Conferinta de Pace de la Paris - Noua ordine mondiala

Conferinta de Pace de la Paris - Noua ordine mondiala

Noua ordine mondiala stabilita dupa Primul Razboi Mondial a fost statuata prin Conferintele de la Paris si Washington, ce au format Sistemul Versailles-Washington. Sistemul de tratate incheiate acum au legiferat noul raport de forte pe arena internationala.

Conferinta de Pace de la Paris a fost o reuniune a fortelor aliate invingatoare, in Primul Razboi Mondial, ce a avut drept obiectiv dezbaterea noii configuratii politico-teritoriale si rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate acum.

Conferinta s-a desfasurat intre 18 ianuarie 1919 - 21 ianuarie 1920 iar la lucrarile sale au participat delegatii din peste 27 de tari, Germaniei nefiind-ui permis accesul. Conferinta a dus, in final, la semnarea tratatelor de pace, ce s-au concretizat in cinci documente, incepand cu cel mai important - Tratatul de la Versailles.

Rolul principal la conferinta l-au avut SUA, Marea Britanie, Franta si Italia in frunte cu liderii sai: Woodrow Wilson, David Lloyd George, George Clemenceau si Vittorio Orlando.

Presedintele Wilson s-a dus la Paris ca sa participe la Conferinta de Pace in calitate de sef al delegatiei Statelor Unite. El a luat aceasta initiativa fara precedent pentru un presedinte al Statelor Unite pentru a se asigura ca scopurile sale pacifiste - prezentate in "Cele 14 puncte"- vor fi consemnate in tratate. Premierul francez Georges Clemenceau reprezenta o natiune decisa sa-i pedepseasca pe germanii care pierdusera razboiul. Primul ministru al Angliei, David Lloyd George, venise la Paris cu intentii mai apropiate de cele ale lui Clemenceau decat ale lui Wilson. Atitudinea francezilor si a englezilor a impiedicat realizarea in totalitate a scopurilor lui Wilson. Pozitiile Marilor Puteri erau diferite uneori fiind chiar contradictorii.

Francezii doreau slabirea la maxim a Germaniei, deposedarea acesteia de unele teritorii de pe malul stang al Rinului, impunerea unor exorbitante reparatii de razboi si dezarmarea ei completa. Franta prin politica promovata, la aceasta Conferinta de Pace, a fost perceputa tara ce-si dorea sa-si stabileasca hegemonia pe continentul european.

Englezii s-au opus acestor planuri avand in intentie doar de a slabi Germania pastrand-o astfel ca un rival Frantei acesteia pe continent. Ei nazuiau sa o deposedeze numai de flota comerciala si militara precum si de colonii si piete externe.

SUA erau impotriva transformarii Germaniei intr-un stat de mana a doua si incercau sa fac din ea o bariera in calea tendintelor hegemoniste ale Frantei si Marii Britanii. De asemenea se pronuntau impotriva imenselor despagubiri de razboi cerute Germaniei.

Preocuparea americanilor si britanicilor pentru o Germanie puternica era detrminata si de amenintarea bolsevica care plana iminent asupra Europei. Discuii aprinse au aparut atunci cand s-a pus problema creerii    - Ligii Natiunilor - organizatie menit sa asigure indeplinirea tratatelor de pace, sa inlesneasca colaborarea internationala si sa mentina pacea. Tratatul includea o clauza pentru crearea Ligii Natiunilor. Senatul Statelor Unite nu a ratificat niciodata tratatul, iar Statele Unite nu a facut niciodata parte din Liga Natiunilor, in ciuda faptului ca presedintele american Woodrow Wilson a fost cel mai mare sustinator al acestei organizatii internationale.

Alte tratatele incheiate in cadrul Conferintei de Pace de la Paris au fost: Tratatul de la Saint-Germain (10 septembrie 1919), Tratatul de la Neuilly (27 noiembrie 1919), Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) si Tratatul de la Sevres (10 august 1920).

Tratatul de la Versailles - Tratatul de Pace cu Germania     semnat la 28 iunie 1919. Prin acest Tratat a fost introdusa pentru prima data Clauza - "Vinovat de Razboi", iar Germania a fost prima tara declarata vinovata.

Tratatul stipula ocuparea de catre invingatori a bazinului Rinului, zona de importanta industriala si strategica, pe o perioada de 15 ani. In ansamblu, aceasta prevedere facea ca Germania sa piarda o optime din teritoriul sau si o zecime din populatia sa. Tot acum pierdea Alsacia si Lorena, o parte a Sileziei Superioare, Regiunea Posnan, orasele Danzing i Memel. In plus, armata germana urma sa functioneze fara un comandament general, fiind limitata la numai 100.000 de oameni iar serviciul militar obligatoriu va fi interzis. Germaniei i se interzicea accesul in noua Liga a Natiunilor, iar coloniile sale trebuiau cedate invingatorilor, urmand sa treaca sub controlul Ligii. Germaniei va fi nevoit vedea nevoita sa accepte o clauza prin care era socotita raspunzatoare de toate distrugerile provocate de razboi. De asemenea, Germania trebuia sa se angajeze ca va plati aceste distrugeri (reparatii). Tot acum se desfiinta Imperiul German, Germaniei fiindu-i impusa ca forma de stat, Republica. Cand delegatia germana a formulat obiectii cu privire la aceste clauze, Puterile Aliate au obligat-o sa le accepte.

Tratatul de la Saint-Germain - Tratatul de Pace cu Austria- este documentul prin puterile aliate au consfintit disparitia Imperiului Habsburgic, pe care pana la data parafarii documentelor diplomatice, fortele nationaliste reusisera sa zdruncine din temelii. Astfel acum Austria a fost redusa acum la un sfert din fostul sau teritoriu. Noului stat al Ungariei i s-a impus sa accepte Tratatul de la Trianon, iar prin Tratatul de la Neuilly - Bulgaria si Tratatul de la Sevres - Turcia, au fost tratate identic ca Austria si Ungaria. Aceste documente contineau prevederi restrictive si punitive similare cu cele din tratatul de la Versailles. Edificarea Romaniei Mari a fost consfintita prin aceste tratate.

Rezultatele Conferintei de la Paris au nemultumit nu numai invinsii ci chiar si invingatori ca Italia si Japonia, ceea ce va submina fundamental noua ordine mondiala instituita acum.

Toate aceste tratate incheiate intre invingatori si invinsi, la concluzia Primului Razboi Mondial au consfintit destramarea celor paru mari imperii ce au dominat Europa secolului al XIX-lea (Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Tarist si Imperiul Otoman).

Conferinta de Pace de la Paris si-a incheiat lucrarile la 21 ianuarie 1920 prin inaugurarea Adunarii Generale a Ligii Natiunilor.

Conferinta de la Washington a fost convocata,     intre 12 noiembrie 1921 si 6 februarie 1922, pentru a atenua contradictiile dintre SUA, Marea Britanie si Japonia aparute in legatura cu impartirea zonelor de influenta din Extremul Orient si Oceanul Pacific. La Conferinta au participat: Franta, Belgia, Italia, Olanda, Portugalia si China. Conferinta stabileste zonele de influenta in Pacific, limiteaza inarmarile maritime si prevede respectarea suveranitatii Chinei.