Consideratii generale asupra caracteristicilor demersului de cercetare. Constructia patern-ului metodologic

Consideratii generale asupra caracteristicilor demersului de cercetare. Constructia patern-ului metodologic

Aparatul metodologic care urmeaza a fi prezentat in sectiunea urmatoare este construit ca o derivatie din constructul teoretic referential. Cu alte cuvinte, trebuie precizat faptul ca sensul demersului de cercetare urmeaza o directie care are drept punct de plecare modelul teoretic. Dupa elaborarea modelului teoretic, acesta este operationalizat prin intermediul unui set de ipoteze, al carui rol primordial este acela de control empiric. Controlul empiric al modelului teoretic prin intermediul setului de ipoteze se realizeaza prin aplicarea unui bagaj metodologic la nivelul unui set de date, a carui caracteristica principala trebuie sa fie aceea de a traduce continutul relevant si semnificativ al realitatii definita si circumscrisa investigatiei stiintifice.

Metodele, procedeele si instrumentele de cercetare ce urmeaza a fi utilizate in cadrul investigatiei sunt determinate de tipul si natura dimensiunilor modelului teoretico-ipotetic. Tinind cont de natura discursiva a unui proiect de cercetare, evidentiez faptul ca, in demersul de fata, nu pornesc de la un set de date initial colectat, care in urma prelucrarii sa genereze necesitatea unui anumit model teoretic cu functie interpretativ - explicativa. Sensul cercetarii este acela de a testa un anumit model teoretic, (elaborat in sectiunea destinata acestuia) prin intermediul unui set de ipoteze, la nivelul unui segment empiric adecvat care sa permita acest lucru.

Schema descriptiva[1] (de mai jos) a demersului de cercetare de fata permite o sintetizare care ajuta la clarificarea directiei de cercetare si a relatiei dintre componentele cercetarii (figura 1).

Etapele patern-ului de cercetare

[1] Modelul teoretic referential. Importanta componentei teoretice referentiale rezulta si din faptul ca aceasta ajuta la identificarea segmentelor universului social ce trebuie investigat. Cu alte cuvinte, este vorba de un criteriu care ajuta la circumscrierea obiectului de analizat. In acest context trebuie sa tinem cont de faptul ca orice teorie orienteaza analiza in mod selectiv spre anumite domenii de interes.

Procesele, evenimentele si faptele empirice sunt construite dintr-o perspectiva teoretica prealabila (modelul teoretic referential), aceasta din urma urmind a fi imbunatatita sau chiar, dupa caz, reconstruita in functie de informatiile empirice obtinute in urma testarii prin procedee si tehnici specifice de cercetare a setului de ipoteze (cu alte cuvinte, este vorba de interpretarea informatiei obtinute prin masuratorile facute de indicatorii definiti in urma procesului de operationalizare a componentelor conceptuale - dimensiunile)[2]. Schema descriptiva de mai jos sintetizeaza acest circuit discursiv al cercetarii.

Figura 1. Schema descriptiva a proiectului de cercetare

Modelul teoretic referential este structurat pe trei dimensiuni teoretice.

DIMENSIUNEA TEORETICA NUMARUL 1[3]. Intr-o prima etapa, ma voi opri asupra teoriei organizarii partidului (TOP), din dorinta de a promova definirea conceptului de partid cu care voi opera pe tot parcursul demersului de cercetare. In acest context, ma voi axa pe o parte din scrierile clasice care apartin teoriei pozitive despre partidul politic (positive theory of party).

Pentru a putea intelege schimbarile care au loc in cadrul unui partid politic si pentru a intelege raporturile existente atat intre doua partide politice, intre doua organizatii locale a doua partide politice diferite, cat si intre doua niveluri intrapartidice diferite, voi defini partidul politic in termenii unui ansamblu de vanatori de posturi (office - seeking coalitions)[4] Din aceasta perspectiva, Joseph A. Schlesinger considera ca un partid politic reprezinta un grup organizat pentru cucerirea controlului asupra guvernarii in numele grupului, prin cucerirea alegerilor pentru posturile din admnistratia publica. Aceasta definire pe care autorul american o da partidului politic, eludeaza si devanseaza controversa clasica dintre Anthony Downs si William Riker, cu privire la definirea si scopurile partidului politic. Asadar, definitia pe care o da Schlesinger se centreaza, pe de o parte, pe vanatorii de posturi publice (officeseekers). Acest lucru, implica excluderea din sfera conceptului de partid politic a votantilor, adica a celor care se definesc ca actori care aleg intre partide. In acest fel, sunt eliminate toate ambiguitatile pe care le-ar putea genera includerea votantilor in partid.

Prin conceptul de organizare de partid sunt definite toate activitatile cooperative si deliberate intre doua sau mai multe persoane care urmaresc capturarea posturilor care se voteaza, in numele partidului. Un aspect important care trebuie scos in evidenta si care tine de TOP este respingerea distinctiei dintre formal si informal, dintre proceduri si structuri prescrise si ne- prescrise. Motivul este datorat de dorinta de a simplifica demersul de analiza si de existenta unui obiectiv puternic si clar al unui partid politic: castigarea posturilor pentru care se voteaza (capture of elective office). Aceasta nu diminueaza cu nimic importanta aparatului formal / legal de partid.

