MIGRATIA ROMANA

MIGRATIA ROMANA

La nivel mondial una din 35 de persoane este migranta , iar fluxurile anuale totale includ 5-10 milioane persoane.     

In Romania, proportiile sunt mult mai reduse, dar dificil de estimat in totalitatea lor (evidente statistice partiale). Daca luam in considerare doar efectivul de intrari/imigranti-iesiri/emigranti (definitive), in perioada 1993-2005, acesta a numarat cca 25 mii persoane anual. In evolutie, numarul emigrantilor scade iar cel al imigrantilor creste (conform graficului urmator).

Graficul 3: Numarul migrantilor din Romania

Sursa: Statisticile INS

Rata emigratiei totale (la 1000 de locuitori) se reduce de la aproape 2 persoane migrante la mia de locuitori la aproape 1 in 1999 si 0,64 in ultimul an de analiza. Se remarca 2 etape de reducere semnificativa: prima in 1993-1995 cand plecarile au vizat (re)intoarcerea in zonele de origine (germani, unguri, evrei); a doua intre 2004 si 2005 (si continua) cand migratia definitiva se reduce ca importanta, fiind preferata migratia temporara (aceasta perioada corespunde si liberalizarii circulatiei romanilor in spatiul Schengen).

1. Sporul migrator si dinamica populatiei

Nu putem sa estimam fluxurile de persoane peste granitele nationale daca nu cunoastem tendintele de evolutie a populatiei. Evidentierea contributiei migratiei la dinamica populatiei totale si potentialului de munca al Romaniei se poate determina prin analiza comparativa si combinata a sporului natural si a sporului migratoriu.

Potrivit statisticilor, in perioada 1993-2005 s-au nascut 2.87 milioane copii si au decedat 3,2 milioane persoane. Reducerea populatiei totale cu aproape 330 mii persoane a fost amplificata prin fluxurile migratorii care pe total perioada au fost negative. Evolutiile anuale sunt negative si in scadere pentru sporul migratoriu si oscilante si mult mai insemnate pentru sporul natural (conform graficului).

Graficul 4 Ajustarea populatiei pe seama sporului natural si al celui migratoriu 1993-2005

Sursa: baza datelor INS

Mobilitatea spatiala a populatiei, ca factor de adaptare la cerintele pietei fortei de munca, de reechilibrare a pietei muncii in plan teritorial este redusa.

Populatia Romaniei (din ratiuni de traditie-inertie dar si din considerente financiare) prefera navetismul si/sau migratia circulatorie temporara decat stramutarea resedintei.

Potrivit datelor statistice, mai putin de o treime din populatia Romaniei si-a schimbat domiciliul cel putin o data in viata, tendinta fiind de reducere a numarului acestora. Distanta migratiei prin schimbarea domiciliului este relativ redusa. Din totalul acestora, cca 48% nu au depasit granitele judetului. Daca in interiorul tarii au migrat cel putin odata in viata cca 6,7 miloane persoane, in afara tarii in perioada 1994-2005 au emigrat cca 252 mii persoane, fluxurile anuale fiind in descrestere (in jur de 10 mii persoane annual). Soldul extern (emigranti-imigranti), pe intreaga perioada este negativ (vezi graficul), de 180 mii persoane. Singura exceptie o reprezinta anul 2003, cand imigrantii au fost mai numerosi cu 429 persoane (10350 fata de 9921).

Graficul 5: Mobilitatea externa prin schimbarea domiciliului

Sursa: Statisticile INS

Astfel, din punct de vedere a emigratiei, pierderea de populatie de sub 10 mii persoane anual, chiar daca nu este compensata prin imigratie nu reprezinta un factor cantitativ important de influenta a dimensiunilor pietei muncii nationale. Pe de alta parte, presiunea exercitata de acest volum de emigranti asupra tarilor primitoare (implicit asupra pietii muncii acestora) este redusa, determinand mai degraba efecte pozitive de lunga durata.

Analiza comparativa a sporului natural si a celui migrator (migratie definitiva) ne permite urmatoarele constatari:

populatia totala se reduce mai ales pe seama dinamicii negative a sporului natural decat a celui migrator;

pierderile cumulate pe total perioada nu depasesc 3% din populatia Romaniei de la ultimul recensamant;

din punct de vedere calitativ, sporul migrator negativ este mai costisitor pentru societate decat cel natural deoarece investitia in capital uman (prin educatie, etc) facuta pana in momentul emigratiei si potentialul de munca aferent se transfera gratuit tarii de destinatie, ajustand pe termen lung cresterea economiei nationale si dezvoltarea umana durabila.

Tabelul 6: Sporul natural si sporul migratoriu in perioada 1995-2005

Sursa: date INS

Un alt aspect de natura demografica care nu trebuie ignorat atunci cand se estimeaza costurile migratiei definitive il reprezinta emigratia populatiei feminine de varsta fertila. Pierderea de potential uman este in cazul femeilor mai mare daca avem in vedere faptul ca, cu cat sunt mai tinere, cu atat acestea pot sa aiba mai multi copii, dar pe care ii nasc si/sau cresc in strainatate. Pe ansamblu, s-au inregistrat mai multe femei emigrante decat barbati, dar lipsa datelor statistice privind structura pe varste a acestora, ne permite doar o evidentiere orientativa a pierderii. Astfel, daca din cele cca 52% femei emigrante pe intreaga perioada doar 2/3 ar naste copii in strainatate, in medie 1,3 pe tot parcursul vietii, atunci pentru toata perioada de tranzitie se poate aprecia ca Romania a mai pierdut inca aproape 160 mii persoane.

2. Fluxurile de migratie care traverseaza Romania

La nivel mondial, se apreciaza ca in urmatorii 15 ani principalele fluxuri migratorii se vor canaliza pe trei mari directii:

- migratia catre Statele Unite ale Americii si Canada, provenind in principal din America Latina, America Centrala si Asia,

- migratia catre Europa, in principal avand ca sursa Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Asia, fostele tari comuniste din Europa de Est si Eurasia,

- fluxuri migratorii intre tarile in curs de dezvoltare (de regula, dinspre cele mai putin dezvoltate spre cele mai avansate), care privesc regiunea Americii de Sud, Africa Subsahariana, Orientul Mijlociu, Asia si regiunea Pacificului, fostele tari comuniste.

