PRINCIPALELE ETAPE ALE INTEGRARII EUROPENE

PRINCIPALELE ETAPE ALE INTEGRARII EUROPENE

Etape:

a)     

Semnarea la Paris (18 aprilie 1951) a Tratatului Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) si intrarea in vigoare la data de 25 iulie 1951

Tarile semnatare: Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg

Obiective:

Eliminarea diferitelor obstacole in calea schimburilor si crearea unei piete comune pentru produsele carbonifere si siderurgice

Libera circulatie a capitalului si fortei de munca apartinand celor doua sectoare

Reguli in domeniul investitiilor si ajutoarelor financiare, productiei si preturilor, acordurilor de colaborare, transporturilor si politicii comerciale

Prevedea crearea unor institutii: Inalta Autoritate si un Consiliu special, ale caror decizii sunt obligatorii pentru statele membre

A instituit deja Parlamentul si Curtea de Justitie Europeana

b)     

Tratatul instituind Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica (EURATOM) semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, care viza:

Crearea unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare

Stabilirea unei legislatii nucleare comune

Instituirea unui sistem comun de aprovizionare cu materiale fisionabile

Sistem de control asupra utilizarii pasnice a energiei nucleare

Norme comune de securitate impotriva radiatiilor ionizante si de protectie sanitara a populatiei si lucratorilor din acest sector

Programul comun prin care se urmarea dezvoltarea tehnologica si stimularea productiei nucleare in Europa

Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana - Tratatul de la Roma (semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958), care vizeaza:

Realizarea Uniunii Vamale, fixand obiectivele si indicatorii privind orientarea viitoarelor politici in cateva domenii de activitate economica

Aceasta presupune: realizarea unei Uniuni Vamale comportand, pe de o parte, inlaturarea barierelor vamale, contingentelor de import si a altor obstacole pentru schimburile dintre statele membre si, pe de alta parte, punerea in aplicare a unui Tarif Vamal Comun fata de tarile terte; realizarea, in special, prin amortizarea politicilor nationale, a patru libertati fundamentale - libera circulatie a produselor industriale si agricole, libera circulatie a fortei de munca, libera prestare de servicii si libera circulatie a capitaluri

Se instituie Consiliul de Ministri, Comisia Europeana si Curtea de Conturi pe langa cele existente deja

c)     

1 iulie 1987 - Actul Unic European

Angajeaza Comunitatea in fixarea masurilor destinate crearii progresive a Pietei Interne

Cadrul juridic si al vietii social-economice se fixeaza la Bruxelles

Se are in vedere:

Suprimarea controlului la frontierele interne ale Comunitatii

Liberalizarea totala a miscarilor de capital care trebuie sa fie efectiva

Recurgerea mai sistematica la votul cu majoritate calificata

Accelerarea realizarii Uniunii Economice si Monetare (UEM)

se prevede crearea Pietei Unice la 1 ianuarie 1993

d)     

Tratatul asupra UE - Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992)

Constructia europeana se axeaza pe 3 piloni:

Pilonul Comunitatilor Europene - Pilonul I:

v     Comunitatea Economica Europeana: Uniunea Vamala si Piata Interna, Politica Agricola, politici structurale, Politica Comerciala

v     Dispozitii noi sau modificari privind: cetatenia uniunii, educatia si cultura, retelele transeuropene, protectia consumatorilor, sanatatea, cercetarea si mediul, poltica sociala, frontierele exterioare, politica de emigrare

v     CECO

v     EURATOM

Pilonul Politica Externa si de Securitate Comuna - Pilonul II:

v     Politica externa: cooperarea, pozitii si actiuni comune, mentinerea pacii, drepturile omului, democratie, ajutoare pentru tarile terte

v     Politica de securitate: cu sprijinul UEO - probleme privind securitatea UE, dezarmare, aspecte economice privind armamentul, pe termen lung - cadrul european de securitate

