Capitalul social - Votul

Descrierea proiectului: scopul si obiectivele principale.

Votul are un caracter social. De aceea, se poate spune ca si comportamentele de vot sunt determinate, intr-o masura mai mica sau mai mare, de factorii sociali. Intentia de a vota a actorilor politici a facut obiectul a numeroase lucrari teoretice si cercetari, sondaje de opinie. Exista o dimensiune sociala a votului, chiar daca acesta este un act de natura individuala. De aceea, cercetarea stiintifica a votului trebuie sa se departeze de simtul comun, si sa preia o abordare sociologica politica.

In aceasta lucrare imi propun sa analizez legatura dintre comportamentului de vot si anumite instante si factori sociali. Decizia de a vota sau nu, poate fi corelata cu mai multi factori explicativi. Aceasta este intrinsec legata de anumite atitudini ale electoratului, care s-au format ca urmare a actiunii a unor factori sociali diversi. Multe dintre actiunile noastre depind de mediul nostru social, dar si de cei din jurul nostru; la fel si comportamentul de vot. Este important sa determinam de ce depind aceste motivatii ale indivizilor, deoarece ne poate ajuta sa intelegem mai bine un anume spatiu social. Motivatia de a vota sau nu poate fi una reala si constienta, sau dimpotriva, una inconstienta.

Voi propune ca factor explicativ al comportamentului de vot, ideea de capital social, care, desigur, ar actiona la un nivel inconstient al alegatorului. Acest concept a fost dezvoltat si cercetat de multi teoreticieni din domeniul stiintelor sociale. Din numeroase studii a reiesit faptul ca aceasta instanta sociala poate determina multe fenomene si comportamente sociale, printre care si participarea politica a indivizilor. De aceea, prin aceasta cercetare, voi corela notiunea de capital social cu cea de comportament de vot, aplicand aceasta legatura pe spatiul social al Romaniei postcomuniste. Astfel, nu doresc sa analizez doar tipul de legatura existenta dintre cele doua concepte, ci sa observ si cum este influentata aceasta de contextul social in care se desfasoara, caci intr-o societate postcomunista, votul s-a dovedit avand un rol civic important: "Pe plan politic, societatile postcomuniste se confrunta cu sfidarile restituirii spatiului public in diversele sale componente si interactiuni, indeosebi cele ale renasterii democratiei pluraliste ] Individul redevine treptat cetatean, consumator de mesaje si utilizator de informatie pe o piata comunicationala si politica diversa si disputata; alegator si subiect al societatii civile si al statului de drept, intr-un cuvant un actor politic in spatiu politic emergent."(Dragan, 1998:300)

Voi utiliza un demers de natura deductiva, cu unui design de cercetare de tip sectional, deoarece voi avea ca punct de plecare teoriile capitalului social si ale votului, care vor fi testate ulterior. De aceea ma voi concentra mai intai pe conceptul principal de capital social si, pe baza teoriilor si cercetarilor anterioare voi putea extrage principalele sale dimensiuni si caracteristici.

De asemenea este important sa observ cum a fost pus acesta in relatie cu diferite fenomene si entitati sociale, dar si care sunt componentele sale principale. Consider ca si teoriile asupra comportamentului de vot sunt importante. Pentru a realiza acest obiectiv, voi face o scurta trecere prin cadrul teoretic aferent capitalului social si comportamentului de vot, dar si prin studiile empirice, ca mai apoi sa pot sa deduc ipotezele principale ale acestei cercetari.

Deoarece voi utiliza strategia deductiva, voi testa ipotezele deduse din teoriile expuse si voi cauta sa raspund la intrebarile de cercetare formulate mai apoi. Ceea ce este de o mare importanta este spatiul social al cercetarii empirice. Dupa cum am mentionat mai sus, populatia utilizata va fi cea din Romania post-comunista. Deoarece acest studiu va avea o natura fundamentala, va fi imposibil de aplicat pe intreg teritoriul tarii. De aceea, voi utiliza datele din Barometrul de Opinie Publica (BOP) dar si din World Values Survey (WVS). Aceste date au fost culese de pe intreg teritorul Romaniei, si ma vor putea ajuta in demersul meu. Astfel, metoda de cercetare pe care o voi folosi va fi analiza statistica a unor date secundare.

Luand in considerare studiile realizate pe capital social, voi realiza o operationalizare a acestei notiuni, exemplificand mai apoi cu indicatorii aferenti acesteia, care sunt utilizati si in BOP si in WVS. Voi folosi din cele doua baze de date doar indicatorii care masoara capitalul social si comportamentul de vot (sau mai degraba intentia de a vota). Mai apoi, cu ajutorul analizei statistice din SPSS, vom vedea daca exista o legatura intre acestea si cat de intensa este. De asemenea, voi incerca sa analizez comparativ aceasta legatura, intre tarile europene si SUA, pentru a vedea daca se obtine rezultate diferite, fata de cele de la nivelul Romaniei post-comuniste.

In ultima parte a acestei cercetari, voi dezvolta o interpretare sociologica a rezultatelor aparute in urma analizei statistice. Aceasta din urma nu este de ajuns pentru a observa o legatura intre doua notiuni foarte complexe. Se va putea observa astfel in ce masura se vor confirma ipotezele deduse in urma cadrului teoretic. De asemenea voi incerca sa fac o legatura intre rezultatele acestui studiu, si interpretarile altor cercetari realizate in alte spatii socio-culturale, pentru a putea ajunge mai apoi la o concluzie unificatoare.

Consider ca acest studiu este necesar, mai ales la nivelul Romaniei, care este un caz special, mai ales datorita perioadei de tranzitie prin care a trecut, dar si la nivelul comportamentului electoral. Deoarece contextul social are o mare importanta in reliefarea anumitor atitudini si comportamente, ii voi acorda o mare importanta in aceasta lucrare. Capitalul social din tara noastra exista si se dezvolta intr-un mod complex si oarecum diferit fata de alte medii, cum ar fi statele occidentale. Datorita trecutului comunist si natura relatiilor sociale s-a modificat intr-o maniera totala. Votul, care reprezinta un simbol al democratiei, are semnificatii diverse intr-un astfel de spatiu. Astfel, pe intreg parcursul acestui demers, voi lua in considerare si acest element al contextului socio-politic, care va constitui caracterul particular al acestei cercetari.

2. Constructia obiectului- Capitalul social.

2.1 Definitiile capitalului social.

Capitalul social este un concept foarte controversat din istoria gandirii sociale, datorita complexitatii sale si dificultatii de a-l operationaliza. Numeroase studii, atat teoretice cat si empirice, s-au concentrat pe studierea acestei entitati sociale, incercandu-se a se realiza si o conceptualizare a sa. De aceea, pentru a operationaliza mai bine conceptul-cheie folosit si pentru a putea vedea care sunt dimensiunile principale ale acestuia, este necesar sa ne axam pentru inceput pe notiunea generala de capital social.

Desi fenomenele aferente capitalului social, cum ar fi comunitatea, solidaritatea sociala sau actiunea si gandirea colectiva au fost evocate de la inceputurile stiintei sociologiei, totusi notiunea concreta de capital social este relativ noua, specifica perioadei contemporane. Astfel, Rossing Feldman si Susan Assaf sustin ca printre primii care au utilizat acest termen, cu intelesul apropiat de cel cunoscut astazi, a fost Lyda Judson Hanifan: "social capitalrefers to those tangible assets [that] count for most in the daily lives of people: namely goodwill, fellowship, sympathy, and social intercourse among the individuals and families who make up a social unit." (Assaf S., 1999 apud. Badescu, 2001: 42)

Insa, primul teoretician care s-a ocupat de studierea capitalului social intr-un mod mai complex, a fost Pierre Bourdieu, in anii `70. Desi conceptia sa pare oarecum neactualizata fata de teoriile mai recente, consider ca este important totusi de prezentat, deoarece ea contine punctul principal de pornire in intelegerea mai concreta a acestei notiuni. Pentru Bourdieu, acest concept vine in legatura cu spatiul unei comunitati, utilizandu-l in mod special pentru a evidentia avantajele si oportunitatile indivizilor si membrilor unei astfel de comunitati.

Capital este vazut ca o acumulare, fie ca este vorba de resurse economice, sociale, sau cunostinte, norme sau valori. Astfel, in acest caz, capitalul social este pus intodeauna in relatie cu celelalte forme de capital, cel economic si cultural. Conform definitiei propuse de Boudieu, capitalul social este: "Social capital is the aggregate of the actual or potential resouces which are linked to possesion of a durable network of more or less institutionalized relationships of mutual acquaintance and recognition - or in other words, to membership to a group- which provides each of its members with the baking of the colectivity-owend capital, a credential which entitles them to credit, in the various senses of the word."(Bourdieu, 1986: 51)[2] Capitalul social devine un concept care nu poate fi separat de ideea de comunitate, de legaturile sociale aferente. Aici ne parvine in schema acestei notiuni, si ideea de relatii, care desigur sunt de natura sociala.

Observam de asemenea si caracterul de resursa a capitalului social, care devine benefica pentru membrii intregii comunitati. Viziunea lui Bourdieu se aplica la un nivel microsocial dar mai ales la un nivel mezosocial (al comunitatii), capitalul social putand fi format din retele de cunostinte, din familie, prieteni, oricine care la nivelul individului si al comunitatii i-ar putea fi de ajutor in orice sens. Bourdieu mai foloseste termenul de conversions (conversiuni), prin care arata cum se poate face legatura intre aceste trei tipuri de capital. Strategiile de convertabilitate dintr-un capital in altul, presupun un minim de efort individual, atat economic, cat si efort de munca sau timp.

Desi definitia de mai sus nu poate fi operationala in prezent, cum de altfel nici la data aparitiei sale, totusi ea a condus la studii mai ample asupra capitalului social si asupra dimensiunilor si componentelor acestuia. Tot pe o filiera micro- si mezo-sociala in studierea notiunii noastre centrale a mers si James Coleman in anii `80. Coleman are meritul de a fi introdus noi componente ale capitalului social, pe care Bourdieu le-a trecut cu vederea, unele fiind preluate sau imbunatatite de teoreticieni care s-au axat ulterior pe studierea acestui concept.

Viziunea mezosociala a lui Coleman se concentreaza in mod special pe integrarea conceptului in cadrul entitatilor si relatiilor sociale. Definitia utilizata de el, desi a fost tinta multor critici, ne poate conduce la intelegerea functiilor, dar si relatiilor pe care le dezvolta acest tip de capital cu alte structuri sociale. Voi ilustra intreaga definitie, pentru a putea extrage elemntele care ne vor ajuta la intelegerea evolutiei acestui concept: "Social capital is defined by its function. It is nor a single entity, but a variety of different entities, with two elements in common: they all consist of some aspects of social structure, and they facilitate certain actions of actors- whether persons or corporate actors- within the structure. Like other forms of capital, social capital is productive, making possible the achievement of certain ends that in its absence would not be possible. Like physical capital and human capital, social capital is not completely fungible but may be specific to certain activities. A given form of social capital is the valuable in facillitating certain actions may be useless or even harmful for others."(Coleman, 1988: 98)

Intr-adevar, aceasta definitie nu este operationala sau functionala, deoarece autorul nu explica concret ideea de capital social, ci mai degraba doar functiile acestuia si avantajele sale. Coleman a aratat totusi ca in anumite contexte, capitalul social nu mai are acea caracteristica pozitiva, contextul social fiind foarte important. Insa, capitalul social poate fi folosit ca o resursa benefica, care se axeaza pe relatiile si interactiunile sociale. Facilitand actiunea sociala, capitalul social poate fi pus in stransa legatura cu cel uman, conducand la eficienta si la productivitate.

Ceea ce este important la viziunea teoretica a lui Coleman, este faptul ca aduce in schema capitalului social elemente importante. In primul rand este vorba despre obligatii, expectante si structuri ale increderii. Acestea sunt de mare relevanta, mai ales pentru aceasta lucrare, caci ne indica elementul de actiune reciproca al capitalului social relational. Aceasta implica desigur, si un sistem al increderii reciproce. De aceea si Coleman afirma ca indivizii implicati in astfel de structuri sociale, care contin nivele inalte de obligatii si expectante, au un capital social mai mare decat ceilalti (Coleman, 1990)

Alte elemente necesare pentru intelegerea capitalului social sunt, in asertiunea lui Coleman, si potentialul informational si normele si sanctiunile efective. Prin canalele informationale utilizate de un individ poate fi facilitata actiunea sociala. Acestea sunt induse de capitalul social specific fiecarui actor social, adica cu ajutorul relatiilor detinute de acesta. Dar si normele si sanctiunile sunt intrinsec legate de capitalul social al unui individ, deoarece, intodeauna afilierea la un anumit grup presupune anumite valori sau modele de comportament dezirabile. Normele sunt specifice unei retele sociale, unei colectivitati umane. Ceea ce e important de retinut este ca acestea nu doar faciliteaza actiunea sociala, dar pot sa o si restranga, in functie de situatia data.

Am vazut, din teoriile prezentate, ca notiunea de capital social presupune o retea sociala, care functioneaza pe baza unor norme si sanctiuni, si care poate fi folosita ca o resursa de care poate beneficia orice individ social. Insa, una din cele mai utilizate perspective asupra capitalului social, desi contestata de unii, este cea a lui Robert Putnam, enuntata in 1993, in urma unui studiu realizat asupra functionarii democratiei din Italia perioadei 1970-1990 (Putnam, 2001). Urmarind sa inteleaga cum functioneaza institutiile democratice precum si care sunt elementele care pot ajuta la crearea unei democratii eficiente si functionabile, Putnam s-a axat pe studierea societatii civile din Italia si pe impactul avut de aceasta asupra bunei guvernari.

Prin observarea unor elemente contextuale la nivelul Italiei, cum ar fi angajamentul civic, egalitatea politica, solidaritatea, increderea si toleranta, autorul a reusit de a sintetiza intr-un singur concept aceste elemente, si anume cel de capital social. Definitia data de el este considerata a fi una operationala, spre deosebire de cele date de predecesorii sai, putand fi usor conceptualizata in indicatori valizi: "Capitalul social se refera aici la caracteristicile organizarii sociale, cum ar fi increderea, normele, relatiile care pot imbunatati eficienta sociala prin facilitatea actiunilor coordonate."(Putnam, 2001:188) Observam astfel ca Putnam a exemplificat cu claritate care sunt elementele principale care compun capitalul social. Acestea se regasesc si la Coleman, insa aici sunt folosite cu un sens putin diferit. Asfel, o componenta importanta a capitalului social o reprezinta increderea, dar si retelele sociale, sub diferitele lor forme.

Organizarea sociala de care vorbeste Putnam poate fi inteleasa ca actiunea sociala a indivizilor. Abordarea sa este una de natura macrosociala, caci teoreticianul nu se concentreaza pe grupurile mici, atributele capitalul social putand fi aplicate intr-o maniera fundamentala la nivelul intregii populatii ale unei tari. Ceea ce mai poate fi observat din cercetarea lui Putnam, Cum functioneaza democratia(2001), este faptul ca de multe ori acesta echivaleaza notiunea de capital social cu cea de societate civila, sau mai degraba de "angajament civic", trimitand de multe ori la importanta afilierii in diverse organizatii, fapt ce ar duce o crestere a increderii si nu in ultimul rand la functionarea mai eficienta a institutiilor statului.

Se observa de asemenea, ca la fel ca si Coleman, si Putnam ii acorda credit acestei notiuni, care poate fi o resursa benefica atat pentru individ, cat si pentru societate, dar care poate avea si valente negative. Astfel, capitalului social i se atribuie caracteristica de bun public, la fel ca si in conceptia lui Coleman. Ceea ce este relavant pentru aceasta cercetare, nu este doar definirea capialului social de catre Putnam, ci si importanta acordata de acesta increderii. Aceasta este legata de celelalte doua forme ale capitalului social, retelele si normele, printr-o legatura cauzala circulara. Dupa cum am mai aratat, increderea faciliteaza nu doar cooperarea dintre indivizii ci si creearea unei relatii sociale intre acestia. Astfel, increderea este in stransa relatie cu socializea indivizilor.

Ca si Putnam inaintea lui, si Fukuyama are o viziune macrosociala asupra capitalului social. Insa spre deosebire de primul Fukuyama nu considera ca increderea, retelele sociale sau societatea civila sunt parti constituitive ale capitalului social, ci mai degraba sunt epifenomene. Teoreticianul propune urmatoarea explicatie a acestui concept: "social capital is an instantiated informal norm that promotes cooperation between two or more individuals. The norms that constitute social capital can range from a norm of reciprocity between two friends, all the way up to complex and elaborately articulated doctrines like Christianity or Confucianism". (Fukuyama, 1999)[4]

Asfel, si in acest caz intalnim ideea de norme, cele mai importante pentru conceptul de capitalul social fiind insa doar acelea care faciliteaza cooperarea. Viziunea lui Fukuyama insista pe caracteristica productiva a acestei notiuni, fiind vazuta, la fel ca si la autorii precedenti, ca un bun public, colectiv. El foloseste conceptul de capital social mai ales in stransa legatura cu conotatia sa economica, cu eficientizarea muncii.

Am prezentat pana acum viziunile unor autori occidentali asupra acestui concept central. Se observa ca exista o serie de elemente si atribute aferente capitalului social care sunt universal valabile, caci sunt incluse in majoritatea definitiilor. Pentru a putea cerceta spatiul romanesc post-socialist, este nevoie sa ne axam si pe modul cum este aplicata notiunea pe un asemenea spatiu. Desigur si teoreticienii romani au preluat si au imbinat principalele dimensiuni ale capitalului social, dimensiuni ce rezulta din numeroasele abordari anterioare.

Bogdan Voicu a sintetizat si a corelat cele mai operationale si cuantificabile forme intr-o definitie general valabila, aplicata intr-un dictionar al principalelor notiuni sociologice: "In principiu, capitalul social se refera la interactiunile la care indivizii iau parte, fiind inclus in retele sociale si normele asociate acestora, manifestandu-se prin participarea indivizilor la formarea si functionarea institutiilor, in increderea in aceste institutii, in alti indivizi sau grupuri de indivizi."(Voicu, 1999 ) Capitalul social pare a se identifica tot mai mult cu diverse relatii sociale, mai mult sau mai putin particulare. Ideea de participarea a indivizilor este importanta, caci presupune o raportare activa fata de societate si institutiile ei, ceea ce este relevant pentru noi, caci implica si comportamentele de vot.

Nu in ultimul rand, pentru a completa seria definitiilor capitalului social, voi introduce un punct de vedere mai formal. Astfel, conform definitiei oferita de OECD, capitalul social, ".se refera la retele, norme comune, valori si intelesuri care faciliteaza cooperarea dintre grupuri. Comunitatile sau societatile cu un capital social dezvoltat sunt caracterizate de nivelul ridicat de incredere reciproca, de intelesuri scrise privind regulile societatii si coeziunii sociale. "(Porumb, 2002: 160) Practic, aici s-au sintetizat elementele relevate din viziunile teoretice anterioare, regasind astfel aceleasi dimensiuni principale.

Pentru a sintetiza mai clar si mai concret capitalul social, il putem analiza fie din perspectiva macrosociala, fie din perspectiva microsociala. Relatiile, comunitatea, pot fi utilizate ca niste resurse, niste bunuri publice, care pot veni in beneficiul individului social, dar si al grupului. Pentru individ este de ajutor, caci relatiile de care dispune acesta pot interveni pentru formarea altor forme de capital, simbolic, informational, economic, cultural si chiar politic. Importanta sa macrosociala, vine prin forma societatii civile, adica prin reteaua de asociatii, organizatii, sau orice alta instanta care poate oferi suport comunitar.

Desi exista numeroase dispute privind o definire concreta a acestui concept-cheie, se observa in final doua directii principale referitoare la modul in care este analizat capitalul social. In primul rand avem acele definitii care asimileaza notiunii de capital social cu cea a societatii civile, mai ales ca ambii termenii concentreaza asociatiile voluntare. Este clar ca aici se subscrie teoria lui Putnam(2001).

Apoi, celalalt tip de abordari inteleg capitalul social ca un set de norme si valori, adica prin retelele sociale care presupun o socializare la nivelul individului. (Badescu, 2001) Cu toate ca avem mai multe tipuri de abordari asupra capitalului social si asupra functiilor sale sociale, totusi se pot lua in considerare in orice cadru analitic, anumite elemente si dimensiuni comune ce compun acest concept. De aceea este important sa ma axez in continuare pe aceste elemente comune, pe o intelegere aprofundata a acestora, caci cu ajutorul lor se pot utiliza indicatorii si variabilele aferente conceptului larg de capital social in analiza statistica.

2.2Dimensiunile capitalului social.

Preluand definitia utilizata de catre Putnam, putem deduce doua dimensiuni importante ale capitalului social: capitalul social structural si capitalul social cognitiv. Aceste denumiri formulate de Uphoff sunt preluate de catre Grootaert (2002), pentru a ajuta la operationalizarea si la masurarea mai clara a dimensiunilor principale ale capitalului social. Acesta preia dimensiunile vizate, ca mai apoi sa fie operationale prin intermediul unor indicatori valizi.

In primul rand trebuie sa observam ceea ce subsumeaza aceste doua dimensiuni. Luand intai capitalul social structural, Grootaert sintetizeaza semnificatiile sale: ".structural social capital reffers to relatively objective, externally, observable social structures, such as networks, associations and institutions and the rules and procedures they embody. Athletic or musical groups, water user comittees and neigbourhood associations are all examples of this form of social capital."(Grootaert, 2002:3)[5] Capitalul social structural se bazeaza in mod special pe relationare, pe interactiuni, si poate fi aplicat atat la nivel macrosocial, prin intermediul asociatiilor nationale si institutiilor, dar si la un nivel microsocial, comunitar, prin cadrul retelelor de cunostinte. Autorul face o observatie privind asociatiile locale, pe care le plaseaza la nivelul mezosocial mai degraba decat pe cel macrosocial.

Dimensiunea structurala este clar dedusa din formele propuse de Putnam, chiar daca teoreticianul nu a realizat o oarecare tipologie sau clasificare a acestora. Si dimensiunea cognitiva se refera la celelalte elemente derivate din definitia sa, care au valente mai individuale, mai subiective: "The second form, known as cognitive social capital, compreses more subjective and intangible elements, such as generally accepted attitudes and norms of behavior, shared values, reciprocity and trust." (Grootaert, 2002:3) Capitalul social cognitiv apare a fi mai abstract, ingloband atitudini si valori care ies in evidenta la un nivel societal. Norman Uphoff, care a identificat aceste doua structuri, le vede ca pe niste bunuri de diferite feluri, indiferent cum se formeaza. Ideea este preluata de la primii teoreticieni care s-au axat pe capitalul social, care la fel au subliniat beneficiile care pot fi dobandite de pe urma utilizarii acestei resurse sociale. (Dasgupta, 2002)

Desi mai multi cercetatori din domeniul capitalui social au contestat conceptia, sau mai degraba anumite parti ale conceptiei lui Putnam asupra capitalului social, totusi elementele propuse de acesta s-au dovedit a fi cele mai operationale. De aceea, voi lua in considerare definitia propusa de acesta, concentrandu-ma pentru inceput pe o componenta a capitalului social, specifica capitalului social cognitiv, utilizata foarte frecvent in sondajele de opinie, increderea. Voi incerca sa evidentiez mai multe teorii legate de aceasta notiune, precum si legatura acesteia cu anumite fenomene sociale. Desigur, voi lua in considerare mai apoi si celelalte dimensiuni, pentru a vedea cat de adecvate sunt acestea pentru a fi introduse in analiza finala.