Referitor la ultimele doua canale, se poate spune ca acestea vor antrena cu siguranta si Romania, fiind insa mult mai dificil de estimat care va fi amploarea, sensul si intensitatea acestora.

Ca tara de imigratie, Romania a cunoscut, de-a lungul istoriei sale, diferite afluxuri de populatie straina. Aceste procese, desigur, nu au fost lipsite de momente critice (ex.valurile migratorii care au tranzitat periodic Romania, pana spre sfarsitul erei feudale). Insa, in final, in masura in care noii veniti nu s-au indreptat mai departe catre alte destinatii, ei s-au integrat relativ usor in mediul social si economic local, fara a da nastere la disensiuni majore si aducandu-si propriul lor aport cultural la specificul national.

Ca o observatie cu caracter general, in ultima jumatate a secolului XX astfel de evenimente au fost aproape inexistente, iar cele cateva exceptii au fost de mica amploare, in principal ca urmare a politicii de stat restrictive, dar si a contextului international de la vremea respectiva. Dupa 1990 insa, fluxurile de imigratie (re)incep sa priveasca Romania ca tara de destinatie. Este adevarat ca, mai ales ca urmare a amplorii lor, net inferioare emigratiei, acestea, cel putin in prima faza, nu au fost de natura sa starneasca ingrijorare.

Daca in 1994 numarul de imigranti a fost de 1602 persoane, ulterior tendinta a fost de crestere, cu unele fluctuatii de la un an la altul. In perioada 1994-2005, cel mai mare numar de imigranti a fost inregistrat in anul 2001 (11907 persoane, cu 80,4% mai mult decat in anul anterior si de 7,4 ori peste valoarea anului 1994). In perioada 2002-2004, imigratia s-a stabilizat in jurul unei cote anuale de 10000-11000 persoane; in anul 2005 se constata o noua reducere a numarului de imigranti (cu -36,4% comparativ cu anul anterior), pana la 6582 persoane, care insa se mentine la cote net superioare anului in care a debutat inregistrarea statistica a acestui fenomen (de 4,1 ori mai mare). Structura pe sexe a imigrantilor a cunoscut variatii insemnate de la un an la altul, pe parcursul intervalului analizat.

In acest sens urmatoarea prezentare statistica este sugestiva:

Tabel 7: Numarul si structura imigrantilor in perioada 1994-2005

Sursa: calculat pe baza statisticilor INS

Graficul 6: Reprezentarea grafica a valorilor tabelare privind numarul si structura imigrantilor pe sex

Sursa: calculat pe baza statisticilor INS

Daca initial (in 1994) proportia femeilor a fost covarsitoare (63,7%,comparativ cu 36,3% cat a fost ponderea barbatilor), ulterior aceasta caracteristica dispare, iar imigratia masculina devine si se mentine majoritara in toti ceilalti ani ai intervalului 1994-2005. Cea mai redusa pondere a femeilorin totalul imigrantilor s-a inregistrat in anul 1999(35,7%), cand barbatii au reprezentat 64,3% din total. In general insa, se poate aprecia ca structura pe sexe a imigrantilor a fost relativ echilibrata, pe intreaga perioada femeile reprezentand 46,7% din total, iar barbatii 53,35%.

Noii sositi sunt in general persoane adulte si tinere, cu potential ridicat de integrare pe piata muncii. Ponderea celor in varsta de peste 51 de ani in totalul imigrantilor nu a depasit 20% decat in anul 1995, pe intreaga perioada 1994-2005 aceasta fiind de 15,4%. Tinerii sub 25 de ani au reprezentat intre 17%-35% din totalul imigrantilor, ponderea lor parand a se stabiliza la 32-34% in ultimii ani. Cel mai important segment de populatie imigranta a fost reprezentat insa de persoanele cu varsta cuprinsa intre 26-50 de ani. Aceasta categorie, care prezinta si cel mai mare interes pentru piata interna a muncii, a inregistrat ponderi de 50%-59% in total.

Cumulat, pe ansamblul intervalului 1994-2005, persoanele in varsta de pana la 50 de ani inclusiv au reprezentat 84,6% din numarul imigrantilor sositi in Romania.

Grafiul 7: Structura imigrantilor pe grupe mari de varsta

Sursa: calculat pe baza statisticilor INS

Conform datelor disponibile, principalele tari de provenienta ale imigrantilor sunt localizate pe continentul european. Din totalul celor sositi in anul 1994, cei mai multi proveneau din Germania (228 persoane, respectiv 26%), Austria (121 persoane, respectiv 13,8%), Franta si SUA (cate 79-80 persoane, respectiv 9%), Moldova (62 persoane, 7,1%), Ungaria (60 persoane, 6,8%) si Israel (31 persoane, 3,5%). Imigrantii din celelalte tari au reprezentat in acel an 24,7% din total.

Incepand cu anul 1995, cea mai mare pondere in alimentarea imigratiei din Romania o detine Republica Moldova, care, ulterior anului 1997, reprezinta peste 75% din total.

Cu exceptia acestei tari, in prima parte a intervalului de timp avut in vedere, o greutate specifica mai insemnata (peste 10% din cei sositi), mai intalnim doar in cazul Germaniei, Frantei si Austriei in anii 1995 si 1996, si numai in cazul Frantei in anul 1997. Dupa 1998, nu mai putem vorbi de alte tari cu contributii semnificative la alimentarea imigratiei inspre Romania.

Pe intreg intervalul 1994-2005, 69,2% din imigranti proveneau din Republica Moldova, 5,1% din Germania, 4,3% din Franta, intre 3,1%‑2,9% din SUA, Austria si Ungaria, 1,4% din Israel, iar 10,9% din alte tari.

Bucurestiul a constituit destinatia predilecta a imigrantilor. In fiecare din anii cuprinsi in perioada analizata, cel putin 28% (1997) si maxim 53% (1999) dintre acestia s-au indreptat catre capitala (pe ansamblul perioadei 1994-2005, peste 41% din imigranti).