Potrivit conceptiei lui Schlesinger, unitatea de baza a unui partid politic este reprezentata de ceea ce se poate numi nucleu. Acest nucleu consta din totalitatea eforturilor colective de castigare a unui post public (office). Multe astfel de nuclee pot aparea in interiorul aceluiasi partid, si chiar in apropierea aceluiasi post public "vanat", dat fiind faptul ca in interiorul partidului politic pot fi oricand intalniti politicieni ambitiosi, care isi construiesc in jurul lor grupuri de sustinere in vederea dobandirii nominalizarii la functia respectiva din partea partidului.

Actul nominalizarii reprezinta strategia partidului de a concentra eforturile catre un singur de nucleu indreptat catre cucerirea unui post public, si de asemenea de a obtine sprijinul tuturor elementelor partidului respectiv pentru unicul candidat la postul pentru care anterior a existat o concurenta chiar in interiorul partidului respectiv.

In acest context, partidul se dezvolta ca o organizatie multi-nucleara, in care un rol major este detinut de concentrarea tuturor eforturilor de a uni toate nucleele intre ele. Aceste eforturi constau in transferul de bani sau legitimitate de la un nucleu la altul; mergandu-se in acest context pe logica conform careia "eforturile de a castiga un anumit post public influenteaza sansele altor candidati de a castiga alte posturi publice"[7] (Joseph A. Schlesinger, 1985, p.1153).

In contextul alegerilor politice din Romania postdecembrista, se vehiculeaza la nivelul simtului comun ideea potrivit careia rezultatele alegerilor locale detin un puternic potential de influentare a alegerilor generale.

Organizarea partidului trece printr-un ciclu predictibil format din trei faze: nominalizarea, alegerile propriu-zise si guvernarea. Fiecare din aceste trei faze influenteaza organizarea partidului, din punctul de vedere al intensitatii legaturilor intre nucleele de partid. In ciuda acestui lucru, fiecare faza prezinta o constanta importanta, care reprezinta de fapt scopul fiecarui partid politic: cucerirea si mentinerea postului.

Cele mai puternice si intense legaturi intre nucleele de partid trebuie sa fie in timpul guvernarii. Guvernarea necesita cooperare si felul in care nucleele dintr-un partid coopereaza va afecta abilitatea candidatilor sai de a-si pastra postul / functia / biroul. Pe de cealalta parte, in timpul nominalizarilor, exista sanse mari ca intre nucleele de partid sa existe legaturi putin intense sau chiar sa nu existe, dat fiind faptul ca acesta este momentul in care ambitiile concurente (care ulterior pot deveni conflictuale) ale liderilor partidului se manifesta (exista o miza importanta in interiorul partidului care consta in candidatii care vor fi nominalizati pentru a fi sustinuti in vederea castigarii unui anumit post / functie). In concluzie, legaturile dintre nucleele de partid nu au o intensitatea stabila si nu sunt fixe, ci variaza de la o etapa la alta.

Problema centrala pentru TOP este definita de motivul si locul in care apar nuclee de partid si cum se leaga cu celelalte nuclee de partid pentru a crea ceea ce se numeste partidul multi-nuclear.

Organizarea partidului politic este determinata de caracteristicile mediului organizational in care functioneaza.[8] Astfel, exista doua categorii de factori care influenteaza aspiratiile si ambitiile candidatilor pentru diverse posturi publice: (a) structura oportunitatilor politice (posturile, birourile, regulile de obtinere a acestora si pattern-urile generale de comportament care insotesc obtinerea acestora) , al carui caracter general este fundamentat de diversele constitutii, legi electorale si alte acte normative, si (b) sistemul de partide (adica relatia dintre partidele politice sau, in special, sansele relative pe care le are fiecare partid la castigarea diferitelor posturi publice) prin care se pot intelege sansele fiecarui partid politic de a castiga un post public fundamentate in structura oportunitatilor. Variabila centrala pentru acest al doilea factor (sistemul de partide) este reprezentata de nivelul de competitivitate pentru fiecare post public. Asadar, organizarea de partid este produsul interactiunii dintre regulile, normele luptei pentru castigarea posturilor si sistemul de partide care defineste modul in care sa concureze partidele pentru pozitiile respective , pe de o parte, si de jocul existent in interiorul partidului politic, intre diferitele organizatii locale / diferitele nuclee, pe de cealalta parte. Cu alte cuvinte, se ridica o intrebare esentiala pentru cercetare: in ce masura organizarea partidului este dependenta de mediul in care acesta functioneaza si in ce masura este adecvata la mediul concurential pentru dobandirea puterii?

