Aplicarea dreptului comunitar in Constitutia Romaniei

Aplicarea dreptului comunitar in Constitutia Romaniei

In perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, s-a actionat, in agala masura si in paralel, pentru adoptarea acquis-ului comunitar si pentru adaptarea legislatiei interne, incepand chiar cu legea fundamentala.

Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 prevedea in art. 11 ca "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-I revin din tratatele la care este parte", text care reafirma de fapt o obligatie a statului existenta deja in baza principiului imperativ al dreptului international pacta sunt servanda (tratatele trebuie sa fie respectate). Aceasta obligatie de ordin general era urmata de una concreta cu privire la forta juridica a tratatelor pe plan intern: "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern". Nu exista, insa, ca in constitutiile altor tari, un text care sa prevada expres competenta Parlamentului de a ratifica tratatele internationale si care sa precizeze care dintre aceste tratate trebuie sa fie supuse ratificarii si cu ce majoritate sa fie votate. Dispozitia din art. 91(1) din Constitutie, potrivit careia Presedintele trebuie sa supuna tratatele internationale ratificarii Parlamentului "in termen de 60 de zile" nu suplinea aceasta lacuna si nici nu reflecta, dupa parerea noastra, rolul si raspunderea sefului statului in privinta ratificarii tratatelor. Mai mult, acest text putea fi interpretat in sensul ca Presedintele, care este "garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii", asa cum prevede art. 80 alin. (1) din Constitutie, republicata, nu poate sa refuze sau sa amane supunerea spre ratificare a unui tratat pentru considerentele de oportunitate politica. Nu era prevazuta nici posibilitatea ca, in cazul unor schimbari dramatice intervenite intre momentul convenirii textului unui tratat si momentul inceperii procedurii de ratificare in forma existenta, urmand sa fie renegociat spre a reflecta in mod corespunzator interesele Romaniei.

Pe de alta parte, unele dispozitii din Constitutia din 1991 excludeau ideea partajarii sau transferului de suveranitate pe care o implica aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si trebuiau sa fie modificate sau completate. Dintre acestea mentionam urmatoarele:

- "Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si rpin referendum" (art. 2); din momentul aderarii, Romania trebuie sa imparta suveranitatea, in anumite domenii, cu forurile comunitare;

- relatiile Romaniei se intemeiaza "pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international" (art. 10); referirea expresa la "dreptul international" exclude practic dreptul comunitar, care, dupa cum am vazut, este o ordine juridica diferita de dreptul international;

- "Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania" (art.19 alin.1);

- numai cetatenii romani au dreptul de vot (art. 34), dreptul de a fi alesi (art. 35) si dreptul de a ocupa functii si demnitati publice in Romania (art. 16 alin. 3); prin Tratatul de la Maastricht s-a acordat dreptul de vot si dreptul de a fi ales la alegerile locale tuturor cetatenilor Uniunii Europene, adica tuturor persoanelor care au cetatenia unuia dintre statele membre si care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat membru decat cel al carei cetatenie o au;

-"cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor" (art. 41 alin.(2)); dispozitia contravenea reglementarilor comunitare;

-"Parlamentul este.unica autoritate legiuitoare a tarii" (art. 58 alin. 1); deoarece, dupa aderare, in anumite domenii pot legifera numai institutiile comunitare, si aceasta dispozitie va trebui sa fie modificata.

Pentru a face posibila aplicarea imediata, directa si cu prioritate a dreptului comunitar, au fot necesare noi reglementari, inclusiv de ordin constitutional, care sa puna de acord ordinea juridica interna cu cea a Uniunii Europene.

In acest scop, Constitutia din 1991 a fost modificata, introducandu-se dispozitii noi, dintre care mentionam:

- la art. 11, s-a adaugat un nou paragraf (3), in urmatoarea redactare: "In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei"; formularea nu este insa fericita, pentru ca in loc sa puna accentul pe faptul ca prevederile tratatului trebuie sa fie in concordanta cu Constitutia, lasa sa se inteleaga ca pot fi negociate si semnate tratate care sunt contrare legii fundamentale, insa ratificarea lor se va face numai dupa revizuirea Constitutiei; in plus, redactarea este deficitara si pentru ca vorbeste numai despre ratificare, or aceasta este numai una din modalitatile prin care se exprima consimtamantul unui subiect de drept international de a deveni parte la un tratat. Textul prezinta si un inconvenient de ordin practic pentru ca revizuirea Constitutiei este un proces anevoios, care trebuie sa fie parcurs de fiecare data cand Romania doreste sa devina pate la un tratat care contravine Constitutiei;