Pe locul doi ca destinatie favorita se situeaza regiunea Nord-Est, catre care s-au indreptat 18,2% din totalul imigrantilor sositi in aceeasi perioada. In 2001, aceasta regiune se situeaza chiar pe primul loc (36,3%), devansand Bucurestiul. Pe locul trei ca zona de primire se situeaza regiunea Nord-Vest (11,04% din cei sositi in intreg intervalul 1994-2005). Initial, pozitia secunda a fost detinuta de regiunea Vest, care a reusit sa atraga chiar peste un sfert din total in 1994, dar modificarea caracteristicilor imigratiei (prin aceea ca scade numarul si ponderea celor sositi din tari vest-europene si creste intr-o masura si mai mare importanta imigratiei din Republica Moldova) a fost principalul factor care a contribuit la coborarea ei pe penultimul loc in 2005 (5,58%). In ansamblul intervalului, ponderea acestei regiuni o situeaza pe pozitia a patra (10,07%). Locul cinci il detine regiunea Sud-Est, care a primit 6,71% din totalul cumulat al imigrantilor; ponderea sa prezinta o usoara tendinta de crestere spre sfarsitul intervalului.

Graficul 8: Evolutia imigrantilor pe regiuni de destinatie

Nord-Est

Bucuresti

Sursa: calculat pe baza statisticilor INS

Tabel 8: Numarul si structura imigrantilor in perioada 1995-2005, pe regiuni de destinatie

Sursa: Statisticile UNHCR, 2005

Numai 20 din judetele tarii (aproximativ jumatate) au concentrat peste 90% din totalul cumulat al imigrantilor perioadei 1995-2005 . Dupa Bucuresti, judetul cu ponderea cea mai mare a fost Iasiul (7,7%), urmat de Timis (4,9%) si Cluj (4,3). Ponderi intre 2,9%-2% au inregistrat judetele: Neamt, Suceava, Constanta, Brasov, Galati, Arad, Maramures, Mures si Bihor. Numai alte sapte judete au mai reprezentat, fiecare in parte, mai mult de 1% in totalul primirilor de imigranti (Bacau, Botosani, Satu Mare, Caras-Severin, Vaslui, Prahova, Sibiu), celelalte 22 ramase detinand ponderi nesemnificative.

Tabel 9: Primele 20 de judete - numarul de imigranti sositi in perioada

Sursa: Statisticile UNHCR, 2005

O categorie aparte de imigranti o reprezinta cei care se afla sub incidenta Conventiei din 1951 privind statutul de refugiat. Conform datelor furnizate de Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite privind Refugiatii, aceasta categorie de persoane este cuprinsa in statisticile oficiale privitoare la Romania incepand cu anul 1992.

Tabel 10: Refugiati si azilanti in Romania

Sursa: Statisticile UNHCR, 2005

Cu unele fluctuatii, tendinta generala a fost aceea de crestere a numarului refugiatilor si, corespunzator, a celor care depun cereri de azil catre statul Roman, fara insa ca, pana in prezent cel putin, sa poata fi vorba de inregistrarea unor cote alarmante.

In anul 2005, au fost consemnati in Romania un numar de 1805 refugiati, fiind depuse 2431 cereri de azil. Din acestea din urma, numai 83 au fost solutionate favorabil in conformitate cu principiile Conventiei din 1954 (doar 3,4% din total) iar altor 38 de persoane li s-a acordat dreptul de sedere pe baza unor considerente umanitare. Rata totala de solutionare favorabila a fost, in acelasi an, de 5%, fiind respinse 2232 cereri de azil.

Comparativ cu anii anteriori, rata simpla si cea totala de solutionare favorabila a unor astfel de cereri a cunoscut diminuari importante (-9,9 puncte procentuale, respectiv 6,3 puncte procentuale fata de anul 2000, sau 2,8 puncte procentuale, respectiv 6,4 puncte procentuale fata de anul anterior).

Tabel 11: Solutionarea cererilor de azil in perioada 1996-2005, in unele tari si regiuni

Sursa: Statisticile UNHCR, 2005

In intregul interval de timp 1996-2005, comparativ cu grupul format din sapte tari ale Europei Centrale (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Romania, Slovacia si Slovenia), Romania s-a confruntat cu mai putine probleme in ce priveste refugiatii. Aceasta afirmatie se bazeaza pe urmatoarele observatii:

numarul cererilor de azil depuse in tara noastra a reprezentat doar 6,2% din total;

dintre toate cererile avizate favorabil in Europa Centrala, numai 10,3% au fost emise de statul Roman;

din totalul permiselor de sedere din considerente umanitare, 9,8% au fost acordate de tara noastra;

rata solicitarilor de azil la mia de locuitori a fost in Romania de doar 0,4 (cea mai mica), comparativ cu cea inregistrata pe ansamblul celor sapte tari din Europa Centrala (1,6), cu cea din Uniunea Europeana (10), si chiar cu cea din Australia/Noua Zeelanda sau America de Nord (5,4, respectiv 4,2%).

3.Dimensiuni, caracteristici, efecte ale emigratiei in cazul Romaniei

Emigratia reprezinta forma clasica a miscarii migratorii a populatiei, caracterizata prin fluxuri definitive iesire-intrare, cu schimbarea resedintei de domiciliu. Daca in secolele trecute reprezenta principala forma de circulatie externa, in prezent si mai cu seama in viitor pierde din intensitate, migratia temporara pentru munca devenind predominanta.

In Romania, numarul emigrantilor in anii 2004-2005 este apropiat de cel din 1975-1976, insa motivele emigrarii si accesul la emigratie sunt diferite. Evolutia emigratiei in interiorul perioadei cunoaste intensitati si directii diferite, cu modificari spectaculoase in jurul anului 1990. Putem vorbi de o etapizare a fluxurilor de emigratie:

Inrautatirea situatiei economice in anii 80 a determinat cresterea treptata, dar modesta a numarului celor ce au plecat legal din tara. In acelasi timp a sporit constant numarul cererilor pentru emigrare, care, de cele mai multe ori nu au fost aprobate. In paralel au devenit tot mai numeroase incercarile de trecere frauduloasa a granitei in scopul emigrarii.

In jurul anului 1990^[1] fluxurile de iesire au fost cele mai importante deoarece au inclus si persoanele care, din diferite motive si-au amanat (voit dar mai ales fortat) plecarea in strainatate. Motivatia emigratiei in acest an s-a centrat in special pe criterii de reintregire a familiilor, pe apartenenta etnica si religioasa.