Potrivit teoriei organizarii partidului, (asa cum este aceasta construita de Schlesinger), exista trei aspecte importante ale organizarii, in situatia in care definim ca principal obiectiv al unui partid politic castigarea unei pozitii publice prin vot:

[a] Distributia nucleelor de partid reflecta, in primul rand, existenta unor birouri / posturi publice pentru care merita sa te organizezi in vederea capturarii. Regulile de alegere de asemenea definesc masura in care se dezvolta nuclee diferite de partid pentru posturi publice distincte. Pornind de la aceasta caracteristica, autorul elaboreaza o prima propozitie de baza: Nucleele de partid vor aparea in acele circumsciptii electorale / zone electorale in care partidul respectiv are ceva sanse de a castiga postul / pozitia pentru care se organizeaza alegerile.[11]

[b] Nivelul de efort organizational pentru fiecare nucleu de partid este determinat de status-ul sau competitiv. In zone electorale competitive, partidele semnificative , dominante, vor dezvolta niveluri de efort inalte. In zonele electorale in care exista un singur nucleu de partid semnificativ, dominant, efortul dezvoltat de partidele participante in competitie este mai scazut decat in cazul anterior; dar partidul semnificativ, dominant, se va stradui mult mai mult decat partidele minoritare.

[c] Transferurile multi- nucleare de contributii vor urmari liniile definite de structura de oportunitati politice si, de asemenea, vor reflecta nevoile de baza ale diferitelor nuclee in timp ce concureaza pentru posturile publice.

Nucleele de partid aflate in circumscriptii electorale / zone electorale competitive vor necesita toata asistenta care se poate oferi si este cel mai probabil sa coopereze cu alte nuclee ale aceluiasi partid, pentru a obtine si a oferi asistenta in toate fazele organizarii (nominalizarea, alegerile propriu-zise si guvernarea).

Spre deosebire de acestea, nucleele care se afla in zone electorale / circumscriptii sigure necesita putin ajutor sau chiar deloc, si sunt astfel putin probabil sa coopereze cu alte nuclee in cele trei faze ale organizarii.

Deci, cu cat zonele electorale / circumscriptiile competitive sunt mai larg raspandite, cu atat va fi mai puternic / intens nivelul legaturii dintre diferitele nuclee ale aceluiasi partid.

In concluzie, teoria partidului creionata aici accentueaza trei factori cheie: structura de oportunitati politice (1), sistemul de partide (2) si organizarea partidului (3). Orice schimbare la nivelul unuia dintre factorii cheie va produce o schimbare la nivelul celorlalti doi factori. Astfel, de exemplu, o crestere a efortului organizational va tinde sa duca la cresterea nivelului de competitivitate din sistemul de partide, sau putem vedea cum o crestere a electoratului duce la cresterea nivelului de competitie si astfel se modifica organizarea.

Definirea partidului politic ca fiind un ansamblu de nuclee orientate spre castigarea si pastrarea posturilor publice pentru care se organizeaza alegerile evidentiaza pe mesaj implicit doua asumptii care trebuie explicitate.

In primul rand este vorba de definirea partidului politic multi-nuclear ca si actor rational orientat catre atingerea unui anumit scop.[13] In fapt, fiecare nucleu trebuie sa determine cel mai bun mijloc, cea mai buna cale pentru castigarea postului respectiv.

A doua asumptie care trebuie explicitata este reprezentata de scopul care defineste fiecare partid politic.[14]

Definirea pe care Schlesinger a dat-o partidului politic este echivalenta cu cea pe care Anthony Downs a oferit-o in lucrarea "An Economic Theory of Democracy". Downs nu a inclus niciodata in interiorul partidului politic masa votantilor, motiv pentru care a redus partidul la actorii care calculeaza, care decid, care hotarasc (in conditiile in care defineste partidul politic ca fiind un instrument de calcul). In urma acestui rationament, partidele sunt reduse la "grupuri de vanatori de posturi publice".

Pentru a putea oferi predictii cu privire la modul in care activitatea unui partid politic va evolua, teoreticienii pozitivi resping multiplicitatea de scopuri a unui partid politic, si pentru a usura analiza definesc un singur scop (ignorind sau subsumind celelalte scopuri si variabilele care sunt furnizate de acestea). William Riker si Anthony Downs definesc ca scop pentru partidul politic "castigarea alegerilor" (castigarea posturilor), aceasta simplificare facind fezabile speculatiile privind comportamentul viitor al partidului politic.[15]

DIMENSIUNEA TEORETICA NUMARUL 2 In cea de-a doua etapa, voi incerca sa demonstrez relatia de compatibilitate si adecvare intre definirea partidului politic din perspectiva TOP si tipul de organizatie politica, din perspectiva teoriei organizationale (To). Cu aceasta ocazie voi prezenta principalele caracteristici ale abordarii organizationale pe care o folosesc in acest cadru teoretic (este vorba despre abordarea organizatiilor ca sisteme deschise si rationale) . Pozitionarea partidului politic in categoria organizatiilor de tip birocratic, cu organizare locala pe criteriul diviziilor detine un inalt grad de importanta. Definirea partidului politic din perspectiva organizationala face posibila creionarea organizarii interne formale a acestuia si evidentierea relatiilor formale de putere dintre diferitele niveluri intraorganizationale. In aceasta zona teoretica as aminti asumptia potrivit careia partidul politic este o organizatie de tip birocratic, a carei structura formala faciliteaza aparitia unor zone "organizationale libere" la niveluri organizationale intermediare, unde fluxul de autoritate si putere institutionalizata nu opereaza. In acest context, traducerea structurii ierarhice a organizatiei sub forma de retea organizationala permite surprinderea mult mai usoara a "zonelor organizationale libere".