Putnam a fost primul care a adus termenul de incredere in centrul atentiei, in studiul sau, Cum functioneaza democratia?(1993), ocupandu-se de acesta ca o componenta importanta a capitalului social. Putnam a relationat acest concept cu anumite fenomene aferente vietii civile. Deoarece un capital social ridicat dintr-o societate face ca institutiile acesteia sa functioneze intr-un mod eficient, atunci increderea este vazuta ca fiind elementul care conduce la solidaritate si actiune sociala:" Normele bazate pe increderea sociala prolifereaza pentru ca ele scad costurile tranzactiei si faciliteaza cooperarea."(Putnam, 2001:192) Astfel in viziunea sa, increderea faciliteaza aderenta indivizilor la anumite grupuri sociale, cum ar fi asociatiile si organizatiile, antrenandu-i si intr-o participare activa la viata comunitatii.

Insa, inainte de a observa relatiile increderii cu diverse fenomene sau institutii sociale, este necesar sa realizam o taxonomie a acestui concept si a dimensiunilor sale principale. Uslaner are meritul de a fi realizat una din cele mai complexe clasificari ale formelor de incredere, dezvoltand acest concept pe linia inceputa de Putnam. In Producing and Consuming Trust (2000-2001 Uslaner aduce in prim plan o prima dihotomie: increderea strategica si increderea moralistica. Primul tip de incredere are ca baza experienta trecuta a interactiunilor cu diversi oameni. Cunoscand pattern-urile de comportament ale unei anumite persoane, se pot face predictii referitoare la comportamentul viitor; pe scurt, se poate stii inainte daca este de incredere sau nu, bazandu-ne pe actiunile sale trecute: "De exemplu, o persoana poate sa fie neincrezatoare fata de toti oamenii pe care nu ii cunoaste, exceptandu-i pe cei care apartin aceleiasi confesiuni sau sunt nascuti in aceeasi localitate, in general, a oamenilor cu care au un atribut comun, astfel incat persoana in cauza sa ii poata considera asemeni ei."(Badescu, 1999:100)

In schimb, increderea moralistica ne face sa iesim din cercul nostru de cunostinte sociale, sau in cuvintele lui Uslaner: "This is trust in people whom we don't know and who are likely to be different from ourselves. Moralistic trust assumes that we don't risk so much when we put faith in people we don't know, because people of different backgrounds still share the same underlying values."(Uslaner, 2000-2001:572)[7] Aici exista o legatura importanta data de valorile comune unei comunitati. Aceasta tipologie urmeaza o linie clara si concisa, fiind intregita de o alta dihotimie a increderii: increderea particularizata si increderea generalizata, termenii fiind preluati de la Yamigichi Toshio si Midori Yamigichi(1994).

Prima, increderea particularizata se subsumeaza oarecum increderii strategice, caci in viziunea lui Uslaner, denumeste "increderea in oamenii asemenea tie". Aceasta se bazeaza astfel pe increderea in oamenii care fac parte din grupul social al unui individ, care au caracteristici asemanatoare cu acesta. Increderea particularizata implica retele sociale inchise, uneori chiar exclusiviste. Uslaner considera acest tip de incredere a fi "daunatoare capitalului social." Cei care au astfel de incredere, iau parte doar la actiunile care vizeaza propria comunitate. Astfel de asociatii accentuaza diferentele dintre grupurile sociale, iar in anumite conditii sociale pot degenera in comportamente de discriminare, caci se bazeaza pe ideea ca oamenii nu au valori comune impartasite. Uslaner ofera ca exemplu edificator, organizatiile religioase fundamentaliste.

Increderea generalizata poate fi considerata ca fiind extinderea increderei moralistice, deoarece, amandoua au viziuni oarecum optimiste asupra vietii sociale, inoculand credinta unor valori comune tuturor oamenilor. Astfel, cei care poseda o astfel de incredere nu se limiteaza doar la grupul lor social de referinta. "Generalized trust creates the 'bridging' bonds that link people to folk unlike themselves. Generalized trusters have an expansive view of the size of what we may call their 'moral community,' the people with whom they have common interests (if not common values)."(Uslaner, 2000-2001: 574)[8]

Acest tip de oameni, nu percep diferentele dintre indivizi ca fiind ceva neaparat amenintator, si se poate spune ca accepta mai usor un nou membru in comunitatea lor. Caracteristica cea mai potrivita pentru indivizii care poseda increderea generalizata, este toleranta, aici in mod special a oamenilor diferiti de ei insisi. Increderea generalizata poate fi exprimata si in termenii propusi de Dumitru Sandu, adica "sociabilitatea de spatiu privat"; "Prietenia efectiva intre doua sau mai multe persoane este o forma clara de sociabilitate de spatiu privat, cu grad mare de specificare. Partenerii ei sunt cunoscuti. Increderea generalizata in "celalalt", in "oameni", etc. sunt expresie a sociabilitatii de tip nespecificat, cu localizare potentiala in spatiul privat."(Sandu, 2003: 17)

Tot Dumitru Sandu, in lucrarea sa Drumul antreprenorial: Fara incredere dar cu relatii(1999), apreciaza aceasta toleranta ca fiind o componenta mai slaba a increderii interpersonale. In viziunea sa, unei persoane tolerante ii poate fi atribuita o cultura a increderii: "O persoana toleranta va fi, foarte probabil, caracterizata de un inalt grad de adoptare a unei culturi a deschiderii, avand ca baza increderea. Increderea si toleranta sunt amandoua forme de manifestare a aceleiasi culturi a deschiderii."(Sandu, 1999:118) Tot din punctul sau de vedere, conceptul de toleranta detine o serie de variante, fiind gresit sa o consideram a fi un concept polarizat, adica Iolerant vs. Intolerant. Cele sase stadii propuse de Sandu sunt: toleranta generoasa, toleranta relativista, toleranta prin indiferenta, zona de incertitudine intre toleranta si intoleranta, intoleranta de izolare si intoleranta de tip extremist. (Sandu, 2003) Nu voi insista asupra lor, dar e necesar ca ele sa fie amintite.

O alta corelatie facuta de Uslaner este cea intre incredere interpersonala si toleranta si valorile postmaterialiste. Acestea sunt importante atunci cand dorim sa analizam relatia dintre incredere si participarea politica intr-o societate. Voi face o trecere in revista a acestui concept, in urmatoarea sectiune a acestei lucrari; pentru ca ma axez doar pe comportamentul de vot, care reprezinta o forma formala a participarii politice, nu voi aprofunda aceasta notiune.

Daca am adus in discutie participarea politica, este necesar sa ne concentram pe o alta forma a increderii, increderea politica. Aceasta, este considerata a fi mai usor de operationalizat decat celelalte forme de incredere, caci se centreaza in mod particular pe increderea in institutiile statului democratic. Acest concept este mai cunoscut si datorita folosirii si masurarii sale in diverse cercetari realizate mai ales in Statele Unite. Notiunea studiata masoara atitudinea fata de aceste institutii, gradul de satisfactie al cetatenilor, raportat la ele: "Increderea politica este definita ca orientare evaluativa fundamentala a modului de functionare a guvernarii, bazata pe asteptarile normative ale cetatenilor." (Miller 1974, Hetherington 1998, 1999 apud. Badescu, 1999: 99).

Prin aceasta exprimare a increderii, se poate observa multumirea sau nemultumirea oamenilor. Newton include increderea politica intr-un capital social, pe care individul poate sau nu sa-l detina, vazand-o a fi: "a reflection of the external or objective state of political life. It is not an expression of a basic personality trait, but an evaluation of the political world, which makes disaffection scores a litmus test of how well the political system is performing in the eyes of its citizens."(Newton, 2001:7)[9] Deci increderea politica pare a depinde de factori exteriori actorului social, care interpreteaza evenimentele sociale in termeni de satisfactie sau insatisfactie. Satisfactia sau insatisfactia populatiei fata de institutiile politice majore dintr-un stat, arata cat de bine functioneaza acestea si cat de eficiente sunt ele in contextul socio-cultural respectiv.

Multi teoreticieni au speculat importanta acestui tip de incredere, caci reprezinta un fel feedback pe care indivizii obisnuiti il confera fata de functionarea statului democratic. Deoarece democratia se bazeaza pe ideea politicienilor si institutiilor oneste, increderea in aceste instante este foarte importanta: "Variatia in timp a increderii in institutii este o dimensiune esentiala a legitimarii proceselor de reforma economica si politica. Evidentierea regularitatilor temporale ale increderii institutionale este, in consecinta, parte a procesului de intelegere a legitimitatii mecanismelor reformei postcomuniste."(Sandu, 1999:74).

Deoarece, majoritatea cetatenilor de vot, nu au cunostinte foarte clare legate de sistemul politic sau de functionarea sa, este nevoie sa existe un minim de incredere ca acesta va functiona intr-un mod corect. Si Newton considera ca institutiile politice sunt cruciale pentru a se crea un capital politic individual. Deoarece in aceasta lucrarea ma bazez pe relatia capitalului social cu comportamentul de vot, ca forma a participarii politice, in analiza statistica ma voi axa in mod special pe indicatorii ce reflecta increderea politica.

Desi increderea este o dimensiune a capitalului social foarte mult studiata in cadrul sondajelor, si celelalte dimensiuni ce compun capitalul social sunt importante in analiza relatiei acestui concept cu participarea la vot. De aceea, a doua dimensiune majora a capitalului social pe care ma voi concentra este cea a retelelor sociale. Ca un cadru introductiv important pentru intelegerea acestei notiuni, voi prelua distinctia formulata de Richard Rose intre retele sociale informale si retele sociale formale. Primele sunt situate la un nivel micro- si mezosocial, comunitar, si se caracterizeaza printr-o interactiune continua intre membrii ce sunt inclusi in interiorul lor: "Social networks of an informal nature are face-to-face relationships between a limitated number of individuals who know each other and are bound toghether by kinship, friendship or propinquity. Informal networks are <<institutions>> in the sociologocal sense of having patterned and recuring interaction."(Rose, R. in Dasgupta, 2000:149)[10] Intr-adevar, in cadrul acestor retele informale, interactiunile sociale sunt mult mai apropiate, avand in fundal legaturi de natura afectiva.

Apoi avem si retelele formale, caracterizate printr-o rigiditate mai ridicata si printr-un grad mai scazut de apropiere emotionala intre indivizi:" Formal organizations are rule-bound, bureaucratic and they have a legal personality and secure revenue from the market or the state. A formal organization can have individuals as its members or it members can be organizations."( Rose, R. in Dasgupta, 2000:149) [11] Retelele formale fac parte din universul macrosocial al unei societati, facilitand de multe ori relatia individului cu anumite cadre institutionale sau chiar cu instante ce tin de statul politic. Ele se caracterizeaza printr-un grad ridicat de birocratie si organizare, iar ca si dimensiuni ce apartin capitalului social, au fost de foarte multe ori analizate prin prisma conceptului de societate civila.

Cele doua tipuri de retele au fost considerate in cadrul mai multor teorii ca fiind subdimensiuni valide ale capitalului social. Primul care a atras atentia asupra introducerii lor sub apanajul capitalului social si al societatii civile a fost Robert Putnam (chiar daca acesta nu s-a referit la retele sub forma acestei dihotomii prezentate mai devreme), sugerand ca alaturi de incredere si normele sociale pot fi considerate ca indicatori valizi ai conceptului in cauza.

De altfel, in cadrul studiului sau asupra modului in care functioneaza institutiile de Italia (2001) el pune foarte mare accent asupra importantei acestor retele ale angajamentului civic si asupra rolului lor major in cadrul unei democratii. Putnam sublineaza mai ales necesitatea existentei unor retele orizontale, atat la nivel micro- cat si la nivel macrosocial: "Retelele angajamentului civic, cum ar fi asociatiile intre vecini, societatile corale, cooperativele, cluburile sportive, partidele de masa ] reprezinta interactiuni orizontale intense. Ele constituie o forma esentiala de capital social. Cu cat sunt mai dense aceste retele intr-o comunitate, cu atat mai probabil ca cetatenii ei sa fie capabili sa coopereze pentru folosul comun" (Putnam, 2001:1999) Aici, sunt analizate retelele sociale din cadrul microsocial, de la nivelul comunitatii si al interactiunilor sociale personale.

Ce este important in modul cum sunt prezentate retelele sociale de catre Putnam, este emergenta normelor si a valorilor sociale. Acestea pot fi considerate ca si catalizatoare ale procesului de socializare, care de altfel se afla la baza capitalului social. Comunitatea este mediul cel mai propice de unde actorul social poate sa extraga resurse utile pentru viata cotidiana. Normele rezultate in urma socializarii conduc la formarea unor atitudini benefice pentru grupul social si a unor comportamente care au la radacina lor ideea de cooperare si reciprocitate. (Putnam, 2001)

Si in cadrul contextului social romanesc au fost studiate retelele sociale ca elemente esentiale ale capitalului social si ale capitalului comunitar (Lazaroiu, 1999; Sandu, 1999) In ambele cazuri mediul social in care a avut loc cercetarea a fost cel rural, de aceea analiza s-a indreptat mai degraba asupra retelelor sociale de la nivelul comunitar si pe importanta emergentei sociabilitatii productive. In primul rand, ca o observatie, studiul lui Lazaroiu pune in evidenta producerea solidaritatii de catre principalele institutii ale acestui mediu, primaria si Biserica. Acestea sunt principalele instante care induc sentimentul increderii/neincrederii, dar si conditioneaza dinamica retelelelor si a vietii asociationale existente. Aici cel mai relevant exemplu se refera la modul cum se desfasoara viata politica, deci si participarea politica: " Inainte se vota fara sa se gandeasca. Daca fostul primar zicea ceva, toti erau cu mana sus. Dar acum se mai cenzureaza."(Lazaroiu, 1999:38)

Un lucru insa si mai relevant in legatura cu importanta retelelor in cadrul vietii politice rurale este observatia lui Lazaroiu ca in cadrul unei retele personale a unui individ, majoritatea persoanelor au aceeasi preferinta politica. Desi aici nu se cerceteaza influenta retelelor asupra participarii efective la vot, care ar fi unul din obiectivele principale ale acestei lucrari, totusi aceasta constatare este extrem de relevanta si pentru studiul de fata. De altfel, este evident faptul ca in contextul social romanesc, in fruntea "ierarhiei" retelelor unui individ se afla familia, ideea intarita si de alte studii la nivelul tarii noastre. (Voicu, B.; Basina, T.; 2005) Dupa cum va fi relevat mai tarziu, institutia familiei este probabil instanta care genereaza cel mai intens capitalul social la nivelul comunitatilor. Aceste retele pot fi considerate ca facand parte din cadrul capitalului relational al unei persoane. (Sandu, 1999)

Dupa cum am vazut in teoria lui Putnam asupra capitalului social detaliata mai devreme putem deduce faptul ca si asociatiile si organizatiile, adica formele societatii civile, sunt o dimensiune importanta a acestui concept, facand parte din cadrul retelelor sociale formale. Intr-adevar, si aceste elemente trebuie luate in considerare ca sub-dimensiuni relevante, care pot fi operationalizate prin intermediul indicatorilor. Aceste grupari sociale au fost considerate, de cele mai multe ori, ca niste componente valide ale notiuni largi de capital social. De aceea, nici includerea lor in cadrul dimensiunilor sale principale nu este deloc gresita.

Asociatiile si organizatiile de indivizi, sau intr-un cuvant societatea civila de la nivelul unei comunitati, pot fi incadrate in ceea ce denumeam mai devreme a fi retele sociale formale. Putnam considera ca aceste retele formale nu pot functiona fara elementele egalitatii, dar si a angajarii. El vede in comunitatea civica un motor important pentru buna functionare a societatii democratice si in cadrul acesteia sunt incluse mai multe tipuri de organizatii, ce presupun o afiliere intensa a indivizilor: "Comunitatea civica poate fi definita operational si cu ajutorul densitatii asociatiilor locale, culturale si recreative. Aceasta definitie exclude insa trei tipuri de afiliere importante pentru majoritatea italienilor: sindicatele, Biserica si partidele politice. Contextul civic are efecte specifice asupra apartenentei la aceste trei tipuri de organizatii."(Putnam, 1999:122) Desigur, aceste tipuri de organizatii sunt relevante in cazul studierii dinamicii capitalului social in contextul social al Italiei dintre anii 1970-1990.

Vom vedea daca acesti indicatorii ai organizatiilor formale sunt relevanti si in analiza de fata si daca vor putea fi aplicati cu succes la contextul social al Romaniei post-comuniste. Insa despre integrarea societatii civile si caracterizarea acesteia, voi vorbi mai aprofundat in urmatoarea sectiune, unde voi urmari indeaproape instantele principale care creaza si intensifica apitalul social la nivelul comunitatilor.

2.3 Instantele capitalului social. Producerea de capital social.

Aceasta sectiune vine ca o completare la cea precedenta, caci voi arata modalitatile de producere a capitalului social, prin intermediul componentelor sale. Dupa cum am mentionat, retelele informale dar si cele formale ale unei societati faciliteaza fluxurile de informatii dar si emergenta normelor sociale sau atitudinea de cooperare sau relationare. Capitalul social primordial la nivelul unui individ, se formeaza in primul rand in cadrul instantei primare din viata sa, adica familia. Aceasta faciliteaza primele tipuri de interactiuni cu mediul social, si astfel, socializarea primara a unei persoane. Coleman sustine importanta fondului familial in producerea a trei tipuri importante de capital, cel economic, uman si nu in ultimul rand capitalul social. Aceesta accentueaza influenta familiei asupra capitalului social prin trimiterea la potentialul educational. (Coleman, 1988)

Rolul familei in emergenta capitalului social, a fost pus in evidenta si de Dietling Stolle, care considera gresit faptul de a lasa la o parte acest grup microsocial atunci cand analizam capitalul social al unei societati: "It is doubtful that the family can be considered part of the civil society, yet the extent to which child-raising practices can be considered sources of civic engagement and society-regarding attitudes in the form of generalized trust and reciprocity is an important issues."(Stolle, D in Hooghe, M; 2003: 28) Este clar faptul ca familia poate fi inclusa cu greu in cadrul formal al societatii civile, mai ales ca ea este considerata o instanta microsociala, reprezentativa retelei informale a unui individ. Insa, rolul ei primordial in formarea anumitor atitudini ale unui individ, cu siguranta ca nu poate fi negat.

De altfel familia presupune interactiuni directe, informale, inconjurate de legaturi afective si emotive. Iar maniera in care aceasta modeleaza, sau actioneaza involuntar (prin intermediul educatiei informale) asupra gradului de incredere, toleranta si reciprocitate a actorului social este de mare importanta pentru studiul de fata. Familia are capacitatea de a influenta si anumite atitudini legate de parcticiparea civica, dar mai ales politica a individului, dupa cum au relevat si diferite studii la nivelul tarii noastre. (Lazaroiu, 1999; Sandu, 1999; Voicu&Basina, 2005) Aceasta importanta instanta de socializare poate determina intr-un mod relevant atitudinile indreptate sau nu spre civism ale individului, deci si anumite predispozitii pentru participarea politica.

Insa nu doar familia este reprezentativa ca o instanta microsociala de producere a capitalului social. Orice fel de retele, relatii informale ale individului sunt vazute ca o resursa personala. Acestea pot aparea in cadrul grupurilor de prieteni, peer-group-ului, colegilor de scoala, de serviciu sau chiar in cadrul vecinilor de proximitate spatiala. Grupurile sociale de apartenenta sau de referinta ale actorilor sociali, faciliteaza aparitia normelor dar si emergenta unor noi valori sociale.(Coleman, 1990)

Trecem de la niveul microsocial al institutiei familiei, la un nivel mezosocial, adica acela al organizatiilor si asociatiilor de voluntari ce caracterizeaza o comunitate. Ca si in cazul familiei, relevanta acestora in studierea capitalului social se regaseste in inocularea unor norme si valori sociale, precum si inducerea sentimentului de apartenenta la grup. Si aceste organizatii pot fi vazute ca un bun social, ca o resursa prin cadrul careia se pot furniza informatii dar si legaturi si interactiuni sociale.

Oprindu-ne asupra organizatiilor de voluntariat, acestea constituie un caz special, deoarece de multe ori s-a pus sub semnul intrebarii aportul acestora la amplificarea atitudinilor de incredere generalizata sau normelor reciprocitatii. Totusi, mai multe studii au relevat cauzalitatea existenta intre activismul politic si civic, gradul de informare si democratizare a unui individ si aparteneta sa la o anumita asociatie sau organizatie de voluntariat. (Verba, Almond; 1996) De altfel, studiul lui Almond si Verba, Cultura civica (1996) este extrem de important, caci s-a aratat ca atitudinile democratice si cultura politica a unei societati, depinde intr-o masura semnificativa de cultura sa civica, deci de implicarea cetatenilor in cadre organizate.

Intr-adevar, daca analizam la un nivel individual se poate evidentia mai usor faptul ca a fi membru in anumite organizatii cu specificul de voluntariat, determina cresterea interactiunilor directe dintre oameni, si poate ajuta la cresterea sentimentului de incredere reciproca. Insa aceasta relatie de cauzalitate poate fi si una circulara. Astfel, exista si posibilitatea ca tocmai acei oameni cu un nivel mai ridicat al increderii generalizate sa aiba tendinta de a se implica in asociatii cu membrii eterogeni, iar cei care se bazeaza mai degraba pe increderea particularizata sa fie atrasi doar de organizatiile de la nivelul comunitar cel mai apropiat. De aici rezulta si scepticismul mai multor teoreticieni ca afilierea in organizatiile de voluntariat ar ajuta la cresterea atitudinilor civice, ce constituie capitalul social. Se considera exagerat rolul asociatiilor in producerea si definirea capitalului social. (Hooghe&Stolle; 2003)

Astfel, Marc Hooghe, incearca sa raspunda la intrebarea daca asociatiile de voluntariat in plus un efect de socializare aditionala, adica daca intr-adevar putem spune ca ele produc cu succes capitalul social necesar la nivelul societal (Hooghe, M; 2005). El porneste de la asumptia ca efectele interactiunii de grup din aceste organizatii, pot face trecerea de la o increderea particularizata la cea generalizata, datorita contactelor sociale cu numerosi indivizi. Introducand in analiza mai multe variabile, cum ar fi educatia subiectilor, gradul de omogenitate al organizatiei de voluntari, Hooghe a ajuns la concluzia ca nu intotdeauna acestea produc atitudini civice, sau de implicare politica, cum ar presupune principalele abordari ale capitalului social: "the socialization effects of interaction within voluntary associations are not uniform but are context dependent [] This implies that not all voluntary associations will actually contribute to the formation of social capital, but only those associations in which a democratic culture is prezent."(Hooghe, 2003:106)[13]

Care este sensul relatiei de cauzalitate dintre organizatiile de voluntariat si implicarea si participarea civica si politica a cetatenilor este o intrebare la care voi incerca sa raspund prin analiza datelor secundare, aplicate la nivelul tarii noastre. Ce este importanta este observatia lui Hooghe, prin care se reliefeaza rolul contextului social. De aceea, voi implica si aceasta variabila latenta in analiza, sau mai degraba in cadrul interpretarilor finale, caci contextul post-decembrist este unul special, care merita detaliat si analizat.