In ultimii 16 ani, pe masura cresterii libertatii de a calatori in strainatate, de a ramane o anumita perioada pentru munca etc, numarul emigrantilor a scazut continuu. De precizat ca reducerea emigratiei se asociaza cu optiunea alternativa (mai atractiva si mai facila) pentru forme ale migratiei temporare.

De mentionat ca aceste plecari definitive reprezinta in medie sub 2 la mie din populatia Romaniei, cu o valoare maxima de peste 4 la mie in 1990. Din 1995, rata emigratiei scade de la 1,13 la mie la aproape o treime, respectiv 0,44 la mie.

Pe total, in ultimele aproape 3 decenii au emigrat cca 711 mii persoane, din care 49% dupa 1989.

Optiunea de a emigra a fost mai intensa in randul femeilor, ponderea acestora fiind superioara barbatilor in cea mai mare parte a perioadei analizate (52%). Feminizarea populatiei emigrante s-a accentuat in perioada 2003-2004, in ultimul an femeile fiind cu peste 40% mai numeroase.

4. Emigratia in perioada de tranzitie

Emigratia in perioada de tranzitie a cunoscut o evolutie oscilanta dar cu tendinta de reducere treptata a efectivelor totale. Motivele migratiei au diferit, la fel si repartitia teritoriala a principalelor fluxuri. In general s-a trecut de la o emigratie pe criterii etnice cu focare de concentrare atat a surselor de plecare cat si a destinatiilor, la o migratie diversificata motivational si mult mai disipata in teritoriu, cu schimbarea preferintei destinatiilor.

In functie de criteriile mentionate, principalele etape/subperioade ale emigratiei pot fi urmatoarele:

1990-1993, etapa etnicitatii si apartenentei religioase, cand plecarile s-au centrat pe reintoarcerea etnicilor germani si maghiari in tarile de origine ale stramosilor mai apropiati sau indepartati si/sau reintregirea familiei. Fluxurile au fost din zonele cu concentrare etnica, in special din Transilvania catre Germania si Ungaria pe de o parte si repatrierea evreilor, pe de alta parte. Are de asemenea loc o trezire a retelelor religioase, atat in tarile de origine cat si in cele de destinatie. Este cazul neoprotestantilor care stimuleaza astfel mobilitatea pentru romani;

dupa 1994, etapa preponderentei migratiei romanilor. Criteriul etnic se altereaza, pe de o parte datorita reducerii considerabile a populatiei etnice si pe de alta parte deoarece migratia definitiva este inlocuita cu migratia circulatorie, respectiv persoane care fac un dute-vino intre Romania si tara materna. Motivatia emigratiei romanilor este diversificata economica, sociala, politica, dar cele mai multe plecari vizeaza diferenta de venit si afirmarea profesionala.

Graficul 10: Structura emigrantilor dupa nationalitate

Sursa: prelucrari dupa statisticile INS

Fluxurile de emigratie

Sursa fluxurilor de iesire, de emigrare a populatiei este mobila, fiind influentata de motivele emigrarii. Daca la inceputul perioadei de tranzitiei cele mai importante contingente proveneau din judetele Transilvaniei cu pondere ridicata a etnicilor germani, in prezent zonele de plecare sunt mai numeroase dar intensitatea fluxurilor este mai slaba (in medie de cca 9 ori).

Ierarhia judetelor de plecare dupa numarul persoanelor emigrante in anul 2005 ne permite urmatoarele aprecieri :

Bucurestiul este principala sursa de alimentare a emigratiei: 17,3% din total, cu 32.1% din evrei, 18,7% din romani si 3% din germani;

Brasov, Timis, Cluj si Mures au alimentat fiecare cu cca. 6 procente emigratia totala, Suceava , Sibiu, Bihor cu cate 4 procente si Neamt, Satu Mare si Arad cu cca 3 procente, restul judetelor avand contributii mai reduse;

Din total emigranti, evreii au reprezentat 0,3%, germanii 0,8% iar maghiarii aproape 6%. Zonele de plecare a etnicilor sunt: pentru evrei Bucuresti, Cluj, Iasi si Botosani; pentru germani Cluj, Timis, Arad, Brasov si Sibiu; pentru maghiari Cluj, Mures si Harghita;

Nu exista o legatura directa si intensa intre numarul emigrantilor si rata somajului.

Destinatiile preferate s-au schimbat si ele. Daca in primii ani fluxurile cele mai importante erau spre Germania (in jur de jumatate), Ungaria si Austria (cca 10%), in 2004-2005 destinatiile preferate sunt SUA, Canada, Italia si Germania cu cca 15-18% fiecare.

Graficul 11: Structura emigratiei pe tari de destinatie

Sursa: Statisticile UNHCR, 2005

In perioada 2004-2005, cei mai multi cetateni romani care au emigrat in spatiul UE si-au stabilit domiciliul in Italia (4233 persoane) si Germania (3646). In Austria si Franta au emigrat mai putin de 1000 de persoane, iar in Grecia si Suedia ceva mai mult de 100 (MAI, 2005).

Pe zone mari geografice se remarca o reorientare a fluxurilor dinspre Europa de Vest (spatiul UE) la inceputul anilor 90 spre America de Nord. In 1994-1999 peste 60% din emigranti alegeau ca destinatie un stat membru UE si doar 15-17% plecau spre America. Din 2000 scade treptat ponderea celor spre Europa si creste semnificativ fluxul spre America, tendinta fiind de egalizare a proportiilor, cca 40% prefera inca spatiul UE si aproape 35% se indreapta catre Canada si SUA .Putem astfel aprecia ca tensiunea asupra tarilor europene exercitata de emigratia din Romania s-a redus constant pana in 2003. Usoara schimbare in 2004-2005 privind preferinta celor doua destinatii nu poate fi apreciata (inca) ca o noua tendinta, oscilatiile anuale in special pe destinatia America fiind inregistrate si in perioada 1993-1997.

5.Migratia externa pentru munca

Dimensiuni si limite informative

Migratia externa pentru munca - spre deosebire de emigratie/imigratie - are caracter temporar, durata acesteia variind in limite largi (de la cateva saptamani/luni pana la cativa ani).

