COMUNICAREA COMISIEI CATRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CATRE CONSILIU, CATRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CATRE COMITETUL REGIUNILOR

COMUNICAREA COMISIEI CATRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CATRE CONSILIU, CATRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CATRE COMITETUL REGIUNILOR

Abordarea problemelor legate de defrisari si de degradarea padurilor pentru a combate schimbarile climatice si reducerea biodiversitatii

CUPRINS

REZUMAT 3

PROBLEMA DEFRIȘARILOR ȘI A DEGRADARII PADURILOR 4

Ritmul si amploarea defrisarilor si ale degradarii padurilor 4

Cauzele defrisarilor 4

Efectele defrisarilor 5

ABORDAREA PROBLEMELOR LEGATE DE DEFRIȘARI 6

Un obiectiv global propus la nivelul UE 6

Domenii de actiune 6

CONTRIBUȚIA POLITICILOR UE      8

Consolidarea politicilor existente 8

Amploarea, sursele de finantare si mecanismele de abordare a problemelor legate de defrisari 10

DEFRIȘARILE IN CONTEXTUL UNFCCC 12

Reactia pe termen scurt: stabilirea unui mecanism mondial privind carbonul forestier      12

Perspectiva pe termenmai lung: includerea, cu titlu experimental, a defrisarilor pe pietele de carbon 13

ACȚIUNI PREGATITOARE      14

REZUMAT

Padurile acopera aproximativ 30% din suprafata terestra a globului si ofera o multitudine de avantaje economice si sociale. Ele ofera beneficii ecologice semnificative in raport cu diversitatea biologica si cu schimbarile climatice. Padurile tropicale reprezinta una dintre cele mai importante rezerve de biodiversitate si ofera servicii ecosistemice esentiale, precum purificarea apei si prevenirea eroziunii. Resursele forestiere asigura, intr-o anumita masura, existenta a 1,6 miliarde de oameni, iar 60 de milioane de aborigeni depind in mod direct de paduri pentru a supravietui. De asemenea, padurile inmagazineaza cantitati semnificative de CO₂, prevenind astfel cresterea concentratiilor de gaze cu efect de sera din atmosfera.

Padurile sunt amenintate de defrisari si de degradare. Conform estimarilor FAO, in fiecare an dispar aproximativ 13 milioane de hectare de padure. Defrisarile cauzeaza circa 20% din emisiile globale de dioxid de carbon (CO₂) (IPCC, 2007) - mai mult decat cantitatea totala a emisiilor de gaze cu efect de sera din UE. Prin urmare, reducerea emisiilor cauzate de defrisari va fi esentiala pentru realizarea obiectivului de a mentine incalzirea globala la limita de 2 grade Celsius. De asemenea, aceasta reprezinta o modalitate eficienta din punctul de vedere al costurilor de a combate schimbarile climatice. Protejarea padurilor va avea efecte benefice suplimentare asupra biodiversitatii si a existentei oamenilor saraci.

A sosit momentul actiunilor decisive. In centrul raspunsului propus la nivelul UE se afla obiectivul de a stopa reducerea globala a suprafetelor impadurite pana cel mai tarziu in 2030 si de a reduce, pana in 2020, defrisarile din zonele tropicale cu cel putin 50% fata de nivelurile actuale.

Problema defrisarilor a constituit elementul central al dezbaterilor din cadrul negocierilor Organizatiei Natiunilor Unite privind clima (Planul de actiune de la Bali[1]) Calea spre incheierea unui acord privind schimbarile climatice la Copenhaga ofera o ocazie unica de a ataca problema defrisarilor. Este necesar ca UE sa raspunda invitatiei la actiune. Propunerile formulate in prezenta comunicare ar trebui sa stea la baza pozitiei pe care o va adopta UE in cadrul viitoarei conferintei de la Poznan privind clima.

La inceputul anului 2009, Comisia va prezenta o comunicare privind mandatul UE pentru negocierile de la Copenhaga. In conformitate cu concluziile Summitului UE din iunie 2008, aceasta comunicare va include o strategie exhaustiva privind cresterea fondurilor destinate combaterii schimbarilor climatice, inclusiv a defrisarilor. Pentru avea succes la Copenhaga, UE va trebui sa puna in comun eforturi si resurse si sa constituie un singur front unit, pentru atrage sprijinul tarilor partenere

Pentru a combate defrisarile, este necesara consolidarea unei serii de politici comunitare. In plus, in contextul negocierilor actuale privind clima, sunt prezentate doua propuneri concrete si ambitioase:

(i) instituirea unui nou instrument care sa genereze fonduri semnificative in scopul abordarii problemei defrisarilor si a degradarii padurilor, si anume mecanismul mondial privind carbonul forestier (Global Forest Carbon Mechanism); (ii) includerea, cu titlu experimental, a defrisarilor pe pietele de carbon.