Dar si tipul organizatiei este relevant, caci acesta confera si caracteristica implicarii si a motivatiei persoanei apartenente. De aceea o alta ar fi analiza unor sindicate de muncitori fata de analiza unor asociatii crestine sau a unor retele de antreprenoriat. Sa nu uitam si importanta organizatiilor in care ierahia este orizontala, fata de acelea cu ierarhie verticala accentuata de Putnam (2001). Un caz special este cel al partidelor politice. Teoretic, acestea au structura similara cu organizatiile si asociatiile de voluntariat si atunci ar trebui sa aiba si aceleasi functii. Insa, Uslaner constata ca spre deosebire de asociatiile de voluntariat, unde oamenilor li se inoculeaza sentimentul de participare, dar si de incredere generalizata, aici se intampla contrariul.

Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca partidele politice au cu totul alte scopuri decat ONG-urile, iar tipul de incredere asociat cu acestea este cea particularizata. Trebuie tinut minte ca membrii partidelor se afiliaza tocmai pentru ca au interese, valori si teluri comune, cu alte cuvinte o ideologie proprie. De aceea, este evident cum poate fi cltivata mai degraba o cultura a increderii particularizate, decat a celei generalizate. (Uslaner, 2004)

Dietland Stolle mai ia in considerare si o alta instanta importanta in producerea capitalului social, preluata de multe teorii: cea a statului si a institutiilor politice. Deci, producerea de capital social se manifesta si la nivelul macrosocial al statului. Acesta a criticat viziunea lui Putnam, deoarece nu se regaseste rolul statului si al institutiilor politice in definirea capitalului social. Stolle considera ca influenta statului asupra capitalului social se manifesta prin intermediul unor variabile cum ar fi gradul de democratizare sau prin gradul de incredere generalizata de la nivelul societatii. (Stolle, apud. Hooghe, 2003)

Ceea ce este extrem de relevant pentru noi este observatia legata de rolul elementului contextual in studierea acestei democratizari. S-a relevat ca in statele autoritariene sau in societatile totalitare exista o "cultura a neincrederii". Aceasta se poate aplica si in tarile fost-comuniste, cum este si cazul Romaniei. Dar si in cazul societatilor in care exista puternice inegalitati sociale, nivelul increderii generalizate tinde sa fie mai scazut. (Stolle, apud. Hooghe, 2003)

Prin urmarirea si analizarea principalelor instante responsabile pentru producerea de capital social, s-au putut evidentia astfel in cadru secundar si functiile detinute de acesta si influenta sa asupra diverselor elemente ale dinamicii vietii sociale. In continuare voi releva mai aprofundat aceste functii, prin prisma teoriilor asupra capitalului social. Acestea sunt importante, deoarece vor ajuta la intelegerea mai concreta a legaturilor sale de cauzalitate cu alte fenomene sociale.

2.4 Functiile capitalului social.

Inca de la primele definiri ale conceptului de capital social, s-a pus in evidenta caracterul sau de bun social, de resursa. (Bourdieu, 1986; Coleman, 1988; Putnam, 1993) Aceasta viziune a fost sustinuta si de studii mai recente: ."All forms of capital can be understood as assets of various kind, however they were created. Assets are things that yield streams of benefit that make future productive processes more effective, more innovative, or simply expanded."(Uphoff, N. apud. Dasgupta, P., 2000:216) [14]

Capitalul social devine o resursa evidenta mai ales la nivel individual, caci prin intermediul relatiilor, grupurilor sociale, actorul social are avantajul de a cunoaste societatea din care face parte, normele si valorile ei, urmarind astfel mai apoi patternuri dezirabile de comportament. De aceea, cosider ca o prima functie esentiala pentru definirea acestui concept este cea cognitiva, de oferire a informatiilor. Aceasta poate fi posibila cu ajutorul retelelor sociale, fie ele formale sau informale. Este ceea ce Dumitru Sandu numeste socialitate productiva: "Functia lor [a retelelor sociale] este de a favoriza definirea pozitiva pozitiva a modelelor de interactiuni si de a reduce costurile tranzactiilor in procesele de interactiune."(Sandu, 1999:117)

Pe de alta parte, Bogdan Voicu considera ca aportul familiei constituie o functie distincta, caci ajutorul familial poate garanta succes pe multe domenii ale vietii sociale: "Legaturi puternice in cadrul familiei pot asigura o serie de beneficii membrilor acesteia, dincolo de sprijinul in ce priveste integrarea sociala.[.] Exemplu romanesc al gospodariei mixte extinse, reunind parintii ramasi la sat si copii adulti integrati in mediul urban, insa impartind aceleasi resurse comune intr-un schimb continuu ilustreaza si el aceeasi functie."(Voicu, 1999) Aici se aminteste si de teoria lui Coleman, care vede utilitatea legaturilor familiale, care devin un suport benefic pentru performanta scolara.

Tot de la un clasic al teoriei capitalului social, Bourdieu, ne parvine o alta functie a capitalului social, cea de convertibilitate. Aici avem iarasi distinctia intre capitalul social, capitalul cultural si capitalul economic. Astfel, capitalul social se poate converti cu usurinta in oricare alt tip de capital, putand astfel deveni si un fel de instrument de economisire. Bourdieu sustine in special transformarea capitalului social in capital simbolic, adica in prestigiu. (Bourdieu, 1986)

O viziune asupra functiilor capitalului social este detinuta de teoreticienii economisti, care considera importanta functia sa economica. Functia de natura economica a capitalului social este puternic sustinuta de Francis Fukuyama. Acesta releva ca prin intermediul capitalui social se pot facilita anumite tranzactii si interactiuni economice, caci acesta este ca un catalizatori al interrelationarii: "The economic function of social capital is to reduce the transaction costs associated with formal coordination mechanisms like contracts, hierarchies, bureaucratic rules, and the like. It is of course possible to achieve coordinated action among a group of people possessing no social capital, but this would presumably entail additional transaction costs of monitoring, negotiating, litigating, and enforcing formal agreements."(Fukuyama, 1999) Prin capitalul relational se poate scapa de anumite etape birocratice inutile, care ar putea face dificila realizarea in bune conditii a unei operatii de natura economica.

Tot Fukuyama, considera ca o alta functie a capitalului social este cea politica, preluata din viziunea lui Alex deTocqueville. Aceasta functie este valabila doar in cadrul unei societati democratice, caci se refera la dreptul de libera asociere civica a oricarui cetatean, precum si de exprimare asupra problemelor statului. Intalnim iarasi conceptul de societate civila, asociat celui de capital social. Aceasta are ca principala menire de a echilibra puterea statului si de a proteja drepturile indivizilor.

Fukuyama observa ca in multe cazuri nivelul scazut al capitalului social dintr-un stat conduce la disfunctionalitati de natura politica. Insa atrage atentia si asupra faptului ca nu intotdeauna organizatiile non-guvernamentale sunt benefice: "There is no guarantee that self-styled public interest NGOs actually represent real public interests. It is entirely possible that too active an NGO sector may represent an excessive politicization of public life, which can either distort public policy or lead to deadlock."( Fukuyama, 1999)[16] Intr-adevar, exista cazuri frecvente in care aceasta functie a capitalului social, pusa in evidenta prin intermediul societatii civile, nu este corect aplica, datorita diverselor grupuri de interese.

Pe baza acestor functii prezentate mai devreme, voi incerca mai tarziu sa explic legatura capitalului social cu comportamentul de vot, prin intermediul ideii de atitudine democratica si civica. Insa, pasul urmator este realizare a unei conceptualizari a celei de-a doua notiune principala a acestui studiu, comportamentul de vot.

3. Votul- forma a participarii politice. Teorii ale comportamentului de vot.

Al doilea mare concept important al acestei lucrari este comportamentul de vot. Buna functionare a unui stat democratic presupune participarea cetatenilor sai la viata politica, fie ca este vorba de o participare formala, de genul votului, sau de o participare informala, sub forma petitiilor sau a protestelor. Deoarece votul este o practica formala a participarii politice, in aceasta lucrare m-am concentrat exclusiv pe comportamentul de vot. Trebuie facuta insa o observatie; cand va fi utilizat termenul de "comportament de vot" pe parcursul acestei lucrari prin acesta se va intelege strict la participarea la vot si nu la partizanatul politic al indivizilor. De aceea, inainte de a incerca sa stabilesc ce legatura exista intre comportamentul de vot si capitalul social, in mod particular increderea generalizata, increderea politica si retelele sociale, voi expune teorii ale participarii la vot, pentru o mai buna intelegere a acestui fenomen.

Dumitru Sandu considera votul ca fiind o relatie de incredere. In Sociologia Tranzitiei(1996) incearca sa ofere diferite explicatii pentru alegerea votantilor la alegerile anterioare, precum si sa descopere diferite elemente de predictie a comportamentului electoral. Oprindu-se asupra sondajului din 1993 din Romania, el face urmatoarea constatare: "..increderea determina optiunea electorala [.] metodologic- increderea politica poate fi folosita ca predictor de validare a intentiei de votare. Ambii indicatori masoara, in fapt, atitudinea fata de partidele politice si este probabil ca votul efectiv poate fi prezis mai corect in functie de aceasta atitudine decat in raport cu indicatorul <<intentie de votare>>. Intentia de votare este aspectul actional al atitudinii fata de partidele politice iar increderea poate fi considerata ca relevanta pentru aspectul afectiv al acestei atitudini." (Sandu, D.; 1996, pag. 140) Astfel, intentia de a merge la vot poate fi vazuta ca un indicator al increderii politice latente. Asupra acestui indicator, ma voi concentra insa in sectiunea in cadrul operationalizarii practice a conceptului de capital social. Deocamdata voi urmari comportamentul de vot, ca un fenomen social.

Analizand retelele de capital social din satul Comisani, Sebastian Lazaroiu se concentreaza si asupra participarii politice, observand principala sa caracteristica, in contextul societatilor aflate in tranzitie: "Mecanismul votului, in democratiile tinere, nu este un mijloc suficient de puternic de control. Pentru a deveni eficient el cere o acomodare in timp si presupune un proces de invatare din partea elitelor si maselor: guvernarea si controlul guvernarii. In aceste instante formale de viata comunitara prudenta se invata prin participare."(Lazaroiu, 1999:34) Desigur, acest text se aplica pe un context comunitar local, insa se poate aplica si pe intreaga Romanie aflata in tranzitie.

Participarea politica semnifica mai mult decat aparent simplul fapt de a vota. Dupa cum am mai spus, votul este doar o forma a participarii formale. O participare activa la viata comunitatii este reprezentata atat prin angajamentul civic, cat si prin formarea unor asociatii si organizatii, deci existenta unei societati civile. Desi am sustinut ca reteaua de cunostinte si relatii a unui individ, afilierea sa la diverse asociatii sunt componente ale capitalului sau social, aceastea sunt si forme ale participarii politice. Putnam a fost printre primii care a aratat importanta participarii in viata politica a cetatenilor: "Se considera ca asociatiile civile contribuie la eficienta si stabilitatea guvernarii democratice, atat datorita efectelor interne asupra membrilor, cat si datorita efectelor externe asupra corpului politic, in general."(Putnam, 2001:105)

De asemenea, Putnam evidentieaza faptul ca exista o legatura stransa intre capitalul social dintr-o societate, deci a increderii cu functionarea institutiilor democratice, deci si a angajamentului civic. Deci, si comportamentul de vot poate fi determinat de gradul de incredere existent intr-o societate, caci "prezenta la vot in cazul unui referndum, ofera o masura relativ curata a implicarii civice."(Putnam, 2001: 110) Ideea teoreticianului este ca intr-o societate unde exista niveluri scazute ale increderii, si participarea politica scade. Aceasta idee a fost partial contestata de Inglehart, care sustine ca intr-adevar, unde exista nivele joase ale increderii se intalneste o scadere pe anumiti indicatori ai participarii politice, dar o crestere la alti indicatori. De cele mai multe ori, declinul increderii favorizeaza o participare politica mai informala, de natura protestelor, petitiilor sau eventual a manifestatiilor. Aceasta participare politica informala, apare in contextul aparitiei valorilor post-materialiste. Insa, deoarece in cazul nostru ne axam strict pe comportamentul de vot, vom lua in calcul ipoteza emisa de Putnam, si vom vedea daca se aplica si in cazul Romaniei. (www.worldvaluessurvey.org)

Tot legat de viziunea lui Inglehart, aceasta este preluata de Pippa Norris in Electoral Engineering atunci cand incearca sa explice atitudinile motivationale ce determina prezenta la vot. Astfel, teoreticienii modernizarii culturale, mizeaza mai degraba pe factori socio-culturali, ca modele explicative pentru comportamentul de vot al cetatenilor: "Rather than calculating consciously the potential rewards and benefits of voting, cultural accounts emphasize that the propensity to participate or abstain is a habit of the heart aquired early in life and reinforced through experience if successive elections, along with other closely related civic attitudes and values such as partisan attachaments and political trust."(Norris, 2004: 154)[17] Astfel, desi sunt strans legate intre ele, participarea la vot si increderea politica nu au o relatie de cauzalitate una cu alta. Deci, conform acestei viziuni, si comportamentul de vot este un rit habitual, pe care ni l-am insusit mai devreme in viata.

Pe aceasi idee merg oarecum si Almond si Verba in Cultura civica(1963). De fapt, acestia au fost premergatori lui Inglehart. Cultura civica a fost de fapt punctul de plecare pentru cercetarile care accentuau importanta factorilor motivationali si atitudinali care pot conduce la un anumit comportament politic, deci si la participarea sau nu la vot. Aceasta perspectiva sustine la fel ca anumite atitudini politice sunt invatate devreme in viata, cu ajutorul instantelor socializarii primare, cum ar fi parintii, colegii, sau profesorii. Pentru cei doi autori, Almond si Verba, cultura civica functioneaza benefic in acele contexte sociale, unde anumite orientari psihologice sunt congruente cu sistemul politic.(Almond; Verba, 1996) Perspectiva culturala accentueaza si importanta resurselor, fie materiale sau de timp, caci faciliteaza participarea politica si angajamentul civic: "The fact that resources are distributed unevenly throughout societies helps to explain the disparities in participation related to gender, race, ethnicity, age and social class."(Norris, 2004: 156)[18]

Teoria modernizarii culturale, atunci cand explica comportamentul de vot, in mod evident se opune teoriilor alegerii rationale (rational choice theory). Aceasta perspectiva are aplicatii in mai multe domenii, ea derinvand din teoriile economice. Actorul social, pune in balanta decizia de a merge sau nu la vot, cantarind costurile pe care le implica votul, dar si beneficiile cae pot reiesi in urma acestui act. Acest tip de abordare poate fi considerat a fi unul de natura individualista, caci decizia se ia la nivelul cetateanului cu drept de vot. Legat strict de participarea la vot, s-au realizat mai multe studii comparative, care au aratat importanta sistemului politic, a legilor electorale aferente, precum si anumite proceduri. Mai multe analize au concluzionat ca participarea la vot depinde de folosirea votului obligatoriu, de varsta cand cetatenii pot vota, de numarul de partide si de tipul sistemului electoral, dar si de marimea statului respectiv sau de nivelurile dezvoltarii socio-economice. (Norris, 2004)

Desi exista si alte perspective care explica comportamentul de vot, ma voi concentra pe modelul importantei capitalului social asupra participarii politice dintr-un stat. Dupa cum am mentionat mai devreme, voi analiza in mod particular fiecare componenta a capitalului social, incercand sa vad daca exista o legatura semnificativa a acestora cu intentia de vot. Pentru a realiza acest obiectiv, voi folosi datele din Barometrul de Opinie Publica din mai 2006, si voi utiliza in analiza doar anumiti indicatori ai capitalului social, care reprezinta increderea generalizata si increderea politica, precum si retelele sociale. Acestia sunt reprezentari ale dimensiunilor acestor concepte. De aceea, intr-o sectiune urmatoare, voi exemplifica indicatorii utilizati si voi motiva folosirea lor in cadrul acestei cercetari sociale. Insa, mai intai este important sa fie argumentez posibilitatea existentei unei astfel de relatii intre cele doua concepte principale.

Relatia dintre capitalul social si comportamentul de vot

Relatia capitalului social cu diverse instante sociale ale participarii politice.

Am incercat pana acum sa pun in lumina cele doua concepte principale ale acestei lucrari, capitalul social si comportamentul de vot, deoarece este necesar sa intelegem care sunt dimensiunile principale ale acestora precum si cum pot fi ele operationale intr-o analiza concreta in spatiul social romanesc. Urmand aceasi directie, in acest capitol voi pune mai degraba accentul pe legatura existenta intre cele doua instante sociale, si cum poate reiesi aceasta din relationarea capitalului social cu ideea de participare politica, ca atitudine specifica democratiei.

De ce doresc mai intai sa arat in linii mari relatia dintre capitalul social si democratia cu institutiile ei? Deoarece participarea la vot poate fi integrata in ideea larga de democratie, caci votul nu reprezinta doar un drept civil intr-un stat democrat, ci poate fi considerat si o obligatie civica a cetateanului. Astfel, mecanismul de vot din cadrul unui stat poate aduce o contributie la buna functionare a institutiilor democratice din contextul respectiv. Acest argument este sustinut si de Almond si Verba (1996), care au demonstrat ca dezvoltarea si mentinerea unei democratii stabile depinde de un anumit set de atitudini politice si civice, de un anumit nivel al culturii politice a cetatenilor: "Intr-un anume sens, votul cetatenilor reprezinta cea mai inalta forma a participarii democratice. Prin intermediul unei asemenea participari castiga omul obisnuit influenta asupra cursului afacerilor guvernamentale." (Almond; Verba, 1996:190). Evident, in cadrul acestor atitudini regasim si atitudinea fata de vot a indivizilor, deci si participarea la vot. De aceea, in primul rand trebuie sa schitam in mare tipul de relatie cauzala existenta dintre institutiile democratice si componentele capitalului social, pe care le-am dezvoltat mai devreme.

Legatura dintre capitalul social si institutiile democratice a fost analizata inca de la primele studii asupra capitalului social. Printre primii care au accentuat importanta ei a fost Putnam, care a ajuns la concluzia ca functionarea mai eficienta a institutiilor democratice este determinata de existenta unui capital social ridicat intr-o societate. (Putnam, 2001) El pune accentul mai ales pe functionarea societatii civile, a organizatiilor de voluntariat, care fiind retele sociale importante, pot, in viziunea sa, asigura o buna functionare si a celorlalte institutii adminstrative si politice: "Se considera ca asociatiile civile contribuie la eficienta si stabilitatea guvernarii democratice, atat datorita eficientei lor interne asupra membrilor, cat si datorita efectelor externe asupra corpului politic in general."(Putnam, 2001:105)

Aceasta relatie cauzala este insa una problematica, care a fost contestata de unii teoreticieni, dupa cum vom vedea in continuare; aceasta poate depinde de mai multi factori, atat de contextul social, dar si de nivelul unde sunt analizate retelele sociale, micro- sau macrosocial sau chiar de tipul de asociatii. Se pune intrebarea daca relatia cauzala nu poate fi indreptata spre alta directie: daca functionarea eficienta a institutiilor unui stat nu poate influenta nivelul capitalului social din societatea respectiva? Voi incerca sa analizez si aceasta problema, aplicand-o pe contextul Romaniei post-comuniste.

Relatia dintre retelele sociale, mai ales cele de tipul asociatiilor si organizatiilor de voluntariat si democratia este si ea una problematica, fiind dezbatuta de diversi autori. Marc Hooghe a dorit sa afle daca intr-adevar organizatiile de voluntariat determina atitudini democratice ale membrilor sai (in acest caz fiind important comportamentul de vot). Acesta idee s-a bazat la multi autori pe o "logica a socializarii", adica membrii acestor organizatii, avand interactiuni cu diferite persoane, se socializeaza intr-un mediu in care predomina pattern-uri mai democratice, care apoi sunt transpuse la nivelul societatii. Acestea determina si nivelul increderii indivizilor, care isi dezvolta mai degraba o incredere generalizata. (Hooghe, 2003) Analizand datele mai multor cercetari, Hooghe concluzioneaza ca nu orice tip de asociatie de voluntariat determina atitudini civice, unele avand chiar efectul contrar.

Insa trebuie luata in considerare nu doar importanta retelelor sociale (fie ele macro- sau microsociale) in conturarea atitudinilor democratice, ci si a increderii, care reprezinta un indicator esential pentru capitalul social al unei societatii. Eric Uslaner a analizat aceasta relatie cauzala, dorind sa insiste asupra sensului sau: institutiile democratice produc increderea generalizata intr-o societate sau increderea, deci si capitalul social le determina pe acestea? El considera ca nu democratia produce incredere, argumentand cu exemplul tarilor post-comuniste, care desi au trecut la democratie, poseda nivele extrem de scazute ale increderii. (Uslaner in Hooghe, 2003)

Totusi, Uslaner nu neaga importanta capitalului social, deci si a increderii dintr-o societate, iar argumentul sau vizeaza insa si diferite elemente contextualizate: "Trust matters: Societies with highier levels of trust in turn have institutions that function better. Trust leads to better institutions- not the other way around. It also produces higher spending for the sorts of policies that foster equality (more distribution, more funding for education). So the countries with the lowest levels of trust are those with the most unequal distribution of wealth. But they are also the countries that are least likely to redistribute wealth to create the sort of trust that will breed institutions that function better."(Uslaner in Hooghe, 2003:172)[19] Observam deci si rolul contextului social, dar si al distributiei resurselor intr-o societate. Aici e mai ales cazul tarilor foste comuniste, care detin in viziunea lui Uslaner, o "cultura a neincrederii". Din viziunea sa, o democratie nu garanteaza existenta increderii intr-o societate. El insista ca pe langa contextul socio-istoric existent intr-o societate, mai trebuie luate in considerare si variabilele ce tin de bunastarea economica, de gradul de prosperitate, dar si de gradul de egalitate existent. (Uslaner, 2002)

Relatia dintre incredere si institutiile democratice a fost preluata de Uslaner din studiul lui Almond si Verba, Cultura civica(1996), unde acest concept este integrat in notiunea de cultura civica, autorii accentuandu-i importanta: "Rolul increderii sociale si a cooperarii, ca o componenta a culturii civice, nu poate di subliniat indeajuns. Intr-un sens este o resursa generalizata care mentine corpul politic democratic in stare operationala [] In aceste natiuni, increderea sociala faciliteaza cooperarea politica intre cetateni, iar fara ea politica democratica este imposibila. De asemenea, ea intra intr-o relatie a cetateanului cu elitele politice." (Almond, Verba; 1996:367) Desigur, nu trebuie sa uitam ca aceste concluzii au fost trase in urma cercetarii a cinci medii sociale particulare, SUA, Marea Britanie, Germania, Italia si Mexic. Astfel, nu se poate afirma cu certitudine ca in orice mediu social este valabila aceasta relatie de cauzalitate. Insa, acesta este unul din lucrurile care trebuie urmarit si in cazul Romaniei.