DIMENSIUNEA TEORETICA NUMARUL 3 Cea de-a treia etapa din acest plan de cercetare se centreaza pe cele doua concepte de comportament si structura. Acestea vor fi investigate, atat teoretic, cat si empiric, prin intermediul paradigmei teoretice neoinstitutionale. De-a lungul istoriei stiintelor sociale, a existat mereu o tensiune intre teoreticienii care evidentiau constrangerile structurale si culturale exercitate asupra actiunii si cei care subliniau capacitatea actantilor individuali de a determina o modificare in cursul evenimentelor. Avem de-a face cu o noua versiune a mai vechii antinomii intre libertate si control. Evident ca impulsul teoriei institutionale este sa explice continuitatea si constrangerile existente in structura sociala, ceea ce nu inseamna ca ea isi va abate atentia de la modurile in care actantii individuali actioneaza cu scopul de a crea, mentine si modifica institutiile.

Din cadrul paradigmei teoretice neoinstitutionale va fi definita si perspectiva teoretica care va fi folosita in cadrul cercetarii. In acest context, va fi dezvoltata ideea conform careia comportamentul si structura actiunii sociale a actorilor politici - care fac obiectul analizei - este rezultatul unui model initial de distributie a resurselor, a unei arhitecturi de institutii formale si informale, a unui set de reguli formale si informale si a unei scheme de interese asociata distributiei de resurse, la care se adauga ierarhia indicilor de control pe care fiecare individ ii detine in raport cu interesele pe care le urmareste.[23]

[2] Formularea problemei cercetarii si a setului de ipoteze. Orice cercetare debuteaza cu formularea unei probleme teoretice, care poate avea un specific strict teoretic (problema teoretica), o natura sociala (problema sociala sau factuala) sau sa se refere la corespondenta dintre fapte si teoria luata ca referinta (problema factual teoretica). Definirea problemei de cercetare este ghidata de teoria referentiala dar si de modalitatea aleasa de solutionare a acesteia.

In situatia in care ne confruntam cu o problema de tip factual teoretic, aceasta poate fi modelata in forma unei scheme conceptuale in care se specifica domeniul ontologic de referinta, obiectivul urmarit in cercetare, variabilele care influenteaza realizarea obiectivului si relatiile functionale dintre aceste variabile.

Prima etapa in formularea modelului unei probleme consta in specificarea obiectivului urmarit care de fapt deriva din precizarea temei cercetarii. Dupa stabilirea temei, subiectului de cercetare si circumscrierea ariei de cercetare, urmeaza stabilirea modalitatilor de investigare a universului social.

Segmentul empiric pe care imi propun sa il investighez este definit de mediul politic rominesc post-decembrist (dupa Revolutia din decembrie 1989). La nivelul acestui segment empiric am circumscris ca obiect de analiza partidele politice rominesti (in calitate de unitati empirice de analiza). Subiectul de cercetare este centrat pe "fenomenul baronilor locali ai PSD", care a prins viata la nivelul societatii politice si civile, in timpul guvernarii 2000 - 2004. Exista trei pasi pe care imi propun sa ii urmez in conexiune cu acest subiect de cercetare (a. sa descoper daca exista sau nu un astfel de fenomen; b. Sa descriu acest fenomen in cazul in care el exista; c. Sa explic acest fenomen si sa ofer predictii cu privire la modul in care acesta poate evolua). Tema de cercetare care integreaza subiectul mai sus amintit este reprezentata de relatiile de putere inter si intrapartidiste si modul in care distributia acestor relatii afecteaza evolutia si dinamica comportamentala a partidului politic la nivelul sistemului politic. Abordarea acestor relatii de putere o voi face din perspectiva modelului teoretic referential pe care l-am definit succint mai sus.

[3.] Definirea unitatii de analiza - Selectarea unitatilor primare de analiza este primul pas in proiectarea si desfasurarea unei cercetari sociologice. Importanta sa deriva din faptul ca instrumentele de investigare, tipurile de date empirice culese si nivelul analizei rezultate sunt determinate de caracteristicile unitatilor primare alese si definite in raport cu teoria referentiala.[24]

In contextul cercetarii de fata se poate vorbi despre niveluri multiple de analiza. Intr-o prima faza, demersul de cercetare se centreaza pe o supra - unitate de analiza care este reprezentata de partidul politic. La nivelul acestei supra - unitati de analiza se contureaza doua directii de cercetare: o directie de cercetare care cauta sa surprinda relatia dintre partidul politic si celelalte entitati politice echivalente (sau altfel spus relatia dintre partidul politic si mediul sau organizational extern), de la nivelul scenei politice, si o directie de cercetare care cauta sa surprinda partidul politic ca o rezultanta a interactiunilor dintre diferitele sale componente organizationale interne.

Mergand mai departe, in cadrul cercetarii, urmeaza unitatea de analiza propriu-zisa, definita in termenii organizatiei locale de partid (componenta / nivel organizational al supra unitatii de analiza). De asemenea, in cadrul acestei unitati de analiza se poate decupa o subunitate de analiza, aceea care se centreaza pe grupul / nucleul de lideri de organizatie locala de partid.

Relatia dintre diferitele niveluri de analiza poate fi tradusa prin reprezentarea grafica numarul 2[25].