Scopul prezentei comunicari nu este acela de a da raspunsuri definitive in ceea ce priveste multiplele aspecte legate de defrisari. Obiectivul acesteia este, mai degraba, acela de a stabili ideile principale ale unui raspuns la nivel comunitar, de a invita toate partile interesate sa participe in mod semnificativ si de a pune in miscare o serie de actiuni initiale care vor constitui fundamentul unui raspuns global valabil la problema defrisarilor.

PROBLEMA DEFRIȘARILOR ȘI A DEGRADARII PADURILOR

Ritmul si amploarea defrisarilor si ale degradarii padurilor

Intre 1999 si 2005, suprafata impadurita a planetei s-a redus cu peste 3%. Pierderile anuale se ridica la 13 milioane de hectare (FAO, 2005), o suprafata aproximativ egala cu cea a Greciei. Aproximativ 96% dintre defrisarile recente au avut loc in regiunile tropicale (Fig. 1), iar cea mai ampla reducere neta a suprafetei impadurite a fost intregistrata, intre 2000 si 2005, in zece tari[2] (FAO, 2007). In aceeasi perioada, suprafata impadurita din alte regiuni s-a extins, inclusiv in UE, in Japonia si in China, ramanand relativ stabila in India. Datorita impactului lor global asupra climei si a valorii pe care o reprezinta in ceea ce priveste biodiversitatea[3], padurile tropicale trebuie sa reprezinte punctul central al actiunii.

Degradarea padurilor tropicale este o problema conexa care are, de asemenea, efecte semnificative asupra climei si biodiversitatii. Degradarea poate lua diferite forme, este dificil de definit[4] si nu se poate intotdeauna masura cu exactitate. Desi nu poate fi tratat in acelasi mod ca defrisarile, acest aspect trebuie solutionat pentru ca orice abordare strategica privind padurile sa poata fi coerenta si cuprinzatoare.

Figura 1: Regiuni ale lumii in care au loc defrisari. Regiunile marcate cu rosu reprezinta principalele fronturi active in ceea ce priveste defrisarile Sursa: MEA, 2005)

Cauzele defrisarilor

Factorii care determina defrisarile sunt diversi, complecsi si actioneaza in diverse combinatii in zone geografice diferite[5]. Cea mai importanta cauza directa a distrugerii padurilor o reprezinta, in general, modificarile survenite in modul de utilizare a terenurilor. Utilizarea alternativa a terenurilor pentru activitati rentabile, cu o valoare mare de piata, precum productia de produse primare, reprezinta un stimulent in vederea defrisarii. In multe cazuri, dezvoltarea infrastructurii poate, de asemenea, sa contribuie la fenomenul de defrisare. Cauza cea mai importanta a acestuia este guvernanta ineficienta, impreuna cu aplicarea necorespunzatoare a politicilor de utilizare a terenurilor aplicate necorespunzator si cu nesiguranta regimurilor de proprietate funciara. Pentru a fi eficienta, orice abordare globala a defrisarilor va trebui sa vizeze in mod direct aceste cauze.

Efectele defrisarilor

Defrisarile au diverse efecte negative de mediu, economice si sociale, in special asupra climei, biodiversitatii si saraciei[6].

Defrisarile sunt responsabile pentru aproximativ 20% din emisiile totale de CO₂ (aproximativ 5,8 Gt - a se vedea figura 2)[7]. Pe langa emisiile de CO₂ cauzate de copaci, prin descompunerea biomasei si arderilor, defrisarile genereaza, de asemenea, emisii provenind din sol, de exemplu, arderea solurilor profunde, bogate in turba, din zonele defrisate. Alte efecte asupra climei includ modificari ale cantitatii de energie reflectata de suprafata pamantului si interactiunea chimica si hidrologica complexa dintre padure si atmosfera.

s Figura 2: Emisii de gaze cu efect de sera, per sector, in 2004. Datele referitoare la sectorul forestier includ emisii de CO₂ cauzate de defrisari, descompunerea biomasei de suprafata, care ramane in urma taierii arborilor si a defrisarilor, arderea turbariilor si descompunerea turbariilor drenate (IPCC 2007)

Defrisarile reprezinta , de asemenea, o cauza majora a reducerii biodiversitatii. Padurile tropicale, in special, adapostesc aproximativ 50% din totalul speciilor terestre si joaca un rol esential in functionarea biosferei. Defrisarile neincetate vor avea ca efect reducerea semnificativa a biodiversitatii, inclusiv disparitia speciilor si a bunurilor si serviciilor asociate acestora. (Sukhdev et al. 2008). In cazul in care nu se ia nicio masura, valoarea bunurilor si a serviciilor aferente padurilor care vor disparea pana in 2005 a fost estimata la 5% din PIB-ul mondial (COPI, 2008).