Cei implicati in miscarea migratorie legala si/sau contigentata fac parte, de regula, din trei mari categorii de forta de munca:

a.       forta de munca de inalta calificare, cu competente validate in domenii de varf ale stiintei si tehnologiei, ca si in unele servicii, cum sunt cele de invatamant, sanatate. Aceasta categorie recrutata direct, adesea chiar din ultimii ani de studii sau prin organisme specializate romanesti sau straine - are si cele mai multe sanse de a obtine contracte pe termen lung si in final de a obtine dreptul de stabilire in tara gazda. In plus, se incadreaza in categoria de varsta 25 - 40 ani, considerata cea mai creativa si productiva;

b.      forta de munca cu un nivel mediu de calificare, de specializare care acopera o gama larga de activitati si profesii, cum sunt:

constructorii^[2] - categorie de forta de munca cu traditie de a-si desfasura activitatea in strainatate, bine cotata pe pietele muncii occidentale (Germania, Israel);

personalul para medical (asistente medicale), pentru care cererea angajatorilor din diferite tari este in crestere (Italia, SUA, Canada, Elvetia s.a.);

personal hotelier si de alimentatie publica, de asemenea solicitat pe anumite piete occidentale;

c.       in fine, forta de munca necalificata sau semicalificata in activitati din agricultura (in perioade de recoltare), in salubritate, constructii etc. (Spania, Portugalia, Grecia).

Exista si o destul de puternica miscare migratorie pentru munca necontrolata, nici in tara de plecare (Romania) si nici in cea de primire. Evident, o buna parte a acestora lucreaza temporar, pe o perioada nedefinita, cel mai adesea fara forme legale, pe piata subterana a muncii din tarile de destinatie. Conditiile de munca si viata oferite si acceptate nu sunt dintre cele mai bune, situandu-se mult sub standardele oferite fortei de munca autohtone. Firmele agreaza aceasta forma de ocupare deoarece costurile salariale sunt mai reduse, aportul muncii acestor lucratori la sporirea competitivitatii firmei respective fiind insemnat.

Informatiile privind migratia pentru munca din Romania care in ultimii ani tinde sa capete proportii, dar fara sa atinga valori critice sunt partiale si nu permit o analiza profunda si pertinenta. Aceste informatii, prin lege, intra in competenta mai multor operatori pe piata fortei de munca si a operatorilor la frontiera dar reflecta, de cele mai multe ori fluxurile (numarul de iesiri sau de contracte temporare) si nu stocul de populatie migranta (forta de munca care pleaca repetat la munca, pe diferite perioade si destinatii). Exista, deci, mai multe surse de colectare a informatiilor: unele sunt surse administrative - OMFM, MAI, Politia de frontiera, Ministerul educatiei; altele sunt furnizate prin diferite sondaje, anchete de opinie. Din pacate, toate acestea au doua mari carente:

a) sunt incomplete, nu surprind fenomenul in ansamblul sau si nici in dinamica sa;

b) chiar si cele administrative sunt de data recenta, au practic varsta, fie a organismului creat, fie cea a intrarii in vigoare a unui act normativ si a normelor metodologice de aplicare a acestuia, nepermitand evidentierea trendurilor.

In conditiile amintite, analiza noastra se bazeaza doar pe informatiile furnizate de OMFM si MMSSF care, in raport cu dimensiunea reala si impactul fenomenului cercetat, au o relevanta limitata. Din punct de vedere al amplorii fenomenului, datele ultimului recensamant ne ofera o alta perspectiva (insa tot partiala). Persoanele plecate temporar la munca in strainatate pentru mai putin de un an nu au fost evidentiate distinct prin recensamant. MMSSF in evidentele sale are inregistrate doar cateva zeci de mii de persoane anual. Cetatenii romani cu domiciliul in Romania plecati de peste un an din tara (la studii sau pentru munca) au reprezentat 159426 persoane (date recensamant). Cei care lipseau din populatia Romaniei la acelasi recensamant din 2002 numarau cca 600 mii persoane si pot fi considerati ca migranti temporari, pentru munca.

In acelasi timp, de multe ori, evidentele din surse externe privind munca in strainatate a lucratorilor din Romania nu corespund cu evidentele diferitelor organisme din tara.

Cu toate aceste inconveniente de estimare se apreciaza ca anual, numarul total al romanilor plecati pentru munca in strainatate pentru perioade de timp determinate, in tarile membre UE, reprezinta 500 600 mii persoane. Daca luam in considerare si pe cei care lucreaza in spatiul extracomunitar, aproximat la acelasi nivel, atunci, pe total, mai mult de un milion de romani lucreaza in strainatate. Estimarile sund destul de largi, dar ne evidentiaza masura, respectiv proportia fortei de munca care, temporar, lipseste de pe piata muncii nationale (cca 20% din numarul salariatilor din economie). Aceste persoane, in prezent detensioneaza piata muncii, scazand proportiile somajului pe termen scurt, creind insa doar o falsa impresie de influenta pozitiva. Efectele pe termen mediu si lung sunt discutabile din punctul de vedere al sustenabilitatii dezvoltarii economiei nationale si a dezvoltarii umane.

In prezent, in Romania, munca in strainatate sub aspect cantitativ, calitativ, si pe destinatii este reglementata prin:

acorduri/conventii guvernamemtale bilaterale privind reglementarea si organizarea circulatiei fortei de munca cu Germania (HG167/1991, HG 402/1992), Ungaria (HG412/2001), Luxemburg (OG 36/2001), Elvetia (HG 579/2000) si Spania (HG 930/2002);

acorduri la nivel de ministere cu Germania (HG 930/1999);

contracte de plasament forta de munca in strainatate prin agentii specializate pentru Italia, Franta, Canada, Marea Britanie, SUA, Grecia, Austria, Ungaria, Turcia;

contracte directe intre firme romanesti si firme din strainatate;

contracte de munca ale lucratorilor romani cu firme din strainatate sau persoane fizice (pentru activitati casnice).

Pe relatia cu statele membre UE, numarul de persoane pentru care se intermediaza contracte de munca si domeniile difera de la un an la altul in functie de cererea pietei muncii din tara de destinatie. De asemenea, structura pe sexe a fortei de munca cu contracte temporare de munca in strainatate este variabila, in functie de domeniul de activitate si respectiv de profesiile solicitate.