Urmand calea propusa de Putnam dar si de Uslaner, Gabriel Badescu analizeaza relatia dintre capitalul social (in mod particular, increderea) si institutiile democratice, contextualizand-o la nivelul Romaniei. In acest studiu, el insista atat pe variabila contextului socio-politic, dar mai ales pe cea a nivelului economic existent. Analizand datele mai multor cercetari realizate in diferite tari post comuniste, observa ca legatura dintre increderea generalizata si indicele de democratizare este aproape nula sau au un semn negativ. Insa luand la nivelul fiecarei tari in particular aceasta relatie, datele vin sa sustina ipoteza conform careia "increderea generalizata este o resursa pentru calitatea unei democratii."(Badescu, 2003:119) Observand relatia dintre incredere si societatea civila, adica atitudinile civice, aceasta pare de o intensitate mai slaba decat in cazul altor tari, insa se puncteaza faptul ca acest lucru se poate explica si prin tipul organizatiei si a ierarhiei (orizontala vs. verticala).

Totusi, intr-un final s-a putut trage concluzia ca in contextul romanesc, increderea ajuta la functionarea institutiilor democratice, determinand atitudini civice si de participare politica a cetatenilor. (Badescu, 2003) ) La aceasta concluzie a ajuns si Pamela Paxon, analizand coeficientii de corelatie dintre incredere si democratie si coeficientii de corelatie partiala dintre democratie si organizatiile non-guvernamentale, in cadrul a 45 de tari. Acesti coeficienti au revelat existenta unei legaturi intense intre capitalul social si democratie. (Paxton, 1999)

Pentru a sintetiza teoriile ce leaga buna functionare a institutiilor democratice, economice si de guvernare din cadrul unui stat si conceptul de capital social, schema de jos poate releva mai concret modul in care dimeniunile principale ale acestei notiuni (preluate preponderent din viziunea lui Putnam) detin o influenta asupra celor prezentate mai sus:

Influenta formelor capitalului social asupra calitatii guvernarii si dezvoltarii economice (Badescu, 2001)

Daca mai devreme m-am axat pe creionarea relatiei dintre capitalul social si institutiile democratice, in continuare voi deduce din aceasta corespondenta cu comportamentul de vot. Comportamentul de vot, pe care l-am caracterizat mai aprofundat in capitolul precedent, este considerat a fi o componenta formala a participarii politice, deoarece nu este doar un drept al cetatenilor unui stat, ci poate fi si o obligatie civica a acestora. Corelatia participarii politice, ca act democratic cu capitalul social depinde atat de forma de participare vizata, dar si de fiecare componenta a capitalului social in parte.

Almond si Verba au integrat participarea la vot in cadrul culturii civice a unei societati, chiar daca nu pun foarte mult accentul pe ea: "Pentru mai multi subiecti [.] a vota a fost considerat in aceste alegeri o responsabilitate a individului fata de comunitatea sa. Dar in masura in care individul si-a considerat epuizata responsabilitatea locala doar prin actul votului, noi am considerat aceasta ca o forma relativ pasiva de participare la viata comunitatii- desi cu siguranta ca este o forma a participarii."(Almond, Verba; 1996:155) Intr-adevar, doar faptul de a vota nu poate fi considerat o forma de participare politica activa, insa tot poate constitui un act specific democratiei, mai ales ca devine atat o alegere personala, determinata evident de diferiti factori, dar si o obligatie mai degraba morala, si nu una coercitiva. Almond si Verba au analizat alegerile la nivelul comunitatilor locale, si nu cele la scala mai larga, de tipul alegerilor parlamentare sau prezidentiale. Insa observatia lor poate fi luata in considerare si in acest studiu.

Gabriel Badescu argmenteaza de ce exista diferente in observarea capitalului social in cadrul a diverse tipuri de participare politica, dupa cum au fost relatate si in literatura de specialitate: "Studiile asupra participarii resping, in cele mai multe dintre cazuri, ipoteza care afirma existenta unui concept unic, aratand in schimb ca oamenii care sunt implicati in anumite forme de participare nu sunt in mod necesar implicati mai frecvent decat ceilalti in celelalte forme de participare politica. Consecinta de a nu avea un <<sindrom participativ>>unic e ca determinantii, incluzandu-i pe cei asociati notiunii de capital social, pot avea influente diferite in functie de tipul de participare vizat."(Nie and Verba, 1975 apud. Badescu, 2001:93) Este evident cum la nivel individual pot exista anumite corelatii intre participarea la vot si diversele componente ale capitalului social. In primul rand, trebuie accentuata importanta retelelor sociale ale individului, care pot influenta, fie prin contacte sau prin informatii sansa sa de participare la o astfel de actiune. Insa si nivelul de incredere este important, mai ales daca ne referim la increderea politica. Acesta poate avea un efect direct asupra deciziei de a merge sau nu la vot, caci aceasta participare se poate transforma intr-o exprimare concreta a unei increderi fie scazuta, fie ridicata in institutiile statului democratic.

Si Uslaner face o conexiune intre incredere, si conceptul analizat si in aceasta lucrare, comportamentul de vot. El porneste de la premisa ca increderea proiecteaza o influenta asupra atitudinilor politice detinute de actorii sociali, care la randul lor determina actiunile politice efective: "Attitudes toward political groups largely, though not exclusively, shape actions in the political realm. People with negative views of political out-groups are more likely to be mobilized to vote (and to volunteer)." (Uslaner, 2002:12 )[20] Astfel, se observa ca increderea detine o putere de mobilizare la actiunea politica, determinand luarea de pozitie in fata unor nemultumiri fata de institutiile statului.

Increderea conduce la formarea unei motivatii care sta in spatele acestui act participativ: "De obicei, o persoana se implica intr-un act participativ atunci cand are motivatia si capacitatea sa faca acest lucru. Motivatia depinde de scopurile actiunii si de forma de actiune. Capacitatea se refera la resursele si constrangerile individuale si contextuale."(Badescu, 2001:93) Acest proces se observa concret si din schema de mai jos, care inglobeaza elementele necesare ce se considera pentru a determina un astfel de act participativ:

Schema determinarii actului politic participativ (Badescu, 2001)

Un ultim argument legat de cum se poate deduce aceasta relatie cauzala intre comportamentul de vot si capitalul social trebuie specificat. Desi in cazul determinarii participarii de vot trebuie luati in considerare atat factori ce apartin de contextul social sau ce apartin de alte instante de la nivelul microsocial, includerea capitalului social in aceasta analiza este valida, fapt demostrat si prin referire la diverse studii si cercetari: "Intr-un studiu al alegerilor din SUA, Sthephen Knack si Martha Kropf au gasit argumente in favoarea relatiei dintre normele civice care prescriu cooperarea sociala si participarea la vot.(1998) Ronald La Duke Lake obtine un rezultat similar, folosind date mai complexe care includ si informatii contextuale. (1999) Concluzia sa de anslamblu este aceea ca studiul participarii politice si civice este ajustat in mod semnificativ de includerea in analiza a factorilor de tipul capitalului social. El arata cum anumite retele sociale sunt favorabile unui tip de participare insa sunt irelevante pentru celelalte tipuri."(Badescu, 2001:94)

Trebuie urmarit in continuare cum se aplica aceasta relatie si in cazul Romaniei precum si care componente ale capitalului social sunt relevante in analizarea comportamentului de vot in cadrul acestei societati. Insa, dupa cum au afirmat mai multi autori (Putnam, 2001; Uslaner, 2002; Hooghe, 2003) contextul social este extrem de important in analiza finala, caci poate determina in mod semnifcativ caracterul relatiei cauzale dintre comportamentul de vot si capitalul social. De aceea, in continuare voi contura trasaturile particulare ale spatiului social studiat aici, Romania post-comunista, si la finalul studiului, voi lua in considerare si acest element in cadrul interpretarilor relatiei dintre cele doua concepte.

Contextul social al acestei relatii cauzale: Romania post-comunista.

Practic, in aceasta parte doresc sa realizez o descriere a spatiului de cercetare propriu-zis, precum si a conditiilor existente in acest context. Pornind de la premisa ca orice cercetare sociala trebuie sa fie incadrata intr-un anumit spatiu social, consider ca acesta poseda o importanta destul de relevanta in interpretarea oricarei legaturi cauzale. Deoarece analiza relatiei dintre capitalul social si comportamentul de vot va prelua datele unor cercetari realizate pe esantioane nationale, din intreg teritorul Romaniei, atunci un prim pas ar fi de a trasa principalele caracterstici ale spatiului social studiat, bazandu-ma si pe anumite elemente legate de relatia cu democratia, analizate in sectiunea anterioara. Trebuie mentionat ca in acest caz, spatiul social va deveni mai degraba un "filtru" in interpretarea datelor finale. De aceea nici nu voi insista foarte mult pe cadrul social, cu exceptia cazurilor in care determina intr-un fel sau altul relatia capitalului social cu comportamentul de vot.

In primul rand, Romania ultimilor optsprezece ani a fost, ca de altfel si restul statelor fost-comuniste, de cele mai multe ori, perceputa prin prisma procesului de tranzitie de la societatea comunista la cea capitalista. Desi in ultimii doi, trei ani, s-a considerat ca acest proces a ajuns la un punct final, cadrul social inca poarta urmele tipice ale unei societati postcomuniste aflate intr-o tranzitie continua. Insa ce se intelege prin acest proces de tranzitie si de ce este acesta relevant in conturarea relatiei studiate aici?

Tranzitia reprezinta un proces social care are efecte principale dezovoltarea institutionala, care nu este lipsita de probleme: "modernizarea institutionala are o componenta de constructie institutionala, care este echivalenta cel mai adesea cu preluarea mai mult sa mai putin imitativa a unor institutii si o componenta care cel mai adesea este puternic autohtonizata."(Chiribuca, 2004:7) Astfel, in cadrul acestui proces putem vorbi si de modernizarea institutiilor democratice, care devin extrem de importante acestui studiu. Insa, dupa cum mentioneaza si Dan Chiribuca, transformarea institutiilor principale societatii comuniste, in institutii democratice capitaliste, se realizeaza prin filtrul caracterului local, acestea purtand caracteristici autohtone specifice.

De aceea, cand urmarim sa analizam astfel de institutii, ar fi o greseala sa le comparam cu cele specific comuniste si sa analizam diferentele dintre cele doua. Analiza se va focaliza mai degraba pe particularitatile institutiilor democratice, in contextul social romanesc. Astfel, si obligatia sau dreptul civil de vot va aparea a fi vazut diferit fata de alte spatii sociale, si de aceea exista posibilitatea ca anumite componente ale capitalului social sa aiba efecte diferite in relatia cu comportamentul de vot, fata de cum a reiesit in diverse studii din tarile occidentale. Desigur, nu trebuie scoase total din analiza tranzitiei romanesti efectele comunismului, care au determinat si astazi sensul diverselor legaturi cauzale intre procesele sociale. Totusi, el este vazut mai degraba ca un cadru de referinta secundar, relevanta sa rezultand din generarea unor credinte si valori specifice ale societatii la un moment dat. (Chiribuca, 2004)

Tranzitia romaneasca poseda o importanta in acest studiu, din alt punct de vedere: "una din caracteristicile importante ale tranzitiei romanesti postcomuniste, dar si ale altor societati care experimenteaza procese de tranzitie, consta in existenta unui clivaj intre norma scrisa- legile, norme juridice, contracte- si cea informala- norme sociale, valorile. Nu este vorba doar de o contradictie intre cele doua componente ale campului cultural, ci de o ruptura ce se obiectiveaza in functionare paralela, in practici si comportamente sociale duble."(Chiribuca, 2004:12) Acest clivaj poate fi luat in considerare si in cazul capitalului social, sau mai degraba a anumitor componente ale sale, care in cadrul spatiului social si comunitar romanesc, indeplinesc functii diferite fata de alte societati.

Observam ca dihotomia norme scrise-norme informale este concludenta in cazul retelelor sociale, micro-sociale, fata de macro-sociale. O explicatie a acestei afirmatii ar fi ca functionarea normelelor este diferita in functie de nivelul la care au loc, iar in cazul capitalului social din Romania, pare a fi mai concludent cel de tipul micro- si mezo-social, de la nivelul individului si al comunitatii locale. Ramane de vazut daca lucrurile stau intr-adevar asa, si daca aceste componente ale capitalului social sunt mai relevante in determinarea comportamentului de vot.

Aceste lucruri nu sunt relevante doar la nivelul Romaniei, ci al majoritatii statelor fost-comuniste, care, dupa cum vom vedea in continuare, prezinta similaritati majore la aceste nivele ale capitalului social si ale participarii politice. De aceea, pentru a sustine aceasta afirmatie, un exemplu graitor ar putea fi o cercetarea realizata la nivelul unei astfel de tari, care, dupa cum se va observa, va avea elemente similare cu datele rezultate la nivelul Romaniei.

Capitalul social a fost relationat cu aceasta schimbare sociala, cu perioada de tranzitiei, in studiul lui George Kolankiewicz (1996) realizat la nivelul cazului particular al Poloniei. Autorul a dorit sa evidentieze cum evolueaza capitalul social in cadrul acestui proces de democratizare, si ce efect are acesta asupra dimensiunilor sale. Trecand aceasta analiza prin filtrul contextului socio-istoric, s-a ajuns la anumite rezultate, care ar putea fi reprezentative pentru orice stat care a trecut printr-un proces similar. Practic, s-a realizat o trecere treptata de la capitalul socialist la cel social, determinand formarea unor noi tipuri de retele sociale, dar si unor norme de reciprocitate, care faciliteaza emergenta cooperarii si a increderii generalizate. O observatie de final relvanta a autorului, priveste natura diferita a retelelor sociale comuniste, fata de cele dezvoltate in perioada post-comunista, acestea servind unor scopuri diferite, care satisfaceau mai degraba nevoile statului, si al aparatului de conducere. (Kolankiewicz, 1996)

Insa efectele tranzitiei pot fi urmarite si in analizele altor teoreticieni, unii dintre ei vizand in principal evolutia increderii generalizate si a celei politice. La acest capitol, exista asemanari intre tarile fost comuniste, dupa cum a putut fi relevat si prin analiza lui Uslaner din Hooghe (2003). Termenul de "culturi ale neincrederii" folosit in mai multe randuri in acest studiu, a fost formulat de Uslaner, cu referire specifica la cazul acestor state. Observand relatia dintre democratie si incredere, pe care am dezvoltat-o ulterior, autorul explica nivelele extrem de scazute din majoritatea acestor spatii sociale, prin anumite structuri sociale mostenite din "cultura" comunista.

De aceea, chiar daca analiza increderii nu depinde de mediul cultural, totusi, ea nu poate fi universala, caci trecutul socio-politic al tarilor poate induce modificari la nivelul acesteia. Efectele mai intense sau mai putin intense ale procesului de democratizare asupra increderii, sunt mult mai vizibile in contextele caracterizate printr-o tranzitie spre capitalism: "Democratization has no appreciable effect on trust for countries is Easten and Central Europe that formerly were authoritarian regimes. In some cases the correlation betweend trust and democratization is even negative- though never significant."(Uslaner apud. Hooghe, 2003:179)

Tot legat de increderea in tarile fost-comuniste, ideile lui Uslaner au fost sustinute de studiul lui Badescu (2003). Observand diferente la nivel de incredere intre tarile fost-comuniste si tarile occidentale, s-a luat ca regula explicativa, teoria enuntata mai intai de Putnam, conform careia, democratia este un cadrul favorabil dezvoltarii capitalului social, in timp ce in cazul totalitarismului, efectele sunt exact contrare: "Cu cat nivelul de control asupra cetatenilor de regim este mai intens, cu atat este mai dificil pentru acestia sa initieze actiuni colective, in orice domeniu si cu orice scop. Statele comuniste au constituit un exemplu extrem tocmai prin amploarea acestui control, atat a celui efectiv-insuficient cunoscut chiar si acum in unele cazuri, printre care cel al Romaniei, dar mai ales prin perceptia sa de catre cetateni ca fiind eficient."(Badescu, 2003:114) Aceasta este de fapt ceea ce am incercat sa dezvolt in sectiunea precedenta. Deci, evolutia capitalului social depinde si de spatiul de desfasurare. Astfel, mediul social va putea fi luat in considerare in analiza finala, putand explicita posibilele rezultate obtinute.

Daca principalele studii legate de capitalul social sau de comportamentul de vot au avut loc in contexte occidentale, o cercetare de genul demersului lui Bogdan Voicu si a Taniei Basina (2005) va introduce elementul acestui spatiu social diferit, de aici si anumite rezultate fiind diferite. Voicu si Basina au pornit de la faptul ca tarile postcomuniste prezinta patternuri similare in ceea ce priveste capitalul social existent, precum si relatia sa cu alte instante sociale. De aici, s-a putut realiza o analiza comparativa a capitalului social si a participarii civile din Romania si Ucraina. Dupa cum au observat si acestia, similaritatile dintre tarile fost-comuniste se traduc si la nivelul emergentei unor norme si valori, care isi pun amprenta, nu doar in viata comunitatii, ci si a functionarii unor institutii si a participarii cetatenilor la viata sociala.

Pentru a argumenta importanta procesului de tranzitie prin care a trecut Romania, voi sumariza cele mai importante rezultate obtinute in cercetarea mai sus amintita. Prin acestea se va releva si existenta unor particularitati la nivelul capitalului social in aceste spatii sociale post-comuniste. S-a remarcat intensitatea capitalului social structural, care actiona mai ales la nivelul comunitatii locale. In special in cadrul romanesc, predomina relatiile informale, care insa sunt emergente mai mult la nivelul rudelor si a cunostiintelor apropiate. De aceea, importanta retelelor familiale si de rudenie este foarte intensa. Acest tip de retele este foarte important, fiind chiar o necesitate pentru indivizii tarilor de acest gen: "In tarile in curs de dezvoltare, unde rolul institutiilor publice este mai putin dezvoltat, relatiile de tip informal asigurate de familie, prieteni si comunitatile locale, pot fi cruciale in asigurarea bunastarii si chiar a supravietuirii."(Porumb, 2002:162) Urmarind nivelul retelelor sociale formale, de tipul asociatiilor si organizatiilor non-guvernamentale, in cazul Romaniei, afilierea in cadrul acestora in deceniul trecut s-a dovedit a fi mai scazuta chiar comparativ cu alte tari fost-comuniste. Chiar daca cifrele au mai crescut pana in prezent, autorul sugereaza ca in spatiul romanesc s-a dezvoltat o "cultura a neparticiparii civice".

Valorile scazute ale increderii generalizate si a increderii institutionale, cumulate cu celelalte date, duc la concluzia ca Romania detine, ca si alte state fost-comuniste, un capital social scazut, dar si o o participare civica si politica limitata. (Voicu; Basina; 2005) Aceste rezultate au fost interpretate desigur si prin prisma schimbarilor sociale si politice petrecute in ultimele decenii, fiind sustinute si de alte cercetari in acelasi domeniu (Badescu, 2001; 2003). In continuare, urmeaza sa observ daca vor fi obtinute valori similare si in acest caz, si daca acestea vor afecta si participarea la vot.

5. Interogatiile si ipotezele cercetarii.

Pana acum am incercat sa realizez un cadru teoretic a conceptelor de capital social si de comportament de vot, dar si sa stabilesc o posibila relatie de cauzalitate (teoretica desigur) intre acestea. Aceasta conceptualizare teoretica a servit ca un plafon de pe care se vor putea formula posibile intrebari de la care sa porneasca efectiv cercetarea empirica, dar si de unde se pot extrage explicatii valide la aceste intrebari, ce pot aparea sub forma ipotezelor acestui studiu.

Intrebarile de cercetare de mai jos, constituie baza de la care am pornit in aceasta cercetare, avand rolul de a defini atat scopul cat si natura acestui studiu. Primele intrebari vizeaza o descriere a problemei vizate, pentru a putea cunoaste in profunzime domeniul vizat. Ultimele au o natura explicativa, demersul acesta mergand astfel pe o noua traiectorie, trebuind sa fie evidentiate anumite cauzalitati care ar putea explica participarea la vot.

Care este nivelul capitalului social, in mod particular al fiecarei componente a lui, in Romania post-comunista, comparabil cu alte tari europene?

Care este sensul relatiei de cauzalitate existenta intre capitalul social (formele capitalului social) si intentia de a merge sau nu la vot, ca forma a particparii politice in cazul Romaniei ? Exista o relatie intre capitalul social (formele capitalului social) si intentia de a merge la vot, ca forma a participarii politice?

Cum influenteaza la nivel individual capitalul social, dar si fiecare componenta a sa luata separat, comportamentul de vot (participarea la vot) in Romania post-socialista?

Cum influenteaza fiecare forma a capitalului social in parte, comportamentului de vot, cand cazurile analizei devin tarile preluate din WVS? Cum influenteaza la nivel agregat (tari) capitalul social, dar si fiecare componenta a sa luata separat, comportamentul de vot (participarea la vot)?

Ce diferenta exista intre cele doua nivele de analiza, cel agregat si individual, din punct de vedere a influentei capitalului social (luat ca intreg) asupra intentiei de a merge la vot?

Ipotezele de mai jos s-au format atat in urma observatiei mediului social in general, cat si dintr-un simt comun legat de conditiile socio-istorice ale spatiului social romanesc; insa principala sursa de unde au putut fi deduse au constituit-o teoriile anterioare sau rezultatele din diferite cercetari pe care le-am prezentat mai sus. De aceea, acest demers este unul deductiv, caci nu urmaresc sa construiesc o teorie in urma acestei cercetarii, ci mai degraba sa verific o teorie. Ideea de cercetare deductiva provine din teoriile pozitivistilor, unde exista un pattern specific al demersului: "The logic involved might entail seeking to construct a scientific theory to explain the laws pertaining to a particular field; a hypothesis (or possible more than one) is derived in order to enable the scientist to test the theory; if the hyphothesis is rejected when submitted to rigorous empirical examination the theory must be revised."(Bryman, 1992:15)[22]

Daca implicatiile de mai sus se vor dovedi a fi adevarate, inseamna ca ipotezele vor fi confirmate. Sintetizand partea final prezentata la constructia obiectului cercetarii, am stabilit ca principalele ipoteze de cercetare sa fie urmatoarele:

Capitalul social, luat ca suma componentelor sale, influenteaza semnificativ comportamentul de vot al indivizilor, atat la nivelul Romaniei (cand cazurile sunt indivizii), dar si la nivelul tarilor europene si SUA (cand cazurile sunt tarile).

Apartenenta la organizatie a indivizilor, ca retea sociala formala are o influenta semnificativa asupra comportamentului de vot; nu acelasi lucru s-ar putea afirma despre retelele informale, de genul familiei sau a comunitatii de apartenenta, care nu coreleaza semnificativ cu comportamentul de vot; iar cea mai intensa influenta asupra participarii la vot, o are increderea politica. Aceste relatii sunt la fel in ambele nivele analize (individual si agregat).

Ipotezele de mai sus trebuie sa fie astfel testate cu ajutorul unei metodologii de cercetare sociologica potrivita. Se va putea astfel observa daca teoriile initiate de diversi cercetatori din domeniul capitalului social si al comportamentului de vot, vor fi la fel de valide si in cadrul contextului social romanesc.

. Metodologie.

6.1 Analiza secundara.

In orice cercetare sociala, cadrul teoretic aferent trebuie insotit de o metodologie adecvata, pentru a rezulta o analiza valida a conceptelor respective. In cazul de fata, consider ca metoda cea mai relevanta pentru studiul relatiei dintre capitalul social si participarea la vot de la nivelul intregii tarii este analiza documentelor, aici a unor baze de date, cu tehnica analizei statistice. Trebuie mentionat ca analiza de continut va fi una de natura cantitativa, fiind utilizat programul statistic SPSS. Desigur, la interpretarile finale, sociologice, se vor lua in calcul nu doar rezultatele statistice si analiza lor, ci si date extrase din cadrul teoretic, precum si alte dimensiuni latente.