In final, defrisarile au ca efect diminuarea capacitatii padurilor naturale de a asigura protectia impotriva furtunilor, a inundatiilor, precum si a fluctuatiilor extreme ale tiparelor climatice locale. De asemenea, defrisarile pot avea un impact negativ asupra saraciei, nu numai deoarece padurile asigura existenta multor oameni saraci din lume, ci si datorita serviciile ecosistemice pe care acestea le ofera. Deoarece provoaca cresterea concentratiei de poluanti atmosferici si raspandirea bolilor transmise de insecte, precum malaria, defrisarile au un impact negativ si asupra sanatatii umane.

ABORDAREA PROBLEMELOR LEGATE DE DEFRIȘARI

Un obiectiv global propus la nivelul UE

Realizarea obiectivului UE de a mentine incalzirea globala in limita a 2C peste nivelurile preindustriale va necesita o reducere cu cel putin 50%, pana in 2050, a nivelurilor emisiilor globale. Aceasta reducere este imposibila in absenta unor actiuni substantiale de combatere a defrisarilor.

S-a propus ca, in cadrul negocierilor UNFCCC cu privire la viitorul regimulului climatic, obiectivul UE sa fie acela de a stopa reducerea, la nivel mondial, a suprafetelor impadurite pana cel mai tarziu in 2030 si de a reduce defrisarile brute din zonele tropicale cu cel putin 50% fata de nivelurile actuale, pana in 2020. Se asteapta ca realizarea acestui obiectiv, care va fi sustinut in contextul negocierilor UNFCCC, sa aiba, pana in 2020, efecte deosebit de benefice in ceea ce priveste schimbarile climatice si biodiversitatea.

Domenii de actiune

Figura 3 ilustreaza potentialul semnificativ al acestor masuri de a reduce emisiile pana in 2030 in diferite regiuni ale lumii, astfel incat pretul de piata al carbonului sa ajunga la 40 EUR per tona de CO₂:

Figura 3: Potentialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera aferente padurilor, in diferite regiuni ale lumii

Este necesar ca UE sa isi asume un rol esential in formularea unei politici globale care sa constituie un raspuns la problema defrisarilor. Comunitatea si statele membre trebuie sa conlucreze pentru a-si uni resursele si pentru a asigura complementaritatea actiunilor. Combaterea defrisarilor trebuie sa se desfasoare pe mai multe fronturi:

In primul rand, consolidarea guvernantei si institutiilor silvice la nivel local si national reprezinta o preconditie a oricarui raspuns eficient.

In al doilea rand, este necesar sa se recunoasca in mod explicit ca una dintre principalele cauze ale defrisarilor este de natura economica. Padurile sunt distruse deoarece utilizarea terenurilor in alte scopuri este mai rentabila, pe termen scurt, decat mentinerea padurilor. O politica eficienta trebuie sa recompenseze la adevarata lor valoare serviciile oferite de paduri.

In al treilea rand, o politica cuprinzatoare privind defrisarile nu poate trece cu vederea aspectul cererii si responsabilitatea consumatorilor. Anumite politici interne si externe ale UE pot fi utilizate pentru a facilita realizarea obiectivului general.

In al patrulea rand, datorita faptului ca defrisarile reprezinta o problema mondiala care necesita o rezolvare la nivel mondial, cu scopul de a stabiliza emisiile de CO₂ la un nivel acceptabil si de a stopa reducerea biodiversitatii, negocierile internationale privind clima reprezinta o ocazie unica de a aborda transant problema defrisarilor. Este necesar ca, in cadrul negocierilor[8], sa se tina seama de observatiile referitoare la biodiversitate, formulate de Conventia ONU privind diversitatea biologica.