In anul 2005 au fost plasati la munca in strainatate prin acorduri bilaterale 43189 persoane, in crestere fata de anul 2004. Principalele tari beneficiare au fost:

Germania cu 4259 contracte de lucru in baza HG 167/1991, 297 persoane ca lucratori oaspeti si 23243 sezonieri;

Spania, cu 15319 lucratori, din care 473 cu contracte pe 12 luni si restul sezonieri, in special in agricultura;

Elvetia, cu 59 persoane din care 49 in domeniul medical;

Ungaria, 11 persoane pe sistemul de schimb de stagiari;

Luxemburg, o persoana tot prin schimb de stagiari.

Principalele domenii pentru care s-au solicitat lucratori au fost: agricultura, constructiile, alimentatie publica si turism, asistenta medicala si sociala (asistente medicale si asistente ingrijire persoane varstnice).

Sunt preferati in general persoane tinere, cu varsta intre 26 si 35 de ani, cu capacitate de munca, motivate de venitul pe care pot sa-l obtina, mai usor adaptabile unor noi modele culturale, standarde de civilizatie etc. Asadar, aproape jumatate din persoanele care au lucrat /lucreaza in Germania in ultimii doi ani sunt cuprinsi in grupa de varsta 26 35 ani, sub o patrime cei din grupele de varsta de pana la 25 ani si intre 36 45 ani si doar 7% - 8% au peste 45 ani. In Spania, si Elvetia, de departe sunt prevalente persoanele mai tinere, in varsta de 26 35 ani.

O alta serie de informatii statistice privind migratia pentru munca ne este oferita prin ambasadele la Bucuresti ale statelor membre ale UE. Si de aceasta data informatiile sunt partiale si destul de sumare.

Tabel 12: Cetateni romani care au primit viza de lucru in strainatate

Sursa: informatii MMSSF

Pentru 9 din statele membre UE s-au acordat in 2004 un numar de 40516 vize, iar in 2005 s-au eliberat 68649 vize. O parte din persoanele care au primit viza au incheiat si contracte de munca, altii au cautat un loc de munca dupa ce au ajuns in tara respectiva. In acest fel unii din cei evidentiati in statistica primita de la ambasade apar si in evidentele MMSSF.

Si in acesta situatie Germania se situeaza pe primul loc cu 23658 vize acordate in 2004 si 27799 in 2005, fiind urmata de Italia 11974 si, respectiv 19947. In 2005 pentru Spania s-au acordat 15319 vize, de peste 6 ori mai multe decat in 2004 (doar 2395).

Numarul vizelor acordate pentru Suedia este in scadere, de la 1820 in 2004 la doar jumatate un an mai tarziu (912). Daca pentru cei cu contract situatia este clara in sensul ca exita certitudinea prestatiei depuse in tara de destinatie, pentru cei cu viza nu putem sti daca acestia au gasit de lucru, cat au lucrat, daca s-au reintors in tara inainte de expirarea vizei, la termenul de expirare sau au ramas sa munceasca la negru.

Creste, de asemenea cererea de vize pentru munca pentru tarile ce au intrat in UE la 01.05 2005, insa in prezent numarul acestora este relativ redus. In 2004 au fost acordate 213 vize pentru Cehia, 23 pentru Polonia si 31 pentru Slovacia.

Contracte de contingent s-au incheiat pana in prezent cu Germania, Spania, Elvetia si Luxemburg. Avantajul acestora consta in aceea ca se poate cunoaste in prealabil cererea de munca pe pietele UE, pe meserii si profesii, selectia persoanelor putandu-se face din timp pe baza inregistrarii in banca de date (practica destul de recenta in Romania, dezvoltata in ultimul an in special in relatia cu Spania).

Tinand seama de perioada indelungata de aplicare, cele mai intense relatii sunt stabilite cu Germania. Din 1993 (cand s-a incheiat prima conventie HG 167) si pana in 2004 numarul total de persoane angajate cu contract de contingent se ridica la 155069. Numarul anual difera deoarece este corelat cu fluctuatiile cererii pe pieta fortei de munca germane. Numai in 2003 spre exemplu, numarul total de persoane, in cadrul celor 3 conventii oprationale a fost de 27799.

Graficul 12 Contracte de munca in Germania, Incheiate in baza instrumentelor juridice bilaterale

Sursa: statisticile U.E decembrie 2005

Aceasta variabilitate anuala destul de pronuntata nu permite o estimare corecta a fluxurilor externe pentru munca. Incertitudinea unui angajament de munca in strainatate ii determina pe cei care doresc sa lucreze in strainatate sa adopte o solutie alternativa, fie sa caute de lucru pe piata muncii din Romania pana apare posibilitatea unui contract, fie sa incerce pe cont propriu sa-si gaseasca un loc de munca (chiar prin plecare in tara de destinatie sau ramanere dupa expirarea contractelor anterioare). Ca tendinta a ultimilor ani se observa o oscilatie anuala mai redusa si o stabilizare relativa a contingentului de forta de munca la cca 20-27 mii persoane/an.

Acordul semnat cu Spania include, pe langa contracte sezoniere si incheierea de contracte de munca permanente. Proportia acestei ultime categorii in total contracte a fost de cca 22% in 2004 si sub 5% in 2005. Potrivit ultimelor evolutii in relatia cu Spania a crescut numarul cererilor de lucratori pentru aceasta tara, dar numarul solicitantilor romani este cu mult mai mare. Munca in aceasta tara presupune in principal locuri in agricultura, la activitati sezoniere, deci o forta de munca slab calificata, dar pentru care se solicita experienta.

In ceea ce priveste tendinta spre migratie temporara a fortei de munca se impun urmatoarele observatii:

in ultimii ani in special, in cele mai multe cazuri, de regula, oferta romaneasca de capital uman depaseste cererea angajatorului strain, preselectia, selectia si angajarea devenind din ce in ce mai severe si chiar discriminatorii;

predomina cererea pentru activitati care necesita forta de munca cu calificare medie sau chiar cu calificare redusa / semicalificata, dar cu putere de munca mare, in genere tineri si lucratori pana la 40 de ani.