Inainte de a explica cum va fi aplicata efectiv analiza statistica a bazelor de date secundare in cadrul acestui studiu, consider ca este necesar sa explic motivele care au determinat alegerea acestei metode si de ce o consider cea mai relevanta pentru cercetarea de fata. De aceea, trebuie mai intai sa prezint pe scurt metoda utilizata, iar mai apoi sa arat concret cum va fi aceasta pusa in practica.

Analiza documentelor este una din principalele metode de cercetare sociologica, care insa nu se aplica in realitatea sociala concreta, cea practica, ci la anumite tipuri de documente, produse de activitatea umana. Chiar daca aceasta metoda nu presupune o cercetare empirica de teren, importanta acesteia nu trebuie deloc subestimata. Desi de multe ori, analiza documentelor este utilizata impreuna cu alte metode, nu este gresita nici utilizarea doar acesteia, cum este in cazul de fata, mai ales daca se considera a fi cea mai potrivita pentru o cercetare, putandu-se extrage rezultate valide cu ajutorul ei. Trebuie specificat un lucru important, si anume ca analiza documentelor nu trebuie confundata cu cadrul teoretic al unui studiu.

Aceasta metoda difera in functie de tipul documentelor analizate. In cazul nostru, documentele studiate vor fi bazele de date, care intra in categoria documentelor de natura sociologica, datele fiind culese in urma altor cercetari sociale. Deci, documentele utilizate in aceasta cercetare nu sunt unele de natura teoretica, ci sunt constituite din date empirice reale, care au fost culese la un moment dat din teren. Astfel, ele se caracterizeaza printr-o natura clar empirica. Desi exista critici legate de legitimitatea analizei secundare a datelor sociologice ca metoda, acestea sunt nefondate, Traian Rotariu le justifica validitatea si utilizarea acestei metode, sustinand urmatoarea afirmatie: "Asadar, analiza secundara a datelor sociologice poate fi considerata in mod cu totul indreptatit ca o metoda-varianta a analizei documentelor- importanta in arsenalul cercetarii sociologice. Mai mult, aceasta metoda nu este destinata doar sa acompanieze alte metode, intr-o investigatie oarecare, ci poate constitui singura o cale eficienta de a obtine rezultate relevante si importante, derivate din cercetari sociologice anterioare, dar nicidecum reductibile la concluziile acestor cercetari."(Rotariu, 1991:128)

Luand aceste lucruri in considerare, folosirea analizei secundare a bazelor de date este perfect legitima in acest caz. Avand in vedere ca scopul principal al acestui studiu este analizarea relatiei existente dintre capitalul social si participarea la vot in cadrul Romaniei post-comuniste, culegerea datelor de pe teren ar fi fost imposibila. Imposibila, deoarece daca se doreste verificarea unei legaturi dintre anumite fenomene la nivelul intregii tari, esantionul de subiecti trebuie sa fie reprezentativ pentru intreaga populatie a Romaniei, deci sa fie supusi cercetarii peste 1000 de indivizi. Ceea ce, in conditiile de fata, este lesne de inteles de ce nu poate fi aplicabil. De asemenea, pentru ca analiza statistica sa contina erori cat mai reduse, datorate validitatii indicatorilor si fidelitatii datelor, utilizand rezultatele unor cercetari realizate in mod profesionist, cum sunt Barometrul de Opinie Publica si World Values Survey, acest lucru devine posibil. Astfel, utilizand aceste doua baze de date valide, prin intermediul analizei statistice voi putea realiza obiectivele propuse si verifica ipotezele de cercetare.

Pentru a se exemplifica intr-un mod concret metoda utilizata aici voi vorbi pe scurt despre cele doua baze de date analizate. In primul rand, pentru a verifica corelatiile dintre fomele capitalului social si participarea la vot la nivelul Romaniei, cel mai indicat este preluarea bazelor de date din cercetarile bianuale din Barometrul de Opinie Publica. Consider ca datele extrase din BOP sunt mai mult decat relevante, acest studiu fiind realizat intr-un mod profesionist: "Barometrul este cel mai vechi program activ al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. BOP a fost lansat in 1994 ca un set de cercetari reprezentative la nivel national ] Incepand cu anul 1998 frecventa cercetarilor este de doua pe an, in mai-iunie si in octombrie-noiembrie. Schema de esantionare folosita pentru selectia persoanelor a fost standardizata incepand cu anul 1995, fiind astfel posibila compararea datelor de la diverse valuri de cercetare."(www.osf.ro) Mai concret, voi prelua datele din BOP-ul din mai 2005, unul din motivele principale fiind faptul ca este realizat dupa alegerile prezidentiale si parlamentare din noiembrie 2004. Astfel, se poate observa si participarea efectiva la vot, nu doar intentia de a merge la vot. Este important de stiut ca esantionul folosit este de 1800 de persoane de peste 18 ani, deci reprezentativitatea in cadrul populatiei Romaniei este asigurata.

Cea de-a doua baza de date folosita este din cadrul cercetarii World Values Survey mai concret cea din 1999, pentru a putea avea date colectate la acelasi moment de timp cu BOP-ul. WVS este un studiu implementat la nivel mondial si european, in mai multe tari. Chestionarul aferent circumscrie patru domenii, sau teme, religie si moralitate, politica, munca si timp liber si relatii primare. Exista de asemenea, pentru fiecare tara in parte, anumite intrebari specifice. Reprezentativitatea esantioanelor a fost asigurata in fiecare stat in parte, acestea fiind alcatuite, evident, din subiecti de peste 18 ani. (https://www.europeanvalues.nl/ ) Ceea ce este extrem de important in cazul nostru, este faptul ca prin intermediul WVS, se va putea realiza o comparatie intre nivelurile capitalului social din Romania si cel existent in alte tari, formandu-se o noua baza de date, in care statele vor deveni cazurile statistice. Insa acest lucru va fi elaborat mai pe larg in sectiunea destinata analizei statistice in SPSS.

6.2 Operationalizarea conceptelor-indicatorii utilizati.

Urmatoarea faza a acestui studiu este aplicarea practica a conceptelor teoretice detaliate la inceput. Aceasta finalitate practica ia forma sub constructia unor indicatori aferenti acestor notiuni, sau mai degraba justificarea folosirii lor din bazele de date. Trebuie mai intai mentionat faptul ca unii indicatori au fost preluati din BOP-ul din mai 2005, iar altii, in plus fata de cei dintai au fost extrasi din cercetarile World Values Survey si European Values Survey. De asemenea, in analiza statistica, exista posibilitatea de a nu fi inclusi chiar toate variabilele care indica conceptul de capital social, daca nu vor fi considerate relevante pentru analiza.

Indicatorii utilizati in Barometrul de Opinie Publica din 1998 pana in 2006, au fost folositi in mai multe cercetari si de catre autori diferiti, pentru studierea notiunii de capital social, in diverse contexte. In primul rand, pentru intentia de vot, se utilizeaza doi indicatori diferiti, unul pentru eventuala participare la alegerile parlamentare si al doilea pentru intentia de vot la alegerile prezindetiale:

Avand in vedere ca vom utiliza datele din sondajul realizat in mai 2005, deci la 6 luni dupa alegeri, se poate folosi si urmatori doi indicatori, prin care se masoare participarea efectiva, si nu cea posibila la vot:

Prin acesti patru indicatori, ne intereseaza intentiile de a merge la vot a respondetilor. In analiza statistica voi recodifica variantele de raspuns, astfel incat sa putem observa clar cati subiecti s-au decis sa voteze si cati nu. Desi aceste intrebari sunt folosite in majoritatea sondajelor de opinie, au ridicat uneori semne de intrebare privind valididatea lor. Se poate spune ca una din sursele erorilor in astfel de sondaje, o poate constitui chiar instrumentul in sine si anumiti itemi din acest chestionar: "O intrebare chiar banala de genul <<Daca ar avea loc alegeri duminica viitoare, cu cine ati vota?>> , include lipsuri variate in care se pot pune subectii. Problema clasica este aceea ca niciodata nu au loc alegerile saptamana viitoare, si deci, cel mai adesea, subiectii nu si-au definit situatia in care sunt pusi ca situatie electorala. La limita, ei aleg un simplu nume de actor politic, pe diverse considerente contextuale. O parte a acestora, posibil ca vor face o alegere similara si la vot, o parte, sigur nu vor repeta optiunea, pentru ca la alegeri ei vor vota in functie de felul in care isi definesc stuatia electorala"(Bulai, A.; 1999, pag. 67) Desigur, aceasta limita se poate reduce in functie de cat de apropiat este momentul alegerilor fata de cel al sondajului propriu-zis.

Trebuie facuta o observatie cu privire la acesti ultimi indicatori. Acestia reprezinta efectiv rata de participare la vot, deci nu intentia de a merge la vot. Uneori validitate acestor indicatori este pusa sub indoiala, caci pot aparea discrepante mari intre raspunsul subiectului, si comportamentul efectiv. Este ceea ce a explicat si Alfred Bulai. Apare astfel fenomenul de supra-raportare. Aceasta inseamna ca de multe ori, in cadrul anchetelor prezenta la vot se dovedeste a fi supra-estimata. Ca un exemplu, daca urmarim frecventele raspunsurilor la intrebarile referitoare la intentia de vot din BOP 2004, exista posibilitatea sa existe diferente mari intre acestea si procentele participarii efective la vot, extrase din registrele oficiale. Insa nu trebuie blamate anchetele sociologice pentru acest fenomen. Explicatiile supra-raportarii se gasesc in spatele caracterului civic al votului, subiectii dand astfel raspunsuri dezirabile social cu privire la intentia de a vota. (Comsa, Rotariu; 2005) Desigur, se pot lua in considerare si alti factori, care tin de metodologie, cum ar fi ordinea intrebarilor, dupa cum observa si Bogdan Voicu.

Legat de masurarea intentei de vot in sondajele opinie, ca o posibila predictie, si Bogdan Voicu realizeaza o analiza legata de erorile ce apar, incercand insa sa explice si de ce apar diferente intre rezultatele diferitelor cercetari. Daca exista un numar ridicat de non-raspunsuri la itemul legat de intentia de vot, atunci este mai dificil de prezis cu acuratete rezultate alegerilor. El incearca sa exprime erorile ca fiind legate si de marimea chestionarului, o ipoteza fiind aceea ca numarul de non-respondenti creste, cu cat itemul care masoara acea intentie de vot se indeparteza de inceputul chestionarului. Astfel, pozitia acestui item in cadrul chestionarului este esentiala pentru fidelitatea sa. Acesta considera, ca de obicei, anchetele electorale produc un numar mai mic de non-electori, lasand la o parte lungimea chestionarului. Voicu mai sugereaza o ultima teorie asupra acestor indicatori, ce are in centrul sau influenta redusa asupra non-electorilor a unor variabile, ca rata de non-raspuns la itemii de masurare a opiniilor, precum si tipul de masura a optiunii de vot. (Voicu, B.; 1999)

De asemenea, tot Bogdan Voicu incearca sa exprime erorile ca fiind legate si de marimea chestionarului, o ipoteza fiind aceea ca numarul de non-respondenti creste, cu cat itemul care masoara acea intentie de vot se indeparteza de inceputul chestionarului. Astfel, pozitia acestui item in cadrul chestionarului este esentiala pentru fidelitatea sa. Acesta considera, ca de obicei, anchetele electorale produc un numar mai mic de non-electori, lasand la o parte lungimea chestionarului. Voicu mai sugereaza o ultima teorie asupra acestor indicatori, ce are in centrul sau influenta redusa asupra non-electorilor a unor variabile, ca rata de non-raspuns la itemii de masurare a opiniilor, precum si tipul de masura a optiunii de vot. (Voicu, B.; 1999) Desigur, aceste erori sunt importante si in studiul de fata, chiar daca se vor utiliza doar anumiti indicatori, prin care se va masura doar anumite legaturi cauzale, pentru a testa ipotezele emise. Insa, la analiza statistica se vor lua in considerare si posibilitatea existentei unor astfel de erori, care pot afecta fidelitatea datelor, desi consider ca nu intr-o masura relevanta.

Legat de masurarea capitalului social, exista mai multi indicatori care il exprima mai ales cei de natura relationala. Insa, in acest caz se va lua in considerare si importanta increderii generalizate si a increderii politice. Despre increderea generalizata si cea particularizata am amintit in sectiunea 2 din lucrare, preluand conceptul de la Uslaner. Insa indicatorii aferenti acestor concepte, sunt preluati din multe sondaje realizate la nivel international, cel mai cunoscut fiind World Values Survey. Desigur, si in Barometrul din mai 2005 a fost utilizat, pentru a urmari gradul de incredere la nivelul Romaniei urbane.

Increderea generalizata si cea particularizata au fost incluse in mai multe cercetari, deoarece se considera ca sunt foarte usor de operationalizat si de masurat. Desigur, acest lucru este relativ, caci intelesul conceptului de incredere difera intre medii socio-culturale diferite. Uslaner, cel care a explicat conceptele de incredere generalizata si particularizata, apara masurarea lor cu ajutorul acestor indicatori, si exemplifica si alte variante ale acestei intrebari: "Do you believe that most people can be trusted or can't you be too careful in dealing with people?'(Uslaner, 2002:8)[23] O alta serie de indicatori care au valente cu increderea generalizata si cea particularizata au mai fost utilizati in BOP. Acesti indicatori sunt folositi si de Dumitru Sandu, in analiza sa Drumul antreprenorial. Fara incredere dar cu relatii, realizata la nivelul mediului rural. Desi in studiul sau acest indicator al increderii interpersonale este formulat oarecum diferit, el este asemanator celui din BOP-ul realizat cu un mai mai tarziu, in mai 2006, prezentat mai jos:

Urmatorul concept care cu care voi opera este cel de incredere politica. Privind dimensiunile sale principale, observam ca instantele politice sunt reprezentate fie prin institutii politice, fie prin actori politici. Desi unii autori considera deplasata ideea includerii increderii politice in cadrul indicatorilor aferentii masurarii capitalului social, totusi multe studii si conceptii teoretice infirma acest fapt, dovedindu-se o variabila valida: "Increderea in institutii nu e considerata in mod conventional a fi un aspect atitudinal al capitalului social. Totusi, increderea politica constituie o legatura importanta intre participarea cetatenilor in asociatii si intre influenta lor asupra performantei institutiilor politice, dupa cum a fost cazul examinand cartea lui Putnam despre Italia."(Wallebach, D.; Selle, P.; apud. Hooghe, M; 2003:73) Operationalizarea acestui concept ia de obicei forma unor serie de intrebari in sondajele de opinie, care aduc in prim plan atitudinea cetatenilor referitoare la principalele reprezentari ale politicii. Indicatorii aferenti acestei notiuni, sunt reprezentati sub urmatoarea forma in BOP:

Mai multe cercetari s-au bazat doar pe acesti noua indicatori pentru a reprezenta increderea politica intr-un anume context social. Tot Gabriel Badescu utilizeaza acesti itemi in cercetarea sa, accentuand validitatea lor operationala: "Se oberva ca intensitatea relatiilor este mai mare pentru institutiile care pot influenta in mai mare masura aspecte generale ce privesc intreaga populatie. Coeficientii sunt aceeasi in toate modelele in care este inclus conceptul de incredere politica. In afara relatiilor cu factorul comun au fost estimate corelatii intre variabilele care estimeaza increderea in institutii ale ordinii - armata, politia si SRI - si intre variabilele care estimeaza increderea in presedentie, guvern si parlament." (Badescu, 1999:107)

Preluand informatiile din sectiunile precedente, capitalul social nu se confunda doar cu notiunea de incredere; capitalul social structural este si el foarte relevant pentru a determina anumite comportament, deci am face o greseala daca am omite si dimensiunea retelelor sociale. Dumitru Sandu asociaza acestora un prim indicator, care se refera la relatiile sociale din cadrul comunitatii din care face parte un individ: "Optiunea pentru relatii este o forma de recunoastere a importantei capitalului social pentru reusita sociala. Valoric, pare sa fie un indicator pentru perceptia globala a unei situatii anomice in care nu conteaza prea mult munca, efortul propriu, ci sansa, elementul aleatoriu pe de o parte iar, pe de alta parte, relatiile pe care le ai."(Sandu,1996:46) Cel mai clar, acesta variabila care indica dimensiunea "relatii personale", poate fi inglobata in indicatorul de mai jos extras din BOP-ul din mai 2005:

Desigur este putin problematic daca putem sa folosim aceasta variabila ca reprezentativa pentru capitalul social, validitatea ei fiind pusa sub semnul intrebarii. Insa cu siguranta ca poate fi inglobata in ideea de retele sociale ce apartin individului si de aceea o voi utiliza in cadrul analizei din BOP 2005. Insa, conceptualizand componenta retelelor sociale, putem observa ca ea poate fi operationalizata prin intermediul mai multor variabile, extrase atat din BOP-ul 2005 si 2006, cat si din WVS si EVS(European Values Survey) realizate intre anii 1999-2004. Capitalul relational ne indica dimeniunea micro- si mezosociala a retelelor sociale. Un exemplu ar fi variabila timp liber din EVS 1999, care arata intensitatea legaturilor sociale ale subiectilor. Aceste variabile reprezinta al doilea set de indicatori pe care-i voi utiliza pentru retelele sociale, insa doar in cadrul analizei datelor WVS1999.

Ceea ce este nou la BOP-ul din mai 2005 este ca, spre deosebire ce cercetarea din octombrie 2004, realizata inaintea alegerilor, acesta include in schema capitalului social si retelele asa-zise formale, adica organizatiile si asociatiile. Tipul acesta de indicator il regasim atat in datele de la nivelul Romaniei din WVS cat si din EVS. In BOP-ul din mai 2005 se prezinta in felul urmator:

Acesta indica, evident, intensitatea societatii civile existente in Romania, adica a retelelor sociale formale. Nu trebuie deloc subestimata importanta acestui indicator, nu doar datorita influentei sale asupra participarii politice (aici, sub forma comportamentului de vot), ci si a celorlalte forme a capitalului social. Faptul ca participarea prin asociatii este o expresie a spiritului civic al cetatenilor unui stat, poate fi exprimat prin cuvintele lui Putnam:"Intr-o comunitate civica, participarea inseamna sa dai dovada de mai mult spirit public si sa fii orientat catre beneficiile comune. Cetatenii dintr-o astfel de comunitate nu sunt sfinti lipsiti de ego, dar nici nu considera domeniul public ca fiind doar un camp de lupta al intereselor personale."(Putnam, 1999:103)

Prezentarea acestor indicatori ai capitalului social dar si ai participarii la vot este relevanta pentru urmatorul pas al acestui studiu, analiza statistica a unor baze de date secundare. Deoarece fiecare indicator contine mai multe sub-variabile, se vor face anumite modificari, in sensul unor recodificari, pentru a facilita o analiza mai eficienta. Urmeaza astfel, sa observam cu ajutorul acestor indicatori, cat de aplicabile pot fi ipotezele cercetarii in cadrul spatiului social romanesc.

7. Analiza datelor.

7.1 Analiza statistica.

Barometrul de Opinie Publica- mai 2005

Aceasta parte a lucrarii va avea un rol foarte important, caci in cadrul ei vor fi analizate statistic, datele empirice obtinute in cadrul celor doua cercetari mentionate mai devreme. Prin intermediul analizei, voi incerca astfel sa raspund la intrebarile de cercetare, dar si sa testez ipotezele propuse. Desigur, aceste date tehnice vor fi mai apoi insotite de anumite date teoretice in interpretarea sociologica, pentru a ajunge la o concluzie unificatoare.

Mai intai, pentru a putea realiza o analiza a relatiilor dintre variabilele capitalului social si indicatorii comportamentului de vot, va fi necesar ca indicatorii aferenti capitalului social sa fie redusi la un numar mai scazut de variabile. Acest lucru va fi facut cu ajutorul analizei factoriale, pentru ca mai apoi sa putem folosi, pentru analiza, indicatorii increderii politice, ai relatiilor sociale si ai afilierii la asociatii.

Una din intrebarile de cercetare propuse avea in vedere existenta unei legaturi mai mult sau mai putin intense intre fiecare componenta a capitalului social in parte si indicatorii intentiei de a merge la vot. Pentru verificarea acestui lucru, se va utiliza asocierea dintre variabile, cu ajutorul procedurii din SPSS, Crosstabs. Insa, asocierea se foloseste pentru variabilele categoriale. De aceea, indicatorii vor trebui sa fie recodificati, si chiar redusi. Sa-i luam insa pe fiecare in parte. Mai intai, pentru a indica intentia de vot a subiectilor, am folosit din BOP-ul din mai 2005, variabila Q115c-intentia de a vota la alegerile parlamentare-, respectiv Q116c-intentia de a vota la alegerile prezidentiale.

Prima operatie de asociere va avea loc intre indicatorii intentiei de a merge la vot si cei ai increderii politice. Deoarece acest element al capitalului social este exprimat prin 14 variabile, am utilizat analiza factoriala pentru a le reduce la 1 sau la 2 factori. In primul rand, am dorit sa observ cate procente din varianta variabilelor exprima factorii extrasi, si de aceea nu am salvat scorurile factoriale. Metoda utilizata pentru extragerea factorilor este Principal Analysis Component, iar metoda de rotire este Direct Oblim, deoarece este nevoie sa existe corelatii intre factori.[25]

Tabel A1.1 KMO and Bartlett's Test (Analiza factoriala 1-aderenta in asociatii)

Tabel A1.6 Varianta comuna explicata (Analiza factoriala 1-aderenta in asociatii)

Tabel A1.7 Matricea corelatiilor (Analiza factoriala 1-aderenta in asociatii)

Din tabelele de mai sus observam ca testul de adecvare a esantionarii, adica Kaiser-Meyer-Olkin, ne indica, prin valoarea sa de 0.884 faptul ca datele de fata se preteaza la o analiza factoriala. De asemenea, testul de sfericitate Bartlett arata faptul ca exista o diferenta statistic semnificativa dintre matricea corelatiilor dintre variabile si matricea unitate, iar nivelul de semnificatie mai mic de 0.05 confirma acest lucru.

Deoarece toate variabilele sunt corelate semnificativ intre ele, si in plus ne asteptam ca si factorii extrasi sa coreleze, rotirea oblica se potriveste cel mai bine in acest caz. Urmarind si matricea de corelatie a factorilor, coeficientul destul de ridicat de corelatie indica ca intr-adevar corelatia dintre variabilele increderii politice este destul de semnificativa. Insa, ce este important aici este urmarirea tabelului care arata varianta totala explicata de factorii analizei. In cazul de fata se observa ca cei trei factori extrasi exprima cumulat peste 60 % din varianta comuna a variabilelor.