In al cincelea rand, pentru a fi elaborata si implementata in mod corespunzator, politica respectiva trebuie sa se bazeze pe informatii de inalta calitate. Programele existente de monitorizare si de evaluare a padurilor nu sunt nici complete, nici integrate. Este necesara o abordare stiintifica mai cuprinzatoare pentru a orienta deciziile de politica si pentru a monitoriza implementarea acestora.

CONTRIBUȚIA POLITICILOR UE

Consolidarea politicilor existente

Politicile relevante pentru sectorul forestier nu se limiteaza la acest sector. Multe politici interne si externe ale UE exercita un impact direct asupra defrisarilor, incurajand uneori supraexploatarea terenurilor sau schimbarea modului de utilizare a acestora, contribuind astfel la fenomenul de defrisare. Diverse sectoare si politici - precum comertul, energia, agricultura, siguranta alimentara si cooperarea pentru dezvoltare - pot contribui semnificativ la protejarea padurilor de pe glob.

Politicile UE privind promovarea lemnului si a produselor din lemn obtinute in mod durabil

Pe plan mondial, UE este unul dintre principalii consumatori de lemn si de produse din lemn. In 2005, 83 de milioane de m³ de lemn si de produse din lemn au fost importate pe piata comunitara[9]. Importurile de lemn si produse din lemn recoltat in mod ilegal[10] sunt estimate la 16 milioane de m³, ceea ce reprezinta peste 19% din importurile tuturor tarilor .

UE poate ajuta la promovarea gestionarii durabile a padurilor in diverse moduri:

a) Prin Planul de actiune privind aplicarea legislatiei, guvernanta si schimburile comerciale in domeniul forestier (FLEGT), al carui element central este incheierea unor acorduri de parteneriat voluntare (VPA) cu tarile producatoare de lemn. Astfel se asigura faptul ca exporturile din aceste tari sunt insotite de o licenta care dovedeste ca lemnul a fost recoltat in mod legal. De asemenea, aceste acorduri de parteneriat voluntare stabilesc un cadru pentru abordarea provocarilor care afecteaza guvernanta si aplicarea legislatiei si care reprezinta adesea cauzele fundamentale ale problemelor legate de defrisari si de degradarea padurilor. Astfel, exista o puternica sinergie intre FLEGT si eforturile de a rezolva problema defrisarilor.

b) O alta masura (din cadrul Planului de actiune FLEGT) este un regulament care prevede obligatiile operatorilor din UE de a reduce riscul ca lemnul si produsele din lemn recoltat ilegal sa fie introduse in lantul lor de furnizare. Comisia a propus un Regulament in vederea realizarii acestui obiectiv.

c) Reducerea emisiilor cauzate de defrisari reprezinta, de asemenea, una dintre prioritatile Aliantei mondiale impotriva schimbarilor climatice (GCCA), lansata de UE si care vizeaza tarile sarace in curs de dezvoltare. Aceasta ofera o platforma de dialog de politica si de schimb de bune practici privind modul de solutionare a problemelor legate de atat de combaterea saraciei, cat si de schimbarile climatice. Prin lucrarile sale, alianta sustine negocierile internationale in vederea unui Acord privind schimbarile climatice dupa 2012.

d) Continuand sa ofere informatii forumurilor internationale existente, precum Organizatia internationala pentru lemnul tropical, Conventia privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie (CITES) si Forumul ONU pentru paduri (UNFF), si tinand in continuare seama de revizuirea Instrumentului optionalal UNFF privind padurile, prevazuta pentru 2015.

e) Prin politici de achizitii publice ecologice (APE), in temeiul carora autoritatile publice din UE pot genera o cerere de lemn recoltat in mod legal si durabil.

f) Prin promovarea unor instrumente precum etichetarea ecologica si prin incurajarea sistemelor de certificare forestiera si a achizitionarii de lemn obtinut in mod durabil de catre sectorul privat si, de asemenea,

g) Prin elaborarea unor criterii de durabilitate pentru lemn si alte tipuri de biomasa utilizate pentru producerea energiei regenerabile.

h) Initiative europene, precum Monitorizarea Globala pentru Mediu si Securitate (GMES)[12] si proiectul privind observarea prin satelit a mediului ecosistemului tropical (TREES ‑ Tropical Ecosystem Environment observation by Satellite), pot juca u rol important in monitorizarea schimbarilor modului de utilizare a terenurilor si a tendintelor de defrisare.