Libertatile oferite fortei de munca dupa 1990, intensificarea activitatii de reglementare prin acorduri bilaterale a muncii in strainatate nu au generat deplasari masive de pe piata muncii din Romania pe piata muncii din tarile UE. Contrar avertizarilor si temerii multor oficialitati din tarile UE sau chiar din Romania exodul, explozia migratiei pentru munca din Romania catre spatiul UE nu s-a produs si nici nu se poate estima o asemenea amploare a fenomenului. Specialistii romani apreciaza ca desi oferta de munca in strainatate este relativ generoasa, cantitativ si calitativ, contractele ce vor fi semnate depind de situatia pietelor din tarile de destinatie si nu de dorinta lucratorilor romani. Este de asteptat ca in perioada post aderare sa creasca usor numarul lucratorilor romani ce muncesc peste granita, dar aceasta numai in masura in care statele membre vor promova o politica de deschidere.

In concluzie, ca o caracteristica generala, tendinta spre migrare a romanilor este relativ scazuta, miracolul vestului si-a pierdut din stralucirea de la inceputul deceniului trecut, iar semnele de recesiune care afecteaza in prezent tarile membre ale UE si nu numai vor ingusta canalele de migrare pentru munca spre aceste piete ale muncii. In prezent, sansele de afirmare in strainatate le au in cea mai mare masura tinerii cu pregatire in domenii concurentiale, motiv pentru care si proportia persoanelor migrante in segmentul de populatie respectiv va fi mai ridicata.

6.Transferurile banesti forma de recuperare partiala a pierderilor potentiale din migratia externa

Inainte de a prezenta unele informatii cu privire la marimea transferurilor banesti ale persoanelor care lucreaza in strainatate, facem precizarea ca si aceste informatii au caracter partial, respectiv reprezinta doar o parte a veniturilor obtinute, respectiv transferurile realizate prin fluxuri bancare. O alta parte, s-ar putea chiar mai importanta ca dimensiune intra in tara pe alte canale, direct prin persoana migranta sau membrii ai familiei care l-au vizitat, prieteni etc. Aceasta este probabil calea cea mai frecvent utilizata de migrantii ilegali.

In sistemul de evidente statistice ale BNR, fluxurile monetare sunt evidentiate fie in grupa veniturilor din munca, daca la initierea transferului expeditorul specifica explicit provenienta sumelor tranferate, respectiv din prestarea unei activitati bazate pe un contract de munca, fie la categoria tranferurilor private ale persoanelor, daca nu se mentioneaza munca remunerata ca sursa de constituire.

Desi datele disponibile sunt destul de precare si nesistematice, putem sa apreciem ca in perioada de tranzitie s-a inregistrat o crestere constanta a veniturilor din munca transferate din strainatate, cu deosebire dupa 1995. Aceasta tendinta este sustinuta de intensificarea acordurilor bilaterale pentru munca in diverse tari, pe baza de contracte de munca.

Graficul 13: Transferuri banesti din strainatate efectuate de persoane fizice

Sursa: statistici BNR

Transferurile declarate a proveni din munca in strainatate, si-au dublat nivelul fata de anul precedent in 1999 si 2001. Dupa acest an au oscilat in jurul a 100 milioane $ SUA anual, cu o valoare maxima de 146 milioane in 2004. Ponderea lor in total venituri s-a stabilizat in ultimii ani in jur de 30-35%. Grupa alte transferuri banesti, care apreciem ca include in proportii insemnate venituri din relatii de munca nedeclarate ca atare inregistraza un nivel de peste 9 ori mai ridicat si o dinamica mult mai accentuata incepand cu 2001 (dublare de nivel fata de anul precedent, urmata fiind de cresteri anuale cu 30-50%). Ca pondere in total transferuri private reprezinta in jur de 90%.

Din analiza balantei transferurilor banesti, respectiv a raportului intrari iesiri, se detaseaza urmatoarele observatii:

in cazul veniturilor din munca - subcontracte monitorizate de institutii abilitate-, predomina fluxurile de intrare, respective sumele transferate din strainatate in Romania. Acestea sunt net superioare celor de iesire, diferenta cea mai mare inregistrandu-se in anul 2005cand au intrat 146 mil. $ SUA si au iesit pe aceasta cale doar 6 mil;

in cazul altor transferuri banesti care apreciem ca includ in cea mai mare parte venituri din munca in strainatate a rezidentilor romani-, soldul este de asemenea pozitiv, dar raportul intrari/iesiri este de 5-6 ori mai mic, respectiv in 2004 1228 mil $ SUA fata de 227 mil, iar in 2005, 1419 mil intrarile comparativ cu 240 iesirile;

raportul dintre fluxurile de intrare din alte transferuri banesti si cele din munca este net in favoarea primei categorii. Autorii insa considera ca in realitate, fluxurile banesti din munca directionate spre beneficiari din Romania, prin sistemul bancar si mai ales in afara acestuia sunt superioare altor categorii de venituri din donatii, mosteniri etc.

dinamica fluxurilor de intrare din cele doua surse a fost oscilanta pe subperioade ceea ce reflecta:

a. un proces intarziat si lent de reglementare prin acorduri bilaterale a relatiilor de munca cu alte state decat cele cu traditie Israel, Germania;

b. o intensificare a contactelor directe angajatori din strainatate - prestatori persoane fizice din Romania;

c. cresterea duratei medii a activitatilor desfasurate in strainatate;

d. modificarea comportamentului individual in relatia cu sistemul bancar si cresterea transparentei fluxurilor monetare prin conturile persoanelor fizice.

pentru ambele categorii de transferuri banesti, soldul net al balantei fluxurilor      este pozitiv, ceea ce determina, pe de o parte o diminuare a soldului negativ al totalului veniturilor cu cca ¼ si, pe de alta parte, o contributie in crestere lasoldul pozitiv al transferurilor private de la aproximativ 58% in 1999 la aproape 80% in 2005.

soldul net pozitiv al transferurilor banesti din cele doua surse a diminuat/absorbit o parte importanta din soldul negativ al contului curent: peste 1/5 in 2001, aproape 1/3 in 2004si cca ¼ in 2005.

Graficul 14: Dinamica anuala a transferurilor banesti din strainatate

Sursa Statistici BNR, 2005

In concluzie, intrarile de valuta prin transferuri din strainatate ale persoanelor fizice prin cele doua surse au sporit substantial in ultimii ani. Predomina transferurile din alte surse private. Dupa 2001, transferurile de natura veniturilor se mentin la o valoare redusa, partial si datorita politicii fiscale in domeniul impunerii veniturilor persoanelor fizice.

