membre sa-si poata exercita responsabilitatea asupra exigentelor esentiale, fiecare Eurocod sau parte din Eurocod publicat sub forma ENV va trebui insotit de un Document de Aplicare Nationala (DAN). Aceste documente vor fi elaborate si utilizate impreuna cu forma experimentala ENV a normei europene respective, avand urmatoarele functiuni:

• armonizarea normelor prin stabilirea unor legaturi intre ENV si reglementarile nationale,
• corelarea ENV cu nivelul de protectie pe plan national din punct de vedere al sigurantei structurale,
• precizarea valorilor numerice din ENV pentru diverse marimi (coeficienti de siguranta, intensitatea actiunilor - vant, zapada, seism, variatii de temperatura - etc.). In ENV aceste marimi sunt puse in evidenta prin includerea intre paranteze drepte [ ] . Autoritatile din fiecare tara vor inlocui valorile dintre paranteze cu valori cu aplicabilitate nationala,
• crearea unor alternative la regulile de aplicare pe baza principiilor de baza.

A doua si ultima etapa se refera la conversia prestandardelor in norme europene, EN, care vor deveni valabile/obligatorii in tarile membre UE, urmand ca standardele si normativele nationale corespunzatoare sa fie retrase din folosinta dupa o perioada stabilita . Aplicarea reglementarilor EN va deschide piata firmelor de proiectare, care vor putea coopera cu firme straine de executie, pentru lucrari din intreaga Europa. Este de asteptat ca, printr-o decizie de ordin politic la nivel UE, pachetul de norme EUROCODE sa devina operational, cu statut de norme europene unice, in perioada 2005-2007.

CONSIDERATII PRIVIND ARMONIZAREA NORMELOR ROMANESTI CU EUROCODURILE STRUCTURALE. DOCUMENTE NATIONALE DE APLICARE

Raspunderea pentru comportarea corespunzatoare a constructiilor revine in principal statului. De aceea organismele responsabile ale acestuia trebuie sa se implice in activitatile de conceptie/proiectare, executie si exploatare a constructiilor. Implicarea statului se materializeaza prin faptul ca aceste activitati trebuie sa se desfasoare in conformitate cu reglementarile tehnice legale, care trebuie sa fie respectate neconditionat.

In tara noastra reglementarile tehnice in constructii au fost tratate in mod unitar in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, MLPAT, actualmente Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, MLPTL, sub coordonarea Directiei Generale Tehnice. S-au constituit Comitete tehnice de specialitate care, in baza Legii nr. 10/1995 privind calitatea in constructii si a Regulamentelor de aplicare aferente, au urmatoarele obligatii pentru satisfacerea celor sase exigente:

• elaborarea reglementarilor tehnice pentru componentele sistemului calitatii in constructii;
• agrementul tehnic pentru produse, procedee si echipamente;
• certificarea de conformitate a calitatii produselor folosite in constructii.

In noiembrie 1997 MLPAT lanseaza Programul Codurilor Romane - CR pentru "Elaborarea reglementarilor tehnice pentru structuri la constructii civile si industriale in perioada 1997-2000 si armonizarea cu reglementarile tehnice din Uniunea Europeana".

Elementele programului CR au fost definite, in principiu, in concordanta cu Eurocodurile 1-9, ideea de baza fiind ca acestea sa devina Documente Nationale de Aplicare (DAN), adica continutul unui Eurocod ENV sa fie preluat integral in versiunea romaneasca cu adaptarile corespunzatoare situatiei din tara noastra. Astfel EC1 sub forma ENV ar fi devenit CR1 - Elemente fundamentale pentru proiectarea (bazele proiectarii) si actiuni in constructii, EC2 - ENV ar fi fost CR2 - Proiectarea structurilor din beton s.a.m.d.

Unele neajunsuri in coordonarea programului CR si limitarea finantarii au facut ca acesta sa nu se deruleze in mod continuu si nu s-a mai reusit sa se urmareasca evolutia europeana a programului EUROCODE. Din aceasta cauza in loc sa apara traducerea in limba romana a eurocodurilor insotite de DAN-urile corespunzatoare s-au elaborat diverse normative care nu poarta denumirea nici a capitolului din eurocodul original nici din programul CR. De exemplu, in Buletinul Constructiilor vol. 19-20 din 2001 s-a publicat normativul cu indicativul NP 042-2000 intitulat "Verificarea prin calcul a elementelor de constructii metalice si a imbinarilor acestora", care este de fapt ENV 1993-1-1 a EC3: "Calculul si proiectarea structurilor din otel", partea 1.1: "Reguli generale si specificatii pentru cladiri". Aceeasi situatie ambigua se intalneste si in calculul structurilor la actiuni seismice (EC8 si P100), calculul structurilor din lemn (EC5 si normativele NP 005-1996 si NP 019-1997) etc.

Traducerea Eurocodurilor structurale si elaborarea codurilor CR, care reprezinta DAN-urile in conceptia CEN, sunt de o mare importanta si trebuie dublate de o actiune de larga difuzare si explicare pentru cunoasterea de catre inginerii care le vor aplica sau vor avea tangenta cu aceste norme. DAN-urile trebuie trimise in ancheta pe o perioada de 2 ani intrand in aplicare cu statutul de norme provizorii, in paralel cu normele nationale existente.