Politici ale UE privind produsele din alte materiale decat lemn

Exista legaturi intre cererea de produse agricole si presiunile exercitate in legatura cu modul de utilizare a terenurilor. De asemenea, exista o tensiune intre necesitatea de a creste productia de alimente si necesitatea de a stopa defrisarile. Productia agricola ar trebui sa creasca fara a se mai recurge la defrisari. Aceast lucru necesita investitii substantiale pentru cresterea randamentului terenurilor agricole deja existente. Este necesara intensificarea activitatii de cercetare in agricultura pentru a accelera, in mod durabil, cresterea productivitatii agricole in tarile in curs de dezvoltare.

Dezvoltarea biocarburantilor trebuie sa fie durabila, prin urmare este nevoie de vigilenta pentru a asigura faptul ca dezvoltarea productiei interne si a importurilor nu reprezinta un pericol pentru eforturile de a proteja padurile sau pentru alte aspecte prioritare, mai generale, privind biodiversitatea. In prezent, sunt in curs de elaborare la nivel comunitar criterii corespunzatoare menite sa faciliteze realizarea acestui obiectiv[13].

Conventia privind diversitatea biologica pregateste orientari referitoare la aspectele privind biodiversitatea in domeniul durabilitatii biocarburantilor, ca urmare a ultimei Conferinte a partilor de la Bonn (COP 9), iar acest lucru ar trebui sa faciliteze atingerea unui consens la nivel international. Comisia va juca un rol activ in procesul de monitorizare, pentru a asigura succesul acestei initiative.

In ceea ce priveste coerenta politicilor, la un nivel mai general, Comisia se angajeaza:

sa evalueze impactul viitoarelor initiative de politica comunitare si internationale privind defrisarile, inclusiv al celor care nu implica direct padurile si lemnul/produsele din lemn;

sa includa in continuare, in viitoarele revizuiri si evaluari ale impactului acordurilor privind politica agricola si comerciala, o analiza specifica a posibilelor efecte ale acestora asupra defrisarilor;

sa efectueze o evaluare a impactului asupra mediului pe baza unor documente strategice alaborate la nivel national pentru a orienta politica de asistenta pentru dezvoltare;

sa studieze impactul, la nivelul UE, al consumului de produse alimentare si nealimentare importate (de exemplu, carne, soia, ulei de palmier, minereuri metalice) susceptibile de a fi obtinute in urma defrisarilor. Aceats lucru ar putea duce la examinarea unor optiuni de politica in vederea reducerii acestui impact;

sa amelioreze productivitatea agricola, in special prin dezvoltarea cercetarii in vederea ameliorarii productivitatii si durabilitatii agriculturii in tarile in curs de dezvoltare; Comisia a decis ca, incepand din 2008, sa dubleze sprijinul acordat cercetarii internationale din domeniul agriculturii, pentru a ajunge, in medie, la 63 milioane EUR pe an in urmatorii trei ani.

sa continue procesul de revizuire care a debutat o data cu adoptarea primului raport privind coerenta politicilor pentru dezvoltare[14], acesta fiind important pentru consolidarea sprijinului acordat de UE tarilor in curs de dezvoltare, in contextul eforturilor acestora de a realiza obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Amploarea, sursele de finantare si mecanismele de abordare a problemelor legate de defrisari

In vederea solutionarii cu succes a problemei defrisarilor, va fi nevoie de fonduri suplimentare substantiale pentru a putea acorda tarilor in curs de dezvoltare asistenta necesara in ceea ce priveste formarea capacitatilor si pentru a incuraja combaterea cauzelor defrisarii.

Analiza costurilor aferente protectiei padurilor, inclusa in evaluarea impactului care insoteste prezenta comunicare, concluzioneaza ca ar fi nevoie de o suma estimata intre 15 si 25 de miliarde EUR pe an pentru a reduce defrisarile cu 50% pana in 2020[15].

Sunt necesare lucrari suplimentare de cuantificare a necesitatilor financiare, dar este evident ca tarile dezvoltate trebuie sa aloce resurse considerabile pentru a contribui la solutionarea problemei defrisarilor in tarile in curs de dezvoltare, in cadrul viitorului regim international privind clima. Aceste fonduri vor completa eforturile financiare si de alta natura realizate de tarile in curs de dezvoltare si vor trebui sa provina atat din surse publice, cat si private. Mecanismele de finantare vor fi eficiente numai in cazul in care:

tarilor in curs de dezvoltare li se ofera, in prima instanta, asistenta tehnica si financiara necesara pentru formarea capacitatilor si pentru consolidarea institutiilor;

se incearca solutionarea celorlalte aspecte tehnice (de exemplu, prin monitorizare si verificare);

performanta poate fi evaluata si recompensata pe baza unor criterii recunoscute; si

se porneste de la practicile existente care s-au dovedit a fi eficiente de acordare a ajutoarelor si se respecta principiile unei bune gestionari financiare.