Pilonul Cooperarea in Domeniul Justitiei si al Afacerilor Interne - Pilonul III:

v     Cooperarea juridica in materie de drept civil si penal

v     Cooperarea intre serviciile de politie

v     Lupta impotriva rasismului si xenofobiei

v     Lupta impotriva drogurilor si a traficului de arme

v     Lupta impotriva crimei organizate

v     Lupta impotriva terorismului

e)     

Tratatul de la Amsterdam

Parlamentul European a primit statutul de partener egal al Consiliului de Ministri European (Consiliul Uniunii Europene)

Obiective:

Plasarea problemei locurilor de munca si a drepturilor cetatenilor in centru preocuparilor Uniunii Europene

Indepartarea ultimelor obstacole ramase in calea libertatii de miscare si intarirea securitatii cetatenilor

Conferirea unei voci mai puternice Europei in afacerile mondiale

Sporirea eficientei structurii institutionale a UE, in perspectiva largirii acesteia

Noutati:

In privinta Politicii Comerciale Comune, extinde campul de aplicare al art. 133 CE la comertul cu servicii si la proprietatea intelectuala

In Politica Sociala, noul titlu XVIII privind angajarea, art. 125-130 cu includerea in Tratatul CE a Protocolului social, lupta impotriva excluderii sociale

Alte modificari vizeaza protectia mediului, consumatorului, sanatatea publica

Integrarea in tratatele Uniunii Europene a Acordului de la Schengen

f)      

Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001)

Deschide calea extinderii Uniunii Europene

Obiective:

Stabilirea si mentinerea, conform principiului subsidiaritatii, a unei delimitari mai precise a competentelor institutiilor Uniunii Europene si ale statelor membre

Proclamarea Carte Drepturilor Fundamentale ale UE, conform concluziilor Consiliului European de la Kln (iunie 1999)

Simplificarea tratatelor pentru a le face mai clare si concise, dar fara a schimba sensul acestora

Cresterea rolului Parlamentelor nationale in arhitectura europeana

g)     

Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007)

Confera Uniunii uropene personalitate juridica

Antrenarea Parlamentelor nationale in procesul decizional

Delimitarea mai clara a competentelor institutiilor UE si a actelor juridice ale acestora

Reducerea numarului de comisionari europeni (din 2014), precum si a numarului de europarlamentari

Stabilirea conditiilor aderarii, suspendarii si a retrageii voluntare

aduce inovatii importante, conferind Uniunii mijloacele de a dezvolta coerenta si unitatea in politica sa externa., in primul rand prin alegerea unui presedinte al Consiliului European care asigura reprezentarea externa a UE in probleme de PESC

Tratatul de la Lisabona creeaza un post de Inalt reprezentant al Uniunii pentru afacerile externe si politica de securitate, care uneste posturile Inaltului reprezentant pentru politica externa si securitate comuna(Dl. Javier Solana, in acest moment) si Comisarului European insarcinat cu relatii externe( D-na Benita Ferrero Waldner, in acest moment) ; acesta este unul din vicepresedintii Comisiei Europene si depinde in mod egal de Consiliu European, fiind numit de catre acesta ; Responsabilitatile sale constau in:

implementarea politicii externe a Uniunii Europene

conduce Consiliul afacerilor externe care reuneste toti ministrii afacerilor externe ai Uniunii Europene

procedura codeciziei devine procedura legislativa obisnuita

Votul cu majoritate calificata devine regula generala in Consiliu. Definitia acestuia ca majoritate dubla a 55% din state, reprezentand 65% din populatia Uniunii, este aceeasi ca si in Constitutie (fiind nevoie de un numar minim de 4 state membre pentru a constitui o minoritate de blocaj), desi nu va intra in vigoare pana in 2014. Acesta va face totodata obiectul unei perioade de tranzitie de 3 ani, pana in 2017, timp in care o decizie va putea fi blocata in conformitate cu dispozitiile de votare prevazute in Tratatul de la Nisa

Este introdusa o repartizare exacta si clara a competentelor, insotita de o clauza de flexibilitate, similara celei existente in prezent, dar in care Parlamentul trebuie sa isi dea acum acordul