- la art. 16, care face parte din Titlul II (Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale), unul din cele doua alineate adaugate (4) prevede ca "In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii Europene care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale"; aceasta dispozitie permite aplicarea reglementarilor comunitare in materie, din momentul aderarii;

- la art. 19 s-a adaugat un nou alineat, care prevede ca "cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate";

- art. 38 prevede ca "In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European; dispozitia nu era necesara deoarece drepturile respective nu deriva din Constitutia Romaniei, ci din reglementarile comunitare, care se aplica in mod direct, imediat si cu prioritate, din momentul in care Romania a devenit membra a Uniunii Europene;

- prin art. 44 (2) s-a permis cetatenilor straini si apatrizilor sa dobandeasca dreptul de proprietate privata asupra terenurilor "numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale., in conditiile prevazute prin lege organica.";

- art. 91(1) a fost modificat astfel incat termenul fix de 60 de zile, in care Presedintele trebuia sa supuna Parlamentului spre ratificare tratatele internationale incheiate in numele Romaniei, a fost inlocuit cu formularea generala "intr-un termen rezonabil", si a fost completat cu o precizare necsara, in sensul ca "Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie, se aproba sau se ratifica potrivit procedurilor stabilite prin lege"; formularea "intr-un termen rezonabil" nu inlatura insa observatiile formulate cu privire la textul anterior, pentru ca seful statului nu trebuie sa fie obligat sa supuna ratificarii un tratat care, ca urmare a schimbarii dramatice a circumstantelor in care a fost negociat, nu mai corespunde intereselor statului roman; in plus, utilizarea termenului incheierea tratatelor, cu referire la perioada anterioara ratificarii sau aderarii induce un element de confuzie in text, pentru ca despre incheierea unui tratat nu se poate vorbi decat dupa ce acesta a parcurs toate procedurile prevazute de legislatia interna, adica negocierea, semnarea, ratificarea sau aderarea, schimbul instrumentelor de ratificare si, in sfarsit, intrarea in vigoare;

- art. 148 (1) prevede ca "Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene.se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor", iar alineatul al doilea consacra principiul prioritatii prevederilor tratatelor constitutive si a celorlalte reglementari cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene fata de dispozitiile contrare din legile interne.

Cele cateva referiri la dreptul comunitar existente in Constitutia modificata nu rezolva insa complexele probleme legate de raportul dintre acest sistem de drept si legislatia unui stat membru la Uniunea Europeana.

Unele reglementari noi in aceasta directie au fost aduse prin Legea nr. 590/2003 privind tratatele, care a abrogat legea nr. 4/1991. In Sectiunea a3-a a Legii nr. 590/2003, intitulata Examinarea compatibilitatii tratatelor cu Constitutia Romaniei, art. 40 alin. (1) prevede ca, "dupa convenirea sau adoptarea tratatelor.in orice etapa a incheierii lor", se poate solicita Curtii Constitutionale avizul privind compatibilitatea prevederior tratatelor cu Constitutia. O astfel de initiativa poate fi luata de oricare dintre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului ori de un numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori. In cazul in care Curtea Constitutionala constata ca tratatul cuprinde dispozitii contrare Constitutiei si nu este posibila renegocierea acestuia sau formularea de rezerve, ratificarea, aprobarea, aderarea sau acceptarea lui se va face numai dupa revizuirea Constitutiei.

Daca, in exercitarea atributiilor sale generale de control al constitutionalitatii, Curtea Constitutionala decide ca dispozitiile unui tratat aflat in vigoare pentru Romania sunt neconstitutionale, Ministerul Afacerilor Externe, impreuna cu institutia in competenta careia se afla domeniul reglementat prin tratatul respectiv, va initia procedurile necesare pentru renegocierea tratatului sau incetarea valabilitatii acestuia ori, dupa caz, pentru revizuirea Constitutiei.

Incetarea valabilitatii unui tratat se pune in mod diferit dupa cum este vorba despre un tratat bilateral sau unul multilateral. In caul tratatului bilateral, incetarea valabilitatii trebuie sa fie negociata cu cealalta parte contractanta, tratatul urmand sa-si inceteze valabilitatea pentru ambele parti contractante, iar in cazul celui multilateral, incetarea valabilitatii pentru Romania trebuie sa fie negociata cu toate celelalte parti contractante, daca o asemenea posibilitate este prevazuta in cuprinsul tratatului. Daca celelalte parti contractante nu sunt de acord cu incetarea valabilitatii unui tratat, iar aceasta masura se impune pentru partea romana, nu ramane decat sa se recurga la denuntare, renuntare sau retragere, cu conditia ca aceste cai sa fie permise de tratat.