La nivelul UE, in perioada 2013‑2020, va fi necesar un nivel corespunzator de finantare pentru combaterea defrisarilor, in special sub forma sprijinului acordat tarilor in curs de dezvoltare pentru incetinirea si stabilizarea defrisarilor si a degradarii padurilor, precum si inversarea acestor tendinte.

Valoarea totala a finantarii va depinde de nivelul actiunilor de atenuare intreprinse de tarile in curs de dezvoltare.

In situatia actuala, recunoasterea creditelor forestiere in cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisie (ETS) nu ar fi o optiune realista. Volumul emisiilor cauzate de defrisari este de aproximativ trei ori mai ridicat decat cel al emisiilor reglementate de sistemul de comercializare a certificatelor de emisie al UE. Intrucat acesta din urma este, in prezent, singurul sistem important de comercializare functional la nivel mondial, a permite companiilor sa cumpere credite pentru evitarea defrisarii[16] ar provoca un grav dezechilibru intre cerere si oferta in cadrul sistemului. De asemenea, mai trebuie rezolvate unele aspecte legate de monitorizare, de raportare si de raspundere. Creditele forestiere sunt temporare si va trebui sa fie inlocuite dupa o anumita perioada. Aceasta inseamna ca, daca o companie isi inceteaza activitatea, cineva va trebui sa isi asume aceasta raspundere de a garanta integritatea ecologica.

Din aceste motive, UE considera ca recunoasterea creditelor forestiere pentru conformitate cu sistemul de comercializare a certificatelor de emisie al UE reprezinta doar un instrument complementar si pe termen lung - si anume, dupa 2020 - cu conditia indeplinirii anumitor conditii (in special echilibrul intre cerere si oferta si raspunderea). In plus, de indata ce se institituie si se interconecteaza alte sisteme de comercializare a certificatelor de emisie care sa genereze o cerere mai mare de reducere a emisiilor, este posibil ca utilizarea creditelor forestiere in scopul finantarii protectiei padurilor sa devina fezabila.

Cu toate acestea, o parte semnificativa a fondurilor UE ar putea proveni din incasarile obtinute din vanzarea la licitatie a certificatelor in cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisie al UE. Intradevar, in temeiul modificarii propuse prin Directiva privind sistemul de comercializare a certificatelor de emisie (ETS) din ianuarie 2008[17], cel putin 20% din incasarile obtinute din licitatii ar trebui utilizate pentru a sprijini obiective climatice, inclusiv combaterea defrisarilor. Recent, Parlamentul European si Consiliul au aprobat utilizarea incasarilor obtinute din vanzarea la licitatie a certificatelor din sectorul aviatiei pentru reducerea emisiilor, inclusiv prin evitarea defrisarilor.

Se estimeaza ca vanzarea la licitatie a certificatelor ar putea genera venituri anuale de 30‑50 miliarde EUR pentru statele membre pana in 2020. Daca 5% din veniturile din licitatii ar fi utilizate pentru a contribui la eforturile globale de combatere a defrisarilor, suma alocata in 2020 s-ar ridica la 1,5‑2,5 miliarde EUR.

O reactie la defrisari necesita un sprijin mai puternic decat poate fi acordat prin sistemele de stimulente. Este necesara finantare pentru ameliorarea guvernantei si solutionarea aspectelor tehnice (precum monitorizarea prin satelit si alte tehnologii). Asistenta pentru dezvoltare acordata de Comisia Europeana si de statele membre ale UE poate juca un rol in abordarea acestor probleme. Aceasta asistenta poate fi orientata prin masurile existente la nivel national, precum si prin masuri luate la nivel international si prin masuri multilaterale stabilite in acest scop.

Ar trebui ca aceste surse de finantare publica sa fie completate prin finantari din fonduri private.

DEFRIȘARILE IN CONTEXTUL UNFCCC

Este necesar ca UE sa urmareasca realizarea obiectivului de a stabili un sistem de stimulente sustinut la nivel international in vederea reducerii defrisarilor si a degradarii padurilor in tarile in curs de dezvoltare, in cadrul viitorului acord global UNFCCC pentru perioada 2013-2020.