Ce este relevant este faptul ca un singur factor exprima 43% din varianta variabilelor, aproape jumatate. Acest lucru a determinat utilizarea unei noi analize factoriale, de aceasta data salvandu-se si scorurile factoriale, prin metoda regresiei si s-a optat pentru salvarea unui singur factor. Corelatiile dintre variabile sunt si aici semnificative, deci, analiza e valida. Totusi, observand comunalitatile de mai jos, vedem ca anumiti indicatori ai increderii politice exprima intr-o maniera nesemnificativa varianta variabilelor:

Tabel A2.2 Comunalitatile (Analiza factoriala 2-aderenta in asociatii)

Intr-adevar, anumite tipuri de incredere au comunalitatile rezultate in urma rotirii destul de scazute. De aceea, in cadrul unei ultime analize factoriale, am exclus din analiza variabilele care au comunalitatile mai mici de 0.4, adica increderea in Biserica, in armata, in banci, in mass-media si in ONG-uri. S-a dovedit astfel ca aceste tipuri de incredere sunt oarecum diferite de topul general, adica increderea in institutiile politice. In analiza factoriala finala a increderii politice, variabilele coreleaza semnificativ intre ele, si, dupa cum se observa de mai jos, varianta explicata de factorul extras este de peste 53%.

Tabel A3.3 Varianta totala explicata (Analiza factoriala 3-aderenta in asociatii)

De asemenea matricea componentelor indica valori mari pentru fiecare dintre variabile, de peste 0.5, aratand ca are o importanta statistica, variabilele din analiza fiind puternic legate de factorul extras. Factorul unic pe care l-am identificat in urma analizei determina intr-o masura semnificativa pozitia subiectilor pe fiecare din variabilele studiate.

Tabel A3.4 matricea componentelor (Analiza factoriala 3-aderenta in asociatii)

Intr-un final, din aceste 14 variabile, s-a ajuns la un singur factor, o variabila denumita incrins, ea exprimand increderea politica a subiectilor, mai clar, increderea in institutiile statului. Intrucat aceasta este o masura sintetica, o variabila standardizata, va avea media 0 si abaterea standard 1, deci, vom lua media ca punct de reper pentru recodificare. Astfel, valorilor mai mici de 0 li se va atribui eticheta "incredere relativ scazuta", iar celor mai mari de 0, eticheta "incredere relativ ridicata".

In continuare se va realiza prima analiza de asociere, cea intre increderea politica si intentia de a merge la vot la alegerile parlamentare. Pentru interpretarea rezultatelor se vor lua tabelele din SPSS cele mai relevante, care vor constitui un exemplu pentru urmatoarele analize de asociere analoage. Astfel, prin aceasta asociere se masoara distributia statistica a indivizilor dupa variabila "Increderea in institutiile statului" si "Intentia de vot la alegerile parlamentare". Deoarece consideram variabila "Incredere in institutiile statului" variabila independenta, am pozitionat-o pe coloanele tabelului de contingenta, cealalta, cea considerata dependenta, regasindu-se pe liniile tabelului .

Tabel B1.2 Tabelul de asociere: increderea politica- intentia de vot, alegerile parlamentare

Intrucat aici nu avem cazul unui tabel de asociere patratic, nu exista posibilitatea de a analiza diagonalele tabelului. In schimb, putem observa procentele de pe coloane, care ne indica intentiile de a vota sau nu in cadrul fiecarui grup, fie cel cu increderea scazuta, fie cel cu increderea ridicata. Astfel, 49%[27] din cei cu incredere scazuta sunt decisi sa voteze, fata de 16% care nu voteaza si 35% care sunt indecisi. Cumuland ultimele doua variante, am putea afirma ca putin peste 50% din cei care au increderea scazuta in institutiile statului nu s-au decis inca sa voteze, existand o probabilitate statistica destul de ridicata ca acestia sa nu voteze. Insa, mai relevant este sa observam procentele in cadrul celor cu increderea ridicata. Din acestia, peste jumatate, 61% sunt decisi sa voteze la alegerile parlamentare si doar 6% nu vor vota. Indecisii din aceasta categorie sunt de 33%. Desi nu pare a exista o asociere foarte intensa, totusi, distributia diferentiata a procentelor ne indica o legatura intre aceste doua variabile. Pentru a observa intensitatea acesteia trebuie sa urmarim anumiti coeficienti de asociere.

Testul Chi patrat, ne ajuta sa studiem semnificatia statistica a asocierii, iar indicatorul Chi-Square va testa ipoteza nula, conform careia nu exista asociere intre aceste doua variabile, el nefiind un coeficient de asociere; Chi-Square creste o data cu gradele de libertate si marimea esantionului, ceea ce explica valoarea ridicata din tabel. In acest caz, la 2 grade de libertate, avem un nivel de semnificatie mai mic de 0.05, ceea ce face ca ipoteza nula sa fie respinsa, adica aceea care sustine existenta unei independente statistice intre cele 2 variabile[28].

Tabel B1.4 Coeficientii asimetrici (Asocierea: increderea politica- intentia de vot, alegerile parlamentare)

Coeficientii λ(Lambda) si τ(Tau) al lui Goodman si Kruskal, de mai sus, arata intensitatea asocierii, dar si cum se reduc erorile de predictie, ambele fiind marimi asimetrice.[29] Observam ca atat lambda cat si tau au valori foarte scazute, iar ambele au nivelele de semnificatie mai mici de 0.05. Valorile foarte scazute a coeficientilor Lambda, mai ales λa care are valoarea 0, indica ca nu se poate prezice intentia de vot cu ajutorul increderii in institutii. Se stie insa ca acest coeficient se anuleaza si in cazul de independenta statistica, dar si atunci cand variabilele nu sunt independente. Coeficientul τ inlatura acest neajuns, si chiar daca si acesta are valori foarte scazute si apropiate de cele ale lui λ(0.010 si 0.028), totusi se iveste posibilitatea predictiei comportamentului de vot pe baza increderii politice. Deci, valorile mai mari ale lui λ si τ, aferente variabilei incredere politica, pot reliefa faptul ca aici, mai degraba participarea la vot indica increderea politica existenta in populatie.

e

Deoarece din tabelele din SPSS indica existenta unei potentiale asocieri (scazute insa) intre cele doua variabile, pentru a avea o mai mare siguranta, vom analiza si intensitatea acesteia[31] prin indicii simetrici ai asocierii, φ(Phi), V (al lui Cramer) si C(coeficientul de contingenta). Desi acesti coeficienti prezinta nivele de semnficatie mai mici decat 0.05, totusi, valorile lor sunt destul de scazute(0.168, 0.168 si 0.165), fiind mai apropiate de 0 decat de 1. Acest lucru indica o asociere semnificativa intre variabilele analizate, cu o intensitate insa mai scazuta.

Dupa analiza tabelului de asociere si a coeficientilor simetrici si asimetrici se poate spune ca intentia de a merge la vot la alegerile parlamentare a indivizilor se distribuie dupa increderea in institutiile statului intr-o maniera semnificativa, aceasta asociere nefiind insa foarte intensa. Deci, aceasta componenta a capitalului social influenteaza intentia de a vota sau nu a subiectilor la alegerile parlamentare, insa nu foarte intens. De aceea in continuare vom urmari daca aceasta se asocieza mai intens cu votul in alegerile prezidentiale. Analiza va fi mai succinta, concentrandu-se strict pe coeficienti.

Urmarind asocierea dintre aceeasi variabila (increderea in institutiile statului) si intentia de a merge la vot in alegerile prezidentiale, obtinem rezultate similare, chiar daca procentele de pe coloane sunt similare nu putem respinge neaparat asocierea. Testul chi-square indica faptul ca ipoteza nula, ce afirma independenta variabilelor, poate fi respinsa si urmarind coeficientii asimetrici de mai jos, vedem ca variabila independenta o poate prezice pe cea dependenta.

Tabel B2.4 Coeficientii asimetrici (Asocierea: increderea politica- intentia de vot, alegerile prezidentiale)

Intr-adevar, primul coeficient lambda se anuleaza, iar coeficientii tau, desi nu au valoarea 0, sunt destul de scazuti (0.12 si 0.28), ceea ce nu confirma neaparat ideea unei independente statistice intre variabila dependenta si aceasta forma a capitalului social. Urmarind coeficientii simetrici, coeficientul φ este de 0.167, V al lui Cramer are aceeasi valoare, si coeficientul de contingenta este egal cu 0.165. Deoarece acestia sunt foarte scazuti, putem spune ca intensitatea asocierii este foarte mica. Deci, in ambele cazuri, si cand luam variabila votparl si cand luam votpres, putem vorbi de o asociere, insa una de o intensitate mai scazuta.

Cand luam drept variabilele dependente, votul de la alegerile precedente, cel din turul 1, dar si cel din turul 2(variabilele Q170 si Q173), obtinem rezultate usor diferite. Prin asocierea fiecareia cu increderea politica, s-au obtinut rezultate care infirma posibilitatea existentei vreunei dependente statistice. In amandoua cazurile, procentele de pe coloanele tabelului de contingenta sunt similare in fiecare categorie ale variabilei independente. Desi testele Chi-square indica existenta unei semnificatii statistice a asocierii, in ambele cazuri λa se anuleaza, iar λb este iarasi prea scazut(0.28, respectiv 0.54) pentru a se putea reduce erorile de asociere si pentru a se vorbi de o predictie a variabilelor, valorile τ din ambele asocieri(0.005, respectiv 0.010) confirmand acest fapt.

De asemenea si coeficientii simetrici(φ=-0.069 si -0.102, V=0.069 si 0.102 si C=0.069 si 0.102) arata ca nu se poate vorbi de o intensitate a asocierii (vezi Anexe). Deci, increderea in institutii are efect doar asupra intentiei de a vota in alegerile parlamentare si prezidentiale, caci in urma asocierii cu ceilalti doi indicatori ai comportamentului de vot nu se poate afirma existenta unei legaturi. Trebuie specificat ca in cazul acestor doi indicatori, care se refera la votul efectiv, pot aparea anumite erori datorate acelui fenomen de supraraportare de care am vorbit in sectiunea precedenta.

In continuare vom analiza, tot prin intermediul procedurii de asociere, relatia dintre alte doua componente ale capitalului social, increderea generalizata, respectiv increderea particularizata si comportamentul de vot. Increderea generalizata este reprezentata variabila Q203 si cea particularizata prin variabila Q204 si de aceea le vom analiza pe rand. Vom analiza mai intai relatia dintre Q203 si indicatorii comportamentului de vot. Urmarind tabelul de asociere si procentele din cadrul variabilei independente de pe cele de pe coloane, se vede ca aceastea sunt asemanatoare in fiecare categorie. Astfel, 61% dintre cei care au incredere generalizata ridicata s-au decis sa voteze, in timp ce 53% dintre cei care au incredere generalizata mai scazuta sunt decisi de asemenea sa voteze. Nu se prea poate vorbi de o distributie diferentiata a indivizilor in intentia de a vota la alegerile parlamentare, dupa cat de multa incredere au in oameni.

Tabel B5.2 Tabelul de asociere (Asocierea: increderea generalizata1- intentia de a merge la vot vot, alegerile parlamentare)

Testul Chi-Square indica un nivel de semnificatie propice pentru aceasta asociere, insa coeficientii asimetrici lambda se anuleaza, minimalizand astfel sansele de a se putea prezice intentia de vot pe baza increderii generalizate. De asemenea, valorile care tind spre 0 ale coeficientilor simetrici (λ=0.088, V=0.088 si C=0.88) vin sa intareasca aceasta afirmatie.

Increderea generalizata nu se dovedeste a fi un bun predictor nici pentru intentia de a merge la vot pentru alegerile prezidentiale, nici pentru votul efectiv din ambele tururi ale alegerilor precedente. Toate cele trei tabele de asociere nu prezinta distributii diferentiate ale indivizilor in cadrul categoriilor increderii generalizate. Faptul ca in toate cele trei cazuri coeficientii asimetrici se anuleaza (sau au valori spre 0), intareste existenta unei independente statistice intre variabile. Coeficientii simetrici, care arata intensitatea asocierii, au valori foarte scazute, indicand o legatura infima intre variabila independenta si cele 3 variabile dependente. Voi indica pentru fiecare asociere valorile acestor indicatori, tabelele regasindu-se la sectiunea Anexe1. In asocierea cu intentia de a vota la alegerile prezidentiale avem: φ, V, C=0.094; in cazul votului din turul 1 valorile sunt: φ, V=0.093 si C=0.092; asocierea cu votul din turul 2 al alegerilor precedente prezinta: φ, V, C=0.052.

Daca luam ca variabila independenta indicatorul increderii particularizate, Q204, lucrurile nu vor sta cu mult diferit. In toate cele patru cazuri de asociere (cu fiecare indicator al comportamentului de vot in parte) s-a relevat faptul ca nu putem vorbi de predictie a variabilelor dependende. Din contra, datele tind spre o independenta statistica a variabilelor. Nu are rost sa reluam analiza pentru fiecare asociere in parte, ci vom analiza pe scurt situatiile obtinute. Tabelele de contingenta indica o distributie nediferentiata a subiectilor in cadrul categoriilor variabilei independente, iar in toate cele patru situatii; datorita faptului ca lambda se anuleaza, putem spune cu certitudine ca variabilele dependente nu pot fi prezise cu ajutorul increderii generalizate (Q204). Coeficientii simetrici vin sa intareasca aceste rezultate. Mai mult, in asocierile cu intentia de a vota atat in alegerile parlamentare cat si in cele prezidentiale, valorile lor sunt extrem de reduse, tinzand spre 0. (φ, V si C=0.006 in prima situatie si φ, V si C=0.094 in a doua)

Realizand primele operatii de asociere dintre indicatorii increderii politice si increderii generalizate si particularizate pe de-o parte si cei ai comportamentului de vot pe alta parte, am obtinut rezultate clare si concrete. Astfel, doar in cazul analizei dintre increderea in institutii si intentia de a merge la vot in alegerile parlamentare si cele prezidentiale am descoperit o relatie statistica relevanta, existand o asociere semnificativa, chiar daca de o intensitate redusa, in aceste variabile. In schimb, in celelalte cazuri, se confirma independenta statistica a variabilelor, sugerand astfel ca nu putem prezice votul efectiv al indivizilor pe baza indicatorilor de incredere politica si de incredere generalizata si particularizata. Trebuie urmarit in continuare daca celelalte doua forme ale capitalului social (relatiile sociale si apartenenta la organizatii) au un efect mai semnificativ asupra comportamentului de vot.

Variabila relatii2 a fost utilizata pe rand in asocierile cu cei patru indicatori ai comportmentului de vot. Sa-i luam pe rand. Mai jos avem tabelul de asociere dintre relatiile sociale si intentia de a merge la votul pentru alegerile parlamentare.

Tabel B13.2 Tabelul de asociere (Asocierea: relatii sociale- intentia de vot, alegerile parlamentare)

Tabelul de mai sus evidentiaza faptul ca procentele din cadrul categoriilor relatiilor sociale nu au o distributie foarte diferentiata. Astfel, din indivizii fara relatii, 53% sunt decisi sa voteze, un procent apropiat de cei care au relatii si de asemenea sunt decisi sa voteze, adica 63%. De asemenea, in cadrul acestor doua categorii putem distinge procente apropiate a indivizilor care nu sunt decisi, 35% din cei fara relatii si 28% din cei cu relatii. Desigur, exista mici diferente intre procentele de pe coloane, dar pentru a putea vorbi de o asociere, fie ea cat de redusa, trebuie sa urmarim si celelalte tabele.

Vedem astfel, ca prin testul chi-square, putem confirma posibilitatea existentei unei asocieri. Caci, la 2 grade de libertate, avem un nivel de semnificatie de 0.001, deci ipoteza nula care sustine independenta statistica a variabilelor este respinsa. Insa aceasta asociere nu este confirmata inca. Intr-adevar, ambii coeficienti asimetrici lambda se anuleaza, iar valorile extrem de scazute ale lui tau (0.005 si 0.008) exclud posibilitatea de a putea prezice intentia de a merge la vot in alegerile parlamentare cu ajutorul relatiilor sociale ale subiectilor. Astfel, erorile acestei predictii nu sunt reduse indeajuns.

Tabel B13.4 Coeficientii asimetrici (Asocierea: relatii sociale- intentia de vot, alegerile parlamentare)

Nu in ultimul rand, rezultatele obtinute prin coeficientii asimetrici, sunt sustinute de cei simetrici Cei trei, φ, V si C , au valori care tind spre 0 (φ, C, V= 0.088). deci, nu se poate vorbi nici de o intensitate a asocierii, chiar daca nivelele de semnificatie indica o asociere semnficativa.

Putem afirma faptul ca nici relatiile sociale nu se dovedesc a fi un bun predictor pentru indicarea intentiei de vot a indivizilor la alegerile parlamentare. Dupa cum se poate urmari in cadrul tabelelor SPSS din Anexe1, nici in cazul celorlalte trei asocieri, cu celelalte variabile pentru comportamentul de vot, nu se poate spune ca relatiile sociale sunt un bun predictor, caci influenta lor este destul de redusa. Acest lucru este evident nu doar din tabelele de contingenta, din observarea procentelor de pe coloane, ci mai ales urmarind coeficentii asimetrici, caci in toate cele trei asocieri, coeficientii lambda au valoarea 0, iar Tau tind foarte mult spre 0. De asemenea, coeficientii simetrici intaresc aceste asumptii de independenta statistica prin valorile lor reduse(0.097; -0.78 respectiv -0.51), iar φ prezinta in cazul votului efectiv valori negative, indicand un sens negativ al asocierii.

Se pare ca deocamdata am evidentiat o relatie statistica de dependenta doar intre increderea politica si intentiile dea merge la vot in alegerile parlamentare si prezidentiale. Urmeaza sa analizam asocierile dintre ultima componenta a capitalului social, aderenta in organizatii si variabilele comportamentului de vot. Asociind afilierea in organizatii cu comportamentul de vot, s-au obtinut rezultate oarecum diferite fata de celelalte compoenente le capitalului social. Voi ilustra cu tabelul de contingenta din asocierea cu intentia de a merge la vot in alegerile parlamentare:

Tabel B17.2 Tabelul de asociere (Asocierea: aderenta in organizatii- intentia de vot, alegerile parlamentare)

Desi nu pare a exista o distributie diferentiata a indivizilor in categoriile variabilei asociatii, totusi exista mici diferente. Astfel, 51% din persoanele care nu a fost membrii in nici o organizatie sunt decisi sa voteze, iar 70% din cei care au fost membrii sunt de asemenea decisi sa voteze. Pe de cealalalta parte, un procent mai ridicat din persoanele care nu au fost membre in organizatii sunt indecisi, 38%, fata de 24 % din cei care au fost membrii. Si testul Chi-Square indica existenta unei asocieri, la un nivel de semnificatie mai mic de 0.05 si 2 grade de libertate. Deci, exista o posibilitate destul de ridicata de a respinge ipoteza nula, ce afirma independenta statistica a celor 2 variabile.

Urmarind coeficientii asimetrici lambda, vedem ca ambele valori se reduc la 0. Totusi, deoarece stim faptul ca lambda au neajunsul de a se reduce chiar si atunci cand exista o dependenta statistica intre variabile, observam ca desi au valori scazute, coeficientii τ sunt mai ridicati decat in cazurile de asociere precedente (0.020 si 0.029). Putem vorbi de o posibila relatie de asociere, in linii mai mici insa.

Pentru a putea sustine cu certitudine ca afilierea sau nu in organizatii poate prezice intentia de vot la alegerile parlamentare, vom urmari si valorile coeficientilor simetrici. La un nivel de semnificatie mai mic de 0.05, φ si V iau valoarea 0.170, iar C este egal cu 0.167. Putem vorbi in acest caz de o asociere, care este insa de o intensitate destul de scazuta.

Si in cazul in care am luat drept variabila dependenta intentia de a merge la vot in alegerile prezidentiale, datele obtinute au confirmat existenta unei asocieri, de o intensitate ma scazuta ce-i drept. Insa totusi se poate vorbi de prezicerea variabilei dependente de cea independenta. Aici, asocierea este mai putin intensa decat in cazul precedent. Valorile λ s-au redus si aici, iar τ este mai scazut, adica de 0.015, respectiv 0.025. Iar coeficientul φ, prin valoarea de 0.158 indica de asemenea o intensitate scazuta. Adica, exista o concentrare mai densa a indivizilor pe diagonala secundara, adica indivizii care nu au fost membrii in diverse asociatii sunt mai degraba indecisi sa voteze, iar cei care au fost sau inca sunt membrii, mai degraba sunt decisi sa voteze.

Daca in cazul asocierii variabilei asociatii cu intentia de vot in alegerile parlamentare, respectiv, cu cea din alegerile prezidentiale s-au evidentiat asocieri semnificative, chiar daca mai putin intense, in cazul votului efectiv din ambele tururi, se poate observa ca avem de-a face cu cazuri de independenta statistica. In ambele situatii, distributiile procentelor de pe coloane sunt foarte apropiate in fiecare categoriie a variabilei dependente. De asemenea, nu numai ca se reduc coeficientii λ, ci si τ au valori extrem de mici(0.009 in ambele asocieri). Iar cand verificam intensitatea, coeficientii simetrici ne dau , valori extrem de mici (φ= -0.095, respectiv φ=-0.094). Chiar daca in asocierile cu intentiile de vot aceste valori erau de asemenea scazute, totusi, distributia din tabelul de contingenta era mult mai diferentiata, iar coeficientii asimetrici τ indicau mai clar o legatura statistica.

Dupa ce am luat pe fiecare componenta a capitalului social in parte, si am observat relatia dintre aceasta si cei 4 indicatori ai comportamentului de vot, putem afirma ca doar increderea politica si aderenta in organizatii pot fi considerate variabile predictoare. Insa si acestea doua, doar in anumite cazuri. Astfel, increderea in institutii si aderenta in asociatii sunt variabile predictoare doar in cazul indicatorilor intentiilor de a merge la vot si nu in cazul votulului efectiv. Insa legat de variabilele care exprima votul, intotdeauna exista acel risc al supraraportarii, de care am mai vorbit. De asemenea, trebuie sa fie specificat faptul ca desi exista asocieri semnificative intre variabilele pe care le-am nominalizat mai devreme, aceasta are o intensitate destul de scazuta. De asemenea, in cazul asocierii cu increderea politica, poate exista si o relatie de cauzalitate inversa, in sensul ca putem determina increderea politica dintr-o populatie, daca cunoastem intentiile de vot ale cetatenilor.

Intrucat singurele asocieri semnificative au fost obtinute cu increderea politica si cu aderenta la organizatii, vom mai face operatii de asociere cu intentia de vot in alegerile parlamentare, insa, de data aceasta voi introduce, pe rand, doua variabile de control, mediul, respectiv sexul subiectilor. Voi ilustra pe scurt rezultatele obtinute, tabelele aferente analizei din SPSS regasindu-se la Anexe.

Asocierea dintre increderea in institutii si intentia de a merge la vot la alegerile parlamentare, luand ca variabila de control mediul de rezidenta al subiectilor (urban sau rural), indica rezultate relevante, fiind semnificativa. Daca in cazul increderii politice din cadrul mediului urban, respectiv rural, nu exista diferente semnificative, valorile fiind apropiate, in cazul intentiei de vot, lucrurile se schimba. Adica, exista un procent mai mare de indivizi din mediul urban care sunt decisi sa voteze (60%), decat de indivizi din mediul rural(49%). De asemenea, exista un procent mai ridicat in mediul rural de indecisi (41%), fata de subiectii din mediul urban (28%). Testul Chi-Square arata ca in cadrul ambelor categorii ale mediului, asocierea este semnificativa, iar la 2 grade de libertate, se poate respinge ipoteza nula de independenta statistica.