Caracterul partial al masurarii fenomenului prin indicatorii prezentati nu permite o serie de determinari de impact precum:

dimensiunea reala a muncii desfasurate de romani in strainatate si pierderea neta de venituri din subevaluarea muncii acestora;

pierderea de PIB prin neutilizarea capacitatii de munca si a creativitatii celor ce pleaca la lucru in strainatate;

pierderea la export prin diferenta de productivitate potentiala a celor plecati la munca in strainatate.

In acest caz tara de destinatie castiga de doua ori:

a) prin munca directa, mai performanta;

b) prin avantajul comparativ de piata, produsele tarii primitoare (mai eficiente si/sau mai bune calitativ) intrand in competitie cu cele din tara de origine a fortei de munca (mai slab performante).

Chiar si in conditiile in care, prin transferurile banesti, s-ar compensa monetar pierderile curente din munca in strainatate, soldul acestor relatii de munca ar fi pe termen mediu si lung negativ pentru tara de origine deoarece: se pierde (partial) investitia in capital uman realizata prin sistemul educatiei initiale si, eventual a celei ulterioare, in procesul muncii; avantajele competitive la export sunt mai reduse atat prin costuri mai ridicate (productivitate mai scazuta a celor ramasi) cat si prin progresul tehnic incorporat (inventivitate etc.) relativ mai redus.

Unele implicatii in plan macroeconomic. Din motive legate de transparenta si accesibilitatea informatiilor ne vom concentra doar asupra a doua aspecte, unul statistic si altul dinamic.

Tabel 13: Impactul transferurilor banesti prin sistemul bancar

Sursa: date BNR, preluat din S. Pert, V. Vasile, 2005

Transferurile banesti reprezinta un aport important de resurse care nu poate fi ignorat. Valorile anuale tot mai ridicate pot avea implicatii sporite asupra potentialului de dezvoltare economica si sociala a tarii. Comparativ cu 1999, de exemplu, raportul dintre transferuri si indicatori macroeconomici precum PIB, export, investitii directe straine creste: de peste 4 ori in cazul PIB, de peste 3 ori in situatia compararii cu exportul si ajunge sa depaseasca nivelul investitiilor directe straine. Aceste valori ne sugereaza ca o politica de stimulare a investitorilor autohtoni ar reprezenta o dezvoltare complementara importanta si benefica pentru capitalul privat ce actioneaza in Romania, alaturi de capitalul strain. Mai mult, aceasta orientare ar permite o alocare mai eficienta a resurselor financiare disponibile pe categorii de consumuri (directe-indirecte, de consum-de capitalizare). Este bine stiut faptul ca mare parte din astfel de transferuri banesti sunt consumate in Romania pentru cheltuieli gospodaresti curente, stimuland cererea interna de bunuri si servicii, dar cu predilectie pe seama importurilor si nu a produselor nationale, mai slab competitive prin calitate si/sau pret.

In acest context, alte doua precizari devin relevante:

exportul de capital uman intr-o masura echilibrata si in perspectiva ceva mai indepartata libera circulatie a fortei de munca s-ar putea dovedi benefica pentru ambii parteneri. Depinde insa de nivelul si structura capitalului uman, de modelul de consum pe care-l promoveaza, de maniera in care-si gospodareste veniturile obtinute;

pierderile nete in plan economic si social ce deriva din actualul comportament al migratiei pentru munca/venituri din munca conduc la pierderi nete pe termen scurt, mediu si lung ce vor fi dificil de recuperat daca nu chiar imposibil.

Se constata ca proportia transferurilor banesti in total export si import este mult mai ridicata decat majoritatea tarilor candidate, cele mai apropiate valori inregistrand Polonia. Fata de tarile mai slab dezvoltate membre ale UE Grecia si Portugalia cele doua proportii sunt mai mici. Prin aceste valori Romania se situeaza pe o pozitie intermediara intre cele doua categorii de state, care ar putea sugera o mai mare mobilitate a fortei de munca din Romania spre locuri de munca din exterior comparativ cu alte tari candidate -dar mult redusa comparativ cu intensitatea acestor tipuri de fluxuri inregistrata in tarile mai slab dezvoltate ale UE.

Transferurile din munca in strainatate sunt mult mai insemnate daca luam in calcul si transferurile informale. Carentele sistemului informational in domeniu, dar mai ales restrictiile sistemului bancar (un sistem bancar insufficient dezvoltat si nestimulativ pentru depozite/transferuri banesti efectuate de persoane fizice) si fiscal (fiscalitatea ridicata a veniturilor din munca) descurajeaza declararea integrala a veniturilor, astfel incat evidentele statistice iau in calcul sume de 2-3 ori mai mici decat cele efectiv obtinute. Dar, chiar si in aceste conditii valoarea totala a transferurilor a depasit volumul ISD. Suntem, deci, indreptatiti sa apreciem ca, pe termen scurt pentru economia nationala si pentru persoanele implicate este mai efficient exportul temporar de forta de munca. Aceasta situatie nu este o particularitate pentru Romania, se intalneste si la alte state, inclusive in tranzitie.

In perspectiva se estimeaza cresterea fluxurilor banesti spre tara provenite din munca. Incheierea unor noi acorduri bilaterale va face ca, treptat sa capete o importanta sporita, si chiar un caracter de regularitate contractele de munca incheiate prin OMFM, si implicit veniturile din aceasta sursa. Asemenea fenomen, asa cum am precizat deja are efecte economico-sociale deopotriva pozitive si negative pentru Romania: venituri suplimentare in gospodarii si detensionarea pietei muncii interne, cresterea potentialului investitional intern dar si pierdere de productivitate, de potential de munca tanar si creativ, incetinirea cresterii economice si a reinnoirii tehnico-tehnologice etc.

Estimari recente apreciaza transferurile banesti in jur de 1,5 2 miliarde de Euro anual. Transferurile ilegale sunt comparabile cu cele legale. Potentialul de dezvoltare al acestor surse este urias, iar daca se vor crea instrumentele necesare pentru stimularea utilizarii sistemului bancar pentru transfer, pentru plasamente pe termen lung si/sau pentru investitii productive, pot apare efecte positive importante pentru economia nationala: se mareste fluxul monetar, se imbunatateste soldul balantei de plati si creste rezerva valutara, se reduce costul banilor si rata dobanzii, creste pe termen lung standardul de viata al consumatorilor/gospodariilor si implicit cererea interna de bunuri si servicii.