[4.] Definirea tipului si naturii setului de date empirice - Investigarea ariei de cercetare trebuie sa se realizeze tinind cont de elementele pattern-ului anterior definit. Cu alte cuvinte, realitatea ce trebuie investigata detine un potential generator de informatie ce tinde spre infinit. Din aceasta cantitate de informatie, trebuie selectat numai acel tip de informatie relevant si semnificativ pentru tema, subiectul si obiectivele cercetarii. Unul din criteriile de care trebuie sa se tina cont in repertorierea informatiei empirice necesare, este reprezentat de posibilitatea de culegere a acesteia, de accesul existent in vederea colectarii.

Reprezentarea grafica numarul 2. Relatia dintre diferitele unitati si niveluri de analiza

Colectarea datelor necesare trebuie in primul rand sa permita operationalizarea ansamblului de ipoteze de cercetare, anterior definit. Din aceasta perspectiva, se poate vorbi de doua clase categoriale de date.

(A.) Prima clasa categoriala de date face referire la organizarea interna formala a partidului politic. Prima sursa generatoare de date este reprezentata de documentele formale care traseaza organizarea formala a partidului politic. Este vorba despre statutul partidului politic (regulamentul de functionare) si de legea de functionare a partidelor politice din Rominia. De asemenea, tot in aceasta categorie, pot fi integrate si caracteristicile sistemului electoral rominesc, ale carui consecinte trebuie ca actioneaza direct asupra organizarii formale si informale a partidului politic.

(B) A doua clasa categoriala de date face referire la relatia definita de variabilele comportament si structura. In cadrul acestei clase categoriale pot fi identificate doua surse generatoare de date. O sursa de date interna partidului, care consta in repretorierea perceptiilor pe care actorii care activeaza in interiorul structurii le au fata de strategiile de comportament pe care le dezvolta in relatie cu celelalte niveluri organizationale sau chiar cu actori echivalenti structural (de pe acelasi nivel organizational). Acesteia i se adauga o sursa de date externa partidului, care consta in repretorierea perceptiilor pe care diferite segmente de actori din exteriorul organizatiei politice le au asupra realitatilor intrapartidiste care sunt reflectate in exteriorul organizatiei.

Aceste doua surse generatoare de date permit compararea a doua specii de comportament politic. O specie de comportament reala, asa cum este ea in organizatie, si o specie de comportament construita, de segmentele de actori interesate de activitatea partidului politic (experti, alegatori, etc.). Utilitatea constructiei acestor doua specii de comportament trebuie privita din perspectiva faptului ca atragerea voturilor este determinata de imaginea pe care partidul politic si-o construieste la nivelul votantilor sau la nivelul celorlalte partide politice (care trebuie ca isi definesc strategiile in functie de aceasta)[26].

[5.] Definirea metodei, procedeului si tehnicii de cercetare si a instrumentelor de colectare a datelor. Dupa definirea informatiei adecvate modelului teoretic referential, urmatorul pas este reprezentat de selectia si definirea bagajului metodologic. Testarea ipotezelor de cercetare, adica confruntarea partii teoretice cu segmentul empiric care ofera posibilitatea controlului faptic, nu se poate realiza, asa cum am afirmat mai sus, in lipsa informatiei relevante. Dupa definirea metodei de cercetare, din aceasta rezida procedeul si tehnica de cercetare (care in permanenta trebuie sa isi pastreze caracterul de adecvare la modelul teoretic referential). Fiecarui procedeu si fiecarei tehnici de cercetare ii corespunde un anumit ansablu de instrumente de colectare a datelor. Selectia acestor instrumente respecta criteriul enuntat si in cazul celorlalte elemente de metodologie.

In ceea ce priveste prima clasa categoriala de date, voi utiliza o metoda de cercetare de tip calitativ, tehnica definita (in functie de caracteristica sursei generatoare de date) in acest context fiind aceea a analizei de retea. Pe baza acestei tehnici de cercetare voi avea posibilitatea de a identifica "zonele organizationale libere" la nivelul caruia nu actioneaza fluxul de autoritate si putere institutionalizata, din interiorul structurii formale a partidului politic. Rezultatul asteptat este reprezentat de constructia unei retele organizationale care pozitioneaza fiecare membru de partid in interior. Ulterior, va fi identificat setul de actiuni si centralitatea de retea pe care o detin reprezentantii diferitelor niveluri intrapartidiste.

Notiuni introductive de analiza de retea

Definirea Backgroundului teoretic

Social network analysis[27] (SNA) reprezinta o modalitate de analiza prin intermediul careia se poate determina concentrarea nucleelor de putere in interiorul unui partid politic, la nivelul structurii formale organizationale. Functia principala a acestui demers de analiza ar fi de natura descriptiva. Descrierea structurii formale a organizatiei de partid, prin evidentierea legaturilor si caracteristicilor legaturilor existente intre diferitii nuclei sau supra nuclei (membrii, structuri de conducere), si accentuarea secundara a atributelor si caracteristicilor pe care nuclei si supra nuclei le detin, se bazeaza pe asumptia conform careia, puterea presupune relatia dintre cel putin doi actori. Din aceasta directie, putem defini puterea din perspectiva caracteristicilor pe care aceasta relatie de putere le implica, si mai putin din perspectiva unei realitati in sine.