Acest sistem va fi deschis tuturor tarilor in curs de dezvoltare care vor ratifica viitorul acord si va putea contribui la obiectivul global de reducere a emisiilor, prevazut ca parte integranta a viitorului cadru international privind clima, prin asumarea, la nivel national, a angajamentului de a lua masuri de reducere a emisiilor cauzate de defrisari si de degradarea padurilor.

Se propune o abordare in doua etape:

stabilirea unui mecanism mondial privind carbonul forestier;

includerea, cu titlu experimental, a defrisarilor pe pietele de carbon.

Reactia pe termen scurt: stabilirea unui mecanism mondial privind carbonul forestier

Obiectivul UE este acela de a permite tarilor in curs de dezvoltare sa contribuie la obiectivul global de reducere a emisiilor, prin luarea unor masuri in vederea reducerii emisiilor cauzate de defrisari si de degradarea padurilor.

Este necesar sa se instituie un mecanism mondial privind carbonul forestier (GFCM). Desi trebuie rezolvate unele detalii institutionale si operationale, luandu-se in considerare, in acest caz, masurile existente, pentru ca GFCM sa fie eficace, sunt esentiale urmatoarele aspecte:

Este necesar sa se permita participarea tuturor tarilor in curs de dezvoltare care vor ratifica viitorul acord si care se angajeaza sa ia masuri in vederea reducerii defrisarilor in cadrul sistemului mentionat.

Mecanismul ar trebui sa se concentreze asupra reducerii emisiilor cauzate de defrisari si de degradarea padurilor. Este necesar sa se gaseasca modalitati complementare de a acorda asistenta tarilor in curs de dezvoltare pentru ca acestea sa protejeze padurile de pe teritoriul lor si sa reduca riscul de relocare a emisiilor la nivel international.

Mecanismul ar trebui sa sprijine activitatile de formare a capacitatilor in tarile in curs de dezvoltare.

Pentru a putea beneficia de fondurile acordate in cadrul acestui mecanism in vederea reducerii riscului de relocare a emisiilor in interiorul uneu tari, va fi necesar ca mecanismul respectiv sa fie implementat in intreaga tara si sa implice intregul sector forestier (in tarile mari, implementarea poate avea loc la nivel regional, in acord cu specificul fiecarei regiuni).

Ar trebui ca mecanismul sa tina seama de necesitatea de a obtine, in masura posibilului, beneficii colaterale, precum protejarea biodiversitatii si eradicarea saraciei. In cazul in care aceste beneficii colaterale pot fi evaluate, stimulentele financiare ar putea fi eventual orientate spre actiuni care sa permita obtinerea unui numar ridicat de astfel de beneficii. In cadrul negocierilor UNFCCC, ar trebui sa se tina seama de rezultatele lucrarilor privind schimbarile climatice si biodiversitatea, realizate de Conventia privind diversitatea biologica.

Rezultatele eforturilor de reducere a emisiilor trebuie evaluate, monitorizate si luate in considerare la nivel national, iar aceste reduceri trebuie sa faca obiectul unor verificari independente.

Sprijinul financiar pentru masurile luate la nivel national pentru combaterea defrisarilor si a degradarii padurilor va fi acordat pe baza unor criterii de performanta si a rezultatelor verificate.

Ar trebui impusa instituirea unor structuri eficiente de guvernanta in domeniul forestier si respectarea drepturilor oamenilor a caror existenta depinde de resursele forestiere.

La elaborarea instrumentelor de sprijin financiar din cadrul mecanismului este necesar sa se tina seama de principiul responsabilitatilor comune dar diferentiate.

Perspectiva pe termenmai lung: includerea, cu titlu experimental, a defrisarilor pe pietele de carbon

Finantarea din fonduri publice este cea mai adecvata cale spre progres in ceea ce priveste o serie de activitati esentiale - in special formarea capacitatilor, acordarea de sprijin tehnic guvernantei din sectorul forestier si dezvoltarea competentelor tehnice in vederea monitorizarii si consolidarii angajamentelor luate. De asemenea, finantarea publica este cel mai realist instrument de incurajare a combaterii defrisarilor in perioada 2013-2020. Cu toate acestea, nu numai prin mecanismul respectiv se pot acorda stimulente, iar UE ar trebui sa fie gata sa exploreze posibila contributie a unor strategii de piata bine concepute.