Desi coeficientul λ aferent variabilei intentia de vot, se anuleaza in ambele medii, cei aferenti increderii politice, prin valorile 0.127- urban si 0.042- rural, poate indica o directie de cauzalitate inversa. Adica, in cadrul fiecarei categorii a mediului, exista posibilitatea ca daca cunoastem intentiile de vot ale subiectilor, putem deduce ce incredere au in institutiile statului. Nu in ultimul rand, coeficientii de asociere au valoarea egala de 0.197, care indica existenta unei asocieri, insa redusa ca intensitate.

Asociind intentia de vot in alegerile parlamentare cu aderenta in asociatii, avand ca variabila de control tot mediul subiectilor, obtinem rezultate similare ca la asocierea anterioara. Doar ca anumite valori ale coeficientilor difera. Astfel, de data aceasta, coeficientii λ ai celor doua variabile, din ambele categorii- urban si rural- se anuleaza total, indicand ca exista o probabilitate ca predictia intentiei de vot sa nu fie imbunatatita de aderenta in asociatii. Coeficientii simetrici(0.157, 0.155) arata totusi o asociere semnificativa, insa destul de slaba ca intensitate.

Din nou, facand o asociere intre dintre increderea in institutii si intentia de vot la alegerile parlamentare, am introdus de aceasta data variabila de control sexul. Nu voi insista foarte mult pe rezultate, deoarece nu difera foarte mult de cazul cand variabila de control a fost mediul. Totusi trebuie remarcat ca valorile coeficientilor simetrici sunt mai ridicate (φ, V=0.213; C=0.208 - feminin; φ, V=0.131, C=0.130 - masculin ). Deci, asocierea intre cele doua variabile devine mai intensa luand in considerare cele doua categorii ale variabilei sex. Valori destul de apropiate am intalnit si in asocierea cu variabila asociatii, luand la fel ca variabila de control sexul subiectilor.

Mai intai am analizat relatia indicatorilor comportamentului de vot cu fiecare componenta a capitalului social. Acum este momentul sa ne axam pe cercetarea relatiei acestor componente luate impreuna, intr-un model de regresie logistica (mai specific, regresia logistica multinominala)[34], pentru a observa daca acestea explica variabila dependenta, si cat de relevanta este aceasta legatura cauzala. De aceasta data, voi lua pe rand, ca variabile dependente, doar indicatorii intentiei de vot, votparl si votpres. In primul caz, vom vedea in ce masura sunt prezise categoriile intentiei de vot in alegerile parlamentare, prin intermediul formelor capitalului social. Pentru analiza, vom urmari fiecare tabel in parte:

Tabel D1.2 Testul Chi-Square

In cazul testului Chi-Square, urmarim daca acest model reproduce datele din realitate. Comparand cele valorile celor doua modele, cel interceptat(327) cu cel final (218), observam ca aceste doua difera oarecum intre ele, chiar daca diferenta nu este semnificativa. Deoarece nivelul de semnificatie este mai mic de 0.05, atunci putem respinge ipoteza nula, care afirma ca modelul corect este doar acela care include interceptul, adica toti ceilalti coeficienti sunt zero. Astfel, in tabelul de mai sus, exista probabilitate mai mare ca modelul nostru(aici cel final) sa fie corect, decat cel care include doar intercept..

Tabel D.1.3 Varianta explicata de variabilele independente- R Square

Coeficientii Pseudo R-Square, ne indica care este varianta intentiei de vot in alegerile parlamentare, explicata de componentele capitalului social. In acest caz, varianta explicata este destul de scazuta. Astfel, doar 6.3%, respectiv 7.5% si 3.6% din varianta variabilei dependente este explicata de cele 5 variabile independente.

Tabel D1.4 Testele de probabilitate pentru fiecare variabila independenta

Tabelul de mai sus ne arata cat de semnificativa este influenta fiecarei variabile independente in parte, asupra celei dependente, daca celelalte variabile se mentin constante. In acest caz, la nivelul de semnificatie mai mic de 0.05, exista trei variabile care influenteaza fiecare in parte intentia de vot in alegerile parlamentare: aderenta in asociatii, increderea politica si increderea generalizata. De asemenea, este important faptul ca valorile calculate pentru modelul redus, din prima coloana, aferente fiecarei variabile independente sunt apropiate intre ele.

Tabel D1.5 Estimarile parametrilor

Estimarile parametrilor ne compara fiecare categorie a variabilor independente cu categoriile variabilei dependente. Aici, categoria de referinta in cadrul intentiei de vot este cea de indecisi(care are codul 3). Pentru ca relatiile sa fie semnificative, valorile Wald trebuie sa fie ridicate si semnificative, pentru a exista o relatie. Aici, cele mai ridicate valori Wald sunt de 29 (asociatii- "nu voteaza"), 7 (incrins- "incredere relativ scazuta") si 4 (increderea generalizata Q203- "Da"), ceea ce ne arata o intensitate mai puternica a asocierii cu variabilele respective. De asemenea, deoarece sensul coeficientilor este unul pozitiv, creste probabilitatea ca subiectii sa se pozitioneze in categoria respectiva, deci, sa fie decisi sa voteze.

Tot aici, luand categoriile 1 ale variabilelor cu nivelul de semnificatie mai mic de 0.05 (aici, asociatii, incrins si Q203) analizam exponentul lui B.[35] Luand pe rand, rezulta ca unui individ care nu a fost membru in nici o asociatie, ii scad sansele cu 0.504 sa fie decis sa voteze in alegerile parlamentare. Apoi, daca acesta are o incredere relativ scazuta in insitutiile statului, ii scad de asemenea sansele, cu 0.74 de a fi decis sa voteze; iar daca acesta considera ca se poate avea incredere in oameni, atunci ii cresc sansele cu 1.3 de a fi decis sa voteze. In cadrul categoriei nu voteaza, ale variabilei dependente, observam o relatie semnificativa doar cu categoria 1 a increderii politice; de asemenea, aceasta are si cea mai ridicata valoare Wald, 18.69. Deci, urmarind exponentul lui B, putem spune ca unui individ care are o incredere politica relativ scazuta, ii cresc sansele cu 2.24 de a fi decis sa nu voteze in alegerile parlamentare.

Tabel D1.6 Tabelul de imbunatatire a predictiei

Nu in ultimul rand, trebuie urmarit in ce masura modelul de fata, prezice apartenenta la fiecare categorie a variabilei dependente. Observam ca aici, modelul nu face o predictie, decat pentru categoria decisi sa voteze, datorita faptului ca valorile nu sunt concentrate pe diagonala principala, ci doar pe coloana acestei categorii. Predictia acestui model are valoare de 57%, o valoare destul de scazuta, egala cu ceea ce am fi putut prezice, fara sa stim altceva decat distributia variabilei legate de mersul la vot. Acest lucru ne obliga sa afirmam ca in cazul nostru, nu se imbunatateste calitatea predictiei intentiei de vot in alegerile parlamentare, pentru acesti factori ai capitalului social.

Aceasta analiza de regresie logistica, ne-a indicat ca, daca luam ca variabila dependenta intentia de vot in alegerile parlamentare, atunci componentele capitalului social nu contribuie foarte mult la predictia acesteia. Deci, calitatea predictie nu se imbunatateste. De asemenea, s-a relevat ca doar anumite componente ale capitalului social( si diferite categorii ale lor) pot indica in ce categorie ale variabilei votparl se afla un individ. S-a evidentiat deci, ca cei care nu au facut parte din asociatii si au o incredere politica relativ scazuta, au sanse mai mici de a se fi hotarat sa voteze; iar cei care au de obicei o incredere ridicata in oameni, au sanse mai mari de a se hotari sa voteze. Deci, prima categorie a variabilei dependente a fost prezisa de catagoriile a 3 dintre formele capitalului social. In timp ce a doua categorie a votparl, este prezisa doar de increderea politica: cei care au o incredere politica relativ scazuta, au sanse mari sa se fi hotarat sa nu participe la alegerile parlamentare. Insa, luate impreuna, componentele capitalului social nu contribuie semnificativ la cresterea calitatii predictiei intentiei de vot in alegerile parlamentare.

Luand ca variabila dependenta intentia de a merge la vot in alegerile prezidentiale, obtinem rezultate similare ca in regresia logistica precedenta. Si aici, la testul Chi-Square, nivelul de semnificatie este mai mic de 0.05, deci modelul nostru este adecvat, iar valorile celor doua modele difera intre ele, dar nu foarte mult (330 fata de 218). De asemenea, si valorile lui Pseudo-Square sunt foarte scazute, ceea ce indica faptul ca doar 6.4%, respectiv 7.8% si 3.9% din varianta variabilei dependente este explicata de variabilele independente. Urmarind influenta fiecarei variabile independente in parte, observam ca aceasta este semnificativa la fel doar in cazul variabilelor asociatii, incrins si Q203, nivelul de semnificatie fiind mai mic de 0.05. Si in acest caz, valorile aderente criteriului de potrivire cu modelul de fata al fiecarei variabile independente sunt apropiate intre ele.

Nu in ultimul rand, s-au obtinut rezultate similare si in cadrul tabelului ce indica estimarile parametrilor. Si aici categoria de referinta a variabilei dependente este indecisi. Luam mai intai valorile din cadrul categoriei decisi sa voteze. Aceleasi trei variabile ca si in cazul precedent influenteaza semnificativ probabilitatea ca un individ sa se afle in aceasta categorie: aderenta in asociatii, increderea politica si increderea generalizata. Urmarind valorile exponentului lui B in fiecare caz, obtinem: unui individ care nu a fost membru in nici o asociatie, ii scad sansele cu 0.599 sa fie decis sa voteze in alegerile prezidentiale; daca acesta are o incredere relativ scazuta in insitutiile statului, ii scad de asemenea sansele, cu 0.73 de a fi decis sa voteze si nu in ultimul rand, daca un individ considera ca se poate avea incredere in oameni, atunci ii cresc sansele cu 1.36 de a fi decis sa voteze. De asemenea, si valorile coeficientilor Wald aferente categoriilor acestor variabile, sunt ridicate(16, respectiv 8 si 7), indicand o asociere semnificativa. Sensul pozitiv al coeficientilor, indica faptul ca probabilitatea ca subiectii sa se pozitioneze in categoria respectiva, deci sa fie decisi sa voteze, creste.

In cadrul categoriei nu voteaza s-a evidentiat ca variabila care explica semnificativ, categoria 1 din cadrul Q202, dar si categoria 1 din cadrul variabilei asociatii. Deci, aici avem doua variabile care arata posibilitatea ca o persoana sa nu voteze. Deci, obtinem prin exp(B) rezultatele: unui individ care are o incredere politica relativ scazuta, ii cresc sansele cu 2.3 de a se fi decis sa nu voteze in alegerile prezidentiale si unui individ care nu a facut niciodata parte din vreo asociatie, ii cresc sansele cu 2.4 de a se decide sa nu voteze. Insa, urmarind ultimul tabel al regresiei (vezi Anexe1), observam ca acest model prezice doar apartenenta la categoria decisi sa voteze a variabilei dependente. Desi predictia modelului are o valoare putin mai ridicata decat in cazul precedent, 62%, nu putem spune ca se imbunatateste predictia variabilei intentia de vot in alegerle prezidentiale, cu ajutorul componentelor capitalului social.

Dupa cum am vazut, in ambele cazuri, in cazul datelor obtinute la nivelul Romaniei, anul 2005, modelul predictiei nu este imbunatatit cu ajutorul capitalului social, caci doar anumite elemente ale sale prezic categoriile variabilelor dependente in care se pozitioneaza indivizii.

Analiza comparativa a tarilor preluate din World Values Survey 1999.

Datele analizate mai sus au fost culese doar la nivelul Romaniei. Pentru a realiza un studiu comparativ a influentei capitalului social asupra intentiei de vot, a fost nevoie de utilizarea datelor din World Values Survey. Mai precis, am ales sa utilizez datele studiului din 1999, pentru a putea fi comparabile. Dar inainte sa creez noua baza de date, am selectat variabilele utilizate, si le-am redus, respectiv recodificat, pentru a fi mai usor folosite in analiza. Apoi, cu ajutorul procedurii Aggregate , am format o noua baza de date, "tari_ valul 1999.sav", formata din 31 de tari din valul 1999(europene, cu exceptia SUA), selectate cu ajutorul variabilei S025-country_year. Aceasta noua baza de date, a carei cazuri sunt de aceasta data tarile, ne va servi nu doar sa observam cum influenteaza capitalul social participarea la vot la nivelul acestora, ci si sa comparam efectiv nivelele componentelor capitalului social intre tari. Aceasta analiza comparativa ne poate ajuta sa intelegem atat varietatea cat si importanta contextelor sociale diferite.

Pentru a raspunde la prima intrebare de cercetare, in care se urmarea nivelul capitalului social din Romania, comparativ cu celelalte tari europene, vom lua valorile fiecarei variabile a capitalului social in parte. Observam astfel, ca la capitolul aderenta in asociatii, Romania sta destul de prost, comparativ cu celelalte tari, situandu- se pe penultima pozitie, cu o valoare de 21 de procente, fiind urmata doar de Lituania, cu 19%. La polul opus se afla Suedia (96%), Islanda(93%), Olanda(92%) si SUS (90%). Se poate spune ca din punct de vedere a vietii civice, Romania are un capital social foarte scazut, apropiat de cel al majoritatii tarilor foste comuniste, mai ales cand privim comparativ cu cele din Europa de Vest si din SUA.

Tabel F1 Nivelul afilierii in organizatii in tarile europene si SUA

In cazul increderii generalizate, lucrurile stau la fel, de aceasta data Romania fiind pe ultima pozitiei, 31, doar un numar de 10 puncte procentuale din populatie avand incredere in majoritatea oamenilor. Acesta este o valoare foarte mica, mai ales fata de statele aflate pe primele locuri ale clasamentului, Danemarca (67%), Suedia(66%) si Olanda(60%). Se observa ca tarile cu valorile cele mai ridicate ale increderii generalizate sunt din nordul Europei, iar la polul opus intalnim, din nou, tarile fost comuniste, in "frunte" cu Romania. Astfel, se confirma si termenul propus de Uslaner pentru acestea ca "societati ale neincrederii."

Tabel F3 Nivelul increderii generalizate in tarile europene si SUA

Pe de alta parte, la capitolul "incredere politica", la nivelul tarii noastre intalnim, surprinzator, valori mai ridicate decat tarile Europei Occidentale, Romania avand un procent de 67 al persoanelor cu incredere relativ ridicata in institutiile statului, ocupand locul 7. In afara de Grecia, care este pe primul loc cu 83%, Romania este precedata tot de tari foste comuniste, Lituania(80%), Cehia(76%) sau Rusia (73%). Observam ca aici lucrurile stau invers fata de increderea generalizata. Acest lucru poate fi explicat prin mai mai multi factori, ce tin mai ales de contextul socio-politic al fiecarui stat.

Tabel F2 Nivelul increderii politice in tarile europene si SUA

Nu in ultimul rand, urmarind a patra componenta a capitalului social, retelele sociale, Romania se afla pe pozitia a noua, cu 38%. Acest lucru inseamna ca in soicetatea romaneasca retelele, respectiv relatiile sociale au o importanta destul de mare, indivizii atribuind o mare parte din timpul lor socializarii. Aceslasi lucru se observa la fel si in alte societati foste comuniste, Estonia (62%), Croatia(57%) sau Bulgaria(49%). Insa in acest caz, nu mai exista o opozitie intre tarile Europei de Est, pe o parte si cele a Europei Occidentale si SUA pe de alta parte.

Tabel F4 Nivelul reltiilor sociale in tarile europene si SUA

Ceea ce putem afirma cu siguranta este ca exista nivele diferite ale unor componente ale capitalului social la nivelul Romaniei. Se observa un pattern clar al capitalului social in tarile fost comuniate pe de-o parte, si in cele din Europa de Vest si de Nord(si SUA), pe de alta parte. De asemenea, Romania are tendinta de a se situa la extreme, care difera in functie de variabila

Trecand la partea urmatoare, ne vom concentra pe analize similare celor din Barometrul de Opinie Publica, in sensul ca vom analiza relatia dintre capitalul social ca intreg si participarea la vot, dar si relatiile intentiei de vot cu fiecare variabila in parte. Deoarece in noua baza de date avem variabile numerice, vom utiliza regresia multiliniara, respectiv regresiile liniare. Mai intai sa observam daca capitalul social, ca si intreg, ajuta la predictia intentiei de vot, in cazul celor 31 de tari. Vom urmari pe rand, tabelele relavante ale regresiei multiliniare, unde variabila dependenta este intentia de vot, iar cele independente sunt: afilierea in organizatii, increderea generalizata, increderea politica si relatiile sociale.

Tabel D1.2 Coeficientul de corelatie si calitatea estimarii.

Valoarea coeficientului de corelatie, R, 0.696 este destul de mare, fiind mai apropiata de 1 decat de 0, ceea ce indica existenta unei corelatii dintre intentia de vot si variabilele capitalului social. In cazul nostru, relatia tinde spre o dependenta statistica a variabilelor. De asemenea, R Square indica faptul ca 48% din variatia participarii la vot este determinata de varianta componentelor capitalului social, iar restul de 52% se datoreaza altor factori. Deci, se poate spune ca modelul nostru imbunatateste predictia participarii politice la nivelul altor tari. Datorita valorii lui R Square, probabilitatea erorilor scade, deci ni se indica o calitate ridicata a estimarii.

Tabel D1.3 Analiza ANOVA

Acelasi lucru putem spune si daca urmarim tabelul de mai sus, unde nivelul de semnificatie este mai mic de 0.05. Astfel, se poate spune ca avem o probabilitate de Sig.=0.008 de a obtine valoarea 4.69 pentru statistica F, in conditiile in care ipoteza care sustine independenta statistica intre variabila dependenta si setul de variabile independente ar fi adevarata. In acest caz, ipoteza nula se respinge, deoarece exista clar o relatie intre variabilele independenta si cea dependenta..

Tabel D1.4 Coeficientii dreptei de regresie (Regresia multiliniara-capitalul social si intentia de vot)

Dar pentru a ne convinge daca exista sau nu o dependenta statistica, urmarim si tabelul de mai sus, unde vedem influenta fiecarei variabile in parte asupra participarii la vot. Intr-adevar, la nici una dintre variabile nu se poate afirma ca aceasta determina intr-o maniera semnificativa variabila dependenta, caci nivelele de semnificatie aferente sunt destul de ridicate. Singurele componente care par a se apropia totusi de o predictie, sunt aderenta in organizatii si increderea politica. Daca ar exista o legatura statistica de dependenta, atunci, urmarind coeficientul b, panta dreptei de regresie, am putea interpreta astfel: participarea la vot ar creste in medie cu 0.204, daca aderenta in organizatii ar creste cu o unitate(daca o persoana s-ar incrie intr-o asociatie), in conditiile in care celelalte variabile independente ar ramane constante; participarea la vot ar scadea in mediu cu 0.265, daca increderea politica ar creste cu o unitate.

Deci, putem afirma cu certitudine faptul ca la nivelul tarilor europene si SUA, in anul 1999, participarea la vot era influentata semnificativ de capitalul social aferent, reprezentat prin cele patru componente ale sale. Daca, prin intermediul regresiei liniare simple, analizam relatia cu fiecare componenta in parte, vom obtine o relatie de dependenta clara cu doua din cele patru componente ale capitalului social, variabilele asociatii si increderea politica. Ilustram cu regresia dintre intentia de vot si aderenta in asociatii.

Tabel D2.2 Coeficientul de corelatie si calitatea estimarii (Regresia liniara aderenta in asociatii si intentia de vot)

Valorile lui R si al lui R Square sunt de natura medie. Astfel, R, 0.49 indica existenta unei relatii de cauzalitate, una de intensitate medie. Se pare ca aderenta in asociatii explica doar 24% din varianta participarii la vot, si se pare ca aceasta poate fi considerata ca fiind unul din factorii explicativi al acestui fenomen.

De aceasta data, luand doar aceasta variabila reprezentativa pentru capitalul social ca predictoare pentru intentia de vot, obtinem un nivel de semnificatie mai mic de 0.05. Astfel, se poate afirma ca exista o probabilitate foarte mica ca F sa ia valoarea 9.167, in cazul in care ipoteza nula ar fi adevarata. Deci, putem respinge ideea de independenta statistica intre aceste variabile, chiar daca nu avem de-a face cu o corelatie foarte intensa.

Nu in ultimul rand, urmarind valorile dreptei de regresie, si aici avem un nivel de semnificatie potrivit. Se poate astfel spune, analizand panta dreptei de regresie, ca atunci cand aderenta in organizatii creste cu o unitate, participarea la vot creste cu 0.360 unitati. Daca luam in analiza si coeficientul standardizat β, atunci avem ca atunci cand afilierea in organizatii se modifica cu o abatere standard proprie, atunci intentia de vot se modifica cu 0.490 de abateri standard proprii. Pentru a ilustra mai concret existenta acestei relatii de dependenta dintre cele doua variabile, se poate urmari dreapta de regresie:

Tabel E1 Intentia de vot si afilierea in organizatii.

Intr-adevar, dreapta de regresie ascendenta indica existenta unei relatii de determinare a intentiei de vot cu ajutorul aderentei in asociatii. Desigur, existenta mai multor outliner-i arata ca relatia nu prezinta o intensitate foarte ridicata. Totusi, daca privim corelatiile cu celelalte componente ale capitalului social, vedem ca si in celelalte cazuri de dependenta, intensitatea este una scazuta.

Din regresiile liniare simple, obtinem niste rezultate extrem de relevante. Astfel, in regresia cu increderea politica, relatia este mai intensa, mai ales ca R are valoarea 0.613. De asemenea, reiese ca 37% din varianta intentiei de vot este explicata de catre increderea politica a populatiei. Nivelul de semnficatie potrivit indica ca intr-adevar putem vorbi de o relatie de cauzalitate clara. Faptul ca panta dreptei de regresie are o valoare negativa, (-0.414), conduce la concluzia ca avem de-a face cu un sens negativ al relatiei, pe care o putem interpreta astfel: participarea la vot scade cu 0.414 unitati, atunci cand increderea politica creste cu o unitate. Aceasta logica este confirmata prin dreapta de regresie de mai jos. Astfel, la indivizii cu incredere politica mai scazuta, exista o probabilitate mai ridicata de a-si exprima neincrederea in institutiile statului, prin intermediul votului efectiv.

Tabel E2 Panta dreptei de regresie- Intentia de vot si increderea politica.

Un sens pozitiv al relatiei se observa in regresia, unde relatiile sociale sunt variabila independenta.

Tabel E3 Panta dreptei de regresie- Intentia de vot si retelele sociale

Aici, coeficientul de corelatie este destul de scazut, R=0.149, si se pare ca relatiile sociale explica doar 2.2% din varianta variabilei dependente. Urmarind ecuatia dreptei de regresie, obtinem ca participarea la vot creste in medie cu 0.191 unitati, in conditiile in care relatiile sociale cresc cu o unitate (aici, cu 1 punct procentual). Intr-adevar, nu putem spune ca relatiile sociale, sau aici, timpul petrecut in cadrul acestora, are vreo influenta semnificativa asupra participarii la vot.

La fel ca in analiza din BOP 2005, nici aici increderea generalizata nu pare a avea o influenta semnificativa asupra intentiei de a vota sau nu, calculata la nivelul unei tari. Chiar daca avem un coeficient de corelatie de 0.253, totusi, se pare ca increderea generalizata explica doar 6% din varianta intentiei de vot. In aceste conditii, chiar daca nu excludem faptul ca increderea generalizata este unul din factorii explicativi care determina participarea la vot, nu putem afirma ca aceasta are o importanta semnificativa in acest model explicativ.