Dupa realizarea acestei descrieri de relatii de putere, dupa constructia acestei harti de putere, urmeaza repertorierea posibilitatilor de actiune pe care fiecare nod de retea le are in functie de legaturile pe care le detine in raport cu celelalte noduri de retea. La acest nivel se poate surprinde pozitia in ierarhia de putere si setul de comportamente pe care le poate adopta fiecare actor in calitate de nod de retea in vederea maximizarii beneficiului personal - beneficiu definibil prin tendinta de acumulare progresiva de tot mai multa putere.

SNA presupune hartarea si masurarea relatiilor si fluxurilor identificabile in actori, organizatii, grupuri si alte entitati care proceseaza informatii sau cunostinte. Nodurile dintr-o retea sunt actori si grupuri in timp ce legaturile arata relatiile si fluxurile dintre noduri. SNA permite atat o analiza vizuala cit si una matematica a relatiilor umane. O metoda de intelegere a retelelor si a participantilor cuprinsi in cadrul retelelor este reprezentata de evaluarea locatiei de retea detinute de actori. Masurarea pozitionarii in cadrul retelei este echivalenta cu determinarea valorii indicatorului de centralitate nodala. Aceste masuratori ajuta la determinarea importantei sau proeminentei unui nod in retea. Pozitionarea in cadrul retelei poate fi diferita de pozitia ocupata de actor in cadrul ierarhiei sau organigramei organizationale.

Doua noduri sunt conectate daca acestea comunica in mod regulat sau interactioneaza intr-un fel sau altul. Spre exemplu, in reteaua descrisa in figura 1, A interactioneaza in mod regulat cu C, dar nu cu I. Motiv pentru care A si C sunt conectati dar nu exista legatura directa intre A si I. Aceasta retea in mod efectiv arata distinctia dintre cele mai populare masuratori de centralitate nodala: degrees - numarul de legaturi, betweenness - legatura intre vecinatati, si closeness - gradul de apropiere de fiecare nod de retea.

Figura 3. Retea simplex cu zece noduri

Reprezentarea numarul 4. Matrice binara a legaturilor existente in cadrul retelei

Numar de legaturi degrees[28]

Analistii de retea masoara activitatea de retea a unui nod utilizand conceptul de degrees - numarul de legaturi directe pe care le are in retea un nod. In reteaua descrisa in figura 1, D (culoare portocalie) are cele mai multe legaturi in cadrul retelei (6 legaturi directe), ceea ce il transforma in cel mai activ nod de retea. D este in cadrul retelei un fel de conector sau hub . Cunoasterea comuna spune ca intr-o retea "cu cat numarul de conexiuni este mai mare, cu atat mai bine". Acest lucru nu este intotdeauna un fapt. Ceea ce conteaza este unde conduc aceste legaturi si cum ii conecteaza pe cei altfel neconectati. In exemplul de fata, D are legaturi doar cu cei din imediata sa apropiere - clusterul sau clica acestuia. Ii leaga pe cei care sunt deja conectati unii de ceilalti.

Numar de diviziuni betweeness

In timp ce D are multe legaturi directe, H are putine legaturi directe, sub media de legaturi directe din retea. Totusi, in multe situatii, H (culoare albastru - galben) are cea mai buna pozitie in cadrul retelei - H este intre doua grupari importante. H joaca rolul punctului de articulatie in cadrul retelei, punctului de ruptura. Vestea buna este ca H joaca un rol important, puternic in cadrul retelei, vestea proasta este ca detine un singur punct de ruptura. Fara H, I si J ar fi indepartati de la fluxul de informatie si cunostinte existent in clusterul lui D. Un nod cu un grad inalt de ruptura detine o puternica influenta asupra a ceea ce circula in cadrul retelei.

Gradul de apropiere de celelalte noduri closeness

G si F (culoare albastra) au mai putine legaturi decat D, totusi pattern-ul legaturilor directe si indirecte pe care il au le permite un acces la toate nodurile de retea mult mai rapid decat orice alt nod de retea. Au cele mai scurte drumuri catre celelalte noduri - sunt cel mai aproape de orice nod. G si F se afla intr-o excelenta pozitie de a monitoriza fluxul de informatie din retea - au cea mai buna vizibilitate cu privire la ceea ce se intampla in retea.

Legaturile de margine boundary spanners

Nodurile care leaga grupul, din care fac parte de noduri / clici, de obicei detin scoruri de retea mari. Legaturile de margine, cum ar fi F, G, H (culoare albastra, respectiv albastru-galben) sunt mult mai centrale decat nodurile vecine ale caror legaturi sunt doar locale, in interiorul clusterului de vecinatate - immediate cluster. Nodurile de margine sunt bine pozitionate pentru a genera inovatii - noi legaturi, din moment ce detin acces la ideile si informatiile care circula in alte clustere. Aceste noduri de margine sunt in pozitia de a combina diferite idei si cunostinte, colectate din diferite locuri, in noi produse si servicii, spre exemplu.