In perioada 2008-2012, sub rezerva respectarii unor limite cantitative stricte, activitatile de impadurire si de reimpadurire vor fi recunoscute ca masura a respectarii obligatiilor impuse guvernelor si pot genera credite in cadrul mecanismului de dezvoltare curata (CDM). Aceasta recunoastere, in limitele actuale, ar trebui continuata dupa 2012. In plus, Comisia va testa recunoasterea creditelor pentru defrisare ca masura a respectarii obligatiilor impuse guvernelor. Inainte ca includerea padurilor pe pietele carbonului sa devina o optiune realista, trebuie indeplinite anumite preconditii.

Va fi necesar un acord international care sa prevada reduceri substantiale ale emisiilor pe termen mediu. Acest lucru va fi necesar pentru a genera o cerere suficient de mare de reducere a emisiilor, astfel incat tarile dezvoltate sa isi reduca efectiv emisiile, nu doar sa le compenseze cu credite pentru carbon.

Ca si proiectele de impadurire si de reimpadurire din cadrul DMC, impactul secundar al reducerii defrisarilor asupra emisiilor de carbon va trebui sa fie monitorizat in mod corespunzator si verificat in mod independent.

Permanenta creditelor forestiere si raspunderea sunt aspecte care vor trebui rezolvate. Din aceste motive, este necesar un nou mecanism sectorial de piata pentru a evita problemele suscitate de relocare si pentru a asigura obtinerea unor beneficii in ceea ce priveste defrisarile nete.

Includerea creditelor forestiere in sistemul de comercializare a certificatelor de emisii al UE ar trebui luata in considerare numai dupa o analizare amanuntita a experientei acumulate in urma utilizarii creditelor pentru defrisari, ca masura a respectarii obligatiilor impuse guvernelor, pentru perioada de dupa 2020.

A depinde in intregime de valoarea carbonului ar insemna a tine seama de serviciile forestiere numai sub aspectul rezervelor de carbon, fara a compensa alte servicii importante pe care le ofera ecosistemele forestiere si a caror valoare poate fi mult mai ridicata. Acest aspect va trebui, de asemenea, rezolvat.

ACȚIUNI PREGATITOARE

Pentru ca un mecanism mondial privind carbonul forestier sa fie operational in 2013 si pentru a testa fezabilitatea includerii padurilor pe pietele carbonului, vor fi necesare actiuni pregatitoare. O serie de donatori participa deja in mod activ la astfel de actiuni. Daca doreste sa conduca in mod activ lupta impotriva defrisarilor, UE va trebui sa fie gata sa ia initiativa intr-o serie de domenii. Aceasta include sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare pentru formarea capacitatilor, pentru consolidarea guvernantei in domeniul forestier si pentru completarea lacunelor in materie de cunostinte. UE ar putea sprijini initiative lansate recent, precum programul REDD al ONU[18]. De asemenea, Alianta mondiala impotriva schimbarilor climatice ofera un cadru adecvat pentru continuarea dialogului privind defrisarile cu tarile in curs de dezvoltare si pentru stabilirea unor actiuni de monitorizare pentru a duce mai departe eforturile colective de solutionare a problemei despaduririlor.

O politica eficienta depinde de informatii de mare calitate si de sisteme de monitorizare. In special monitorizarea degradarii padurilor va necesita atat eforturi sustinute, cat si definitii si criterii recunoscute. Monitorizarea ar trebui abordata dintr-o perspectiva conservatoare pentru a evita supraestimarea reducerilor de emisii din cauza unor incertitudini.

Progresele tehnologice in materie de programe informatice, sateliti si comunicatii au dus la crearea unor instrumente mai ieftine si mai accesibile de monitorizare a padurilor. Cu toate acestea, abordarea lacunelor ramase trebuie sa constituie o prioritate. Este necesar ca fiecare tara sa isi dezvolte capacitatile pentru a stabili modalitati de monitorizare de inalta calitate la nivel national si sisteme de verificare pentru a masura progresul si pentru a asigura respectarea obligatiilor. Pentru a realiza aceste obiective, s-ar putea recurge la initiativele si la metodologiile UE deja implementate de Centrul Comun de Cercetare sau la alte programe - precum Kopernikus, Reteaua mondiala de sisteme de observare a Pamantului si Global Observations of Forest and Land Cover Dynamics. Initiativele regionale, precum Observatoire des Forêts d'Afrique Centrale ar trebui promovate si implementate si in alte regiuni tropicale.

Pentru a face progrese in ceea ce priveste acest proces, Comisia intentioneaza sa organizeze o conferinta de pregatire pentru Copenhaga, care va oferi un forum pentru dezbateri pe marginea propunerilor Comisiei, precum si angajarea principalelor parti interesate si elaborarea unor masuri adecvate de monitorizare.