Tabel E4 Panta dreptei de regresie- Intentia de vot si increderea generalizata

Aceasta analiza compoerativa pe baza WVS1999 a adus nu doar o confirmare a rezultatelor obtinute in urma analizei BOP-ului 2005, ci si anumite noutati. In ambele cazuri am putut observa ca dintre componentele capitalului social, aderenta in asociatii si increderea politica ies in evidenta, atunci cand e vorba de o asociere cu intentia de vot.. De asemenea, in cea de-a doua analiza, aceste relatii de independenta s-au dovedit a avea o intensitate mai ridicata. In plus, daca in BOP, ni s-a relevat faptul ca componentele capitalului social, luate ca intreg, nu au o influenta semnificativa aspra variabilei dependente, predictia ei nefiind imbunatatita, in cel de-al doilea caz am obtinut chiar opusul.

7.2 Interpretare sociologica.

In continuare, vom incercam sa clarificam rezultatele obtinute in urma analizelor statistice, conferindu-le si anumite interpretari bazate pe teoriile studiate. De aceea, voi urma fiecare intrebare de cercetare in parte, repsectiv fiecare ipoteza si voi exemplifica cu rezultatele aferente.

Desi am pornit analiza cu datele din BOP-ul din mai 2005, inainte de a studia relatiile de cauzalitate obtinute, voi face un demers descriptiv, pentru a vedea ce nivele ale capitalului social am obtinut in Romania, comparativ cu celelalte tari europene. Rezultatele sunt clare. Daca vedem fiecare componenta a capitalului social in parte, obtinem faptul ca intr-adevar avem de-a face cu valori modeste ale captalului social in tara noastra. Insa, acest lucru este sigur doar in cadrul afilierii in organizatii si a increderii generalizate. Aici, la fel ca celelalte tari comuniste prezente in studiu, valorile sunt destul de scazute, mai ales daca privim tarile aflate pe primele locuri ale clasamentului. Se poate reafirma ideea lui Uslaner, ca aceste spatii sociale sunt "spatii ale neincredrii", unde o incredere scazuta in ceilalti poate induce si o participare civica scazuta. Desigur, relatia poate fi si una inversa, adica o participare modesta a oamenilor in viata civica, denota un sindrom general al neincrederii.

Pe de alta parte, Romania exceleaza la capitolul relatii sociale, dar si la increderea politica. Cel putin, daca luam ca si cadre de referinta, alte tari europene. Faptul ca in Romania viata sociala comunitara este extrem de importanta, nu este un lucru neasteptat, mai ales ca am vazut numeroase studii care confirma acest lucru (Voicu , Basina, 2005; Sandu, 1999; Lazaroiu, 1999) Intr-adevar, retelele sociale, in special cele informale, au functii relevante pentru spatiul social romanesc.

Ce este neasteptat este sa constatam ca nivelul increderii politice este mai ridicat in Romania decat in alte tari occidentale. Ne-am fi asteptat sa obtinem exact opusul, insa Almond si Verba confera o posibila explicatie: "Este posibil ca increderea generala interpersonala sa nu fie legata de existenta unei atitudini de incredere politice. Se poate avea incredere in oameni in general, dar nu si in relatiile cu politica"(Alrmond, Verba, 1996:143) Desigur, exista posibilitatea existentei unor erori, fapt pe care il voi discuta si in cadrul sectiunii de limite a lucrarii. Aceste erori se pot datora faptului ca la aceasta variabila au existat anumite valori lipsa, la anumite cazuri. Cauza acestor valori lipsa este fie ca nu exista acest item in cadrul chestionarelor din anumite tari, fie ca nu se regaseau exact indicatorii increderii in institutii utilizati aici.

Eliminand existenta acestor erori, o posibila explicatie se regaseste in contextul social-istoric al tarii noastre, si in faptul ca aceasta, la fel ca celelalte tari foste socialiste, este considerata o democratie tanara. Dumitru Sandu explica mai concret in ce maniera este increderea politica diferita in astfel de spatii: "Increderea in institutii este comparabila cu darul de pomenire. Destinatarul darului de incredere, institutia, are o existenta impersonala. Din partea sa nu se asteapta un contra-dar specific. Beneficiul poate fi unul de tip comunitar sau social. In special pentru noile institutii, increderea apare ca un dar fondator, ca investitie utila pentru asigurarea mediului simbolic de functionare al institutiei."(Sandu, 1999:73)

In continuare, vom incerca sa rezolvam dilema cu care am inceput acest studiu, adica daca exista vreo legatura de cauzalitate intre capitalul social si comportamentul de vot, in spatiul social al Romaniei post-comuniste. Privind rezultatele obtinute din ambele baze de date, observam ca intr-adevar, capitalul social poate fi folosit ca variabila explicativa pentru participarea la vot, dar numai intr-o oarecare masura. Luand aceasta relatie doar in cazul Romaniei, datele ne arata ca modelul de predictie nu este imbunatatit de introducerea ca variabila independenta a capitalului social. Capitalul social poate prezice doar o anumita categorie a intentiei de vot, adica acea a celor decisi sa voteze. Astfel, nu putem sa prezicem faptul ca un individ nu va vota, pe baza indicatorilor capiatalului social, ci doar ca daca un individ are o viata civica inactiva si o incredere politica relativ scazuta, va fi mai predispus sa nu voteze.

Pe de alta parte, datele obtinute la nivelul mai multor tari, ne arata ca intr-adevar, capitalul social poate explica intr-o masura semnificativa comportamentul de vot al indivizilor. Mai precis, aproape 50% din varianta intentiei de vot este explicata de componentele variabilei noastre independente, chiar daca nivelul de semnificatie nu este cel dorit. Un procent destul de ridicat, care indica faptul ca ipoteza noastra se adevereste, daca o verificam la nivelul Europei si a SUA. Faptul ca aici, capitalul social (prin toate cele patru componente ale sale) prezice mai intens intens intentia de vot, decat in cazul analizei din BOP, se poate explica prin fatul ca exista diferente la anumiti indicatori, precum si diferente in analize. Dar nu inseamna ca vreuna din bazele de date are mai multe erori decat cealalta. Trebuie tinut minte si ca datele au fost culese in diferite perioade de timp, 1999, respectiv 2005.

Atat regresia logistica aplicata pe BOP 2005, cat si regresia multiliniara aplicata pe baza tari_valul1999.sav, indica o influenta mai puternica a anumitor componente ale capitalului social. Dar, sa luam pe rand fiecare caz in parte. In spatiul social al Romaniei din 2005, la 6 luni dupa alegerile din 2004, observam ca increderea politica are o mare importanta in conturarea optiunii de a merge sau nu la vot a alegatorului. Desi aceasta influenta este una de natura modesta, nu se poate trece cu vederea existenta acestei relatii de cauzalitate, atit in cazul intentiei de vot in alegerile parlamentare, cat si in alegerile prezidentiale. Si in a doua baza de date, influenta increderii politice asupra comportamentului de vot este una extrem de clara. De remarcat doar faptul ca aici, corelatia este una mai intensa, dar si una inversa, datorata, desigur, si valorilor diferite ale acestei variabile explicative, dar si erorilor de care am mai amintit. Relatia de sens negativ, poate fi inteleasa astfel: este mai probabil ca un individ cu incredere politica mai scazuta, sa isi exprime aceasta neincredere prin participarea la vot. Trebuie mentionat ca votul efectiv, adica partizanatul politic, este alta problema, pe care nu ne concentram aici. De ce increderea politica dintr-o populatie are un efect asupra optiunii, la nivel individual, de a vota sau nu? Acest lucru a fost dezbatut mai pe larg in cadrul teoretic. Voi accentua doar ideea ca votul poate fi o forma de comunicare politica a populatiei. De aceea, faptul de a participa sau nu la acest act civic, devine foarte clar o oglindire a increderii in institutiile statului.

O alta componenta a capitalului social, relevanta pentru intentia de vot, este aderenta in asociatii. Analizele ambelor baze de date reflecta acest lucru, chiar daca intensitatea corelatiei este mai modesta decat in cazul increderii politice. O teorie ar fi ca influenta aderentei in asociatii nu este una neaparat directa, ea trecand prin mai multe filtre. Organizatiile non-guvernamentale pot induce anumite atitudini democratice membrilor sai. Printre acestea se afla clar si ideea de participare politica, deci, si participare la vot. Participarea politica poate veni ca o forma de exprimare a nemultumirilor, sau a optiunilor lor politice. De aceea, optiunea de a vota (indiferent cu cine), devine o expresie a acestor atitudini.

Atat increderea generalizata, cat si retelele sociale ale individului, nu contribuie semnificativ la prezicerea comportamentului de vot in nici unul din ambele cazuri. Desigur, in cazul analizei realizate pe mai multe tari, coeficientii de corelatie indica o oarecare legatura dintre aceste doua variabile si intentia de vot. Insa, deoarece ele explica prea putin din relatia acesteia, aceasta legatura este prea nesemnificativa pentru a fi luata in calcul. Trebuie specificat ca in BOP, indicatorul retelelor sociale difera fata de cel din WVS, de unde si rezultate diferite. De asemenea, o posibila teorie, ar fi ca la nivelul Romaniei, retelele sociale ale individului ar putea avea o influenta asupra participarii la vot, insa una indirecta, filtrata. Retelele sociale pot induce, mai mult sau mai putin, individului, anumite atitudini, de incredere sau neincredere politica sau in oameni. De aici, se poate trece la comportamentul efectiv de vot. La fel putem spune si despre increderea generalizata, a carei influenta asupra comportamentului de vot, s-ar putea sa fie una mediata.

Consider ca analizele celor doua baze de date au conferit rezultate concludende, care servesc scopului major al acestei cercetari. Desigur, nu pe toate dimensiunile a fost posibila o analiza comparativa, insa, chiar daca luam separat datele, tot putem ajunge la concluzii clare. Putem spune ca ipotezele studiului de fata au fost confirmate, insa doar partial. Astfel, putem spune cu siguranta, ca, in ambele cazuri, increderea politica si aderenta in asociatii sunt cele mai relevante componente ale capitalului social, ce pot descrie participarea la vot.

Faptul ca in cazul Romaniei, capitalul social, luat ca intreg, nu s-a dovedit un bun predictor pentru participarea la vot a alegatorilor, ne conduce la o explicatie ce tine de contextul socio-istoric. Cand vorbim de capitalul ce tine de increderea politica si de viata civica, tara noastra trebuie sa accentueze mai mult aceste parti, caci se dovedeste importanta acestor variabile in cadrul participarii la vot. Deoarece inca avem nevoie de o dezvoltare pe anumite parti ale vietii civice romanesti, nu putem da cu certitudine capitalul social ca o variabila explicativa pentru participarea politica. Influenta sa exista, insa este mai clara daca luam in considerare si alte contexte sociale.

8. Concluzii si limite.

La final, consider ca aceasta cercetare si-a atins obiectivele principale. Nu doar am incercat sa confer o mai clara intelegere asupra dimensiunilor capitalului social, si a comportamentului de vot, dar am creat o relatie cauzala teoretica coerenta intre aceste doua concepte majore. Cadrul teoretic a fost pus in practica, in primul rand prin operationalizarea notiunilor de mai sus, prin intermediul unor indicatori si variabile cu validitate ridicata, mergand astfel pe linia trasata de Putnam. Nu in ultimul rand, relatia de cauzalitate a fost testata practic, printr-o analiza statistica complexa, care a luat in considerare mai multe date empirice, si mai multe dimensiuni.

Rezultatele studiului de fata sunt concludente, si putem afirma ca verifica intrebarile de cercetare, dar si ipotezele. Capitalul social este un concept foarte complex, care a fost studiat indelung. De aceea, nu este o noutate faptul ca acesta poate influenta diverse tipuri de actiuni sociale, deci si participarea politica. Intr-adevar, poate ca nu este o surpriza faptul ca aceasta notiune, prin anumite componente ale sale are o influenta majora asupra participarii la vot. Totusi, acesta actioneaza diferit in functie de contextul socio-politic. Astfel, o analiza a participarii la vot pusa in relatie cu capitalul social, in contextul romanesc post-comunist, este mai mult decat necesara, caci in plus ne va creiona anumite specificitati ales acestui spatiu social. De asemenea, analiza comparativa la nivelul Europei si SUA, aduce un plus de complexitate si veridicitate cercetarii, caci se urmareste actiunea capitalului social, in mai multe medii diverse.

Inainte de a trasa o concluzie clara cu privire la relatia de cauzalitate studiata aici, consider ca este necesar sa trasez anumite limite cu care s-a confruntat acest studiu. Mai intai, legat de cadrul teoretic, tin sa precizez ca in ciuda multitudinilor de viziuni si studii legate de capitalul social, pe anumite dimensiuni, s-au intalnit pareri oarecum diverse. Deoarece exista nevoia transformarii capitalului social intr-un concept cuantificabil, masurabil, a trebuit sa aleg un anumit drum teoretic, care sa-i permita acest lucru. De aceea, consider ca preluand in principal viziunea lui Robert Putnam, dar si a lui Eric Uslaner, am reusit sa realizez o analiza clara, bazata pe date empirice. Totusi, nu exclud nici validitatea altor conceptii teoretice legate de capitalul social care, desi multe preiau anumite elemente de la Putnam, se distanteaza pe anumite dimensiuni.

Restul limitelor se leaga mai degraba de cadrul metodologic, si uneori au tinut de surse exterioare. In primul rand, am argumentat in cadrul proiectului de ce am ales sa realizez o analiza statistica a unor baze de date secundare. Nu aceasta este o limitare, ci anumite lucruri legate de bazele de date in sine. In primul rand, am folosit date culese in diferite perioade de timp, WVS in 1999 si BOP in 2005. Desi este o probabilitate foarte mica ca pattern-urile sociale sa se fi schimbat in anii dintre aceste doua sondaje, totusi, pot exista anumite erori in cadrul analizei comparative dintre cele doua. O alta limita se leaga de anumiti indicatori utilizati in analiza statistica. Din cadrul BOP din mai 2005, am mai folosit, pe langa intentia de a merge la vot din alegerile parlamentare, respectiv prezidentiale, si declararea subiectiilor cu privire la participarea la vot, in anul precedent. Dupa cum am mai spus, aici exista o foarte mare eroare datorata supra-raportarii, care conduce la diferente intre participarea la vot declarata, si cea efectiva. De aici, si indicarea unei relatii nule cu formele capitalului social.

Desi majoritatea indicatorilor capitalului social, erau foarte similari in ambele baze de date, au existat diferente cu privire la variabilele relatiilor sociale ale indivizilor. Acestea diferente de forma au fost mentionate si in cadrul analizei statistice. Chiar daca influenta relatiilor asupra participarii la vot este similara in ambele cazuri, exista diferente de intensitate, datorate tocmai indicatorilor diferiti. De asemenea, si modalitatile de analiza a celor doua baze de date difera, ceea ce este posibil sa fi condus la rezultate diferite. Astfel, daca in BOP-ul din mai 2005 m-am axat pe asocieri si pe regresia logistica, in cazul noii baze de date, extrase din WVS 1999, au primat regresiile liniare simple si o regresie multiliniara. Desigur, aceasta nu este neaparat o limita in cazul nostru, ci doar o diferenta in abordarea statistica a datelor.

Mai trebuie mentionate si erorile tipice oricarei cercetari care se bazeaza pe metode cantitative. Intotdeauna va exista o marja de eroare, datorata fie aplicarii propriu-zise a chestionarului pe teren, fie constructiei anumitor indicatori din cadrul acestuia. Trebuie luate in calcul si valorile lipsa, ce pot avea un efect, minor insa, asupra rezultatelor finale. De exemplu, in cadrul noii baze de date, tari_valul1999.sav, unde am avut 31 de tari drept cazuri, am intalnit la variabila increderii politice, avem 4 valori lipsa. Nu pare mult, insa la 31 de cazuri, poate conduce la o distorsionare a rezultatului. In cazul nostru, exista posibilitatea ca increderea politica sa aiba o influenta si mai intensa asupra participarii la vot a cetatenilor. Nu are rost sa insistam pe acest tip de limite, mai ales ca depind de surse exterioare studiului de fata. Influenta lor este prea mica pentru a distorsiona semnificativ rezultatele obtinute.

Am relevat importanta capitalului social, luat ca intreg, asupra actiunilor sociale, in mod particular asupra participarii la vot. Chiar daca la nivelul Romaniei s-a dovedit ca acesta influenta este prea putin semnificativa, totusi acest lucru tine mai degraba de variabile contextuale si conjuncturale. In acest spatiu social, exista anumite diferente la mai multe nivele, fata de alte tari, utilizate in analiza comparativa, de aceea, contextul social trebuie luat intodeauna in considerare. Influenta capitalului social, poate fi uneori mediata de alte instante sociale. Nu trebuie sa uitam faptul ca anumite atitudini si valori democratice conduc la formarea unui capital social solid.

Desi am dovedit faptul ca aderenta in asociatii si increderea politica conteaza in formarea deciziei de a vota sau nu, poate exista si o relatie cauzala inversa, mai ales in cazul celei de-a doua variabila independenta. Adica, de multe ori, putem sa determinam increderea populatiei in institutiile statului prin intermediul frecventei la vot. Inca un lucru important este ca nu ar trebui subestimata nici importanta celorlalte doua componente ale capitalului social, relatiile sociale si increderea generalizata, asupra comportamentului de vot. Desi influenta lor este destul de redusa, aceasta poate sa functioneze in mod mediat, filtrat, cu ajutorul altor legaturi sociale.

Participarea la vot este un fenomen social, asupra caruia s-au axat multi cercetatori, incercand sa gaseasca diversi factori explicativi. Desigur, exista foarte multe variabile care influenteaza comportamentul de vot al alegatorului, multe din acestea actionand mai evident si intr-un mod mai constient decat capitalul social. Dar nu inseamna ca acest concept nu poate servi drept factor explicativ al participarii la vot. Dimpotriva, consider ca am evidentiat foarte clar relevanta capitalului social, mai ales a anumitor componente ale sale, in determinarea optiunii de a merge la vot sau nu. S-a dovedit astfel existenta acestei relatii de cauzalitate nu doar la nivelul Romaniei post-comuniste, ci si la nivelul altor democratii, mai noi sau mai vechi.

Bibliografie:

Almond, Gabriel A.; Verba, Sidney(1996)- Cultura civica- Atitudini politice si democratie in cinci natiuni; Ed. Du style; Bucuresti;

Badescu, Gabriel(2003)- Incredere si democratie in tarile aflate in tranzitie, in Sociologie Romaneasca, vol. 1, nr. 1-2;

Badescu, Gabriel(2001)- Participare politica si capital social, Ed. Accent, Cluj-Napoca;

Badescu, Gabriel(1999)- Miza politica a unor forme de incredere, in Sociologie Romaneasca, nr. 2;

Bulai, Alfred(1999)- Mecanismele electorale ale societatii romanesti, Ed. Paideia, Bucuresti;

Bourdieu, Pierre(1997)- The forms of capital. In A. H. Halsey, Hugh Lauder, Phillip Brown, Amy Stuart Wells (coord.), Education-Culture, Economy, and Society(pag. 46-57), Oxford University Press; Oxford;

Bryman, Alan(1992)-Quantity and Quality in Social Research; Ed. Routledge; London;

Chiribuca, Dan(2004)- Tranzitia postcomunista si reconstructia modernitatii in Romania; Ed. Dacia Eikon; Cluj-Napoca;

Coleman, James(1988)- Social Capital in the Creation of Human Capital; in The American Journal of Sociology,vol. 94;

Coleman, James S.(1990)- Foundations of social theory, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge;

Comsa, Mircea; Rotariu, Traian(2005)- Alegerile generale 2004. O perspectiva sociologica.; Ed. Eikon; Cluj Napoca;

Culic, Irina(2004)- Metode avansate in cercetarea sociala. Analiza multivariata de interdependenta; Polirom, Iasi;

Dasgupta, Partha; Serageldin, Ismail(2000)- Social capital: a multifaceted perspective; The World Bank; Washington D.C.;

Dragan, Ioan(1998)- Constructia simbolica a campului electoral; Ed. Institutul european, Iasi;

Fukuyama, Francis(1999)- Social capital and civic society; in International Money Fond Conference (www.imf.org/external/pubs/ ft/seminar/1999/reforms

/fukuyama.htm)

Grootaert, Christiaan; Von Bastelar, Thierry(2002)- Measuring Social Capital: an

integrated questionnaire- A multidisciplinary tool for practitioners; The World Bank; Washington D.C;

Hooghe, Marc et all(2003)- Generating Social Capital. Civil Society and Institutions in comparative perspective, Pagrave Macmillan; New York;

Kolankiewicz, George (1996)- Social Capital and Social Change; in British Journal of Sociology, vol. 47, No. 3;

Lazaroiu, Sebastian(1999)- Retele de capital social si antreprenori in Comisani; in Sociologie romaneasca, nr. 2;

K. Newton(2001)- Social Trust and Political Disaffection: Social Capital and Democracy; (www.huss.ex.ac.uk/politics/research/socialcapital/papers/newton.pdf)

Norris, Pippa(2004)- Electoral engineering. Voting Rules and Political Behavior; Cambridge University Press., Cambridge;

Porumb, Elena(2002)- Capital uman si social; Ed. Fundatia de Studii Europene "Ideea Europeana", Cluj-Napoca;

Putnam, Robert(2001)- Cum functioneaza democratia; Ed. Polirom, Bucuresti;

Rotariu, Traian(1991)- "Metode si tehnici de cercetare sociologica", curs litografiat,

UBB;

Sandu, Dumitru(1996)- Sociologia tranzitiei; Ed. Staff; Bucuresti;

Sandu, Dumitru(2003)- Sociabilitatea in spatiul dezvoltarii: incredere, toleranta si retele; Ed. Polirom, Iasi;

Sandu, Dumitru(1999)- Spatiul social al tranzitiei, Ed. Polirom, Iasi;

Sandu, Dumitru(1999)- Drumul antreprenorial: fara incredere dar cu relatii; in Sociologie Romaneasca; nr. 2;

Voicu, Bogdan(1999)- Capitalul social, in www.iccv.ro/romana/dictionar/bog/;

Voicu, Bogdan(1999)- Despre masurarea intentiei de vot in sondajele de opinie, in Sociologie Romaneasca, Nr.4;

Voicu, Bogdan; Basina, Tanya(2005)- Social Capital and Civic Participation in Ukraine and Romania,in(www.iccv.ro/romana/conf/conf.liepaja.2005/papers/Bogdan%20&%20Tanya.pdf);

Uslaner, Eric M. (2000-2001)- Producing and Consuming Trust in Political Science Quarterly, Vol. 115, No. 4;

Uslaner, Eric M.(2002)- Democracy and Social Capital, in Trust, Well-Being and Democracy; (https://www.bsos.umd.edu/gvpt/uslaner/USLANER5.pdf).

Uslaner, Eric(2004)- Political Parties and Social Capital, Political Parties or Social Capital; Sage Publications; London; (https://www.bsos.umd.edu/gvpt/uslaner/partiessocialcapital.pdf)

Barometrul de Opinie Publica, Fundatia pentru o Societate Deschisa- www.osf.ro;

World Values Survey- www.worldvaluessurvey.org;