Reprezentarea numarul 5. Matricea celor mai scurte distante inter-nodale in cadrul retelei

Nodurile de periferie

Majoritatea ar considera nodurile pozitionate la periferia unei retele ca fiind nu foarte importante. De fapt, I si J detin scoruri de centralitate foarte scazute in cadrul retelei. Totusi, nodurile de periferie sunt adesea legate la retele care nu sunt, spre exemplu, in acest moment, hartate. I si J pot fi avea propria lor retea in afara celei deja hartate, transformandu-i in resurse foarte importante de informatie noua care nu este disponibila in interiorul organizatiei / retelei de fata (spre exemplu, liderii organizatiilor locale ale partidelor politice, care in interior nu detin o importanta deosebita, dar care detin legaturi si retele exterioare partidului, care pot deveni extrem de importante).

Centralizarea de retea

Centralitatile individuale de retea ofera informatii de interior cu privire la pozitionarea actorului in cadrul retelei. Relatia dintre centralitatile fiecarui nod de retea poate oferi informatii relevante cu privire la intreaga structura de retea. O retea foarte centralizata este dominata de unul sau putine noduri foarte centrale. Daca aceste noduri sunt distruse sau inlocuite, reteaua foarte rapid se va fragmenta in subretele disconectate. Un nod foarte central poate deveni un punct de articulatie. O retea centralizata in jurul unui hub bine conectat poate esua rapid daca acest hub este inlocuit sau distrus. O retea mai putin centralizata nu are un singur punct de articulatie. Se reface rapid in fata unor atacuri intentionate sau esecurilor intamplatoare - multe noduri sau legaturi pot ceda, in timp ce le permit celorlalte noduri sa se conecteze, in continuare, prin alte cai de conectare.

Alte masuratori de cetralitate[29]

a)      Echivalenta structurala indica care sunt nodurile dintr-o retea care detin pozitii similare

b)      Analiza de cluster - ajuta la determinarea clicilor si a altor clustere puternic conectate

c)      Gauri structurale - ajuta la determinarea zonelor care nu detin legaturi intre noduri care ar putea fi folosite pentru a genera avantaje sau oportunitati.

d)      Raportul dintre E si I - determina grupurile din retea care sunt deschise sau inchise pentru alte legaturi.

e)      Lumile mici - determina clustere nodale si drumuri inter - nodale scurte; acestea sunt comune in retele care prezinta comportament de lume mica eficient

Conceptul de nod si esantionarea nodurilor

Datele de retea sunt definite de actori si de relatiile dintre acestia (sau noduri si legaturi). Nodurile sau actorii parte a datelor de retea ar parea ca sunt foarte usoare. Alte abordari empirice din stiintele sociale de asemenea gandesc in termeni de cazuri, subiecti sau esantioane, etc. Exista o diferenta in ceea ce priveste cea mai mare parte a datelor de retea, totusi, care creeaza o mare diferenta in modul in care astfel de date sunt de obicei colectate - si de tipul de esantioane si populatii care sunt studiate.

Analiza de retea se centreaza pe relatiile dintre actori si nu pe actorii individuali si atributele acestora; asa cum se intampla cu actorii de obicei selectati independent, in alte tipuri de studii (cele mai tipice sunt sondajele).

Nodurile sau actorii inclusi in studiile non-retea tind sa fie rezultatul unei esantionari independente de tip probabilistic. Studiile de retea sunt mult mai probabile sa includa toti actorii care apar cu o oarecare marginalitate. Adesea studiile de retea nu folosesc esantioane deloc, sau cel putin in sensul conventional al termenului. Mai degraba, tind sa includa toti actorii dintr-o anumita populatie sau din populatie. Bineinteles, populatiile incluse in studiul de retea pot fi un esantion dintr-un set mai larg de populatii. De exemplu, cand studiem pattern-urile de interactiune dintre studentii unei clase (adica, studiem intreaga populatie din clasa). Clasa insasi, totusi, s-ar putea sa fi fost selectata prin metode probabilistice dintr-o populatie de clase (sa spunem toate dintr-o scoala).

Folosirea tuturor populatiilor ca o modalitate de selectare a observatiilor in multe studii de retea este importanta pentru analist pentru a-i fi clare granitele oricarei populatii care urmeaza a fi studiata, si a modului in care unitatile de observatie urmeaza a fi selectate in cadrul populatiei. Seturile de date de retea frecvent implica diferite niveluri de analiza, cu actori implicati la cel mai jos nivel (de exemplu, design-urile de retea pot fi descrise folosind limbajul design-urilor de tipul "cuiburilor")

Un element important al design-ului unor date de retea este definit de legaturile si relatiile ce trebuie masurate pentru nodurile selectate. Trebuie discutate doua probleme importante aici. In multe studii de retea, toate legaturile de un anumit tip dintre toate nodurile esantionate sunt studiate, cu alte cuvinte este condus un fel de recensamant. Dar, uneori abordari diferite sunt folosite (deoarece sunt mai putin costisitoare sau din nevoia de a generaliza) care selecteaza legaturile. Atunci cand colectam date de retea, adesea selectam sau esantionam dintr-un set de tipuri de relatii pe care le-am putea masura.

CENTRALITATE SI PUTERE[30]

Abordarea pe care o propune analiza de retea evidentiaza faptul ca puterea este inerent relationala. Nu exista putere in abstract, un individ are putere doar pentru ca ii domina pe altii - puterea unui ego este dependenta alterului. Dat fiind faptul ca puterea este consecinta patern - urilor de relatii, cantitatea de putere in structurile sociale poate varia. Daca un sistem este foarte larg cuplat, cu o densitate joasa, cu variabilitate mare, acesta nu poate genera o putere foarte mare. In sistemele cu o densitate mare, cu variabilitate mai mica exista potentialitatea ca o putere mai mare sa se dezvolte. Putere este atat o proprietate sistemica, cit si una relationala. Cantitatea de putere intr-un sistem si distributia acesteia pe fiecare actor sunt conectate, dar nu sunt acelasi lucru. Doua sisteme pot avea aceeasi cantitate de putere, dar aceasta poate fi distribuita egal intr-unul, si inegal in cel de-al doilea. Puterea intr-un sistem social poate fi privita fie ca o proprietate micro (descrie relatiile dintre actori) fie ca o proprietate macro (descrie intreaga populatie).

Analistii de retea adesea descriu modul in care un actor este pozitionat in cadrul unei retele prin repertorierea constrangerilor si oportunitatilor pe care acesta le are. Actorii care se confrunta cu constrangeri mai putine, detin un set de oportunitati mai mare si se afla in pozitii structurale de retea favorabile.

In aceste trei sisteme simple de analiza a puterii (stea, linie si cerc), se poate analiza puterea pe care fiecare nod de retea o detine pe baza celor trei indicatori de centralitate de retea. In reteaua de tip stea, nodul de retea A detine cea mai mare putere - este cel mai apoape de fiecare nod de retea, closeness, in al doilea rand, controleaza fluxul de informatie si comunicarea in retea, betweeness, si in al treilea rand detine cele mai multe legaturi in retea, degrees.

In reteaua de tip linie, nodul A, detine o putere variabila, in functie de pozitionarea resurselor de retea. In situatia in care A detine accesul direct la resurse, va avea cea mai mare putere, in situatia in care resursele se concentreaza la celalalt capat, atunci va detine cea mai mica putere in retea.

In reteaua de tip cerc, nodurile de retea sunt echivalente structural, detinand valori de indicatori de putere egale.

SISTEME SIMPLE DE ANALIZA A PUTERII

Colectarea datelor. In ceea ce priveste a doua clasa categoriala de date, voi investiga in prima faza numai una dintre cele doua surse generatoare de date (cea care permite identificarea speciei de comportament politic construit din exterior). Pentru a putea defini mecanismele prin care se construieste aceasta specie de comportament, voi folosi o metoda de cercetare de tip calitativ, care foloseste tehnica analizei pe baza scenariilor. Constructia scenariilor care ofera posibilitatea de a face predictii cu privire la modul in care se vor comporta organizatiile politice (si diferitele componente intraorganizationale) in spatiul politic in conexiune cu momentul alegerilor, se va realiza pe baza unei metodologii pe care o impune o astfel de tehnica de cercetare.

Actorii din exteriorul organizatiei politice la nivelul carora se vor masura perceptiile si cu ajutorul carora se vor construi drafturile de scenarii de simulare de comportament politic (prin intermediul unor interviuri focalizate individuale si de grup), sunt definiti in doua clase de experti. O clasa omogena de experti formata din doctoranzi / studenti in domeniul stiintei politice si o clasa eterogena de experti formata din subiecti cu pregatire universitara in alt domeniu decit cel al stiintei politice.

[6.] Testarea ipotezelor de cercetare - Confruntarea ipotezelor de cercetare cu realitatea empirica implica un proces de operationalizare a conceptelor pe dimensiuni si indicatori care sa poata fi masurati si care sa produca datele si informatiile necesare cercetarii.

Operationalizarea conceptelor integrate ipotezelor de cercetare genereaza un model de analiza care este aplicat la nivelul unitatilor de analiza si, mai specific, la nivelul relatiilor dintre acestea.

Modelul empiric care va fi aplicat la nivelul diferitelor unitati de analiza, acesta fiind compus din dimensiuni si indicatori obtinuti in urma operationalizarii conceptelor de lucru.

[7.] Prelucrarea, sintetizarea, analizarea si interpretarea informatiei - Aplicarea modelului de analiza are ca principala consecinta generarea unui ansamblu informational care trebuie intr-o prima faza sa fie prelucrat si sintetizat in vederea eliminarii informatiei redundante sau a celei care nu detine o implicare directa sau indirecta asupra obiectivelor de cercetare. Dupa acest prim pas, urmeaza analiza si interpretarea informatiei din perspectiva bagajului teoretic referential.

Rezultatele obtinute in urma confruntarii modelului teoretic referential cu realitatea empirica, pot fi definite ca reprezentind un tip de feed -back care actioneaza la redefinirea constructiei teoretice referentiale. Dupa imbunatatirea modelului teoretic referential prin analiza rezultatelor cercetarii, urmeaza o noua parcurgere a pattern-ului de cercetare, in vederea unei noi testari, care ar trebui sa fie mult mai puternica. Adica, trebuie produs un nou set de date care sa evidentieze limitele teoretice, si zonele teoretice ale modelului care trebuie imbunatatite.